Sunteți pe pagina 1din 5

Nu stiai ce sa admiri mai intii: nestavilita lui curiozitate, cultura lui vasta,

solida, bine articulata, sau inteligenta lui, generozitatea, umorul sau


spontaneitatea cu care-si traia credinta si iscusinta cu care si-o talmacea. Nu
cred c-am intilnit alt om inzestrat cu atitea daruri. si nici altul care sa-l
intreaca in modestie. Am cunoscut, desigur, savanti care se incumeta sa
citeasca in treizeci de limbi, sau stapinesc in de-amanuntul istoria unei tari
sau a unui continent, sau au patruns toate tainele fizicii si matematicilor, sau
inteleg nenumarate sisteme filozofice. Dar mintea lui Mircea Vulcanescu era
altfel alcatuita. Mircea Eliade.
Mircea Vulcanescu a fost un gazetar profesionist. Domeniile abordate de el
fiind foarte variate. A publicat regulat articole de politica externa, comentarii
de politica economica, dar si financiara (specialitatea sa). De asemenea,
Vulcanescu a fost redactor la "Cuvantul".
Pe 16 decembrie 1940, dupa ce presa din Romania nu mai era decat
partial libera, Mircea Vulcanescu a sustinut la Academia libera de ziaristica
o conferinta intitulata "Pregatirea profesionista a ziaristului". Textul ei a fost
revelat de profesorul Marin Diaconu in 1991. Numai un gazetar cu
experienta ca Vulcanescu putea sa trateze impecabil acest subiect. El i-a
consacrat o analiza "fenomenologica".
Analiza lui Vulcanescu, aplicata presei, este perfect valabila si astazi,
intrucat ziarul este o forma fixa, ca sonetul. Potrivit lui Mircea Vulcanescu,
ziarul, definit "uzina de stiri", se afla "undeva intre carte si afis". Ziarul este
o "intreprindere de informatie si propaganda", cea dintai misiune a sa fiind
"sa satisfaca in om dorinta de a sti". Vulcanescu nu neglijeaza rolul
comanditarului, al celui care finanteaza ziarul. Acesta poate fi totodata
directorul efectiv al gazetei.
Vulcanescu schiteaza portertul directorului de ziar: "Directorul unui ziar e
sef de intreprindere. (...). Rolul lui e situat intre acela al unui fabricant, al
unui ministru plenipotentiar si al unui general de corp de armata (sau de alta
mare unitate)." Directorul de ziar trebuie sa fie abil, sa navigheze cu
prudenta printre interese si pasiuni, sa aiba "arta de-a alege intre
imponderabile", specifica "virtutilor inteligentei practice". "Un astfel de
director de ziar - adauga Vulcanescu - au avut romanii din generatia mea in
fiinta profesorului Nae Ionescu". Cat despre profesiunea de ziarist, aceasta
inseamna "Mare putere, dar si groaznica ispita".

Principalele publicaii ale lui Vulcnescu sunt :


