“Poziţia Degetelor Sabie” .

este consideratã poziţia ce vindecã orice boalã.

Este o poziţie staticã, în care forma se combinã cu o respiraţie de tip imaginativ, în scopul îndepãrtãrii energiilor
negative din organism. Aceasta se practicã într-o stare cât mai relaxatã, în funcţie de starea de sãnãtate şi de
voinţa persoanei, mergând pânã la 1-130 h.
Poziţia: picioarele se gãsesc la distanţa umerilor, cu tãlpile paralele, genunchii uşor îndoiţi.
Degetele picioarelor sunt uşor îndoite şi se imagineazã cã sunt stabile în sol pânã la nivelul genunchilor ce sunt
vertical situaţi. Corpul este drept, foarte relaxat, cu umerii traşi uşor înainte şi în jos; abdomenul proeminã, cu
muşchii pelvieni uşor încordaţi spre anterior. Privirea este spre înainte, cu ochii întredeschişi şi privind la o
distanţã neprecizatã. Braţele sunt la nivelul umerilor, spre înainte, uşor îndoite la cot, fãcând un plan paralel cu
solul iar degetul mare este situat peste degetele IV, V, ce sunt lipite şi îndoite, peste unghii pânã la baza acestora,
în timp ce celelalte douã degete, lipite unul de celãlalt, sunt orientate spre înainte. Se încearcã un uşor surâs.
Se imagineazã cum energia pozitivã din Univers este absorbitã la inspiraţie prin porii pielii şi condusã în
abdomenul inferior, iar pe expiraţie energia negativã este eliminatã la marginea Universului.
Exerciţiul este contraindicat persoanelor hipertensive, care trebuie sã ţinã braţele orientate în jos, spre şolduri şi
deasemenea sã-l practice o perioadã mai scurtã de timp. O altã contraindicaţie este la gravide.
.Poziţia.
- Se depărtează picioarele la o distanţă puţin mai mare decât o lăţime de umeri, tălpile sunt paralele. Ne sprijinim pe întreaga talpă a piciorului.

- Mâinile se strâng în poziţia degetelor-sabie (arătătorul şi mijlociu sunt unite şi menţinute întinse, inelarul şi mezinul sunt flectate în palmă şi sunt ţinute cu degetul
mare). Braţele se ridică înainte, la nivelul pieptului, în poziţie orizontală şi se menţin paralele între ele. Braţele se menţin natural, umerii şi coatele sunt relaxaţi.

- Se îndoaie genunchii (cam la 130 de grade pentru poziţia medie) fără a depăşi vârfurile picioarelor.

- Spatele este drept (cu curbura naturală de S a coloanei). Pieptul este adus puţin spre interior.

- Capul este menţinut vertical. Gura este închisă. Privirea este fixă şi aţintită înainte, spre un punct la nivelul ochilor.

2.Respiraţia
Respiraţia este invers abdominală: la inspiraţie abdomenul se contractă, iar la expiraţie se destinde. Inspiraţia şi expiraţia sunt de durate egale. Respiraţia este
liniştită, fină, regulată şi profundă. Respiraţia este naturală şi uşoară. Pe inspiraţie se inspiră prin toţi porii pielii numită respiraţie corporală.

3. Activitatea mentală
Cerul, Pământul şi Noi ne contopim, suntem un întreg.

Picioarele se afundă adânc, adânc în pământ, prind rădăcini.

Urechile aud sunete de la mari depărtări.

Atenţia este îndreptată pe vârful degetelor, se simt degetele-sabie.

4. Traseul qi-ului
La inspiraţie zhen qi-ul (energia curată) pătrunde prin toţi porii pielii şi se adună în Xia Dan Tien. La expiraţie qi-ul iasă prin degetele-sabie. (Suntem doar atenţi la
degetele-sabie, nu încercăm să emitem qi prin degete cum se face la alte exerciţii. De asemenea nu suntem interesaţi la tipul qi-ului emis).

5.Scopul
Echilibrarea energiilor yin-yang.

