Curs 16

Contractul de imprumut(continuare)
Anacocismul desemneaza situatia in care se percepe dobanda la dobanda, adica nu se
percepe dobanda asupra capitalului, asupra sumei date cu imprumut, ci dobanda care se calculeaza
asupra dobanzii. Poate sa conduca la cresterea indirecta a cuantumului dobanzii si poate sa
determine in acest fel aplicarea unei dobanzi mai mari decat nivelul permis de lege. In aceasta
privinta, art. 8 din OG 13/2011 arata in al. 1 ca dobanda se va calcula numai asupra cuantumului
sumei imprumutate. Al. 3 introduce o exceptie in care spune ca dobanzile remuneratorii se pot
capitaliza si pot produce dobanzi. Este admisibil ca suma de bani obtinuta cu titlu de dobanda
remuneratorie sa fie introdusa in capital, in suma imprumutata, devenind astfel capital si de la
aceasta data a capitalizarii sale pentru viitor este admisibila perceperea de dobanzi si asupra acestei
sume de bani obtinuta initial cu titlu de dobanda remuneratorie.
Regulile speciale privind raspunderea imprumutatului pentru neindeplinirea
obligatiilor sale in cazul imprumuturilor banesti.
Asemenea reguli exista in Noul Cod, dar ele au existat si in Codul Cuza, care, unele din ele,
continua sa se aplice. Aceasta problema speciala nu este alta decat problema generala care este
analizata la teoria generala a obligatiilor. Regulile generale se aplica si in acest caz, conform
Codului Cuza si Noului Cod. Textul esential din Codul Cuza este art. 1088:La obligatiile care au
obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexistare nu pot cuprinde decat dobanda legala,
afara de regulile speciale in materie de comert etc. Aceste daune intere sunt in cuantumul dobanzii
legale se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba pe care o are; ele nu sunt debite
decat din ziua cererii in judecata, afara din cazurile in care dobanda curge de drept. Din acest text
au rezultat reguli fundamentale care inca se mai aplica nu numai in cazul in care este vorba despre
nerespectarea obligatiilor sale. Aceste reguli se aplica ori de cate ori o persoana are o obligatie de
natura baneasca, dar nu si-o indeplineste.
Regulile Codului Cuza:
a.Se vor plati daune-interese moratorii pentru neexecutarea la termen a acelei obligatii.
Aceste daune sunt in cuantumul dobanzii legale. Aceasta nu inseamna ca aceste sume de bani platite
cu titlu de daune-interese moratorii ar fi dobanda remuneratorie, intrucat ele nu sunt fructe civile
produse de catre capital. Daunele sunt o forma de sanctiune in cadrul raspunderii contractuale(in
aceasta situatie). Acopera prejudiciul creat creditorului obligatiei banesti prin mora, prin
neexecutarea la termen a acestei obligatii. Ne aflam in situatia dobanzii penalizatoare. Art. 1 din OG
13/2011 distinge intre cele 2 forme de dobanda si le defineste. Astfel potrivit al. 3 dobanda
datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei la scadenta este denumita
dobanda penalizatoare si este diferita de dobanda remuneratorie(dobanda datorata la un anumit
termen). Cuantumul acestor daune-interese moratorii se identifica prin trimitere la cuantumul
dobanzii legale aplicabila in situatia respectiva. Daca nu este indeplinita la termen o asemenea
obligatie, debitorul trebuie sa plateasca dobanzi legale, de fapt despagubiri.
2.Creditorul unei asemenea obligatii banesti neexecutate la termen nu este obligat sa
dovedeasca nici existenta pagubei suferite prin aceasta intarziere si nici cuantumul concret al
acesteia in situatia respectiva dupa cum nici debitorul nu are dreptul sa incerce sa dovedeasca faptul
ca, eventual, creditorul sau ar fi suferit o paguba mai mica decat cuantumul dobanzii legale.
3.Punerea in intarziere a debitorului care este necesara pentru curgerea daunelor-interese
moratorii se poate face numai printr-o cerere de chemare in judecata, nu si prin notificare. Daca nu
s-a respectat obligatia de restituire, exista posibilitatea ca creditorul sa ceara prin actiune obligarea
restituirii sumei si obligarea debitorului la daune-interese moratorii, adica plata de dobanzi legale.
