19.

Reguli tactice ale cercetarii la fata locului-importanta, obiective, masuri preliminare,

principalele elemente tactice, cercetarea in faza statica si dinamica, fixarea rezultatelor. 19.
Cadrul tactic general al cercetrii la faa locului
Cercetarea propriu-zis la faa locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter
general, aplicabile n ntreaga cercetare, astfel nct s se ajung la scopul propus. Principalele
elemente tactice, de natur s orienteze activitatea echipei de cercetare la faa locului sunt:
Cercetarea la faa locului se efectueaz cu maxim urgen - cercetarea la faa locului
trebuie s fie fcut cu maxim urgen, practic, imediat dup ce organul de urmrire penal a fost
sesizat despre svrirea unei infraciuni. Aceast cerin, de o importan deosebit, este
obligatorie cel puin sub 2 aspecte:
a) prin scurgerea timpului exist pericolul producerii unor modificri la locul faptei i al
dispariiei sau degradrii urmelor. Asemenea modificri pot fi determinate nu numai de aciunea
autorului, ci i de aciunea unor factori neutri: condiiile meteorologice, caracterul perisabil al unor
urme (n special cele biologice), intervenia unor persoane care caut s restabileasc ordinea sau s
afle ce s-a ntmplat
b) prin prezena imediat a organului de UP la faa locului se creeaz posibilitatea
identificrii unor martori, fr a se exclude chiar surprinderea autorului la locul infraciunii
(urgena cfl este, n fond, o reflectare a principiului operativitii aplicat la ntregul proces, dar i la
activitile de cercetare criminalistic).
Cercetarea la faa locului se efectueaz complet i detaliat aceast cerin trebuie
dublat de obiectivitate i contiinciozitate, astfel nct locul faptei s fie cercetat sub toate
aspectele, indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentat s o atribuie
evenimentului cercetat.
Cercetarea minuioas a ntregului loc al faptei impune echipei de cercetare s-i focalizeze
atenia n 2 direcii principale:
a) descoperirea i cercetarea minuioas a urmelor urme latente, microurme, urme
biologice, precum i a microurmelor care sunt, de regul, imposibil de evitat de ctre infractor
b) clarificarea mprejurrilor negative, respectiv a neconcordanei dintre starea locului faptei
i fapta ori mprejurrile ca atare (de ex. lipsa urmelor de snge, care normal ar fi trebuit s
existe) este mai mult dect important, deseori acestea reprezentnd ncercri de simulare sau
disimulare a unor fapte penale.
Conducerea i organizarea competent a cfl constituie o condiie esenial pentru
realizarea sarcinilor specifice actului procedural analizat. Tactic, aceast cerin se materializeaz
prin:
a) cercetarea n echip, ce presupune, n primul rnd, o conducere unic. De ex., n
ipoteza cfl a unei omucideri, echipa de cercetare este alctuit din procuror, inspectori i
ageni de poliie din formaiile de criminalistic i judiciare, precum i medicul legist.
Potrivit prevederilor legii, conducerea echipei revine procurorului.
Conducerea unitar se supune urmtoarelor cerine:
conlucrarea fr rezerve, pe toate planurile, ntre membrii echipei de cercetare sau de
investigaie
informarea permanent a conductorului cercetrii, care va centraliza toate datele obinute.
Anchetatorii orgolioi, vanitoi trebuie s fac un efort, s-i controleze aceste trsturi de
personalitate. n fond, este o regul elementar de deontologie profesional .
b) organizarea activitii:
fiecare dintre membrii echipei de cercetare va avea de ndeplinit sarcini concrete i precise,
potrivit atribuiilor sale n cadrul echipei, sarcini ce se cer rezolvate integral i ct mai
operativ posibil
organizarea desfurrii activitilor de investigare trebuie s se fac ntr-o ordine bine
stabilit: orientarea n zona n care se afl situat locul faptei; determinarea i examinarea n
1

ansamblu a locului faptei; cutarea, descoperirea i ridicarea urmelor sau a probelor

materiale; fixarea rezultatelor cfl.
c) luarea unor msuri de ordine la faa locului acestor msuri trebuie s li se supun
inclusiv membrii echipei i chiar superiorii acestora, care, fr a participa efectiv la
cercetare, vin s informeze asupra celor ntmplate sau s dea anumite indicaii, cu toate
c nu ntotdeauna sunt specializai n domeniu.
d) evitarea ptrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite (diverse
persoane, ziariti). Reprezentanii presei sau televiziunii pot s asiste, n aceleai
condiii de ordine i corectitudine la actele de investigaie, dar n afara perimetrului
scenei infraciunii. Fa de acetia, magistratul i membrii echipei de cercetare trebuie
s dea dovad de sobrietate, de o anumit fermitate dac jurnalitii sunt excesiv de
curioi, furnizndu-le date care pot face obiectul publicrii n faza iniial a anchetei,
fr s influeneze negativ evoluia investigaiilor, s trezeasc anumite ecouri nedorite
n opinia public, prin exagerri, afirmaii neconforme cu realitatea sau care, pur i
simplu, s serveasc fptuitorilor.
Fixarea integral i obiectiv a rezultatelor cercetrii = este o cerin de maxim
importan n efectuarea unei cfl de bun calitate. Potrivit art. 131 CPP, dup efectuarea cfl, se
ncheie un proces-verbal, principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de ctre organul
judiciar. Este descris amnunit i cu precizie situaia locului faptei, a urmelor descoperite, a
obiectelor examinate i a celor ridicate n vederea cercetrii, a poziiei i strii celorlalte mijloace
materiale de prob, etc.
n pr-vb se vor folosi formulri clare, precise, concise, din care s rezulte c nu a fost omis
niciun amnunt, niciun element util stabilirii adevrului, evitndu-se expresiile ambigue sau
echivoce, de natur s conduc la confuzii sau alte interpretri.
Consemnrile se vor limita strict la constatrile fcute direct de organul de UP n timpul
cercetrii. Nu este permis consemnarea unor stri de fapt inexistente n momentul cercetrii, chiar
dac martorii oculari indic schimbarea poziiei unor obiecte, a cadavrului. Aceste aspecte vor fi
menionate separat, urmnd s se analizeze n cadrul UP, pe baza declaraiilor martorilor,
nvinuitului, victimei.
Reguli tactice specifice efecturii cercetrii propriu-zise la faa locului (fara fixare,
fara schite)
1. Primele msuri luate de organul competent s efectueze cercetarea:
Odat sosit echipa nsrcinat s efectueze cfl, conductorul acesteia are obligaia s
iniieze cteva msuri destinate pregtirii cercetrii propriu-zise. Aceste msuri vor fi difereniate n
funcie de natura cazului cercetat, precum i de eventuala prezen la locul faptei a unui organ de
UP care a ntreprins deja unele activiti cu caracter preliminar, naintea sosirii echipei.
a) n situaia n care cercetarea propriu-zis a fost precedat de aciuni premergtoare,
atunci pregtirea cercetrii efective va consta n:
completarea msurilor viznd salvarea victimelor, nlturarea pericolelor i conservarea
urmelor
examinarea rapid a locului faptei, delimitarea sa exact i ntrirea msurilor de paz
ndeprtarea tuturor persoanelor inutile i reinerea celor care au fcut sesizarea, a
martorilor, a persoanelor suspecte, precum i a tuturor celor care pot fi selecionai n
calitate de martori asisteni
stabilirea precis a sarcinilor ce revin fiecrui membru al echipei i indicarea ordinii n
care vor fi ndeplinite activitile de cercetare
obinerea unor prime informaii referitoare la fapt, la locul n care a fost svrit, ca i
la persoanele antrenate n comiterea ei, inclusiv cu privire la identitatea celor reinui la faa
locului, indiferent de calitatea lor

b) cercetarea propriu-zis la locul faptei se va face cu respectarea strict a regulilor tactice

generale. Bineneles, aplicarea regulilor n discuie se face i n funcie de specificul
zonei cercetate (locuri nchise sau deschise), de modificrile aduse.
Reguli tactice specifice cercetrii ca atare:
limitarea numrului de persoane care ptrund n zona cercetat la strictul necesar
prevenirea oricrei modificri n starea sau poziia lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor
i evitarea crerii altor urme care pot dezorienta cercetarea
fixarea cilor de acces i de deplasare a membrilor echipei n perimetrul locului faptei,
precum i n locul care urmeaz s fie depozitate mijloacele materiale de prob descoperite,
a altor obiecte ce urmeaz s fie ridicate i transportate la laboratoarele de specialitate
purtarea echipamentului de protecie (costum, mnui, masc) pentru protejarea urmelor i
prevenirea contaminrii acestora, mai ales n cazul urmelor biologice
interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discuiilor privind natura faptei, mprejurrile n
care a fost svrit, starea urmelor, etc. pentru a nu influena, ntr-un mod sau altul,
desfurarea cercetrii, ca i pe martorii prezeni la faa locului.
2. Cercetarea n faza static n aceast faz se procedeaz la o examinare atent a locului
faptei, att n ansamblul su, ct i pe zonele mai importante, fr a se aduce nici o
modificare acestuia.
Dintre activitile mai importante n aceast faz, menionm urmtoarele:
a) stabilirea strii i poziiei mijloacelor materiale de prob, a urmelor vizibile, a urmelor
materie, etc., aa cum au fost gsite de echipa de cercetare
b) msurarea distanei dintre obiectele principale, dintre acestea i urme sau locuri de acces,
aspect de natur s serveasc la clarificarea unor mprejurri ale cauzei
c) executarea de fotografii de orientare, schi i fotografii ale obiectelor principale, precum i
fixarea prin nregistrare videomagnetic
d) determinarea eventualelor modificri survenite anterior sosirii echipei de cercetare
3. Cercetarea n faz dinamic - este cea mai complex i laborioas etap a cfl, ntruct
presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigaiilor i folosirea
integral a mijloacelor tehnico-tiinifice criminalistice aflate la dispoziia lor.
Acest moment al cercetrii presupune:
a) examinarea amnunit a corpului victimelor, a fiecrui obiect presupus purttor de urme sau care
a servit la svrirea infraciunii, fiind permis atingerea/schimbarea poziiei lor
b) n executarea fotografiilor i nregistrrilor video de detaliu, a msurtorilor fotografice
bidimensionale, se finalizeaz schia locului faptei i se ncepe redactarea pr-vb + realizarea de
investigaii pentru obinerea de date ct mai complete
c) se iau primele declaraii martorilor i victimei, dac mai este la faa locului, inclusiv persoanelor
suspecte (declaraiile se iau separat)
d) clarificarea mprejurrilor negative determinate de neconcordana dintre situaia de fapt i
evenimentul presupus c s-ar fi produs, de absena unor urme sau obiecte care, n mod normal, ar
fi trebuit s existe la faa locului.
20.Reguli tactice aplicate in dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor
criminalistice-reguli, efectuarea expertizelor, redactarea raportului de expertiza, aprecierea si
valorificarea concluziilor expertizei. Reguli tactice aplicate n dispunerea constatrilor
tehnico-tiinifice i a experizelor criminalistice
1. Oportunitatea expertizei - asigurarea oportunitii expertizei constituie o prim cerin ce
trebuie avut n vedere de ctre organele judiciare.
3

