Structuralismul Claude Lvi-Strauss

Dupa fragmentarea adusa de functionalism, Lvi-Strauss va ncerca din nou depasirea

particularismului, care blocheaza, inhiba prin colosala sa diversitate. Mai mult, cu Lvi-Strauss se
nregistreaza ultimul mare moment al antropologiei nteleas; ca "stiinta universala a Omului".
Lvi-Strauss se naste la Bruxelles, n 28 nov. 1908. si ia licenta n drept si agregee-ul n filozofie
n 1931. A fost membru al misiunii universitare din Brazilia (experienta ce a rezultat ntr-una dintre
cele mai citite carti scrise de catre un antropolog: Tropice Triste) si ulterior profesor la Sao Paulo,
din 1935 pna n 1938, postura din care a efectuat mai multe cercetari etnografice n Matto
Grosso si n Amazonia. Este mobilizat n 1939, reuseste nsa sa paraseasca Franta n 1940 cu
destinatia Statele Unite. Aici preda la New York n mai multe universitati, iar ulterior devine
consilier cultural pe lnga ambasada Frantei n SUA. Se ntoarce n Franta n 1948 cnd sustine
teza de doctorat cu titlul "Structura elementara a rudeniei/parentatii". Din 1949 va fi director
adjunct la Muzeul Omului din Paris si tot de atunci va fi director de studii la College de France.
Pna n 1982, cnd se pensioneaza va fi profesor la catedra de "religii comparate a popoarelor
fara scriere" de la aceeasi universitate.
Cu structuralismul lui Lvi-Strauss antropologia iese din autarhia disciplinara n care se instalase
o data cu functionalismul, si aceasta n doua sensuri: pe de-o parte sub aspectul mprumuturilor
din alte discipline, n special din lingvistica si teoria comunicatiei si, pe de alta parte, sub aspectul
impactului pe care structuralismul l va avea asupra imaginarului stiintific si mai general-cultural al
epocii.
ncepem prin enumerarea ctorva caracteristici punctuale ale structuralismului lvi-straussian:
piesa sa de rezistenta este "analiza structurala"; desi este un curent universalist, nu se constituie
n prelungirea celorlalte curente universaliste evolutionismul, difuzionismul - ci n opozitie cu
acestea; ncearca de asemenea sa depaseasca particularismele antropologice (istorice,
culturale, psihologice); concepe antropologia ca stiinta riguroasa, fiind un curent esentialmente
rationalist; mbina ceva din romantismul calatorului, animat de nostalgia societatii exotice (Tropice
Triste) cu pozitivismul analizelor precise; tinta sistemului lui Lvi-Strauss este identificarea aprioriului cultural a conditiilor de posibilitate ale culturii care ar face cu putinta o stiinta a culturii n
sensul plin al cuvntului; antropologia structurala ar fi calea ce permite constituirea unei astfel de
stiinte riguroase (i se opune lui Radcliffe-Brown care afirma ca o stiinta a culturii nu este posibila,
ci doar una a societatii).
Demersul lvi-straussian poate fi mai bine nteles prin acoperirea influentelor care l determina:
Punctul de plecare al gndirii lui Lvi-Strauss poate fi identificat prin influenta grupului constituit
n jurul revistei Anne Sociologique, ntre care se remarca, desigur, mile Durkheim si Marcel
Mauss. Una dintre temele principale de aici viza caile culturale prin care ordinea sociala este
reprezentata simbolic. Accentul pe ordine, strategii de ordonare, clasificari va fi o constanta la
Lvi-Strauss. Preocuparea fata de totemism ale grupului una care rupe cu ideea totemismului ca
"reprezentare falsa", specifica evolutionismului l va influenta de asemenea. Pentru Marcel