Mărirea timpului. Pentru a avea efect vindecător, poziţia statică trebuie practicată cel puţin jumătate de oră. Pentru apariţia capacităţilor speciale este nevoie de
cel puţin o oră. Prin asta se înţelege a sta o oră relaxat fără să simţi că ai depus efort. Pentru atingerea măiestriei şi dezvoltarea unor puteri nebănuite este nevoie de
două-trei ore. Este preferabil să practicăm constant chiar şi o jumătate de oră decât o singură dată două sau trei ore (dacă suntem în stare!). Pentru a ajunge la
jumătate de oră este necesar să începem cu 10 minute în prima zi şi tot mărim durata cu un minut în fiecare zi, astfel că după prima săptămână ajungem la 15 minute.
Ideea este de a nu forţa limita, ci de a ne simţi bine în postura statică. Primele 10-15 minute de obicei le petrecem de obicei cu reglarea poziţiei, respiraţiei şi
activităţii mentale, de aceea adevărata practică începe în următoarele minute şi de aceea este necesar să ajungem la jumătate de oră pentru a ne vindeca. Dacă în
fiecare săptămână mai adăugăm cinci minute, după o lună suntem capabili, pas cu pas, să ajungem la jumătate de oră. Treptat va scădea şi timpul necesar reglării şi
vom avea la dispoziţie mai mult timp pentru vindecare. Dar în acest timp este necesar să ne concentrăm numai pe exerciţiu şi să eliminăm tot ce ne distrage atenţia.
Este important să ne spunem că cel mai important lucru este ceea ce facem acum. Pentru că în acest timp ne putem vindeca, intrând în starea qigong.
Dacă continuăm, după prima lună am ajuns la jumătate de oră şi putem mări timpul cu încă 15 minute, astfel că în a doua lună putem ajunge la 45 minute, iar după
trei luni la o oră. La perioade atât de lungi de timp problema principală nu mai este că nu putem sta o perioadă lungă de timp în zhuang, ci este o problemă a lipsei de
timp. A avea voinţa de a-ţi face timp pentru practică şi a menţine timpul de practică propus este un lucru deosebit care va avea repercursiuni benefice de lungă
durată. Ideea principală este să nu oscilăm timpul de stat în sus şi în jos, ci de a creşte treptat timpul fără să ne mai uităm la ceas. Să ne simţim atât de bine încât să
uităm de noi şi să vedem ce se întâmplă. În momentul acesta se ajunge la o limită a timpului, timpul dobândeşte o nouă calitate.

La terminarea posturii statice, braţele se retrag, picioarele se îndreaptă. Pe expiraţie mâinile se împreunează (la femei mâna stângă peste cea dreaptă, la bărbaţi
mâna dreaptă peste cea stângă), şi se aduc pe abdomenul inferior, peste punctul Xian Dan Tian. Energia este depusă în depozitul de qi de la acest nivel. Se rămâne
câteva momente în linişte în această poziţie.

Se trece la partea a doua a exerciţiului zhuang care constituie exerciţiile de încheiere sau shou gong. Acestea pot fi executate separat de prima parte. Dacă însă se
execută postura statică este obligatoriu să se execute exerciţiile de încheiere.

“Micul Circuit Ceresc”

Aceastã formã internã de exersare a energiei se bazeazã pe conştientizarea transformãrii energiei la parcurgerea
celor douã meridiane. Acesta constã în conştientizarea energiei pozitive ce s-a strâns în câmpul de cinambru
inferior şi care, sub forma unei sfere de luminã şi cãldurã de dimensiunile unei portocale parcurge progresiv cele
douã meridiane energetice, dinspre inferior spre superior şi apoi revenind, de mai multe ori. Astfel, poziţia este
fie aşezat, cu şezutul pe marginea scaunului, fie în poziţia semilotus, cu palmele pe genunchi privind în sus,
bãrbia uşor în piept; respiraţia trebuie sã devinã din ce în ce mai finã, abdominalã, corpul stã drept. Limba este
îndreptatã cãtre regiunea palatinã anterioarã.
Se conştientizeazã cum energia se strânge progresiv în DAN-TIAN-ul inferior pânã când se percepe o uşoarã
încãlzire a acestuia dupã care este condusã imaginativ, prin punctele de mai jos, pe nişte trasee percepute ca
luminând sau fosforescente.
Exerciţiul se practicã un timp de aproximativ cinci minute sau un numãr de cicluri preferat.