INSULINA

Masterand Daciana CRIAN

Master T.A.
2015

An II

1. INTRODUCERE

Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans,

ce particip la metabolismul glucidelor. Insulina este cel mai
important hormon n metabolismul glucidelor. Insulina
contribuie n primul rnd la micorarea concentraiei glucozei
n snge. Aceasta mrete permeabilitatea membranei
celulare pentru glucoz. Insulina are o aciunea antagonist
glucagonului.

2. STRUCTURA

Insulina este unhormon, ce este compus din

2lanuri peptidice, formate din 20 - 30
aminoacizi, unite ntre ele prin 2 legturi
bisulfidice. Moleculele de insulin sunt
asemntoare la mamifere, astfel nct muli
bolnavi de diabet sunt tratai cu insulin extras
de la porci. Aceste molecule tind s formeze
dimeri n soluie.Insulina este o protein mic cu
masa de 5734 daltoni i cuprinde 51 resturi
aminioacidice.

Este alctuit din dou lanuri, un lan A (cu 21

resturi aminoacidice) i unul B (cu 30 resturi
aminoacidice) legate prin dou puni disulfurice (A7B7i A20-B19); o a treia legtur disulfuric leag
restul Cys-A6cu Cys-A11.

Insulinele altor specii difer de cea uman. Diferena

cea mai mic exist ntre insulina uman i cea de
porc, acesta deosebindu-se numai prin natura
restului C-terminal al lanului B.
La om este treonina, la porc alanina.
Insulina de porc din care s-a detaat treonina
terminal este practic lipsit de antigenicitate i este
folosit n tratamentul diabetului.
Prin tehnologia ADN recombinant s-a obinut
insulina uman pentru uz terapeutic.
Insulina formeaz cu ionii Zn2+ agregate, dimeri,

Insulina de porc din care s-a detaat treonina

terminal este practic lipsit de antigenicitate i
este folosit n tratamentul diabetului.
Prin tehnologia ADN recombinant s-a obinut
insulina uman pentru uz terapeutic.
Insulina formeaz cu ionii Zn2+ agregate, dimeri,
tetrameri, hexameri.
n pancreas insulina se afl sub form de
hexameri. Forma activ circulant este probabil
monomerul.

3. SINTEZA
Insulina este sintetizat ninsulele lui
Langerhans,pancreas, de ctre celulele-beta.
Sinteza acesteia cuprinde cteva etape:
Dup gena insulinei, aflat n cromozomul al 11lea, se formeaz ARn-ul corespunztor;
dup mARN-ul dat (ARN mesager), este translat
un lan peptidic, care introdus n reticulul
endoplasmatic, se transform nproinsulin;
dup expunerea proinsulinei la unele
endopeptidaze, apare forma matur a insulinei.

4. ACTIUNE

Actiunea insulinei este mediata de receptori

specifici si consta in principal din facilitarea
asimilarii glucozei la nivelul celulelor hepatice,
adipoase si musculare; aceasta constituie baza
actiunii hipoglicemiante.Prin activarea atat a
proceselor de stocare a glucozei sub forma de
glicogen, cat si a sintezei lipidelor si proteinelor
pe seama glucidelor alimentare, precum si prin
inhibarea proceselor de gluconeogeneza hepatica,
insulina detine alaturi de alti hormoni
anabolizanti un important rol fiziologic in
cresterea rezervelor energetice ale organismului.

5.ROL
In metabolism,insulinaare numeroase roluri:
- stimuleaza formarea de glicogen dinglucozaglicogenogeneza, proces care determina stocare
energie la nivel celular
- activeaza proteinele de transport pentru
glucoza, care permit transferul glucozei in celule

- inhiba transformarea glicogenului in glucoza glicogenoliza - favoriza stocarea glicogenului si

inhiba in cresterea glucozei dinficat
- scade formarea glucozei din aminoacizi neoglucogeneza - prin scaderea aminoacizilor
disponibili din ficat si prin blocarea ezimelor
gluconeogenezei
- favorizeaza sinteza proteica

6. HIPOGLICEMIA

HIPOGLICEMIAreprezinta scaderea

concentratiei zaharului in sange. Ea apare atunci

cand nivelul glucozei sanguine (sau al zaharului)
scade prea mult pentru a mai furniza
organismului "combustibilul" necesar unei bune
functionari.
Hipoglicemia nu este o boala, ci o stare
determinata de o varietate de cauze.

7. HIPERGLICEMIA

Glucoza din sange reprezinta principalul carburant necesar

acoperirii cheltuielilor energetice ale organismului.
Glucidele complexe din alimentatia omului (amidon, glicogen,
zaharoza etc) trec in tubul digestiv prin procesele de digestie si
absorbtie si ajung in sange sub forma de monozaharide (glucoza,
fructoza, galactoza etc.).
O mare parte din cantitatea de fructoza, galactoza si alte
monozaharide se transforma in glucoza prin procese metabolice
care au loc in ficat.
Proteinele si lipidele din alimentatia omului trec si ele prin
procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de
aminoacizi si de acizi grasi, care, la randul lor, se pot transforma
partial in glucoza.

8. BIBLOGRAFIE
Tattersall, Robert,Diabetes: The Biography
(Biographies of Disease)
Friedman, Jeffrey M. (2010), A tale of two
hormones.,Nature Medicine16(10): xii- xviii
http://www.medterms.com/script/main/art.asp?
articlekey=3989
Groza P. Petru,Fiziologie, Editura Medical,
Bucureti, 1991