Textul spune ca daunele-interese moratorii(dobanda penalizatoare in Noul Cod) pot sa inceapa sa
curga numai la data punerii in intarziere a acelei parti. Este nevoie a se efectua punerea in intarziere.
Se poate intampla ca uneori sa existe un creditor incorect care lasa sa treaca timpul, fara sa se
indeplineasca termenul de prescriptie, sa creasca dobanda si sa creeze o situatie nefavorabila
debitorului.
1

Aceste reguli au fost pastrate si in Noul Cod.

Regulile din Noul Cod si din actele normative subsecvente referitoare la daune-interese
moratorii(dobanzile penalizatoare)
Art. 1535, 1538-1543 si din art. 10 din OG 13/2011;dispozitiile art. 3, al. 2 din aceeasi
ordonanta referitoare la clauza penala.
1.Art. 1535vorbeste despre prejudiciu, si arata cum poate fi reparat cauza de mora.
Domeniul este identic cu domeniul avut in vedere de art. 1088 din Codul Cuza. Acest art. nou arata
ca creditorul are dreptul la daune-interese moratorii de la scadenta si pana in momentul platii
capitalului, sumei de bani care ar fi trebuit sa fie platita la scandeta. Aceste daune-interese moratorii
vor fi in cuantumul convenit de parti, ceea ce face trimitere indirecta la institutia clauzei penale
cand cuantumul prejudiciului este stabilit in mod conventional.
Al. 1 spune ca in ipoteza in care nu exista o clauza penala, o conventie a partilor cu privire
la cuantumul daunelor, atunci cuantumul daunelor moratorii pentru neindeplinirea obligatiilor
banesti este cel prevazut de lege. Textul trimite la reglementarile speciale privind cuantumul
daunelor. In acest moment, legislatia speciala este reprezentata de OG 13/2011.
Creditorul poate sa ceara daune-interese moratorii fara a trebui sa dovedeasca existenta
acelui prejudiciu. Intr-o asemenea situatie, debitorul care nu si-a indeplinit la scadenta obligatia de
plata nu are dreptul sa incerce sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ar fi mai mic. Potrivit
art. 1088 din Codul Cuza, nici creditorul nu era obligat sa faca dovada ca prejudiciul sau ar mai
mare decat cuantumul dobanzii legale.
Al. 2 spune ca daca inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat cea legala,
daunele-moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta. Daca se intampla sa fie
vorba despre un imprumut de bani cu dobanda, si dobanda stabilita conventional este mai mare
decat cea legala(lucru permis de lege), atunci daunele moratorii sunt datorate dupa scadenta la
nivelul aplicabil inainte de scadenta, iar nu la un alt nivel. Daca ar fi aplicabil la un nivel mai mic,
ar fi favorabil pentru cel aflat in culpa care are de platit scump un imprumut pe care l-a luat.
Al. 3 spune ca daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala,
creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a
prejudiciului suferit.
Art. 3, al. 2 din OG 13/2001 spune ca rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la
nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte procentuale(5,75+4 rezulta 9,75%). Statele intr-o
anumita perioada de timp urmeaza sa reglementeze dobanda penalizatoare prin aplicarea unor
procente de pana la 8% si BNR a adaugat doar 4%.
Posibilitatea partilor de a conveni care este cuantumul daunelor-interese moratorii(al. 1, art.