Mauss totemismul reprezenta modalitatea de ordonare a experientei dupa modelul vietii sociale;
gruparea oamenilor dupa obiecte si invers, dovedeste nu numai o modalitate practica de
ordonare, ci credea Durkheim da seama de o mai adnca preocupare de logica.
Influenta principala va veni nsa dinspre ligvistica, n mod special dinspre lingvistica structurala
promovata de Roman Jakobson, pe care Lvi-Strauss l ntlneste n perioada sa newyorkeza.
Prin dezvoltarile lui Jakobson, Lvi-Strauss va face cunostinta cu sistemul lingvistic al lui
Ferdinand de Saussure.
Sistemul sau reprezinta o reactie la abordarea istorica a lingvisticii care cauta genealogic
elementele de evolutie a limbilor si care se blocase n cautarea etimologiilor si a surselor. n
schimb, Saussure concepe limbajul ca un sistem integrat de semne n care fiecare element si
deriva sensul din situatia de contrast cu alte semne si din pozitia pe care o ocupa n ntregul unei
limbi. "Studiul limbii trebuie nceput de la ntregul limbajului; prin analiza se obtin elementele lui",
afirma Saussure. Lingvistica n aceasta perspectiva este parte a unei stiinte mai largi,
"semiologia", care studiaza "viata semnelor n societate". Studiul propus de Saussure este unul
desfasurat n perspectiva sincrona, vizeaza un anumit moment al "vietii" limbii, iar din punct de
vedere filosofic tinteste la ceea ce se afla sub speciae aeternitas, iar nu n devenire. Accentul
este pus pe limbajul ca totalitate, n sensul nglobarii limbajului scris, standard si a celui vorbit
(language, parole). Importanta este sustinerea arbitrarietatii semnului n raport cu referentul: ntre
cele doua componente ale semnului semnificantul (cuvntul) si semnificatul (conceptul) - nu
exista nici un fel de relatie de sens "substantiala" ("ideea de sora nu e legata prin nici un fel de
relatie interna de succesiunea de sunete "s--r" care i serveste ca semnificant n franceza");
sensul ca atare provine din procesul de semioza prin care semnele se relationeaza unele fata de
altele n raport cu un ntreg lingvistic fundamentat pe conventie sociala.
Semnificatia acestei dezvoltari pentru antropologie este urmatoarea: atentia cercetarii trebuie sa
se deplaseze dinspre comportamentul social ca atare catre cautarea unei structuri de contraste
logice care fundamenteaza si genereaza expresia culturala.
Roman Jakobson, pe de alta parte, dezvolta pe constructia lui Saussure o teorie a fonemelor.
Fonemele sunt sunete elementare care se disting n orice limba si care fac cu putinta combinatiile
lexicale semnificante. Pentru a ntelege un mesaj, cineva trebuie sa nvete sa faca distinctia
dintre anumite foneme si sa le ignore pe altele. Fonemele, sustine Jakobson, sunt sunete
arbitrare lipsite de sens care prin combinari si recombinari formeaza unitatile superioare
purtatoare de sens, cum sunt morfemele si, ulterior, cuvintele. Ceea ce este important n aceasta
teorie este faptul ca fonemele si morfemele sunt arbitrare, nsa regulile dupa care se structureaza
ele nu sunt asa; acestea din urma tin de mecanismele logice universal-umane ale mintii/gndirii.
Unitatile elementare mpreuna cu structura formeaza potentialul comunicarii cu sens.
O alta influenta n gndirea lui Lvi-Strauss este cea a functionalismului, n special cel promovat
de Alfred Radcliffe-Brown. Si functionalismul pune accentul pe structura ceea ce se are n
vedere aici este structura sociala, nteleasa ca totalitate a relatiilor sociale ntre rolurile sociale
stabile (nu indivizii cu destinele lor particulare conteaza, ci anumite roluri ce ndeplinesc functii

