Arta Consacrarii actiunilor lui Dumnezeu

“Doamne Dumnezeule, Tata Ceresc, iti ofer Tie toate fructele acestei actiuni. Te implor ajuta-ma
sa inteleg daca accepti acest lucru sau nu.”

Fiinţa umană se poate apropia şi poate intra în comuniune spirituală profundă cu DUMNEZEU
TATĂL în orice moment, prin orice fel de acţiune benefică pe care ea o face, indiferent de natura
acesteia, dacă atunci fiinţa umană respectivă consacră lui DUMNEZEU TATĂL acţiunea respectivă
(care este la modul fundamental bună), precum şi fructele ei. Pentru realizarea CONSACRĂRII
către DUMNEZEU TATĂL este înainte de toate necesar ca fiinţa umană să aibă o stare lăuntrică
intensă de deschidere spirituală şi umilinţă. Această atitudine spirituală este de fapt o cheie
fundamentală în întreaga practică spirituală de ordin lăuntric. În momentul oferirii fructelor unei
acţiuni lui DUMNEZEU, atunci când DUMNEZEU primeşte această ofrandă, ce urmează ulterior să
fie fructificată prin acţiune, practic acea acţiune nu mai este înfăptuită de fiinţa umană în cauză,
pentru că de fapt adevăratul făptuitor este atunci chiar DUMNEZEU, căruia fiinţa umană care
realizează CONSACRAREA i-a oferit în totalitate şi în mod necondiţionat orice fel de rezultate. În
situaţia în care fiinţa umană consacră lui DUMNEZEU şi atunci când CONSACRAREA ofrandelor
acţiunilor ei este primită de către DUMNEZEU, fiinţa ajunge să fie ghidată, inspirată şi susţinută
în mod direct DUMNEZEU TATĂL. Într-o astfel de situaţie ea se deschide faţă de eternitatea şi
infinitatea lui DUMNEZEU şi atunci ea poate să trăiască, într-o anumită măsură, o stare profundă
de comuniune spirituală cu DUMNEZEU.

Prin urmare, realizând aproape în fiecare clipă CONSACRAREA fructelor acţiunilor noastre lui
DUMNEZEU şi urmărind apoi să resimţim cât mai clar răspunsul lăuntric afirmativ, manifestat sub
forma unei stări de comuniune intimă, tainică cu fiinţa infinită a lui DUMNEZEU, fiecare putem să
trăim, chiar în clipa prezentă, starea de nemurire spirituală. În această ipostază, fiinţa este
capabilă să simtă în mod inefabil că DUMNEZEU o îmbrăţişează şi că, în acelaşi timp, ea este
capabilă să se deschidă la rândul ei şi să-l îmbrăţişeze, plină de dragoste, pe DUMNEZEU TATĂL,
în propriul univers lăuntric, acum dilatat şi perceput în dimensiunea sa infinită de
MICROCOSMOS.

Acesta este un aspect spiritual esenţial pe care, dacă nu-l uităm şi dacă urmărim ca acţiunile
noastre importante din cursul unei zile să le realizăm cu această atitudine spirituală exemplară
sau, altfel spus, oferind fructele tuturor acţiunilor pe care urmează să le realizăm lui DUMNEZEU,
vom avea posibilitatea să simţim că fiinţa noastră intră atunci într-o stare de comuniune inefabilă
cu fiinţa eternă, DUMNEZEU. Atunci noi devenim părtaşi la starea de nemurire spirituală, la
starea de etern pe care DUMNEZEU ne-o transfuzează direct, imediat după realizarea
CONSACRĂRII, atunci când El doreşte realizarea acelei acţiuni. În această situaţie, noi putem să
simţim după ce am realizat CONSACRAREA, că DUMNEZEU se manifestă prin noi şi astfel noi îi
putem simţi direct, chiar în fiinţa noastră, inspiraţia, forţa, graţia, puterea şi, ceea ce este cel mai
important din punct de vedere practic, noi vom fi absolviţi atunci de efectele, care altfel ne-ar fi
revenit ca urmare a acţiunilor realizate, în condiţiile în care nu am fi făcut CONSACRAREA.
Pentru a putea realiza cât mai bine CONSACRAREA, trebuie să dezvoltăm în noi o stare de
sinceritate totală, pentru că atunci când nu avem nici o făţărnicie şi nici un fel de ascunziş putem
cu adevărat să simţim răspunsul real care vine de le DUMNEZEU. Este important să ne dăm
seama că sinceritatea este o condiţie de bază, este o sinceritate pe care nu trebuie să o afişăm
exterior, ar fi şi un nonsens. De fapt această sinceritate se referă la atitudinea lăuntrică în care
noi nu avem cum să ascundem în inima noastră ceva faţă de DUMNEZEU. Este vorba de o
atitudine interioară, care adesea este numită sinceritate cu propria fiinţă. De fapt este chiar
sinceritatea noastră în raport cu DUMNEZEU care este perceput ca prezenţă vie în chiar universul
nostru lăuntric. Tocmai de aceea, având această stare îi vom putea dărui lui DUMNEZEU din
inimă ceea ce vom realiza ca acţiune, şi astfel să îi solicităm direct ghidarea, îndrumarea, pentru
a avea astfel răspunsul just la ceea ce urmează să realizăm sau nu. Prin CONSACRARE noi nu
facem altceva decât să oferim plini de sinceritate ca dar lui DUMNEZEU, fructele care rezultă în
urma realizării acelei acţiuni.

