Stefano Elio D'Anna

ARTISTUL, OMUL DE ȘTIINȚĂ, SCRIITORUL, DAR MAI ALES

VISĂTORUL
Stefano Elio D'Anna

Stefano Elio D'Anna (născut la Napoli, 3 septembrie 1946) este

antreprenor si muzician italian. În anii optzeci părăsește muzica
pentru a se consacra sectorului de afaceri, acordând o atenție
deosebită sectorului educației. Este fondatorul și președintele
Școlii Europene de Economie și al Fundației Școala Europeană
de Economie, și autorul cărții Școala zeilor,.

Cariera muzicală
1968 - Elio D'Anna începe cariera muzicală cu grupul
The Showmen;

1970 – fondează grupul Osanna, ce va avea o puternică influență asupra genului muzical rock
progresiv la nivel international;
 din 1972 apare în diverse formații și proiecte muzicale, cum au
fost Uno si Nova, si colaborează cu artiști internaționali printre
care: Phil Collins, Narada Michael Walden, Shankar, Percy
Jones și Liza Strike;

anii 80 - cariera sa se concentrează pe rolul de producător și

aranjator muzical, colaborand cu Renato Zero, Enzo Carella și
Zucchero.

Printre artiștii internaționali care au luat parte la evenimente

organizate de el figurează: Peter Gabriel, Sting, Bruce
Springsteen.

Activitatea formativă
Stefano D’Anna este licențiat în Științe Economice la at
the Universitatea din Napoli cu prima clasă Honoris (cum
laude).

A obținut un Master la Scoala de Business din Londra,

urmând programul internațional de business pentru
profesori.

A obținut Doctoratul în Sociologia comunicării la

Universitatea Catolică din Milano.

Activitatea de manager, cercetător, profesor și scriitor

Stefano D’Anna a fost cercetător asociat la Institutul de științe din New
York.
De asemenea, a fost manager în companii mulținationale printre care
Alfa-Romeo, Olivetti Corporation (filiala din Milano), Olivetti Corporation
din America (filiala din New York și Middle East), și FIAT International
(filialele din Torino și Jeddah/Arabia Saudită).
A visat o Universitate fără frontiere. În 1994 – fondează Școala
Europeană de Economie (ESE – European School of Economics), o
școală privată de afaceri, cu sediul central la Londra, implicând printre
alții, pe laureații premiului Nobel Mihail Gorbaciov, Betty Williams și
Jòzef Ratblat.
În 15 ani, sub conducerea sa, aceasta a devenit una dintre cele mai
importante școli de afaceri din Europa.
Actualmente, școala are cinci sedii în Europa – sediul central din Londra și campusurile din Madrid,
Roma, Florența, Milano – și un campus în New York.
Dar educația pe care a gândit-o el, adevărata educație, nu avea pereți și nici limite.
Pe 2 decembrie 2010, a părăsit poziţia pe care o avea la ESE, s-a retras și din cea de Vicepreședinte
Executiv la Fundaţia ESE din New York, şi a redus orice alt angajament pentru a crea un Program
Avansat de Integritate Leadership care să pregătească studenți special selectați pentru a deveni cea
mai strategică resursă pentru creşterea economică şi dezvoltarea umană a tuturor naţiunilor.
În anii din urmă a încept un ciclu de “Seminarii de Integritate” aducând asociației internationale a
liderilor constatările sale referitoare la Leadership-ul, Integritatea și Longevitatea Corporației.
Lector internațional, orator și invitat de onoare la multe convenții majore și forumuri internaționale, în
Europa, SUA și America de Sud, lecțiile lui Stefano D’Anna de liberalism referitoare la noţiunile de
libertate şi individualism sunt considerate revoluționare.
Stefano Elio D’Anna a publicat peste 100 de articole şi lucrări ştiinţifice în italiană, engleză și turcă
despre studiile și cercetările sale. Cărțile publicate de el sunt:

1994 - “Berlusconi în 2002 - “Școala zeilor”, 2012 - “Un vis pentru 2016 - “Tehnologia
concert”, scrisă tradusă deja în principa- lume” este povestea unei Visătorului” este
împreună cu Gigi lele limbi europene, pe întâlniri în care,în timpul rezultatul final al unor ani
Moncalvo, jurnalist lângă rusă, chineză și unei cine într-un castel lungi de studii și anchete.
italian. turcă. de pe malul lacului Scopul acesteia este
Din 2005 până în prezent Geneva, ateprenorul și transformarea interioară
este best seller în Turcia. filantropul George Koukis a omului și,
și scriitorul Stefano subsecvențial, o mișcare
D’Anna gândesc atemporală pe care nici o
Programul Dream For altă revoluție nu a fost
the Word (DFW)* - vreodată capabilă să o
crearea unei noi generații realizeze: eliminarea
de lideri a căror calitate totală a războiului,
fundamentală să fie sărăciei, bolilor şi morții.
Integritatea.
* Programul Dream For the Word (DFW) – O prima editie a avut loc în Como în 2011, timp de 2 luni cu
35 de tineri din 8 ţări diferite. George Koukis, a susținut mai multe prelegeri pentru studenţii şi oaspeţii
participanți la program, și a și finanţat în întregime cu burse de studiu complete tinerii participanţi.
Stefano D'Anna a regizat Programul după experienţe anterioare similare, de care a avut parte în lunga
și de succes operă academică a sa.
Visul pentru umanitate, descris în "Un vis pentru lume" este învelit în următoarele metafora: dacă am
putea pătrunde într-un atom de plumb şi elimina trei protoni din nucleu său, acesta s-ar transforma
într-un atom de aur. "Un vis pentru lume" este viziunea unei revoluţii psihologice capabile să elibereze
omenirea de frică, emoţii negative și gîndirea distructivă - de acești trei protonii în exces avem nevoie
să scăpăm. Evoluţia omului este doar la trei protoni depărtare.
Putem face aceasta.
Stefano D'Anna
Diferența dintre un atom de plumb și un atom de aur,
este de 3 protoni în numerele lor atomice. Plumbul are
numărul atomic 82, iar aurul 79. Acestea corespund
umanității 82, grea, întunecată, nevrednice ca un atom
de plumb, respectiv umanității 79, strălucitoare,
incoruptibilă ca un atom de aur. Un atom de plumb
este aproape un atom de aur. Este cu 3 protoni mai
greu. Transmutarea plumbului în aur, tranziția epică de
la “în masă” la individual: acesta este Visul pentru
Lume. Aceasta este soluţia, vindecarea de tot răul.
Dacă am putea realiza aceasta, ar fi cea mai
incredibila descoperire ştiinţifică din toate timpurile.
Poate părea la ani lumină distanță de noi, dar acest vis
este doar la trei protoni depărtare.