precise n cadrul ansamblului social roluri ce trimit la stabilitatea structurii). n functionalism nsa
structura este explicita, tine de relatiile obiective ntre actori determinati; accentul este pus si aici
pe totalitate n sens de completitudine. Deosebirea n cazul structuralismului lui Lvi-Strauss tine
de faptul ca structura este n cazul sau inconstienta, nu ramne la nivel social ci "coboara" la un
nivel cognitiv, care fundamenteaza.
Structuralismul cauta depasirea n ntregime a nivelului empiric catre o realitate mai profunda:
unitatea psihica a umanitatii, ceea ce n planul cercetarii trimite la studiul functionarii mintii.
O a patra influenta asupra operei lui Lvi-Strauss a fost cea a ciberneticii, disciplina care se afla
n plin avnt n SUA n special n legatura cu cercetarile legate de productia armelor inteligente.
Rezultatul spectaculos pentru acea perioada realizare obtinuta prin implicarea ciberneticii a fost
ghidarea rachetelor dupa tinta aflata n miscare operatie de neconceput anterior dect pentru o
fiinta dotata cu inteligenta. Interpretarea momentului, naiva cum ne pare astazi, a fost aceea ca
de vreme ce s-a atins o astfel de reflexivitate, este legitim sa credem ca computerele ntr-o
anumita masura cel putin "gndesc". Prin consecinta se mergea mai departe cu ipoteza ca
cibernetica a refacut, a duplicat, functionarea sistemului nervos al omului. Ipoteza s-a rasfrnt si
n sens invers, lansndu-se ipoteza dupa care creierul ar functiona analog computerelor, mai
precis, prin combinarea si recombinarea unor unitati definite arbitrar prin contraste binare (dupa
modelul informatic: 0 si 1).
Lvi-Strauss va sesiza asemanarea cu descoperirile din lingvistica structurala, fiind convins ca
asemanarea nu este ntmplatoare si ca aceasta da seama de o includere a disciplinelor:
lingvistica ar fi atunci parte din disciplina mai vasta a ciberneticii, care subntinde un continuum
vast de la de la electronica la neurologie.
Primul pas facut de Lvi-Strauss n ncercarea de a sintetiza aceste corespondente pentru folosul
etnologiei va fi interpretarea culturii dupa modelul limbii. Fiind informatie mpartasita de catre
indivizi (preia definitia americana), cultura este, asemenea limbii, un fenomen mental. Ca urmare,
ea trebuie sa posede structuri asemanatoare cu cele ale limbii. La fel cum structura limbii este
inconstienta pentru vorbitor (structura sau gramatica fiind formata din vocabular si regulile de
combinare, sintaxa), si structura culturii unei populatii ramne ascunsa n viata ei cotidiana.
Diferite sisteme culturale au structurile lor adnci. Este cazul, considera Lvi-Straus, rudeniei,
miturilor, alimentatiei, codurilor vestimentare, sistemelor de clasificare. Efortul lui Lvi-Strauss va
fi acela de a decela, prin interpretarea unui material etnografic vast (este vorba despre cercetarile
proprii din America de Sud combinate cu colectiile etnografice despre culturile amerindiene de la
faimosul Smithsonian Institute ) structura de profunzime a acestor sisteme culturale dincolo de
variatiile lor locale. Sensul cercetarilor sale a stat sub imperativul dezvaluirii activitatii inconstiente
a spiritului care impune forme unui continut. Formele sunt fundamental aceleasi, nsa nu putem
decide apriori asupra acestor forme (asemenea lui Kant), ci trebuie sa le "filtram" din structurile
diferitelor obiceiuri, institutii care sunt "urme" ale acestora. Scopul final al cercetarii bazate pe
analiza structurala este, prin urmare, a ajunge la structurile inconstiente ale spiritului.

n logica acestei strategii si a acestui scop, antropologia nu poate ramne o stiinta empirica - una
care se multumeste cu inventarierea artefactelor culturale si cu explicarea functiei lor ntr-o
societate concreta; ea este o stiinta care pleaca inevitabil de la empiric dar nu ramne acolo.
Putem observa ca structuralismul n varianta lui Lvi-Strauss nu ramne "doar" un curent
antropologic. Structuralismul este o antropologie n masura n care da seama foarte convingator
att de identitatea ct si de variatia formelor culturale, nsa el este deopotriva o filozofie n
masura n care tinteste la identificarea structurilor universal umane "de adncime", care sunt
reperate la nivelul functionarii creierului, a proceselor mentale.
Daca formele mentale sunt identice, ntrebarea ce survine este: cum se constituie un anumit
particular cultural? Lvi-Strauss considera ca fiecare grup alege din mediul sau ecologic anumite
elemente dupa care si structureaza cultura. Sistemul de clasificare, de pilda, exprima acest
raport dintre continutul cultural determinat si structura de adncime. De multe ori s-a afirmat ca
"primitivii" nu dau atentie la detalii, ca n raport cu clasificarea stiintifica nu acorda interes dect la
ceea ce este util. (v. "La pense sauvage") nsa sunt suficiente marturii ca sistemele de
clasificare a elementelor mediului lor este extrem de complex: aceasta complexitate nu a fost
adesea observata tocmai pentru ca nu cadea n registrul occidental de interes. Ceea ce ne
intereseaza nsa din perspectiva teoriei structuraliste este ca principiul de clasificare (ce da
seama de structura profunda) nu este explicit pentru nativi. El poate fi stabilit aposteriori de catre
etnolog.
Algoritmul cercetarii ce urmareste degajarea structurii porneste de la cercetarea empirica, etapa
careia i urmeaza constituirea unui model, careia, ca moment ultim, i urmeaza analiza
structurala. Aceasta din urma, trebuie subliniat, este analiza a modelelor produse de etnolog iar
nu a continuturilor transmise de nativi (observam ruptura totala cu traditia anterioara). Pentru
construirea modelului este nevoie ca faptele sa fie descrise exhaustiv si exact. Exista doua tipuri
de modele: modelele mecanice, specifice societatilor simple (construirea modelului casatoriei, de
exemplu, unde numarul de posibilitati este limitat), si modele statistice, specifice societatilor
complexe. Modelul este construit de catre antropolog ( este chiar de preferat sa nu fie preluat de
la nativi), dupa presupozitia ca "ceea ce nu se vede" este "inscriptionat" n "ceea ce se vede". O
data stabilit modelul optim, acesta permite predictia formelor culturale; cu alte cuvinte, pentru
antropolog nu va mai fi nimic "surprinzator" n realitatea empirica.
Un model trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
- se sa aiba caracter de sistem, n sensul ca el trebuie alcatuit din elementele care se modifica n
totalitate atunci cnd unul dintre ele se modifica;
- fiecare model se poate modifica, nsa transformarile lui se limiteaza la un grup, la o familie, de
modele;
- transformarile unui element fac predictibila transformarea modelului;
- modelul trebuie construit astfel nct sa explice toate faptele observate;