Pentru a înţelege mai bine sensul profund al acestei atitudini spirituale, să pornim de la un
exemplu foarte simplu, ceva aproape banal. Să zicem că, la un moment dat, dimineaţa ne trezim
şi ne hotărâm să îi cumpărăm lapte mamei. Ne îmbrăcăm, luăm banii, sacoşa, sticlele, şi pornim
să cumpărăm lapte mamei gândind: „Acţiunea pe care o fac acum, fructul ei, adică sticlele de
lapte, sunt pentru mama care se va bucura mult că m-am trezit de dimineaţă să îi iau lapte.
Această acţiune nu este pentru mine. De fapt mie nici nu-mi place laptele, dar cu toate acestea o
fac pentru că mamei mele îi place foarte mult laptele şi se va bucura atunci când se va întoarce
acasă. Când va veni îi voi spune: «Mamă, îţi dăruiesc aceşti doi litri de lapte, sunt ai tăi.»“ În cazul
acesta, chiar acţiunea noastră de a merge să cumpărăm lapte, şi chiar obiectul propriu-zis,
laptele, pe care l-am luat, este pentru a o bucura pe mama. Fructele acestei acţiuni îi aparţin ei;
pentru ea gândim noi că am făcut acţiunea. De asemenea, în acest context noi putem fi fericiţi
de bucuria mamei, dar această bucurie a ei pe care noi o vom simţi, pentru că i-am luat laptele,
totuşi îi aparţine.

Pornind de la acest exemplu simplu - pe care nu neapărat trebuie să îl transpunem identic în

viaţa de zi cu zi (dar putem găsi exemple în diferite ipostaze al experienţelor de viaţă pe care le-
am avut) - care aparţine unui fapt banal de viaţă, noi putem să îl aplicăm analogic în orice
circumstanţă de viaţă în care noi urmărim să îi consacrăm lui DUMNEZEU fructele acţiunilor
noastre. Prin urmare, în situaţia în care noi oferim lui DUMNEZEU fructele unei acţiuni, trebuie,
având în acele momente starea de candoare a unui copil, să consacrăm ca ceea ce ar trebui ca
nouă să ni se cuvină, să fie de fapt o ofrandă pe care i-o oferim lui DUMNEZEU.

Bineînţeles că dacă noi vom consacra astfel, chiar dacă nu ştim nici un fel de teorie metafizică
complexă, chiar dacă nu avem cunoştinţe filosofice, chiar dacă nu avem o anumită fundamentare
în ceea ce priveşte cunoaşterea sau practicarea vreunei religii, chiar dacă nu am studiat nici o
carte referitoare la relaţia omului cu DUMNEZEU, chiar dacă nu ştim ce înseamnă KARMA, care
sunt conceptele orientale, poate chiar dacă nici măcar nu avem o credinţă clară şi fermă în
DUMNEZEU, dacă vom proceda în mod sincer astfel, vom remarca ceva cu totul uluitor, ceva
miraculos care se va produce în fiinţa noastră. Prin urmare, pentru a aplica această atitudine
fundamentală a CONSACRĂRII, nu trebuie să fim nici filosofi, nici metafizicieni, nu trebuie nici să
avem o cunoaştere a conceptelor orientale sau occidentale de natură religioasă, ci trebuie doar
să avem o stare de luciditate lăuntrică şi să procedăm într-un mod extrem de simplu.

Prin această stare sinceră pe care noi o manifestăm, oferindu-i plini de iubire lui DUMNEZEU
rezultatele acţiunilor noastre, noi vom simţi lăuntric o stare inefabilă de comuniune cu ceva care
ne depăşeşte ca dimensiuni şi subtilitate. Ea se va manifesta ca o încărcare cu un flux subtil
extatic, transcendent, generator de fericire şi bucurie interioară, care întotdeauna se manifestă
în fiinţa noastră de sus în jos. De regulă, acest răspuns inefabil îl simţim ca venind de undeva de
deasupra creştetului capului, inundându ne fiinţa şi făcându-ne astfel să intrăm aproape
instantaneu într o stare de conştiinţă superioară plină de fericire, stare de vibraţie care este mult
superioară stărilor din viaţa de zi cu zi. Aşadar, aceasta este o stare de excepţie, o stare minunată
de a fi.

CONSACRAREA fructelor unei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL are pentru cei iniţiaţi trei imense
avantaje:

Avantajul nr. 1: CONSACRAREA fructelor ne permite în momentul primirii răspunsului să ne dăm

seama cu anticipaţie dacă ceea ce urmează să facem este, în conformitate cu conştiinţa tainică a
lui DUMNEZEU, bun sau rău, şi în felul acesta ne permite să evităm cu anticipaţie răul de care noi
nu ne dădeam seama că ar putea să apară ca o consecinţă a acţiunii noastre. În cazul în care
răspunsul este afirmativ, aceasta ne dezvăluie totodată, de fiecare dată, tainele binelui lui
DUMNEZEU. În felul acesta noi învăţăm câte ceva cu privire la tainele binelui lui DUMNEZEU din
fiecare CONSACRARE a roadelor la care răspunsul primit de noi este afirmativ.

Avantajul nr. 2: Atunci când răspunsul la CONSACRAREA pe care tocmai am realizat-o este pozitiv,
afirmativ, aceasta arată că respectiva acţiune care urmează să fie făptuită este, fără îndoială,
bună în faţa lui DUMNEZEU Tatăl. În acel caz, acţiunea bună pe care urmează să o realizăm nu
implică niciodată după aceea apariţia unui „lanţ“ bun care ne înlănţuie totuşi să ne întoarcem în
mod obligatoriu pentru a primi fructele pe care acea acţiune le implică, indiferent dacă noi vrem
sau nu aceasta, cum ar fi în cazul roadelor bune ale acţiunii noastre care nu este detaşată. În felul
acesta, noi nu mai suntem deloc înlănţuiţi din cauza legii cauzei şi a efectului, sau altfel spus,
datorită Legii Karma-ei. Acest aspect iniţiatic are o valoare imensă mai ales pentru aceia care îşi
dau seama de importanţa sa uriaşă. Tocmai de aceea se poate afirma că în realitate
CONSACRAREA fructelor lui DUMNEZEU Tatăl este fără îndoială o modalitate spirituală şi
religioasă esenţială. Deşi simplă în aparenţă şi la îndemâna oricui, indiferent de religia pe care o
are, CONSACRAREA fructelor acţiunilor lui DUMNEZEU este şi va rămâne totodată, mai ales
pentru cei care o înţeleg şi o pun aproape fără încetare în practică, o esenţială revelaţie
planetară.

Avantajul nr. 3: Acest avantaj este cel mai important şi el poate fi descoperit numai şi numai de
către aceia care au gramul de practică necesară în această direcţie. Tocmai de aceea, se poate
spune că poţi deveni maestru în arta CONSACRĂRII spirituale numai prin exersarea ei
perseverentă. Aceasta este valabil numai şi numai în situaţia în care la CONSACRAREA respectivă
primim la final un răspuns afirmativ, care ne dezvăluie totodată că acţiunea noastră este fără
îndoială bună, în conformitate cu Voia cea tainică a lui DUMNEZEU. Atunci când primim un
răspuns afirmativ la CONSACRAREA noastră, în care fructele i-au fost dăruite în mod
necondiţionat lui DUMNEZEU, în cadrul acţiunii care este după aceea făcută prin fiinţa noastră
de către DUMNEZEU, noi trăim astfel în mod tainic de fiecare dată (atunci când facem o anumită
acţiune sau faptă cu CONSACRARE) condiţia inefabilă, misterioasă a unui eliberat spiritual în
viaţă (JIVANMUKTA). Prin urmare, în cazul unei acţiuni sau fapte ce este realizată cu
CONSACRAREA fructelor sau roadelor către DUMNEZEU, atunci cel care acţionează în şi prin
fiinţa noastră într-un mod enigmatic este DUMNEZEU TATĂL.

În lumina acestei revelaţii, ne putem da seama că atunci când se realizează prin fiinţa noastră o
acţiune sau faptă cu CONSACRAREA fructelor, noi devenim totodată atunci martorii uimiţi şi
detaşaţi a tot ceea ce DUMNEZEU realizează clipă de clipă în şi prin fiinţa noastră. În felul acesta
se poate spune că în cazul oricărei acţiuni sau fapte care este realizată cu CONSACRAREA
fructelor, noi putem învăţa de fiecare dată extraordinar de mult din tot şi toate cele pe care
DUMNEZEU le realizează în şi prin fiinţa noastră atunci când El acţionează în şi prin noi, pentru a
împlini acea acţiune sau faptă ale cărei roade îi aparţin doar Lui. În lumina acestor revelaţii ne
putem da seama cu uşurinţă că atunci când avem dubii cu privire la cât de bună poate să fie
pentru noi o anumită acţiune, putem să ne clarificăm în prealabil, cu ajutorul lui DUMNEZEU,
realizând în prealabil CONSACRAREA fructelor acelei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL. Apoi în funcţie
de răspunsul care apare noi ne putem da seama dacă respectiva acţiune pe care deocamdată o
intenţionăm este sau nu bună şi din punctul tainic de vedere a lui DUMNEZEU TATĂL.