n funcie de probele, datele sau materialele existente n cauz, este necesar s se aprecieze
dac i n ce msur o expertiz este util, astfel nct nici s nu ntrzie efectuarea unei expertize
indispensabile soluionrii cazului.
Oportunitatea expertizei se raporteaz i la momentul dispunerii acesteia, mai ales n ideea
c o dispunere prematur, ca i ntrzierea acesteia, pot avea consecine negative asupra
soluionrii cauzei. n prima ipotez, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi
modificri, degradri, etc. Iar n a 2a ipotez, datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea
cercetrii.
2. Stabilirea corect a obiectului expertizei - cerina privind stabilirea corect a obiectului
expertizei criminalistice are implicaii directe asupra modului de valorificare judiciar a
acestui mijloc de prob. Delimitarea strict a aspectelor de clarificat este de natur s
influeneze pozitiv nsi cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei.
Obiectul expertizei judiciare const n lmurirea unor fapte/mprejurri de fapt ce reclam
cunotine speciale din diverse domenii. Art. 116 CPP n vederea aflrii adevrului, pentru
lmurirea unor fapte sau mprejurri ale cauzei se apeleaz la cunotinele unui expert. Art. 201
CPP instana poate recurge la prerea unor specialiti pentru lmurirea unor mprejurri de fapt.
Organele judiciare au datoria s vegheze la respectarea cerinei de limitare a obiectului
expertizei criminalistice, n exclusivitate, la ceea ce legea definete generic fapte sau mprejurri,
nu la probleme de drept, cum ar fi stabilirea vinoviei sau nevinoviei unei persoanei, ori
precizarea naturii juridice a unei fapte sau a unui aspect, reglementate prin acte normative.
3. Formularea clar a ntrebrilor adresate expertului una din cauzele principale ale
ajungerii la concluzii eronate sau nefundamentate tiinific o reprezint superficialitatea n
fixarea obiectivelor expertizei, fr a mai meniona situaiile n care aceste obiective sunt
lsate la aprecierea expertului.
Pornind de la faptul c ntrebrile circumstaniaz direct obiectul expertizei, acestea vor
trebui formulate cu claritate, concis i precis, evitndu-se exprimrile generale, echivoce, confuze,
greite, care i determin pe unii experi s procedeze la reformulri, cu riscul apariiei de
neconcordane ntre ceea ce a urmrit organul judiciar i ceea ce a neles expertul din ntrebare,
sau la ridicarea unor obiecii ale prilor, pe considerentul c nu s-a dat rspuns ntrebrilor din
ordonan sau ncheiere.
4. Asigurarea calitii materialelor trimise spre expertiz expertul va trebui s aib la
dispoziie: urmele, obiectele ce se constituie mijloace materiale de prob i modele de
comparaie sau obiecte presupuse a fi creat urmele descoperite n cmpul infracional.
Prima cerin pe care trebuie s o ndeplineasc aceste materiale este aceea a cunoaterii cu
certitudine a provenienei lor. Regula privete att urmele sau mijloacele materiale de prob, dar
mai ales modelele tip ori obiectele suspecte trimise expertului.
A 2a cerin important se refer la calitatea pe care trebuie s o prezinte materialele, n
sensul c ele trebuie s conin sau s reflecte suficiente elemente caracteristice pe baza crora s se
fac identificarea.
21.Tactica elaborarii versiunilor de urmarire penala-structura si continutul
planului de urmarire penala, elaborarea si verificarea versiunilor de urmarire
penala.
Structura i coninutul planului de UP
Planul de UP dup care trebuie s se desfoare o anchet este constituit dintr-o structur
unitar de elemente componente, menite s confere eficien activitii de urmrire penal.
Sub raport tactic, potrivit opiniilor exprimate n literatura de specialitate, desprinse din
studierea experienei organelor judiciare, rezult c principalele elemente constitutive ale planului de
urmrire penal sunt versiunile, problemele ce se cer rezolvate n verificarea fiecrei versiuni, precum i
4

activitile desfurate pe baza metodelor tiinifice criminalistice cu ajutorul crora se rezolv aceste
probleme. n plan mai sunt precizate termenele de rezolvare a problemelor i, implicit, de verificare,
precum i persoanele care urmeaz s participe la soluionarea lor.
Dintre elementele sus-menionate, versiunile dein o poziie central n stabilirea i clarificarea
faptelor. Celelalte elemente ale planului i au rolul lor bine definit n clarificarea cauzei, ceea ce
evideniaz caracterul unitar al planului de UP.
Momentul elaborrii unui plan de anchet - alt element tactic important - se impune a fi
astfel ales, nct el s nu fie conceput nici prematur i nici tardiv fa de mersul anchetei. O
ntocmire prematur, ntr-un moment n care nu se dein dect date sumare cu privire la fapt, poate
conduce cercetrile pe o pist fals, ntrziind soluionarea cauzei. Consecinele negative asupra
desfurrii cercetrilor poate avea i ntrzierea unor activiti n stabilirea faptelor i
mprejurrilor. Planul de UP poate cpta o form scris, cu excepia unor cazuri, spre exemplu n
situaia unui flagrant.
Coninutul planului de urmrire penal. Coninutul unui plan de urmrire penal este
determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta ntr-un moment sau altul.
Pentru determinarea acestor elemente, deduse din planul de urmrire penal, organele penale
de specialitate trebuie s rspund la o suit de ntrebri, denumit convenional formula celor 7
ntrebri, sau alturi de aceasta, formula celor 4 ntrebri, aplicabile n majoritatea cazurilor.
Formula celor 7 ntrebri, cunoscut sub denumirea de disticul lui Daries, are ca
destinaie clarificarea aspectelor eseniale ale faptei: ce fapt s-a comis i care este natura ei? Unde
s-a comis fapta cercetat? Cnd a fost svrit? Cine este autorul ei? Cum, n ce mod a svrit-o?
Cu ajutorul cui? n ce scop a fost comis?
Formula celor 4 ntrebri, considerat, ntructva, superioar calitativ primei formule,
deoarece delimiteaz mai clar coninutul infraciunii, servete la elucidarea problemelor unei cauze
penale plecnd de la elementele constitutive ale acesteia. Astfel:
a) determinarea obiectului infraciunii, respectiv a relaiei sociale lezate prin svrirea
faptei penale, ca i a obiectului nemijlocit asupra cruia s-a exercitat aciunea ilicit
b) stabilirea laturii obiective a infraciunii, n primul rnd a aciunii/inaciunii incriminate
de lege, a raportului de cauzalitate ntre acestea i urmrile faptei, precum i a locului,
timpului, modului, a altor circumstane n care a fost svrit
c) identificarea subiectului activ al infraciunii, a tututor participanilor (complici,
instigatori, tinuitori), ca i identificarea subiectului pasiv al faptei penale
d) determinarea laturii subiective a infraciunii, prin stabilirea formei vinoviei (intenie
direct/indirect, impruden sau neglijen) ca i a mobilului faptei.
Problemele ce se cer rezolvate sunt, spre ex. n cazul morii violente cauza morii, natura
acesteia (omor, sinucidere, accident), identificarea autorului i a celorlali participani, identificarea
victimei, locul, data i modul de svrire, stabilirea vinoviei, mobilul omorului. ntrebrile la
care trebuie dat rspuns n anchet difer nu numai de la o categorie la alta de infraciuni, dar i n
cadrul aceleiai categorii de infraciuni, date fiind particularitile n care se comit.
Tactica elaborrii versiunilor de UP
Pentru elaborarea unor versiuni care s serveasc pe deplin aflrii adevrului sub raport
tactic, este necesar s fie ntrunite mai multe condiii, printre cele mai importante numrndu-se:
a) deinerea unor date sau informaii despre fapta cercetat, corespunztoare sub raport
calitativ i cantitativ, pe baza crora s fie elaborate versiunile
b) conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicit pregtirea multilateral, experiena i
intuiia organului de urmrire penal
c) folosirea unor forme logice de raionament, de tipul raionamentelor deductive i inductive,
ca i a raionamentului prin analogie.
5