Ateprenorul George Koukis (n. 1946, Halkidiki/Grecia) – om de afaceri

de mare succes, exemplul clasic de Visător Pragmatic, un filosof al
acțiunii aflat în vârful unei corporații multinaționale. Este un autodidact
care și-a construit imperiul de la zero. În noiembrie 1993 cumpară o
companie în faliment şi curând o transformă în lider de necontestat în
domeniul software-ului bancar. El s-a realizat numai cu ajutorul visului
său şi cu determinarea sa de neobosit. El este preşedintele “Classical
Opera Company” din Londra, pe care o sprijină în misiunea de a
promova noi talente. De asemenea, este preşedintele Fundaţiei "George
Koukis" născute pentru a sprijini programul DFW de Integritatea în
Leadership tate DFW pentru educaţia viitorilor lideri din lume.
Printre oamenii de știință pe care Stefano Elio D’Anna i-a întâlnit și cu care a colaborat de-a lungul
carierei sale, se numără și:
John Kenneth Galbraith (n. 15 octombrie 1908 d. 29 aprilie 2006) – economist american de origine
canadiană - sublinia în lucrarea sa din 1997, "Societatea perfectă", faptul că „educația trebuie să
îndeplinească două funcții vitale. Una este cea care le va permite oamenilor să se autoguverneze în
mod inteligent, iar cea de a doua, care le va da posibilitatea să atingă deplina satisfacție de a trăi.”
(apud Adumitrăcesei, Ioan; Niculescu, Niculae, Învățământul românesc la o răscruce. Încotro? De ce?
Cum?, Editura Polirom, Iași, 1999, pag.69);
Merton Howard Miller (n. 16 mai 1923; d. 3 iunie 2000) – economist american. Prof. univ. la Chicago.
Împeună cu F. Modigliani, a analizat structura capitalului unei companii, elaborând reguli generale în
domeniul finanțării întreprinderilor cu capitaluri proprii sau împrumutate („Politica de dividende,
creșterea și evaluarea acțiunilor”, „Teoria finanțelor”). Premiul Nobel pentru economie (1990), împreună
cu M. Markovitz și W. Shape.
Harry Max Markowitz (n. 24 august 1927) – economist american, laureat al Premiului Nobel pentru
economie (1990), parintele teoriei diversificarii portofoliului de titluri bursiere, care poate fi tradusă în
limbaj popular prin expresia "să nu-ți ții toate ouăle într-un singur coș."
Douglass C. North (n. 1920) – economist american, laureat al Premiului Nobel pentru economie
(1993) împreună cu Robert W. Fogel, pentru cercetări în istoria economiei prin aplicarea teoriilor
economice și a metodelor cantitative pentru explicarea schimbărilor economice și instituționale.
Gary Stanley Becker (n. 2 decembrie 1930) – economist american de origine evreiască, laureat al
Premiului Nobel pentru economie (1992). Gary Becker a folosit analiza economică pentru a studia
subiecte precum crima, discriminarea, dependenţa, populaţia şi familia. Becker şi-a luat doctoratul în
economie la Universitatea din Chicago în 1955 şi a publicat doi ani mai târziu cartea „Economia
Discriminării" care analiza prejudecata împotriva minorităţilor prin prisma economiei. A fost şi consilier
pe probleme economice al guvernatorului republican Arnold Schwarzenegger.
Antonio Martino (n. 22 decembrie 1942, fiul lui Gaetano Martino) – politician italian, ministru al
afacerilor interne în 1994 și ministru al apărării între 2001 și 2006 sub premierul Berlusconi. Este
membru fondator al partidului Forza Italia.
Dacia Maraini (n. 13 noiembrie 1936, Fiesole, Toscana) – scriitoare italiană, poetă, regizor de film,
scenaristă, dramaturgă, fiica prințesei siciliene Topazia Alliata di Salaparuta și a lui Fosco Maraini, un
etnolog și alpinist care a scris în special despre Tibet și Japonia. Premii: Ordinul de Merit al Republicii
Italiene în grad de Mare Cavaler (9 ianuarie 1996), Premiul literar italian Strega.
Valerio Zanone (n. 22 ianuarie 1936, d.7 ianuarie 2016) – politician italian, a fost secretar din 1976
până în 1985 și președinte până la destrămare al Partidului Liberal Italian, ministru al Economiei (1983-
1986), al Industirei (1986-1987), și al Apărării (1987-1989). De asemenea, a fost primar la orașului
Torino în perioada 1990 – 1991 și senator în 2006 din partea Partidului Democrat. De-a lungul vremii,
s-a opus guvernului de Unitate Națională din care a făcut parte și Aldo Moro (răpit în drum spre
Parlament chiar în ziua în care urma să fie votat noul guvern Andreotti) și a fost cel mai faimos dintre
exponenţii acelei lumii liberale trecute care s-a manifestat anti Berlusconi.
Vittorio Umberto Antonio Maria Sgarbi (n. 8 Mai 1952 în Ferrara) este un critic de artă italian, istoric
de artă, politician, comentator cultural şi personalitate de televiziune. A fost numit curator al pavilionului
Italian la Bienala de la Venetia 2011. A fost de mai multe ori un membru al Parlamentului Italian şi a
servit în Milano guvernului municipal. În perioada 30.06.2008 – 15.02.2012 a fost primar al oraşului
sicilian Salemi. De asemanea, în perioada 21.07.1999 - 11.06.2001 a fost membru în comisia pentru
cultură, tineret, educație și sport a Parlamentului European și a făcut parte din Delegația la Comisia
parlamentară mixtă UE-Slovenia.
Salvatore Accardo (n. 26 septembrie 1941 în Torino) – violinist și dirijor italian, cunoscut pentru
interpretările lucrărilor lui Niccolò Paganini. A studiat vioara în Napoli în anii 1950 și a dat primul recital
profesionist la vârsta de 13 ani cu Capriciile lui Paganini. În 1958 a devenit primul laureat al
Concursului Paganini care a avut loc la Genova. Tot el a înregistrat cele 24 capricii ale lui Paganini (re-
înregistrate în 1999) pentru vioară solo şi a fost primul violonist care a înregistrat toate cele șase
concerte de vioara ale lui Paganini. Are o discografie foarte extinsă, de aproape 50 de înregistrări pe
Philips, DG, EMI, Sony clasice, Foné, Dynamic şi Warner-Fonit. De notat că, în 1995 , a înregistrat un
album de lucrări clasice şi contemporane pe vioara lui Paganini, facută de Guarnieri del Gesù în 1742,
"Il Cannone". A interpretat muzica lui Paganini pentru coloana sonoră a filmului Kinski Paganini (1989).
În anii 1970, el a fost lider al sărbătoritei Orchestre de Cameră "I Musici" (1972-1977). A fost unul dintre
fondatorii Academiei Walter Stauffer în 1986 și a re-fondat, în 1996, Orchestra de Cameră Italiană
(O.C.I.), ai cărei membri sunt cei mai buni elevi ai Academiei Walter Stauffer. Accardo deține o vioara
Stradivarius "Hart ex Francescatti" (1727) şi a avut și o "Firebird ex Saint-Exupéry" (1718).