- modelul optim este modelul cel mai simplu, n sensul ca nu foloseste alte fapte dect cel
considerate si le explica n acelasi timp pe toate.
Desfasurarea demersului lvi-straussian n principalele sale lucrari.
n Les structures lmentaires de la parent (1952) Lvi-Strauss dezvolta una dintre temele care
au influentat cel mai mult: cultura este pentru el n acelasi timp modul de a fi, conditia de a fi si
cunoasterea faptului de a fi al omului. Ea exista att la nivelul subiectului ct si n afara acestuia,
n si n afara constiintei. Cultura si indica prezenta prin aparitia regulii, a normei: "Peste tot unde
apare regula stim cu certitudine ca stadiul cultural a fost atins" (Bross, p. 110). Prima regula care
fundamenteaza societatea umana si care este universala este prohibitia incestului n orice forma
ar fi definit acesta. "Nu exista nici un grup uman scrie Lvi-Strauss n care sa nu existe o regula
ce interzice un tip oarecare de casatorie." Sexualitatea umana, pe seama careia se introduce
aceasta regula, este deopotriva o amenintare la adresa socialului si "nceputul" socialului, si asta
pentru ca este singurul instinct care "cere stimularea unui alt individ", si deci un comportament
social. Prohibitia incestului functioneaza ca mecanism de reglare, prin care se introduce o ordine
acolo unde natura lasa lucrurile la voia ntmplarii. "Rolul fundamental al culturii, afirma LviStrauss, este de a asigura existenta grupului ca grup, si prin urmare, n acest domeniu, ca si n
toate celelalte, de a nlocui hazardul prin organizare. Prohibitia incestului este una dintre formele,
foarte variate dealtfel, de interventie. nsa ea este o interventie deasupra tuturor celorlalte; mai
exact este chiar interventia [prin excelenta]."
Prohibitia incestului este, prin urmare, prototipul interventiei culturale, ce se manifesta de cte ori
un grup este pus n fata insuficientelor sau a distributiei riscante a valorilor de importanta
fundamentala. Organizarea, survenita o data cu instituirea regulii prin excelenta, vine din
necesitate. Prohibitia incestului va sta atunci ntr-o relatie complexa cu alte reguli care
garanteaza accesul la resursele considerate rare, cum sunt femeile si hrana, reguli ce raspund
nevoilor vitale nu doar n cazul primitivilor ci n si cel al societatii n general. Baza vieti sociale
este, prin urmare, pentru Lvi-Strauss, fundamentata de relatiile de schimb a resurselor rare sau
insuficiente.
O prima aplicare a analizei structurale este realizata de Lvi-Strauss pe cazul totemismului, ntr-o
lucrare cu acelasi nume (Totemismul azi, 1962) . Aici Lvi-Strauss debuteaza prin critica
conceptiilor anterioare care subliniau fie utilitatea fie necesitatea echilibrului ecologic (tabuuri ale
consumului) ca ratiuni pentru clasificarea totemica. Lvi-Strauss crede n schimb ca trebuie
cautate si n acest caz pattern-urile care produc formele totemice. Aceste pattern-uri sunt vazute
ca fiind structuri impuse de mintea umana pentru a produce o ordine mentala n afara, pentru a
se putea orienta n mediul exterior.
n La pense sauvage (1964) Lvi-Strauss aplica analogia lingvistica, identificnd elementele de
clasificare a animalelor si plantelor cu fonemele. Aceste elemente pot produce operatii
(combinatii cu sens). Sistemele de clasificare sunt att mentale ct si practice, si reprezinta
piesele de fundament ale umanitatii omului pe seama acestora a fost posibila domesticirea
animalelor si cultivarea plantelor n epoca neolitica ("revolutia neolitica"). Tot aici se sustine ca