Calitatea i cantitatea datelor reprezint o premis esenial pentru formularea de versiuni

de natur s serveasc cu adevrat soluionrii cauzei.
a) sub aspect cantitativ, un mininum de date este absolut necesar pentru formularea
versiunilor, fie ele referitoare la natura faptei. Lipsa de date sau cantitatea insuficient a
acestora echivaleaz cu o infinitate de versiuni, ori cu formularea de versiuni ce pot
conduce cercetrile pe piste false, cu cheltuieli inutile de energie uman i material
b) dpdv calitativ, informaiile care stau la baza versiunilor, trebuie s fie precise i
concrete. Simplele supoziii sau presupunerile lipsite de un suport real nu fac dect s
creeze dificulti n desfurarea anchetei (sursa datelor pe care se ntemeiaz o versiune
este n majoritatea cazurilor de natur procesual).
Elaborarea versiunilor cu profesionalism n elaborarea versiunilor de anchet sunt necesare
caliti proprii profesiei de magistrat sau de anchetator:
- pregtirea multilateral, experiena i intuiia organului de UP
- pregtirea complex presupune stpnirea cunotinelor din domeniul tiinelor juridice,
ndeosebi cele penale i din domeniul criminalisticii
- experiena ctigat n activitatea de UP reprezint un element de siguran i precizie n
investigare
- intuiia este un factor decisiv, ea reflectnd capacitatea organului de UP de a descoperi i de
a ajunge cu rapiditate la sensul, la explicaia unor fapte sau mprejurri.
Folosirea formelor logice de raionament, cum sunt raionamentele deductive, inductive
sau raionamentul prin analogie, este absolut necesar pentru elaborarea de versiuni ntemeiate nu
numai pe date concrete, ci i pe baza unui proces judicios de gndire.
Raionamentul deductiv = o operaie logic, n care se pornete de la general, de la
premisele problemei, pentru a se ajunge, printr-o nlnuire de judeci, la particular, deci, la
o anumit concluzie ce va servi la elaborarea versiunii.
Raionamentul inductiv = operaie logic, invers raionamentului deductiv, nlnuirea
de judeci avnd drept punct de plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se
ajunge, n final, la aspectele eseniale (acest tip de raionament este ntlnit frecvent n
cazurile n care organele de UP dein date puine, deseori cu caracter sumar, referitoare la
fapt, ca i la persoana infractorului).
Raionamentul prin analogie (transductiv) = operaie logic, n care concluzia este tras
pe baza asemnrii dintre elementele caracteristice unui fapt cunoscut i cele ale faptului
sau evenimentului aflat n curs de cunoatere (ntlnit mai rar n activitatea organelor
judiciare, datorit caracterului incert al concluziilor sale).
22.Factori obiectivi sau subiectivi care pot distorsiona receptia senzoriala a martorilor.
Psihologia martorului (particulariti privind recepia senzorial factorii obiectivi si
subiectivi)
Mrturia (din perspectiva psihologiei judiciare) = rezultatul unui proces de observare i
memorare involuntar a unui fapt juridic, urmat de reproducerea acestuia, ntr-o form oral sau scris, n
faa organelor de UP sau a instanelor de judecat. Prin urmare, ne aflm n faa unui proces de
cunoatere a realitii obiective, structurat n 4 faze: recepia (percepia) informaiilor, prelucrarea lor
logic, memorarea i reproducerea sau recunoaterea, respectiv reactivarea.
Procesul de cunoatere a realitii depinde, n esen, de capacitatea fiecrei persoane de a
recepiona informaiile primite, de a le prelucra, dar i de subiectivismul i de selectivitatea sa psihic, cu
alte cuvinte de o multitudine de factori.
Recepia senzorial:
1. Elementele care definesc recepia senzorial a unor evenimente ca prim etap a formrii
mrturiei, contureaz un proces psihic de cunoatere, care parcurge mai multe etape:
6

a) senzaia = cea mai simpl form de reflectare senzorial a nsuirilor izolate, ale obiectelor
sau persoanelor, prin intermediul unuia dintre organele noastre de sim. Apariia senzaiilor i,
ulterior, a percepiei, este n funcie de intensitatea stimulilor care acioneaz asupra
analizatorilor. Analizator este definit sistemul sau aparatul organismului uman, alctuit din
organele de sim, cile nevoase de transmitere i centrii corespunztori de pe scoara
cerebral.
Senzaia nu se nate dect n momentul n care stimulul atinge un prag minim, capabil s
provoace senzaia. Cu ct sensibilitatea analizatorului este mai mare, cu att este posibil naterea de
senzaii prin stimuli mai inteni. Este important de reinut c intensitatea minim sau maxim prin care
stimulii pot determina o senzaie (pragurile senzaiei) variaz de la persoan la persoan, magistratul
trebuind s aprecieze n fiecare caz n parte limitele posibilitilor de percepie ale unui martor.
b) percepia = consecina unor reflectri mai complexe, ce conduce la contientizare, la
identificarea obiectelor i fenomenelor. Aceasta face ca procesul percepiei s fie definit drept un
act de organizare a senzaiilor, implicit a informaiilor pe care un martor le-a receptat n funcie
de diferii factori: interes, experien, necesitate, etc.
Faptele, obiectele i persoanele sunt percepute difereniat, unele fiind nregistrate imediat, spre
deosebire de altele care trec pe loc secundar, dei au posibilitatea de a influena analizatorii.
2. Factorii de distorsionare (bruiaj), determinai de legitile generale ale senzorialitii, cu
influen direct asupra modului de recepionare, proprii fiecrei persoane:
a) modul de organizare a informaiilor la nivelul cortexului, care se constituie n structuri i
configuraii (Gestalt), permind martorului s perceap ntregul naintea prilor componente.
Rapiditatea cu care sunt sesizate elementele componente ale ntregului variaz de la individ la
individ.
b) constana percepei, fenomen care determin o anumit corectare a imaginii percepute, clasic
fiind procesul de aezare n poziia normal a unei imagini care, pe retina noastr, apare
rsturnat, potrivit opticilor geometrice. n acest caz, distorsionrile sunt specifice percepiei de
persoane, obiecte sau mprejurri familiare martorului.
c) fenomenul de iluzie, care conduce la percepii eronate, prin deformarea subiectiv a realitii. Din
diversele iluzii, cele optico-geometrice sunt mai frecvente n bruierea mrturiei. De ex., o persoan
poate fi apreciat mai scund sau mai nalt, dup cum aceasta a fost perceput ntr-un grup de
indivizi mai scunzi ori mai nali.
d) fenomenul de expectan, prin care este pregtit s recepioneze anumii stimuli, filtrndu-i pe
alii. Exemplul clasic este cel al mamei care se trezete imediat la plnsul copilului , dar poate
dormi n prezena altor zgomote mai puternice.
e) efectul halo , fenomen ce ne determin s extindem, necritic, un detaliu asupra ntregului (cazul
escrocilor care sunt crezui cu uurin persoane oneste datorit nfirii distinse i
exprimrii corecte).
Factori de distorsionare a recepiei senzoriale a martorilor din perspectiv criminalistic:
Ascultarea unui martor presupune, de la bun nceput, s se in cont alturi de legitile
generale ale senzorialitii, de principalii factori obiectivi i subiectivi capabili s influeneze
procesul de percepie.
Factorii de natur obiectiv, determinai de mprejurrile n care are loc percepia:
vizibilitatea poate fi redus de distana de la care face percepia, de condiiile de iluminare,
de condiiile meteorologice, de diverse obstacole interpuse ntre cel care percepe i locul n
care se desfoar evenimentul
audibilitatea este influenat de distan, de condiiile de propagare a sunetelor, de
existena unor surse care pot perturba audiia i de factorii meteorologici, obstacolele care
pot da natere la ecouri, reverberaia sunetelor ntlnite n locurile nchise
7

durata percepiei n funcie de perioada mai sau n care se desfoar o aciune, de

viteza de deplasare, fie a persoanei sau a obiectului perceput, fie a celui care percepe, iar
cteodat de tipul de iluminare. Unii din factorii menionai pot influena i percepia
tactil sau olfactiv.
disimularea nfirii determinat de nsi persoana autorului infraciunii, care ncearc
s se fac perceput ct mai greu, n acest sens apelnd la deghizri, acionnd cu rapiditate,
cutnd s distrag atenia, inclusiv cu ajutorul unor complici, folosindu-se de ntuneric sau
de diverse obstacole pentru a nu fi vzut.
Factorii de natur subiectiv sunt reprezentai de totalitatea particularitilor psiho-fiziologice i
de personalitatea individului, apte s nflueneze procesul perceptiv:
calitatea organelor de sim, orice defeciune a acestora fie pe latur perceptiv, fie pe cea
cortical (orbire, miopie, surzenie) reducnd pn la anulare o parte din posibilitile
receptive ale persoanei
personalitatea i gradul de instruire a individului
vrsta i inteligena persoanei
temperamentul i gradul de mobilitate al proceselor de gndire
strile de oboseal, precum i reducerea capacitii perceptive, ca urmare a influenei
alcoolului, drogurilor, medicamentelor etc., conduc la o scdere a acuitii senzoriale
strile afective, ndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate, au o influen inhibitorie
asupra procesului perceptiv, determinnd alterarea sau dezorganizarea acestuia, situaie
ntlnit destul de frecvent la persoanele care asist la fapte cu un caracter ocant i mai ales
atunci cnd, n svrirea faptelor respective, sunt antrenate rude, prieteni sau cunotine
apropiate
atenia sunt avute n vedere calitile ateniei, cum sunt stabilitatea i mobilitatea
acesteia, gradul de concentrare i distribuia ei. n al 2lea rnd, trebuie inut seama de
tipurile de atenie, voluntar sau involuntar, ultima ntlnit mai des n cazul martorilor, din
cauza apariiei neateptate a unui stimul puternic, ocant sau a interesului pe care l poate
atrage o persoan, obiect, discuie, aciune.
tipul perceptiv cruia i aparine martorul martorul cu recepie de tip analitic (specific n
general femeilor) are capacitatea de a reine mai amnunte, mai detalii, spre deosebire
de tipul sintetic, care reine ntregul, caracteristicile sale generale.
23.Reguli tactice aplicate in ascultarea
aprecierea declaratiilor martorilor.