1535). Clauza penala era reglementata succint si in Codul Penal, cel mai adesea prin referiri. Acum
exista o reglementare completa la art. 1538-1543. Referindu-ne la art. 1535, se constata ca s-au
descoperit reguli care existau si in cuprinsul art. 1088, si anume ca daca nu este indeplinita obligatia
se datoreaza daune-interese; aceste daune pot fi, ca regula, in cuantumul dobanzii legale; debitorul
nu poate sa faca dovada ca creditorul ar fi suferit un prejudiciu mai mic; creditorul ar putea sa faca
dovada prejudiciului. Art. 1088 spune ca nu se datoreaza dobanzi legale, adica daune-interese
moratorii, decat din momentul in care se introduce actiunea in instanta si ca daca creditorul
reclamant a realizat o punere in intarziere printr-o notificare mai inainte de chemarea in judecata,
acea punere in intarziere. In cazul art. 1535, insa, al. 1 spune ca dobanzile incep sa curga de la
scadenta, adica avem o regula diferita de art. 1088. Eventuala punere in intarziere nu are niciun fel
de efect cu privire la inceperea curgerii dobanzilor, la fel ca si in art. 1088. De asemenea, si in mod
diferit fata de art. 1088, cererea de chemare in judecata nu are nicio influenta fata de curgerea
dobanzilor. Din punct de vedere economic acest lucru este just.
Este necesara sau nu punerea in intarziere intr-o asemenea ipoteza? Textele referitoare la
punerea in intarziere a debitorului ne da raspunsul. Art. 1521-1522 ne intereseaza. Art. 1521 spune
ca punerea in intarziere poate sa opereze fie de drept, fie prin vointa creditorului. De drept, adica
prin vointa legii. Art. 1523 se ocupa de intarzierea de drept in executarea obligatiei. Al. 1 spune ca

debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat in conventie ca simpla implinire a
termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
Art. 1522 se ocupa de punerea in intarziere de catre creditor. Aceasta se poate realiza in 2
feluri: fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii cere debitorului executarea obligatiei, fie
energic prin chemarea in judecata. Daca prin lege nu se prevede altfel, notificarea se comunica prin
executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii(*fax, posta, mail).
Pe de alta parte, punerea in intarziere se poate face si prin cerere de chemare in judecata. Al. 5
spune ca cererea de chemare in judecata este o forma de punere in intarziere. Daca debitorul nu a
fost pus in intarziere, confera debitorului parat dreptul de a executa obligatia de buna-voie, intr-un
termen rezonabil calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Avantajul paratului este faptul
ca cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului.
Aceste reguli sunt aplicabile numai pentru raporturile contractuale. Atunci cand este vorba
despre raporturi de raspundere civila delictuala, exista mereu punerea in intarziere de drept a
debitorului acelei obligatii. Art. 1523 spune la lit. e ca obligatia se naste din savarsirea unei fapte
ilicite extracontractuale.
Prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor
1.Este posibil ca sa se fi stabilit ca dobanzile se platesc prin prestatii succesive
2.Este posibil ca sa se fi stabilit ca dobanzile se platesc la o anumita scadenta. Termenul
incepe sa curga de la data scadenta dobanzii. Data poate fi diferita fata de data stabilita ca scadenta
pentru capital. Atunci termenul curge din aceste 2 momente diferite.
Cartea VI, art. 2526 spune ca atunci cand este vorba de prestatii succesive, prescriptia incepe
sa curga de la data de la care fiecare prestatie devine exigibila.
Art. 2503, al. 2 spune ca in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul
la actiune se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau
alte dintre prestatiile datorate.
Desi dobanzile sunt pretentii accesorii, momentul inceperii cursului prescriptiei nu este legat
de inceputul prescriptiei privind dreptul la actiune privind pretentia principala. Stingerea obligatiei
principale prin plata, dar fara plata dobanzilor nu atrage dupa sine stingerea creantei cu privire la
dobanzi. Insa, astfel cum rezulta din al. 1 al art. 2503, odata cu stingerea dreptului la actiune privind
un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, iar dobanzile sunt
pretentii accesorii.
In situatia in care creanta principala se stinge prin prescriptie, deoarece actiunea pentru
restituire nu a fost exercitata in 3 ani de la scadenta, pe cale accesorie se stinge si dreptul la
dobanzile conventionale datorata pentru perioada respectiva pana la stingerea perioadei principale,
chiar daca pentru acele dobanzi nu s-a stabilit inca termenul de prescriptie. Este valabil numai
pentru dobanzile conventionale, adica remuneratorii. Nu este valabil pentru daune-interese
moratorii, adica pentru dobanzile penalizatoare.
Stingerea imprumutului de consumatie