"gndirea primitiva" dezvolta o "stiinta a concretului", care presupune utilizarea analogiei pentru
exprimarea formelor culturale abstracte. Totemismul este expresia cea mai clara a acestei
"stiinte"; el exprima socialul ntr-o forma concreta, afirma Lvi-Strauss, urmndu-l n aceasta
sustinere pe Durkheim. Neavnd referinta concreta, empirica, socialul a fost asociat cu totemurile
ce trebuie ntelese ca evidente metaforice ale realitatilor invizibile, si parte a unui mecanism mai
complex si universal al mintii umane. Mai precis, totemismul da seama de ubicuitatea folosirii
exemplelor metaforice si de faptul ca elementele concrete pot fi mai usor structurate dect cele
abstracte.
Strategia de analiza ce vizeaza identificarea structurilor de adncime este continuata si asupra
miturilor. Lucrare foarte ntinsa, n patru volume, Mitologiques (1966, 1968, 1971, 1973), duce
mai departe analogia lingvistica. si aici Lvi-Strauss ncearca sa izoleze unitati elementare dupa
modelul fonemelor, unitati pe care le va numi "miteme". Tentativa de aici este de a decela
structura unui mit plecnd de la totalitate variantelor sale. O data ce modelul de baza este
configurat el poate sa "prezica" alte variante posibile. Descoperirea unei noi variante nu va mai
reprezenta o surpriza atta timp ct elementele sale nu aduce modificari modelului initial.
Tot aici ncearca sa dea seama de istorie, n urma criticilor care afirmau ca tipului sau de
interpretare i "scapa" n ntregime devenirea. Teoria structurii nu va fi modificata, ci mai degraba
"prelungita" cu o seama de precizari:
- oamenii impun permanent structuri asupra lumii pentru a o ntelege si pentru a manipula
obiectele ei;
- aceasta impunere nu poate fi niciodata dect partiala; "lumea" se schimba n permanenta si
structurile prin care este "prinsa" trebuie sa se modifice la rndul lor, nsa
- schimbarea structurii se face gradual, att n functie de evenimente, ct mai ales de vechea
structura, prin aparitia unor noi contraste n interiorul ei.
n functie de amploarea schimbarii Lvi-Strauss, propune doua tipuri de societati: "societati
calde", unde modificarile de structura sunt masive si rapide, si "societati reci", n care modificarile
sunt lente iar structurile sunt stabile.
Limitele structuralismului:
Structuralismul lui Lvi-Strauss s-a bazat pe doi piloni care au suferit majore transformari
ulterioare. si anume:
1. Lingvistica structurala a considerat ca exista o corespondenta foarte precisa ntre structura
limbii si functionarea creierului, fapt ce a fost infirmat ulterior din mai multe directii disciplinare. [...]
2. Modelul cibernetic al creierului pe care s-a bazat analogia lvi-straussiana era mai simplu
dect cel al minii; ca urmare, informatia stocata liniar n computer nu este un model adecvat
pentru functionarea creierului.
Principalele sustineri ale sistemului lui Lvi-Strauss:

totalitatea obiceiurilor, cutumelor, etc. ale unei populatii formeaza un ntreg ordonat, un sistem;
numarul sistemelor de acest tip (relatii de rudenie, mituri, etc.) este limitat; societatile particulare
aleg anumite combinatii de teme dintr-un repertoriu anterior (transmis); aceste teme (limitate ca
numar) sunt aranjate si rearanjate dupa diferite pattern-uri sau modele, iar acestea din urma
reprezinta expresii variate ale unor structuri ideatice ce pot fi reconstituit de catre etnolog; sarcina
acestuia este sa descrie formele culturale de suprafata, sa reconstituie structurile de adncime
dupa care sunt constituite formele de suprafata si, n fine, sa clasifice aceste structuri ("stiinta
tare": clasificarea structurilor ca n tabelul lui Mendeleev). Pe seama acestei clasificari etnologul
poate sa recunoasca diferitele structuri pe care societatile particulare le-au adoptat la un moment
dat.

Bibliografie
Lvi-Strauss, Claude - Antropologia structurala, Ed. Politica, Bucuresti, 1978
Lvi-Strauss, Claude - Tropice triste, Editura stiintifica, Bucuresti, 1968
Lvi-Strauss, Claude - Gndirea salbatica, Editura stiintifica, Bucuresti, 1970
Lvi-Strauss, Claude Race et histoire, Denel, Paris, 1978
Lvi-Strauss, Claude Mythologiques; vol.I, Le cru et le cuit, Plon, Paris, 1966