martorilor-pregatirea, audierea, verificarea si

Pregtirea ascultrii martorilor + elementele tactice de pregtire aplicate n pregtirea

ascultrii martorilor
Pregtirea ascultrii martorilor este o regul absolut necesar, n special n faza de UP, i se
cere respectat n toate mprejurrile, indiferent de gradul de dificultate al cauzei. Ea presupune:
Studierea dosarului cauzei, ce are ca scop principal stabilirea faptelor i mprejurrilor ce
pot fi clarificate pe baza declaraiilor martorilor, precum i stabilirea cercului de persoane
care cunosc, n parte sau n totalitate, aceste fapte, dintre care vor fi selecionai martorii.
Stabilirea martorilor care pot fi audiai de ctre organul de UP pe baza criteriilor
procesuale penale i criminalistice:
a) sunt identificate persoanele care au posibilitatea s perceap direct faptele i
mprejurrile cauzei, dar i acelea care cunosc sau dein indirect date referitoare la fapt,
din surse sigure, ct mai aproape de adevr. Din rndul acestora vor fi selecionate
persoanele care, potrivit legii, pot depune mrturie.
8

b) n ipoteza n care exist un numr mare de persoane deintoare de informaii, este

posibil o selectare a martorilor pe baza calitii datelor pe care le dein, a personalitii
lor, a obiectivitii i poziiei fa de cauza cercetat
c) claritatea naturii relaiilor acestora cu persoanele implicate n svrirea infraciunii,
fiind cunoscut c sentimentele de genul prietenie, dumnie fa de fptuitori sau
existena altor interese conduc la alterarea declaraiilor i chiar la mrturie mincinoas.
Cunoaterea personalitii martorilor este absolut necesar pentru eficiena ascultrii,
presupune obinerea de date cu privire la profilul psihologic, la pregtirea i ocupaia, la
natura eventualelor relaii cu persoanele antrenate n svrirea infraciunii. Firete, trebuie
cunoscut poziia martorului fa de fapt, precum i fa de condiiile n care a perceput
aspectele n legtur cu care este ascultat.
Elemente tactice n pregtirea ascultrii martorilor:
Determinarea ordinii de ascultare de regul, martorii principali, cei care au perceput
nemijlocit faptele, vor fi ascultai naintea martorilor indireci care au obinut datele prin
mijlocirea altor persoane sau, pur i simplu, din zvon public. Ordinea de ascultare se
stabilete i n funcie de natura relaiilor dintre martor i prile din proces, ca i n
funcie de poziia lor fa de cauz (ascultarea martorilor se face nainte/dup ascultarea
nvinuitului sau a persoanei vtmate).
Stabilirea momentului audierii:
a) evitarea posibilei nelegeri ntre martori, ca i influenarea celui care va fi audiat de
ctre diverse persoane interesate de cauz (nvinuit, inculpat, parte vtmat, parte
civil). Pentru aceasta, citarea se face de urgen, la ore sau zile diferite, astfel nct s
nu existe posibilitatea ntlnirii martorilor la sediul organului judiciar i nici suficient
timp pentru a-i comunica date referitoare la declaraiile fcute, sau referitoare la
ntrebrile puse de anchetator.
b) la stabilirea momentului audierii, trebuie avut n vedere programul de activitate i
profesia persoanei care urmeaz s fie ascultat, bineneles numai dac este posibil i
fr a se submina obiectivitatea anchetei i autoritatea magistratului. Martorii pot fi
ascultai i n afara orelor de program, excepie fcnd cazurile deosebite, de genul
infraciunilor flagrante, al infraciunilor cu un grad ridicat de pericol social.
c) locul de audiere este, de regul, la sediul organului judiciar.
Pregtirea ascultrii martorilor necesit, uneori, ntocmirea unui plan de ascultare, pentru
fiecare persoan n parte mai ales n cauzele dificile, complicate. n plan vor fi incluse:
problemele de clarificat, ntrebrile i ordinea de adresare a lor, eventualele date deprinse
din materialele aflate la dosar pe care anchetatorul le poate folosi pe timpul ascultrii. Pot fi
pregtite nscrisuri, fotografii, prezentate martorilor pentru lmurirea unor mprejurri,
verificarea unor date, etc.

24. Tactica audierii propriu zise a persoanei vatamate-pregatirea, audierea in faza relatarii
libere si in momentul formularii de intrebari, verificarea si aprecierea declaratiilor.
Particularitati ale psihologiei victimei
Primul moment al formarii declaratiilor victimei il reprezinta receptia, ca rezultanta
psihologica a perceptiei sale senzoriale, in momentul in care este supusa unei agresiuni. Situatia de
victima se asociaza cu ideea de suferinta fizica si morala. Prin urmare, alaturi de senzatiile auditive
sau vizuale, intalnim inclusiv senzatiile de durere (cutanate), ca si senzatiile olfactive si gustative.
In legatura cu receptia auditiva, omul este capabil sa perceapa dintr-o infinitate de nuante, o
multitudine de fenomene sonore ce insotesc obligatoriu sau intamplator savarsirea unei infractiuni.
De aceea, in functie de imprejurarile asupra carora persoana vatamata este ascultata, ea trebuie sa
9

redea cuvinte, expresii, modul de a vorbi al agresorului, interesul anchetatorului fiind reproducerea
cuvintelor, a termenilor, expresiilor, cifrelor sau a sensului convorbirii, a continutului de idei.
Prezinta interes determinarea urmatoarelor imprejurari:
distanta dintre sursa sonora si organul receptor, apreciata in functie de intensitatea undelor
sonore
directia de propagare a fenomenelor sonore poate avea caracter de certitudine cand este
intemeiata pe senzatii auditive si vizuale
determinarea/identificarea fenomenelor acustice (omul nu percepe pur si simplu sunete, ci
acestea sunt insotite de intelegerea lor).
Iluziile acustice pot influenta, insa, receptia fenomenelor sonore, in sensul distorsionarii ei.
In legatura cu receptia vizuala, dintre undele electromagentice ce actioneaza asupra
analizatorului vizual, pot provoca senzatii vizuale doar cele cu lungimea de unda cuprinsa intre 396
si 760 milimicroni, respectiv intre violet si rosu. Ochiul expus la intuneric, supus cateva momente
luminii mai intense, isi reduce capacitatea de adaptare. Daca exista disfunctionalitati in modul de
concentrare a receptorilor vizuali, in diferite zone ale retinei, apar probleme in distingerea culorilor:
acromatopsie totala sau discromatopsii (daltonismul). Pe langa aceste defecte, mai pot aparea
probleme de genul:
imagini consecutive, constand in persistarea acestora dupa ce stimulul incepe sa actioneze,
in culori normale sau inversate (negative)
contrastului simultan, in care un obiect cenusiu pare mai alb pe un fond negru decat pe un
fond alb, iar pe un fond cromatic tinde sa ia nuanta culorii complementare fondului (pe
galben devine albastrui).
In legatura cu receptia cutanata, s-au identificat 3 categorii de senzatii cu mecanisme
diferite:
a) senzatiile tactile (de atingere, de presiune), provocate de deformarea locala a pielii, viteza
acestei deformari determina intensitatea senzatiei tactile
b) senzatiile termice de cald si rece, care se manifesta sub actiunea unui stimul cu o
temperatura mai mare, respectiv mai mica decat temperatura pielii
c) senzatiile de durere sunt provocate de orice stimul mai intens care duce la vatamare
tesutului, a terminatiilor nervoase din piele.
In legatura cu receptia olfactiva, ea reprezinta rezultatul stimularii receptorilor olfactivi de
catre anumite substante care se gasesc in stare gazoasa sau sub forma de vapori, receptori situati in
membrana mucoasa a cavitatii nazale.
Relativitatea receptiei olfactive poate fi intalnita in situatii de genul:
nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului
stabilirea directiei din care ar fi provenit mirosul
false identificari ale caracteristicilor olfactive determinate de tensiunea emotionala.
Alte categorii de senzatii, mai rar intalnite in practica, pot avea o oarecare insemnatate in
formarea unei imagini complete despre evenimentele in legatura cu care relateaza persoana
vatamata. De exemplu:
o senzatiile interne sau organice (sete, greata, foame, sufocare)
o senzatiile kinestezice sau de miscare (cu ajutorul carora ne dam seama de pozitia
membrelor, directia si viteza miscarii acestora)
o senzatiile de echilibru, care reflecta modificarile pozitiei corpului in raport de centrul lui de
greutate, de pozitia si directia miscarilor capului, de accelerare sau de incetinire a miscarii
pe orizontala, vericala si circular.
Factori de distorsionare a recepiei senzoriale a victimei din perspectiv criminalistic:
Factorii de natur obiectiv, determinai de mprejurrile n care are loc percepia:
conditiile de iluminare in care are loc perceptia vizuala influenteaza vizibilitatea insusirilor
obiectelor, in special a culorii acestora
10

conditiile meteorologice sunt factorii care pot optimiza, dar mai ales perturba procesul
perceptiv. Ceata, ploaia sau ninsoarea puternica reduc considerabil vizibilitatea, iar vantul
puternic si furtuna creeaza greutati si erori in perceptia auditiva.
distanta mare si diversele obstacole, interpuse intre persoana vatamata si obiectul
observatiei sale, ii ingreuneaza procesul perceptiv, reducandu-i vizibilitatea, aparand erori in
procesul auditiv din cauza ecourilor sau reverberatiilor produse de obstacole
existenta unor surse sonore poate bruia perceptia auditiva
durata percepiei calitatea perceptiei este conditionata de perioada mai sau n care se
desfoar o aciune, de viteza de deplasare a celui care percepe sau a obiectivului
perceptiei, uneori de tipul de iluminare
disimularea nfirii este provocata de nsi persoana autorului infraciunii, care
apeleaza la deghizri, cauta s distrag atenia actionand cu rapiditate, folosind diverse
metode care sa ingreuneze identificarea sa
complexitatea fenomenului perceput face tot mai dificila perceptia si mai ales memorarea
lui.
Factorii de natur subiectiv sunt reprezentai de totalitatea particularitilor psiho-fiziologice i
de personalitate ale persoanei vatamate, fie ca efectul lor este unul vremelnic, fie ca este de durata.
Astfel:
calitatea organelor de sim, orice defeciune a acestora afectand o parte din posibilitatile de
perceptie, respectiv capacitatea senzoriala a persoanei vatamate
personalitatea i gradul de instruire a individului
vrsta i sexul persoanei vatamate
personalitatea si gradul de instruire a individului
temperamentul i gradul de mobilitate al proceselor de gndire
strile de oboseal, precum i reducerea capacitii perceptive, ca urmare a influenei
alcoolului, drogurilor, medicamentelor etc., conduc la o scdere a acuitii senzoriale
strile afective, ndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate, au o influen inhibitoare
asupra procesului perceptiv, determinnd alterarea sau dezorganizarea acestuia, situaie
ntlnit destul de frecvent la persoanele care asist la fapte cu un caracter ocant i mai ales
atunci cnd, n svrirea faptelor respective, sunt antrenate rude, prieteni sau cunotine
apropiate
atenia sunt avute n vedere calitile ateniei, cum sunt stabilitatea i mobilitatea
acesteia, gradul de concentrare i distribuia ei. n al 2lea rnd, trebuie inut seama faptul ca
receptia senzoriala mai poate fi in functie si de tipul perceptiv caruia ii apartine persoana
vatamata.
25. Reguli si procedee tactice aplicate in ascultarea invinuitului sau inculpatului (pregatirea
ascultarii, cadrul tactic al ascultarii, consemnarea declaratiilor).
Particularitati ale psihologiei invinuitului sau inculpatului
1. Particularitile psihologice ale procesului formrii i redrii declaraiilor nvinuitului
sau inculpatului:
Complexitatea mecanismelor psihologice ale nvinuitului sau inculpatului rezult din
specificitatea etapelor infracionale pe care acesta le traverseaz. In linii mari, se apreciaza ca
mecanismele psihologice ale faptuitorului trebuie raportate la 3 etape:
a) in prima etapa se contureaza latura subiectiva a infractiunii, prin mecanisme psihologice
specifice conceperii activitatii infractionale si rezolutiei infractionale
b) in etapa a 2a, are loc desfasurarea activitatii infractionale, de regula in 3 faze succesive:
faza actelor pregatitoare, faza actelor de executare si faza urmarilor. In aceasta etapa, au loc
11

procese psihice puternice care dezorganizeaza forta inhibitorie a scoartei cerebrale si, deci,
receptia senzoriala.
c) in etapa a 3a, postinfractionala, isi fac aparitia procesele psihice, determinate de teama, de
lupta dusa de faptuitor pentru evitarea raspunderii penale, specifice incercarilor de simulare,
de disimulare si, in general, minciunii.
In primele 2 etape intalnim o succesiune de stadii, de momente intrapsihice: reprezentarea si
tendinta de comitere a actului, deliberarea si ezitarea, conturarea intentiei, alegerea mijloacelor si a
victimei, sesizarea momentului savarsirii si executarea.
2. Psihologia invinuitului/inculpatului din perioada postinfractionala - svrirea unui act
ilicit, se poate instala, la majoritatea infractorilor, o stare de tensiune psihic, alta dect cea
de tensiune preinfracional, mai mult sau mai puin evident, determinat de teama de a nu
fi descoperii, i care motiveaz dominanta depresiv a individului.
Procesele psihice caracteristice acestui moment genereaza neliniste, nesiguranta si un
comportament nefiresc:
- plecarea precipitata de la locul faptei
- distrugerea sau ascunderea unor mijloace materiale de proba
- disparitia de la domiciliu
- incercarea de creare a unor alibiuri prin deplasarea imediata intr-un alt loc, in care incearca
sa se faca remarcati
- incercarea de ascundere prin simularea altor infractiuni.
3. Psihologia invinuitului/inculpatului in momentul interogatoriului:
Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezint cteva caracteristici care trebuie
cunoscute, mai ales pentru contracararea ncercrilor de inducere n eroare a organului judiciar prin
simulare, disimulare, minciun sau prin folosirea altor mijloace prin care acesta considera ca poate
evita tragerea la raspundere penala.
a) Depistarea prezenei strii de emoie care poate dezvlui dezacordul dintre cele afirmate i
cele petrecute n realitate, dintre adevr i minciun, reprezint o problem major a tacticii
de anchet. Este important de tiut c strilor emoionale, de tensiune psihic, le sunt
specifice o serie de manifestri viscerale i somatice, cele mai importante fiind:
accelerarea si dereglarea ritmului respiraiei, paralel cu dereglarea emisiei vocale (rguire),
scderea salivaiei (senzatie de uscare a buzelor si a gurii)
cresterea presiunii sanguine si accelerarea batailor inimii, insotite de fenomene vasodilatorii
(congestionare) sau vasoconstrictorii (paloare)
contractarea muschilor scheletici, manifestata prin crispare sau prin blocarea functiilor
motorii
schimbarea mimicii i pantomimicii, pe un fond de agitaie, transpus frecvent n micri i
gesturi, ntr-o conduit care nu mai corespunde comportamentului normal al individului
modificarea timpului de reactie sau de latenta, caracterizat prin intarzierea raspunsului la intrebari
care contin cuvinte critice, intarzieri care pot ajunge la circa 4 secunde, fata de timpul in care se
raspunde la intrebarile necritice.
b) Incercarile de simulare sau disimulare (se pot depista cu poligraful). Dintre modurile de
simulare (contrafacere) ori disimulare (ascundere) transpuse si sub forma verbala, respectiv
de minciuna, invinuitii sau inculpatii apeleaza mai frecvent la urmatoarele:
o refuzul de a vorbi sau de a recunoaste faptele care li se imputa
o invocarea imosibilitatii de a-si aduce aminte
o prezentarea de alibiuri, fie create premeditat, fie inventate in momentul ascultarii
o recunoasterea unor fapte minore, in scopul disimularii celor importante
o motivarea faptului ca savarsirea infractiunii este consecinta provocarii sau a unui moment
de ratacire
o simularea nebuniei sau a tulburarii functiilor unor organe de simt (surzenie, mutenie, orbire)
o incercari de sinucidere sau de automutilare.
12

Deseori in fata organului de urmarire penala, dar mai ales a instantelor, inculpatul isi retrage
declaratiile facute anterior, motivand ca au fost obtinute prin presiuni sau intimidare. Modurile de
manisfestare mentionate pot fi uneori realmente sincere si intru totul justificate.
Pregatirea ascultarii invinuitului sau inculpatului
Pentru ca interogarea nvinuitului sau a inculpatului s-i ating scopul propus, se impune, n
primul rnd, o organizare riguroas a acestei activiti care, n linii mari, se apropie de pregtirea
ascultrii martorului. Astfel:
1. Studierea materialelor sau datelor existente in cauza:
Pe plan tactic criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cunoaterea datelor
referitoare la modul i mprejurrile n care s-a svrit fapta, la probele existente n acel moment la
dosar, la participanti, la persoana vatamata, la martori etc., date care urmeaza sa fie completate,
confirmate sau verificate si prin declaratiile invinuitului sau ale inculpatului.
Studierea materialului cauzei, ca, de altfel, intreaga pregatire a ascultarii, se efectueaza cu
maxima urgenta si operativitate, regula tactica dominanta in incercarea de solutionare a cauzelor
penale.
2. Cunoasterea personalitatii invinuitului sau a inculpatului, ce serveste la conturarea
ulterioara a laturii subiective a infractiunii:
a) Trasaturile psihice ale personalitatii:
o caracterul, trasatura psihica ce defineste manifestarile de conduita cu semnificatie morala
pozitiva (sinceritate, corectitudine, deminitate) sau negative (nesinceritate, egoism, cruzime)
o temperamentul, trasatura ce determina diferentierea psihica a indivizilor in functie de
capacitatea energetica si dinamica a comportamentului (sangvinic, coleric, flegmatic sau
melancolic)
o aptitudinile, unele cu sens general (inteligenta, precizia memoriei, spiritul de observatie,
imaginatia), iar altele cu sens special, ajungand pana la talent (pentru muzica, poezie, sport).
b) Factori care au influentat sau conditionat conduita somato-psihica (vorbire, mers) si sociala
a invinuitului/inculpatului:
o mediul familial sau social in care a evoluat si s-a format, scolile urmate, locul in care si-a
satisfacut serviciul militar
o cercul de prieteni, in general sistemul si natura relatiilor sociale in care a fost sau se afla
antrenat, deci al mediului ales
o nivelul de inteligenta, slabiciunile, pasiunile sau viciile, starile psihofizice, gradul de
pregatire intelectuala, comportamentul in familie si in societate, activitati desfasurate
o eventualele antecedente penale, raporturile cu alti participanti la savarsirea infractiunii sau
cu victima.

3. Organizarea modului de desfasurare a ascultarii tactic, aceasta presupune:

a) stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaza a fi clarificate cu ocazia ascultarii, precum
si a datelor ce trebuie verificate cu acest prilej
b) pregatirea materialului probator ce urmeaza sa fie folosit in timpul ascultarii (mijloace
materiale de proba, fotografii, diverse inregistrari)
c) determinarea ordinii in care se va face ascultarea. Daca in cauza exista mai multi
invinuiti/inculpati, la inceput vor fi ascultati cei care detin mai multe date, sau cei care fac
declaratii sincere si complete. Pentru obtinerea cat mai multor date, deseori se impune
ascultarea mai intai a martorilor, prioritate avand martorii oculari.
13

d) stabilirea modalitatii de citare, a datei, a orei si locului in care acestia urmeaza sa fie prezenti
in vederea ascultarii. Ordinea si modalitatea de citare trebuie astfel concepute incat sa se
evite, cel putin in faza primelor ascultari, contactul intre diversele persoane interesate in
cauza, indeosebi in ipoteza existentei mai multor invinuiti sau inculpati, martori, persoane
vatamate, parti civile, etc.
4. Planificarea ascultarii:
Finalizarea pregtirii ascultrii nvinuitului sau inculpatului se va materializa ntr-un plan de
ascultare, ntocmit pentru fiecare nvinuit sau inculpat n parte. Acesta va contine problemele de
clarificat si succesiunea de abordare a lor, intrebarile de fond sau de amanunt, la care va trebui sa
raspunda cel audiat, materialele care vor fi prezentate, etc.
Planul va avea un caracter flexibil, astfel incat va fi posibila adaptarea, modificarea sau
formularea de noi intrebari referitoare la fapta cercetata si la persoana autorului.
Cadrul tactic al ascultarii propriu-zise a invinuitului sau a inculpatului (conduita tactica in faza
relatarii libere, in faza adresarii de intrebari, tipuri de intrebari, modalitati si procedee tactice de
interogare)
Ascultarea invinuitului/inculpatului se desfasoara in 3 etape principale, urmate de
consemnarea declaratiilor:
1. crearea unei atmosfere favorabile ascultarii si stabilirii contactului psihologic cu suspectul,
devenit invinuit sau inculpat (ascultarea se desfasoara in prezenta aparatorului, intr-un cadru
sobru, lipsit de elemente care pot distrage atentia sau determina in mod inutil aparitia unui
sentiment de teama)
2. adaptarea de catre magistrat sau politist a unei atitudini demne in raport de autoritatea pe
care o reprezinta
3. crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisirii din chiar momentul primului contact
cu cel anchetat (cel care efectueaza ascultarea trebuie sa aiba o atitudine pozitiva, capacitate
de identificare cu alta persoana si respect neconditionat fata de fiinta umana).
Verificarea identitatii invinuitului sau inculpatului consta in intrebarea acestuia cu privire
la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenia, studii,
situatia militara, loc de munca, ocupatia, adresa, antecedente penale si alte date necesare stabilirii
situatiei sale personale.
Modalitati tactice de ascultare in faza relatarii libere - dupa ce se aduce la cunostinta
obiectul cauzei si al ascultarii, invinuitul sau inculpatul va fi lasat sa faca o relatare libera, cerandui-se sa dea si o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea care i se aduce.
Modalitatile de audiere se raporteaza in primul rand la prevederile art. 71 CPP, dispozitii cu
un pronuntat caracter tactic, carora li se adauga si alte reguli tactice:
a) fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat, fara ca de fata sa fie alti invinuiti sau
inculpati, in eventualitatea in care exista mai multi
b) invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie despre cauza = el nu va
putea fi intrerupt pana la terminarea relatarii, chiar daca se constata ca este nesincer (numai
in masura in care se va abate intentionat de la subiect, i se va pune in vedere sa revina la
fondul problemei)
c) ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterior
d) invinuitul sau inculparul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte
e) nu se va admite folosirea de violenta, amenintari sau alte mijloace de constrangere, probe,
precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a obtine probe (art. 68 CPP).
Este interzisa obtinerea cu orice pret a recunoasterii invinuirii.
Conduita organului judiciar, pe timpul relatrii libere, are o semnificaie tactic deosebit.
Pentru aceasta:
a) va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare, evitandu-se intreruperile sau interventiile
inutile, chiar si in situatia nesinceritatii celui ascultat
14

b) va fi urmarit cu atentie, in permanenta, fara ostentatie, comportamentul celui ascultat,

privirea sa si modul in care ea penduleaza de la anchetator in alta directie, pentru sesizarea
starilor de neliniste, de deruta, a incercarilor de disimulare
c) vor fi evitate, pe intreaga durata a ascultarii, expresiile, gesturile de suparare, de
nemultumire sau de enervare, intreaga sa atitudine trebuind sa se caracterizeze prin retinere
si prin impasibilitate, astfel incat nicio reactie sa nu-i tradeze parerile referitoare la
sustinerile persoanei anchetate.
Avantajele notabile ale retalarii libere sunt:
a) posibilitatea cunoasterii sau verificarii cu exactitate a modului in care s-a savarsit
infractiunea si a mobilului acesteia, indeosebi in ipoteza unor declaratii sincere si complete
b) obtinerea de date despre faptele si imprejurarile cauzei, despre participanti, date pe care
organul judiciar nu le detinea
c) posibilitatea studierii si cunoasterii invinuitului/inculpatului, a pozitiei acestuia fata de fapta
comisa, chiar in ipoteza unor declaratii nesincere sau incomplete.
Este foarte important de stiut ca inca din faza relatarii libere, invinuitul poate fi conditionat
sa faca declaratii sincere. Astfel, desi organul judiciar va trebui sa-si controleze cea mai mica reactie
care l-ar putea face permisiv pentru cel ascultat, totusi, el trebuie sa stabileasca un contact uman cu
interogatul, marcat psihic de starea de frustrare in care se afla, mai ales daca este arestat.
Tactica ascultarii in faza adresarii de intrebari - formularea ntrebrilor reprezint ultima
etap activ a audierii, aceasta fiind socotit momentul cel mai ncordat al ascultrii nvinuitului sau
inculpatului.
Tactica formulrii de ntrebri este n funcie de declaraiile fcute anterior de nvinuit
sau inculpat, de caracterul lor sincer i complet. n esen, poziia unui nvinuit sau inculpat, cu
privire la nvinuirea adus, poate lua urmtoarele forme:
a) recunoasterea sincera si completa a faptelor si a invinuirii aduse
b) respingerea invinuirii si probarea lipsei lor de temeinicie
c) disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte, unele cu caracter penal, insa minore,
avand sau nu legatura cauza cercetata
d) refuzul de a face declaratii, respingerea acestora sau prezentarea de probe si alibiuri false.
In cazul primelor 2 variante, sunt necesare intrebari cu caracter de verificare, clarificare si
eventual de completare, ori de precizare. In cazul ultimelor 2 variante, pe langa intrebarile de
verificare sau de clarificare, se va pune accentul pe intrebari de completare, de detaliu, care vor
servi atat la stabilirea integrala a adevarului, cat si la dovedirea declaratiilor mincinoase. Unele
intrebari pot avea drept scop ajutarea invinuitului/inculpatului sa-si reaminteasca o serie de detalii
seminificative pentru lamurirea deplina a cauzei.
Clasificarea Intrebarilor:
dupa caracterul lor general: intrebari de control, de precizare, de completare sau ajutatoare
dupa specificul problemelor urmarite prin ascultarea invinuitilor/inculpatilor:
a) intrebari cu caracter general, referitoare la faptele sau imprejurarile cauzei, privite in
totalitatea lor
b) intrebari-problema, care vizeaza aspectele concrete ale cauzei (cum ati imobilizat
victima?)
c) intrebari de detaliu, avand un scop asemanator intrebarilor adresate martorilor, insa cu o
finalitate diferita (in ce incapere era victima?).
Intrebarile vor fi formulate intr-un mod clar, precis si concis, fiind evitate cu totul intrebarile
sugestive.
Modalitatile tactice de adresare a intrebarilor se raporteaz la poziia nvinuitului sau
inculpatului fa de nvinuirea adus, de ncercrile de disimulare a adevrului i, bineneles, de
structura sa psihic. Spre ex., in cazul in care apare refuzul de a face declaratii, organul judiciar va
cauta sa afle care este motivul refuzului (teama, neincrederea in organul judiciar, acoperirea unor
complici). De asemenea, in cazul declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii
15

invinuirii ori a persistarii in refuzul de a face declaratii, se poate recuge si la revenirea asupra
declaratiilor date anterior.
Procedeele tactice de ascultare a invinuitului/inculpatului, raportate la imprejurarile
mentionate anterior, pot fi urmatoarele:
a) tactica ascultarii repetate, utilizata frecvent in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si
mincinoase, in care intrebarile de detaliu au o mare importanta
b) tactica ascultarii inscrucisate, avand drept scop destramarea sistemului de aparare al
invinuitului sau inculpatului
c) tactica intalnirilor surpriza, folosita in momentele psihice de o anumita tensiune, create
special pentru obtinerea unor declaratii sincere
d) tactica complexului de vinovatie, care consta in alternarea unor intrebari neutre cu
intrebari ce contin cuvinte afectogene, referitoare la fapta, la rezultatele ei, la persoanele
implicate, care da rezultate bune la persoanele mai sensibile.
In aplicarea acestor procedee tactice, se recurge si la conjugarea lor cu alte elemente tactice
constand in: folosirea contradictiilor din propriile lor declaratii si in prezentarea altor probe sau
mijloace materiale de proba, obtinute in timpul cercetarilor, din care rezulta indubitabil temeinicia
invinuirii.
Din acest punct de vedere, procedeele tactice se impart in:
1. procedeul ascultarii progresive, in care invinuitului/inculpatului i se prezinta gradat probele
sau datele privind invinuirea ce i se aduce, incepand cu datele despre care stie ca se afla in
posesia anchetatorului si terminand cu cele la care nu se astepta sa fie detinute de organul
judiciar
2. procedeul ascultarii frontale = prezentarea inca din primul moment, pe neasteptate, a
probelor celor mai importante, din care rezulta cu claritate vinovatia celui ascultat (nu este
recomandabil sa se faca inainte de relatarea libera a invinuitului/inculpatului).
26.Reguli tactice de efectuare a perchezitiei (psihologia perchezitiei, deplasarea, intrarea si
primele masuri luate la locul perchezitiei, reguli tactice, fixarea rezultatelor perchezitiei).
Deplasarea si intrarea la locul perchezitiei + primele masuri luate la locul perchezitiei
Deplasarea la locul percheziiei trebuie pregtit cu mult atenie pentru a se asigura
caracterul inopinat al aciunii, astfel nct persoana percheziionat s fie abordat prin surprindere,
fr a i se da timp s nlture obiectele sau nscrisurile vizate de ctre organul judiciar, ori s dispar
de la domiciliu.
In localitatile mari, masina cu care se deplaseaza membrii echipei nu va fi oprita in dreptul
intrarii in imobilul in care se va face perchezitia, ci la o distanta mai mare. In localitatile mai mici,
masina va fi oprita in fata sediilor administratiei de stat, a unor intreprinderi, firme, magazine, in
functie de distanta pana la locul perchezitiei. La perchezitiile efectuate in blocurile cu multe etaje,
liftul va fi oprit cu un etaj mai sau de palierul la care se afla amplasat apartamentul, preferabil
fiind ca o parte din membrii echipei sa vina pe scara. In eventualitatea existentei unor caini de paza
in curtile caselor perchezitionate sau in apartamente, trebuie gasita o modalitate de linistire a
acestora.
Intrarea la locul perchezitiei se face potrivit particularitatilor fiecarui caz in parte. De
regula, se suna sau se bate la usa, membrii echipei asezandu-se astfel incat prin vizor ori fereastra sa
nu fie observata decat o persoana . Daca in casa sau apartament locuiesc mai multe familii, este
indicat sa se sune la familia la care nu se face perchezitia.
In eventualitatea in care nu este nimeni in casa, se procedeaza la deschiderea usii in prezenta
unui reprezentant al persoanei perchezitionate, a unui vecin avand capacitate de exercitiu, a
16

responsabilitatii comitetului de locatari sau a unui delegat al primariei. Daca se constata ca, totusi,
este cineva in locuinta sau in incapere, se va trece la fortarea usii, dupa ce in prealabil s-a atras
atentia asupra acestei masuri, precum si asupra calitatii organului care efectueaza perchezitia.
In situatii deosebite, fara a mai aminti infractiunile flagrante, cand din datele existente la
dosar sau din materialul informativ obtinut in vederea pregatirii perchezitiei, rezulta ca ne aflam in
fata unor indivizi periculosi, a unor recidivisti, se va proceda la patrunderea fortata, fara intarziere,
la locul perchezitiei. Intreaga operatie de patrundere la locul perchezitiei se face in prezenta
martorilor asistenti si eventual a aparatorului ales.
Pentru perchezitiile efectuate la locul de munca al persoanei, se va apela la sprijinul
conducatorilor sau patronilor care au dreptul sa permita intrarea in intreprindere sau institutie,
persoane ce vor fi rugate sa procedeze astfel incat sa nu se cunoasca imediat adevaratul scop al
organului judiciar.
Primele masuri luate la locul perchezitiei - Dup intrarea la locul percheziiei, cel care
conduce echipa i va prezenta legitimaia de magistrat sau poliist i, dac este cazul, autorizaia
dat de procuror n vederea efecturii acestui act (art.101 CPP). nainte de nceperea percheziiei
propriu-zise, se impune luarea unor msuri cu caracter preliminar, cum sunt:
1. Inspectarea rapid a ntregului loc percheziionat, ndeosebi a W.C.-urilor, sobelor,
mainilor de gtit, tuburilor de aruncat gunoiul si, in general, a oricarei instalatii ce ar putea
fi folosita in vederea distrugerii obiectelor sau inscrisurilor cautate.
2. Luarea msurilor de contracarare a oricrei aciuni violente. Din momentul nceperii i
pe ntreaga durat a percheziiei, organul de urmrire penal trebuie s fie pregtit s
contracareze orice aciune violent a persoanei percheziionate, mai ales daca se detin date ca
aceasta ar putea fi inarmata sau ca va incerca sa se apere. Prin asemenea masuri, trebuie
prevenite eventualele incercari de sinucidere, posibile in cazul descoperirii unor obiecte care
probeaza categoric participarea persoanei la o infractiune cu un grad ridicat de pericol
social.
3. Strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitiei intr-o singura incapere sau intrun spatiu limitat, inclusiv a celor care dorm, in afara copiilor mici, a bolnavilor, spatiu pe
care nu-l vor parasi pana la terminarea perchezitiei, decat cu aprobarea organului de UP
insarcinat sa-i supravegheze (se poate recurge si la o perchezitie corporala a persoanelor
gasite la locul perchezitiei)
4. Studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat (persoanei la care se va
face perchezitia i se vor cere explicatii cu privire la destinatia fiecarei incaperi, la cei care le
locuiesc sau le folosesc, precum si cu privire la ce se gaseste in imobil; incaperile vor fi
incuiate pana la verificarea lor efectiva)
5. Organizarea perchezitiei propriu-zise (vor fi indicate modalitatile de actiune, blocarea
intrarilor si iesirilor si puse sub control alte posibilitati de comunicare cu exteriorul).
Reguli tactice aplicate in efectuarea perchezitiei propriu-zise (cea domiciliara)
Efectuarea unei percheziii se raporteaz la natura i particularitile locului cercetat.
Indiferent, ns, de aceste particulariti, percheziiilor le sunt comune cteva reguli cu caracter
tactic.
1. perchezitia se efectueaza cu minutiozitate, intinderea si profunzimea cercetarii fiind in
functie de natura obiectivelor care trebuie descoperite: intr-un fel se procedeaza in ipoteza
cautarii unor obiecte furate, de genul autorirismelor, motocicletelor, radiocasetofoanelor,
hainelor de blana, etc. si, altfel, in ipoteza cautarii unor obiecte de valoare cu volum mic
(bijuterii, valuta) sau a unor inscrisuri. Se va avea in vedere si posibilitatea dezmembrarii
sau fragmentarii obiectelor furate.
2. perchezitia se desfasoara metodic, sistematic, ceea ce presupune cercetarea detaliata a
fiecarei incaperi, a fiecarei piese de mobilier, instalatii sanitare sau obiect casnic care ar
17

putea servi ca ascunzatoare, potrivit particularitatilor corpurilor cautate. Se stabileste directia

in care se face cercetarea pornindu-se de la dreapta sau stanga intrarii. Daca la cautare
participa mai multe persoane, perchezitia se va efectua la intamplare, pornindu-se de la
intrare, la dreapta si la stanga, de-a lungul peretilor si apoi, concomitenta a mai multor
incaperi, daca echipa de perchezitie dispune de suficient personal.
3. va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate observarea va fi
facuta, de regula, de organul de UP care conduce perchezitia sau de catre cineva cu
experienta in materie.
4. perchezitia trebuie efectuata in stricta conformitate cu prevederile legii magistratul sau
politistul va impune o atmosfera de calm, de obiectivitate, dirijand cu competenta activitatea
membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini sau operatii abuzive, de genul intimidarii
persoanelor perchezitionate, al distrugerii si degradarii unor obiecte, ravasirii inutile a
incaperii.
Pentru descoperirea ascunzatorilor - cei care efectueaz percheziia, trebuie s se raporteze
particularitilor locului cercetat - practic acestea prezentndu-se ntr-o infinitate de variante.
a) stabilirea concordantei dintre dimensiunile interioare si cele exterioare, ceea ce permite
descoperirea peretilor dubli sau a vaselor cu un fund dublu
b) determinarea greutatii normale a unor lucruri, a continutului unor vase, rezervoare, borcane
in care se introduc, frecvent, obiectele produs al infractiunii
c) depistarea unor imprejurari negative, precum diferenta de nuanta sau de prospetime a
culorilor cu care sunt vopsiti peretii, mobila, lipsa depunerilor specifice de praf intre
scandurile parchetului, modificarea frecventei sunetului emis la ciocanirea unui corp sau
perete, dispunerea unor obiecte sau mobile in locuri care nu-si justifica prezenta
d) studierea modului de construire si de asamblare a mobilei, obiectelor si instalatiilor casnice,
frecvent folosite ca ascunzatori.
Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei aceasta se face potrivit art. 105 si
109 CPP. Pot fi ridicate obiectele si inscrisurile avand legatura cu fapta cercetata si cele ca caror
detinere este interzisa de lege sau care apartin altor persoane, de la care au fost sustrase si care nu
doresc sa fie cunoscut continutul lor.
Efectuarea perchezitiei corporale
Percheziia corporal, dup cum se cunoate, este destinat cutrii de obiecte i de
nscrisuri aflate asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art.106 CPP, ea se efectueaz de ctre
organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziiilor art.104 alin (1) CPP, sau de ctre
persoana desemnat de acest organ.
Datorit particularitilor sale, ca i metodelor de efectuare, din punct de vedere tactic
criminalistic percheziia persoanei este mprit, convenional, n percheziia mbrcmintei i
percheziia corpului. Prin modul de desfasurare si procedeele aplicate, se poate sustine ca
perchezitia corporala parcurge mai multe faze:
1. Perchezitia preliminara este destinat prentmpinrii unei aciuni violente a persoanei
percheziionate, ceea ce presupune, n primul rnd, dezarmarea acestei, respectiv verificarea
imprejurarii daca are sau nu asupra sa o arma alba sau de foc, precum si orice alte obiecte
sau substante ce ar putea pune in pericol organul judiciar, permitand celui perchezitionat sa
fuga.
Tactic, trebuie sa se procedeze astfel incat persoana sa fie pusa in imposibilitatea de a
reactiona. Pentru aceasta, cel perchezitionat va fi asezat cu fata la perete, la o distanta de cel putin
1m, in functie de inaltimea sa. I se va cere sa ridice mainile deasupra capului, sa se sprijine pe
perete si sa desfaca picioarele. Se cerceteaza, pe rand, partea dreapta si stanga a corpului, organul de
UP asezandu-se intr-o pozitie laterala si punand un picior in fata piciorului din partea corpului
cercetata. Perchezitia amanuntita, se efectueaza de sus in jos, incepand cu obiectele de pe cap
(palarie, caciula, sapca). Se cerceteaza spatele, portiunile de sub brate, mainile de la umar pana la
18

