Izvoarele dreptului muncii sunt de doua categorii:

1 izvoare commune cu ale celorlalte ramuri de drept

2 izvoare specifice dreptului muncii care pot fi,la rindul lor,impartite in izvoare
interne si izvoare internationale .
Izvoare commune
a) Actele normative.Ca si celelalte ramuri de drept si in dreptul muncii
Constitutia,legile,hotarirele si ordonantele Guvernului,ordinele si
instructiunile ministrilor constituie izvoare de drept.
Actele normative din domeniul dreptului muncii,adoptate dupa anul 1989 exista
ca o serie de acte normative anterioare acestui an,care sunt in vigoare pina in
present.Unul dintre ele Codul muncii Legea nr 10/1972 cu modificarile
ulterioare,a ramas in vigoare,in principal,cu privire la contractul individual de
munca.Prin decizia nr. 40/2001 Curte Constitutionala a observat ca
reglementarea legala a raporturilor de munca,a drepturilor si obligatiilor
angajatorilor si ale salariatilor,astefel s-a precizat ca dispozitiile Codului
Muncii,in mare parte,corespund acestor cerinte.Se impugn insa retinute
urmatoarele aspecte esentiale:
- incepind cu anul 1990 Codul Muncii i-au fost aduse numeroase modificari si
completari in mod express au implicit,tocmai in scopul de a pune de a cord
dispozitiile sale cu prevederile constitutionale;
- unele dispozitii ale Codului Muncii,examinate separate au fost delcarate ca
neconstitutionale(prin decizii ale Curstii Constitutionale);aceste dispozitii nu
m-ai pot fi aplicate
- uuunele reglementari din Codul muncii nu m-ai corespund actualei
Constitutii,iar unele notiuni mai sunt actuale.
b) Jurisprudenta (practica judiciara) nu constituie izvor de drept nici in
domeniu dreptului muncii.Se spune insa ca spre desosebire de jurisprudenta
obisnuita,deciziile Curtii Constitutionale au caracter obligatoriu potrivit
Constitutiei Romaniei si sunt opozabile tuturor.
O pozitie aparte o au si deciziile Curtii Supreme de Justite date in cazul
recursului in interesul legii,daca vizeaza probleme de ale raporturilor de
munca.Fara a crea noi norme de drept,astefel de decizii pot fi considerate doctrinar
izvoare indirecte(sau secundare) de drept si au un character unitar interpretarii si
aplicarii anumitor norme din legislatia muncii.Se poate aprecia ca jurisprudenta
Curtii Supreme de Justitie se impune instantelor judecatoresti prin valoarea
motivarii ei.
c) Se ridica insa o problema cutumiara in legatura cu anumite reguli
cutumiare care se practica prin ipoteza intr-o unitate data(fara a fi

consecrate prin acte interne ale angajatorlui adoptate unilateral sau impreuna
cu sindicatul).Ca exceptie,daca un act normative din domeniul legislatiei
muncii face referire expresa la uz(cutuma),cconsiderindu-l generic ca
posobil,trebuie apreciar ca in domeniul respective I se recunoaste uzului
carcterul de izvor de drept..Conform legislatiei in vigoare:
- uzul este aplicabil excluziv la incadrarea in munca(nu in legatura cu
executarea sau incetarea contractului individual de munca);
- el poate fi aplicat numai daca este apkicat intr-un anumit domeniu vizind mai
multi angajatori.
In literature juridical exista opinica ca uzul este incompatibil cu raporturile
juridice de munca.Pentru perioada socialismuluiaceasta opinie era corecta,Insa in
economia de piata uzul are si domeniul raporturilor de munca un rol important
de ex in Franta,Italia,Germania.Cu conditia de a fi mentionat exprex intr-un act
normative chiar imperfect cum este Ordonanta Guvernului nr137/2000 aprobata
prin legea nr 48/2002 sunt de parere ca uzul este posibil sa fie luat in considerare
ca izvor de drept si in material raporturilor de munca(ca si in dreptul civil si
commercial).Sigur,in conditiile prevazute de reglementarile actuale.
Izvoare specifice interne
a) Dreptul comun al muncii si dreptul special al muncii..Codul Muncii si
celelalte reglemantari normative generale privind prblemele esentiale ale
raporturilor de munca formeaza dreptul comun al muncii,aplicabil tuturor
categoriilor de angajatori si salariati.Exista insa si reglementari speciale
aplicabile numai anumitor categorii de salariati,respective statute de personal
si statute disciplinare care constituie dreptul special al muncii.Astfel de
statute au fost adoptate pentru reglementarea raporturilor de munca incheiate
in sectoare de activitate cum ar fi:
transporturi,telecomunicatii,invatamint,justitie,personal medical,corp
diplomatic,domeniul vamal,silvic etc.

Importanta practicii judiciare pentru aplicarea corecta a legislatiei muncii.

In republica Moldova,ca si alte state pos sovietece,actele emise de organele
judiciare,inclusive de cele supreme se considera acte juridice de aplicare,nu si de
creatie normative,prin urmare ele nu pot fi considerate izvoare de drept.In statele
de drept anglo-saxon (Marea Britanie,SUA) precedentul judiciar in relatiile de
munca constituie un izvor de drept important.In alte state pe aceasta cale deseori se
completeaza normele dreptului muncii,care sunt formulate insufficient de clar sau
contin lacune serioase.Practica judicara are un rol important in
Franta,Suedia,Danemarca.

Izvoare ale Dreptului muncii se considera actele judiciare care:

1. realmente schimba drepturile si obligatiile participantilor la
raposturile juridice
2. sunt publicate la care se atribuie:
- Hotarirle Curtii Supreme de Justitie;
- Hotaririele Curtii Constitutionale;
- Deciziile Curtii Supreme de Justitie in cause concrete care au character
principal si sunt publicate;
- Deciziile instantelor judecatoresti ierarhic inferioare,aprobate de Curtea
Suprema de Justite si publicate.

In spatiul ex-sovietic,de altfel si in Repubica Moldova predomina opinia,ca actele

emise de organelle judiciare,inclusive cel supreme sunt acte de aplicare nu si de
creare a legislatie.Deci acestea nu sunt considerate izvoare ale dreptului muncii

Alte posibile izvoare ale dreptului muncii

In literatura juridical,atit in Romania cit si din strainatate se discuta daca practica
judiciara si doctrina de specialitatea pot si socotite izvoare de drept,in general si
de drept al muncii in special.In ceea ce priveste jurisprudenta,in Franta,autorii
afirma ca deciziile Camerei sociale de la Curtea de Casatie si ale Curtilor de apel
sunt constituite ca izvoare de drept.O opinie au dat-o totusi profesorii LyonCaen,Jean Pelissier si Alain Supiot,care subliniaza faptul ca jurisprudenta ramine o
sursa de drept foarte relative si precara cita vreme legiutorul nu se va teme sa
intervina frecvent pentru a confirma sau pentru a o contrazice.
Practica judiciara,denumita in egala masura si jurisprudenta,este reprezentata de
totalitatea hotaririlor judecatoresti pronuntate de catre instantele de judecata de
toate gradele.Dupa cum se stie judecatorul fiind sesizat cu o cauza concreta o
solutioneaza prin interpretarea si aplicarea prevederilor legii pe care se intemeiaza
cauza,la specificul acesteia,pronuntind o hotarire a carei obligativitate vizeaza doar
partile in proces.

Practica judiciar (jurisprudena) nu poate avea caracter de izvor de drept

i, prin urmare, nici de dreptul muncii. Rolul practicii judiciare n sistemul de
drept continental este diminuat. Ea contribuie numai la nelegerea i
aplicarea corect a legii.
n sistemul naional de drept, practica judiciar nu poate fi privit ca izvor
de drept. Aceast concluzie se ntemeiaz, n mod indirect, prin dispoziiile
articolului 4 din Codul muncii i ale articolului 12 din Codul de procedur
civil al Republicii Moldova . Astfel, potrivit dispoziiilor art. 12 alin. 1 din
Codul de Procedura Civila al RM,instana de judecat soluioneaz pricinile
civile n temeiul Constituiei Republicii Moldova,legilor,hotrrilor
Parlamentului, ordonanelor i hotrrilor Guvernului, actelor normative ale
autoritilor publice centrale i locale, tratatelor internaionale la care
Republica Moldova este parte. Numai n cazurile prevzute de lege,
instana de judecat, la soluionarea litigiilor comerciale, poate aplica
uzanele cu condiia c acestea nu contravin ordinii publice i bunelor
moravuri.
Hotrrile Plenului Curii Supreme de Justiie, adoptate n vederea explicrii
unor prevederi legale , nu au caracter obligatoriu, i, deci, nu pot fi
recunoscute ca izvoare formale de drept. n caz contrar, s-ar fi produs o
nclcare a principiului constituional privind separaia puterilor n stat.
Problema este mai dificil n legtur cu practica Curii Constituionale.
Principala atribuie a Curii unica autoritate de jurisdicie constituional
este aceea de a realiza controlul constituionalitii legilor. Articolul 140 alin.
2 din Constituia RM prevede c hotrrile Curii Constituionale snt
obligatorii. Ele snt definitive din momentul adoptrii i nu pot fi contestate.
Hotrrea Curii Constituionale prin care se admite o excepie de neconstituionalitate i se declar o lege (sau o dispoziie a acesteia)
neconsti-tuional are seminificaia nulitii absolute a acelei legi (dispoziii).
Reieind din cele expuse mai sus, se cere menionat faptul c hotrrile
Curii Constituionale nu pot constitui, n prezent, un izvor de drept,
deoarece: a) prin adoptatea acestor hotrri, Curtea Constituional se
pronun asupra normelor juridice deja existente; b) hotrrile Curii produc,
n toate cazurile, efecte pentru viitor. Dar nu este exclus situaia n care
desfurarea raporturilor juridice de munc s fie influenat de o hotrre a
Curii Constituionale .
Spre deosebire de dreptul civil i cel comercial, unde obiceiul (cutuma)
constituie, n mod excepional, un izvor de drept, n dreptul muncii, cutuma
nu poate avea o astfel de calitate, ea fiind incompatibil cu reglementarea
juridic a relaiilor de munc.

Surse:
Dreptul Muncii editia a II-a,revazuta si adaugita.Ion Traian
Stefanescu,Bucuresti 2002
Dreptul Muncii partea generala.Teodor Negru,conferentiar
universitar,doctor in drept,Catalina Scortescu,lector superior
universitar,doctor in drept,Chisinau 2004
Dreptul Muncii Gheorghe Badica,Valer Dorneanu,Bucuresti 2002
Internet din pacate am perdut linkul de pe care am luat informatia.