Teoria i sociologia vieii economice. Prolegomene la studiul morfologiei
economice a unui sat (1932)
n ceasul al 11-lea (1932)
Cele dou Romnii (1932)
Gospodria rneasc i cooperaia (1933)
Rzboiul pentru ntregirea neamului (1938)
nfiarea social a dou judee (1938)
Dimensiunea romneasc a existenei (1943)
Incepind cu textul de debut din 1923, Cuvinte pentru drum, si
ajungind pana la insemnarile zilnice din perioada detentiei la Arsenal, in
1946, acest volum de publicistica De la Nae Ionescu la Criterion
surprinde retrospectiv umbra a doua decenii de preocupari culturale dintre
cele mai diverse. Interesat de tot si de toate, Mircea Vulcanescu scrie despre
temele predilecte ale tinerei generatii interbelice, dar si despre obsesiile
personale: bolsevismul, mitul creat din nimic al lui Lenin, filozofia lui Nae
Ionescu, cauzele ascensiunii miscarii legionare, mistica ortodoxa
Orator de mare for, i-a a confereniat cu pasiune i persuasiune pe
subiecte de la satul romnesc la dimensiunea romneasc a existenei.
Mircea Vulcnescu a tiut s asimileze toate treptele realului i s ofere
sentimentul integralitii, de la nalta speculaie filosofic la riguroasele
planuri pentru economia Romniei i a Estului Europei, de la munca intens
i sistematic la plcerea loisirului, organizat ns i acesta cu minuiozitate.
Noica spunea c, dac nu ar fi citit studiul Dimensiunea romneasc a
existenei , n-ar fi scris poate niciodat Rostirea filosofic romneasc .
Cele cateva articole publicate de Mircea Vulcanescu constituie unul
din cele mai complete i comprehensive rspunsuri la problema ideii de
spiritualitate intens vehiculat n cultura romn interbelic. Totul a nceput
printr-un rspuns acordat unui chestionar iniiat, n 1928, de revista Tiparnia
literar referitor tocmai la problema dac exist sau nu o nou o nou
spiritualitate n cultura romn
El iniia, de fapt, un veritabil dicionar al noiunilor cele mai folosite n
orizontul cultural al epocii. Importana acestui demers este bine subliniat de
autor: Fiecare epoc are anumii termeni care par a strni un interes
superior altora. Evidenierea valorii de circulaie a acestor termeni i a
sensurilor lor ajut la fixarea fizionomiei spirituale a epocii. Preciznd
sensul ideilor principale ale vremii i determinnd valoarea lor de circulaie,
dicionarul mai poate servi de ndreptar gndului celor mai tineri, care vor s
2

se orienteze exact fa de problemele pe care le gsesc deschise de naintaii


lor.
Primul sens pune accentul pe trirea intens a clipei, presupune entuziasm,
frmntare, pasiune. E cultivat de omul cruia i plac tririle puternice,
sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci cnd sufletul su
tresalt i refuz limitrile. Este evident n acest caz dimensiunea
psihologizant a ideii de spiritualitate.
A doua accepie privete trirea orientat axiologic, pentru un ideal, primnd
dimensiunea raionalist. Modul n care poate fi trit aceast spiritualitate
este multiplu, dup cum multiple sunt modelele culturale care pot fi urmate.
n perioada sa Mircea Vulcnescu identifica trei tipare ca fiind mai
rspndite: umanismul, naionalismul integral i marxismul.
n sfrit, n al treilea sens, spiritualitatea nseamn: via venic, trire n
universalitatea absolut, n Duhul Sfnt; ascez i via mistic. Caracterul
interior i cel realist apropie acest sens al spiritualitii de cel dinti, de care
l desparte caracterul eteronom al tririi, omul duhovnicesc nefiindu-i
niciodat, siei, lege i msur, spune Vulcnescu. Caracterul transcendent al
temeiului acestei triri i chipul suprafiresc n care aceast transcenden ia
cuprindere n viaa sufleteasc a omului duhovnicesc despart acest sens de
cel de-al doilea.
Odat lmurit problema sensului noiunii de spiritualitate, autorul trece la
o analiz minuioas a modului n care intelectualitatea romneasc s-a
raportat la aceast problem. n doar cteva pagini, Mircea Vulcnescu
reuete s pun ordine ntr-o chestiune deosebit de complex i aparent
haotic. Folosind o reprezentare arhitectonic simpl i elegant, el pune
n nia cea mai potrivit pe principalii exponeni ai culturii romneti
interbelice. Judecata este fr cusur i i pstreaz valabilitatea deplin i
astzi. Se arat, pe bun dreptate, c problema noii spiritualiti a fost
identificat la nceputurile ei, n anii 1925-1929, cu problema tinerei
generaii.
Gruparea "Criterion", nfiinat n toamna anului 1932, cuprinde pe
cei mai de seam reprezentani elevi si discipoli ai lui Nae Ionescu.
"Criterionul" constituia un cadru veritabil al dezbaterii intelectuale,
academice , aceasta fiind intenia fondrii sale , oferind tuturor
confereniarilor de diverse orientri ideologico-culturale posibilitatea de a
purta o real discuie. n cadrul conferinelor "Criterionului" de la Fundaia
3