degete, pieptul. Vor fi verificate picioarele prin interior si exterior, pana la glezna, precum si
mansetele pantalonilor, ciorapii (in care deseori se introduc obiecte mici, bani, cutite), iar la urma
pantofii. Cercetarea se face si prin palpare ferma, prin strangerea portiunilor de imbracaminte mai
groasa intrucat, la o simpla pipaire, obiectele subtiri, inclusiv metalice, pot trece deseori nesesizate.
Vor fi golite toate buzunarele, verificandu-se daca imbracamintea nu are buzunare secrete, organul
de UP ridicand eventualele arme descoperite si obiectele/inscrisurile gasite, in acest mod evitanduse o posibila incercare de aruncare a lor.
2. Perchezitia obiectelor de imbracaminte aceasta parte a percheziiei presupune verificarea
n parte a fiecrei piese din care este format, a lenjeriei i a nclmintei, la nevoie acestea
putnd fi scoase de pe corpul persoanei.
Dezbracarea este necesara, atat pentru faptul ca permite o verificare minutioasa a
imbracamintei, cat si pentru posibilitatea perchezitionarii separate a corpului. La imbracaminte, se
verifica captuseala, cusaturile, buzunarele, gulerele, vatelina de la umeri, tesaturile interioare de la
piept, de care pot fi lipite inscrisurile, valuta, greu de sesizat la o simpla pipaire. Daca se considera
necesar, imbracamintea poate fi descusuta, atat cat sa permita verificarea interioara. Se verifica si
lenjeria intima, batistele, ele putand fi apretate cu droguri. La incaltaminte, se verifica captuseala,
branturile, talpa, tocurile ce pot fi transformate in ascunzatori de obiecte mici, in special bijuterii
sau valuta. De asemenea, se verifica portmoneele, curelele de la pantaloni, ceasurile, brichetele,
agendele, tocurile de ochelari, servietele, posetele, geamantanele.
In cercetarea acestor obiecte vor fi folosite surse puternice de lumina, inclusiv in radiatii
invizibile, precum si instrumente de marit care permit descoperirea mesajelor cifrate.
3. Perchezitia corpului ca atare - aceasta se efectueaz de ctre o persoan de acelai sex cu
persoana percheziionat, la nevoie apelndu-se la sprijinul medicului. Principala modalitate
de ascundere o reprezint introducerea obiectelor n orificiile naturale, iar cteodat, chiar
nghiirea obiectelor, mai ales dac pot fi eliminate cu uurin. Se va cere medicului sa
verifice orificiile naturale, iar dupa aceea se va recurge la examenul radiologic.
De asemenea, se va proceda la cercetarea: pielii capului si a talpilor picioarelor (pe care pot fi
lipite diverse mesaje cifrate), parul (indeosebi cocul si buclele), fara a se neglija parul barbatilor,
protezele de maini si de picioare, inclusiv cele dentare, alte dispozitive sau aparate medicale. Daca
exista indicii ca ar putea fi folosite in scop criminal, si animalelor trebuie sa li se faca un control.
Consemnarea rezultatelor perchezitiei persoanei se face prin pr-vb, cat si prin fixarea lor cu
ajutorul fotografiei sau a inregistrarii video. Ele vor fi insotite de o declaratie luata imediat persoanei.
27.Tactica efectuarii prezentarii pentru recunoasterea de persoane (importanta, pregatire,
particularitati tactice, fixarea rezultatelor).
Pregatirea prezentarii pentru recunoastere si efectuarea prezentarii pentru recunoastere
I.
Pregatirea prezentarii presupune: studierea materialului cauzei, ascultarea prealabila si
organizarea prezentarii pt recunoastere.
Cunoasterea materialului cauzei vizeaza stabilirea cu exactitate a obiectului prezentarii
pentru recunoastere, respectiv a persoanelor, cadavrelor, obiectelor care trebuie identificate. Prin
studierea materialelor cauzei se vor stabili subiectii procesuali care vor fi chemati sa faca
recunoasterea = persoane care au perceput direct subiectul prezentarii pentru recunoastere. Acestor
persoane trebuie li se cunoasca posibilitatile de perceptie, fixare si redare, pozitia fata de fapta
cercetata sau fata de cei pe care trebuie sa-i recunoasca. In studierea materialului este foarte
importanta determinarea conditiilor in care a avut loc perceptia, de ele tinandu-se seama in
momentul prezentarii pentru recunoastere.
Ascultarea prealabila a persoanei care face recunoasterea, in legatura cu persoanele,
cadavrele, etc.ce urmeaza sa fie identificate, vizeaza mai multe obiective:
a) cunoasterea exacta a posibilitatilor reale de perceptie, fixare si redare ale pers respective, a
trasaturilor sale psihice
19

b) determinarea conditiilor de loc, timp si mod de perceptie, a factorilor subiectivi care ar fi

putut influenta procesul de perceptie senzoriala
c) stabilirea volumului de date referitoare la caracteristicile de identificare pe care persoana lea perceput si memorat.
Prezentarea pentru recunoastere trebuie efectuata urgent pentru a se evita posibilitatea
stergerii din memorie a semnalmentelor si exercitarea unor influente din partea persoanelor care nu
au interesul sa fie identificate.
Organizarea prezentarii pentru recunoastere se face in functie de conditiile in care a avut
loc perceptia si de natura obiectului recunoasterii. Organizarea trebuie sa se faca in conditii cat mai
apropiate cu cele existente in momentul observarii persoanei sau obiectului de identificat de catre
martor, victima etc.
Persoana care va fi prezentata pentru recunoastere trebuie sa fie imbracata in aceleasi
haine in care a fost observata de catre martor sau in haine asemanatoare. In cazul in care autorul a
fost deghizat in momentul savarsirii infractiunii, vor fi folosite aceleasi elemente de deghizare.
Va fi alcatuit un grup de persoane in care va fi introdusa persoana de recunoscut si alegerea
celor din grup se va efectua cu respectarea unor criterii de asemanare (varsta, talie etc.). Niciuna
dintre persoanele selectate sa alcatuiasca grupul nu trebuie sa fie cunoscuta de catre martor.
Locul in care se organizeaza recunoasterea este sediul serviciului medico-legal, al politiei,
sau al parchetului, locul in care martorul a perceput persoana sau obiectul ori locuri cu
caracteristici asemanatoare.
Conditiile de iluminare in care martorul a perceput persoana sau obiectele trebuie avute in
vedere la
pregatirea recunoasterii.
II.
Efectuarea prezentarii - Pentru recunoasterea persoanelor dupa semnalmente statice,
in incaperea in care este prevazut sa se desfasoare recunoasterea, vor fi invitate cele 3, 4
persoane alese pentru alcatuirea grupului, in care va fi introdusa persoana care urmeaza a
fi recunoscuta.
Persoanele invitate vor primi explicatii despre actul la care iau parte si li se va pune in
vedere ca nu au voie sa vorbeasca sau sa-si faca semne. Persoanei de identificat i se va cere sa
ocupe un loc in cadrul grupului. Este invitata apoi persoana stabilita pentru efectuarea recunoasterii.
Pe parcursul recunoasterii este interzis sa se pronunte numele vreunei persoane sau sa se faca
anumite gesturi care pot fi interpretate ca elemente de sugestie. Daca martorul recunoaste persoana
prezentata, va trebui sa se refere la elementele caracteristice de care s-a servit pentru recunoastere,
aceste aspecte fiind mentionate in pr-vb.
Daca martorul nu recunoaste persoana prezentata sunt avute in vedere alternative:
martorul sau victima a identificat persoana, dar a evitat s-o declare in momentul
recunoasterii = trebuie sa se stabileasca cu exactitate motivele retinerii, recunoasterea fiind
reluata in aceleasi conditii si acelasi grup de persoane
martorul nu a recunoscut persoana - daca nu a recunoscut-o din cauza insuficientei
caracteristicilor de identificare fixate in memoria martorului = organul judiciar se va
orienta dupa varianta ca desi persoana este nerecunoscuta, este totusi prezenta in grup.
La efectuarea prezentarii pentru recunoastere a persoanelor mai sunt importante urmatoarele
reguli:
persoana care urmeaza sa fie recunoscuta de mai multi martori va fi prezentata separat,
fiecaruia dintre acestia, in aceleasi conditii si in acelasi grup de persoane, dar in care isi va
schimba locul dupa fiecare prezentare
daca sunt mai multe persoane care urmeaza sa fie recunoscute de un singur martor, acestea
vor fi prezentate pe rand, in grupuri avand de fiecare data alta alcatuire.
In cazul recunoasterii persoanelor dupa fotografie, se va proceda la asezarea fotografiei
celui vizat pentru identificare intr-un grup de 4 fotografii executate in aceleasi conditii tehnice si
reprezentand indivizi cu caracteristici de identificare asemanatoare. Pe spatele fiecarei fotografii,
vor fi mentionate datele de identificare ale persoanelor din imagine.
20

Recunoasterea persoanei dupa voce sau vorbire presupune separarea martorului de

persoanele din grupul alcatuit in acest scop. Se vor crea conditii de audibilitate cat mai apropiate de
cele in care martorul a perceput vocea si vorbirea persoanei de identificat. Organul judiciar va trebui
sa incerce sa orienteze discutia spre o tema apropiata de faptele cercetate, determinand persoana de
identificat sa foloseasca o parte din cuvintele sau expresiile percepute anterior.
Recunoasterea persoanei dupa mers va fi efectuata in conditiile indicate de martori; astfel,
va fi avuta in vedere distanta de la care martorul a perceput miscarea, lungimea aproximativa a
drumului parcurs de persoana observata, directia in care se deplasa.
Recunoasterea cadavrelor prezint o serie de dificulti specifice, sub raport tactic fiind
necesar aplicarea de reguli, dintre care unele se deosebesc de cele ale recunoaterii persoanelor.
Prezentarea pentru recunoastere nu se va face decat dupa o pregatire corespunzatoare, la nevoie
recurgandu-se si la toaleta cadavrului. In niciun caz cadavrul nu trebuie prezentat dezbracat. De
asemenea, cadavrul nu poate fi prezentat spre recunoastere mai multor persoane odata, intrucat
exista pericolul unei sugestii colective. Daca starea cadavrului nu permite identificarea decat dupa
diverse caracteristici particulare (cicatrice, negi, etc.), rezultatele recunoasterii trebuie sa fie
interpretate cu multa prudenta, neexcluzandu-se posibilitatea unei asemanari si a unor false
identificari. In cazul persoanelor emotive (copii, batrani) este indicat sa li se arate intai fotografia
cadavrului si dupa sa se treaca la recunoasterea efectiva.
Recunoasterea obiectelor persoana care efectueaza recunoasterea poate fi lasata sa
examineze detaliile obiectelor, avand, astfel, posibilitatea sa dea si mai multe explicatii privitoare la
detaliile caracteristice. Recunoasterea animalelor este uneori necesara, cel mai adesea fiind
intalnita in cazul animalelor domestice. Recunoasterea se va face la locul in care se afla animalul si
in prezenta martorilor asistenti. De regula, este necesara recunoasterea animalelor furate sau
pierdute.

21