Universitar Carol I se abordau diverse probleme culturale i ideologice,


precum i personaliti compozite: Gide, Chaplin, Lenin, Freud, Mussolini,
Gandhi, Maritain .a. La aceste simpozioane, participau confereniari de
toate nuanele ideologice de la socialitii Lucreiu Ptrcanu si Bellu Silber
pn la Mircea Eliade, Mircea Vulcnescu, George Racoveanu, Paul Sterian,
Stelian Mateescu
Mircea Vulcnescu dezbate o problem de o actualitate stringent n
perioada interbelic, i anume conceptul de generaie. ntr-un faimos articol
"Generaie" din 15 noiembrie-1 decembrie 1934 al revistei "Criterion", el
ajunge la o conceptualizare a acestei noiuni, oferind un tablou general al
ideii de generaie, cu accentul pe cteva trsturi distinctive ale fiecreia
dintre ele. Astfel, pentru generaia 27, regsim ca trsturi, n plan spiritual:
"misticismul ortodox"; "umanismul neoclasic"; "agonia" i "negativismul";
n plan politic: "naionalismul integral", "comunismul marxist", iar n planul
relaiei dintre spiritual i politic: "izolarea", "activismul prin disperare" i
"istorismul prin resemnare".
Conferina lui Mircea Vulcnescu despre "Idolul Lenin" puncteaz
aspectele fundamentale ale teoriei leniniste, creionnd profilul liderului
bolevic. Dup stabilirea unei subtile distincii la nivel conceptual ntre idol
i mit, Vulcnescu se concentreaz asupra resorturilor intime ale figurii lui
Lenin, verificnd validitatea teoriei leninismului.
"Cercetarea n symposion a idolilor unei vremi e n acelai timp
mijloc de coordonare a ideilor i mijloc de cunoatere de sine" Concluzia la
care ajunge Vulcnescu se refer la faptul c, dei teoria leninist are defecte
majore, metoda are caliti prin "reuita leninismului n atac i n aprare". O
critic a leninismului pe care doar un spirit ptrunztor de talia lui Mircea
Vulcnescu o putea face demonstreaz unitatea n diversitate a dezbateriilor
organizate de "Criterion".
Mircea Vulcanescu participa la realizarea Enciclopediei Romaniei cu
capitolul despre Razboiul pentru intregirea neamului ,alaturi de
insemnate contributii de-ale sale la infaptuirea acestei prestigioase lucrari de
un nivel neegalat.
Neamul romnesc se ntemeiaz pe o unitate de fapt a vieii de la ar, pe
una etnic i spiritual, de valorificare a lumii, care l-au meninut aa cum
este el, mpotriva tuturor nvlirilor i tuturor politicilor de
deznaionalizare, scria Mircea Vulcnescu. Suportul material al neamului
romnesc era ranul care reprezenta puritatea sngelui i a sufletului
romnesc. Cele dou Romnii, contrapuse de Mircea Vulcnescu ntr-un
articol cu acest titlu din 1932 erau o Romnie modern, a oraelor i
confortului, artificial, adus din afar i o Romnie a satelor, Romnia
4

romnilor, a configuraiei spirituale autohtone care a durat acest neam pe


pmnt.
Virgil Ierunca: Ma gindesc la Mircea Vulcanescu care a insemnat pentru
mine un indreptar de actiune si de privire spre ceea ce neconcludent se poate
numi fiinta romaneasca. Atunci cind a murit Mircea Vulcanescu a spus: "Sa
nu ne razbunati!". Cuvinte cutremuratoare, dar care m-au facut sa continui,
totusi, sa sper in neuitare, pentru ca a nu razbuna e, intr-adevar, un lucru
Nu voim sa razbunam pe nimeni, nu sintem prinsi de razbunare, da, dar miam dat seama ca niciodata Mircea Vulcanescu n-a spus sa si uitam!

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate