Ideea unei Europe unite a fost sustinuta de-a lungul secolelor de imparati si intelectuali deopotriva,

dar numai dupa cel de-al doilea razboi mondial statele europene au institutionalizat forme de cooperare
internationala, cu competente in domenii specifice, cum ar fi: Organizatia pentru Cooperare Economica
Europeana (OCEE), Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Europei Occidentale
(UEO). Aceste organizatii au pus bazele unei solidaritati mai stranse intre statele europene, dar inca
manifestau trasaturile clasice ale unei uniuni a statelor si ale cooperarii interguvernamentale.
Inceputul procesului de integrare europeana - caracterizat prin trasaturi originale si specifice, care
constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene -poate fi considerat anul 1950, cand ministrul
francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea catorva state europene intr-un
proiect de cooperare mai stransa, comparativ cu formele traditionale existente la acel moment. Acest
nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate catre o organizatie cu puteri de constrangere
asupra membrilor sai. Initiativa a constat in integrarea productiei de carbune si otel a Frantei si
Germaniei, in cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene. Printre promotorii
ideii unei Europe unite, acesta a fost primul pas catre o cooperare largita: o integrare sectoriala ce ar fi
putut influenta si alte sectoare economice.
Organizatiile sunt o componente ale societatii contemporane care creeaza sau mijlocesc crearea
bunurilor si serviciilor necesare existentei noastre si ni le pun la dispozitie. Organizatiile sunt spatiul n
care populatia ocupata si petrece cea mai mare parte a vietii active, primind o rasplata materiala si
morala proportionala, n general, cu calitatile pe care le poseda si cu munca depusa.
Organizatiile au aparut din intersectarea strategiilor de actiune colectiva cu abilitatile individuale
agregate. In conditiile in care eficienta muncii individuale a devenit tot mai dependenta de rezultatele
activitatii specializate a altora, de necesitatea procurarii si prelucrarii de informatii multiple, de
implicarea in tranzactii sau negocieri diversificate, datorita extensiei si diviziunii persoanelor si
activitatilor din acelasi domeniu, organizarea si conducerea au devenit obiective ale reflectiei si actiunii
individuale si comunitare.
Organizatiile economice au drept scop principal aducerea de venituri ceea ce duce la general la
dezvoltarea economica la general a tarii. Anume prin faptul ca exista un consumator, exista o cerere,
producatorul nu are decit sa raspunda cererii cu produse si servicii de cea mai inalta calitate ceea ce ii
poate aduce succes si fidelitatea consumatorilor. Se stie ca dintotdeauna lumea tinde catre evolutie,
fiind evident faptul ca tendinta se manifesta in toate domeniile economice aceea de a oferi
produse/servicii mai bune la costuri mai mici. Producatorii nu pot oferi aceste produse fara sa aiba un
control foarte bun al costurilor in sensul scaderii lor la minimul posibil.
Republica Moldova se afla n perioada de tranzitie la economia de piata. Reformele promovate
in ultimii ani au determinat atingerea unor rezultate pozitive ca: crearea unei economii bisectoriale,
sectorul privat contribuind la etapa actuala cu mai mult de 70% la formarea PIB; liberalizarea
preturilor, crearea structurilor pentru funcionarea pietei (banci comerciale, burse de valori, zone
economice libere, etc.).
Reformele economice n Moldova sunt sprijinite de organizatiile economico-financiare internationale.
Incepand cu anul 1992, cand Moldova a aderat la FMI, BM i BERD, ea a beneficiat de mai multe
investitii din partea structurilor financiar-bancare internationale si din partea unor state ca Romania,
Rusia, SUA, Germania, Japonia si altele.
Tara noastra se bucura de o clima favorabila si de un pamant fertil. Ponderea maxima in
economie o detine sectorul agricol. Principalele produse moldovenesti sint fructele, legumele, vinul si
tutunul.
Nevoia de cooperare i coordonare dintre organizatiile economice si stat se manifesta insistent
cadrul procesului de integrare europeana. Prin realizarea de investitii economia la nivel national poate
evolua pozitiv si anume prin oferirea de ajutoare in forma de credite, granturi, lansarea mai multor
programe de sustinere a antreprenorilor si tuturor celor care isi doresc sa deschida o afacere sau sa si-o
dezvolte pe cea care o conduc la moment. Indiferent de performantele sale economice, activitatea unei

organizatii se va forma la intersectia intre factorii: de natura legislativ-normativa, sociali, financiari,

tehnologici, politici i globali. Fiecare factor influenteaz mediul organizatiei ntr-un mod diferit, si pot
actiona atat in sensul scaderii cat si in sensul cresterii performantelor sale.
Totusi sa nu uitam si de contextul actualei crize economice, in care se accentueaza recunoasterea
publica a rolului socio-economic al organizatiilor economiei sociale (organizatii nonprofit, cooperative,
societati mutuale, intreprinderi de insertie). Tendinta se regaseste si in abordarea Uniunii Europene care
dezvolta un instrumentar complex de sustinere printr-o politica publica dezvoltarea economiei sociale.
Integrarea n UE cere ndeplinirea unor anumite criterii economice si financiare de admitere. Din
aceasta cauza, este necesara elaborarea unui concept general al managementului structural si
macroeconomic n Republica care sa fie racordat la standardele legislative europene. Unul din cele mai
inportante criterii de aderare la UE este existenta unei economii de piata functionale, capabile sa faca
fata presiunilor competitive si fortelor de piata din cadrul UE.
Totusi pentru dezvoltarea mediului economic este nevoie de creat conditii favorabile atragerii
fondurilor de investitii atit din afara tarii cit si de la producatorii/antreprenorii autohtoni.
Atractivitatea investitional a Moldovei e determinat si de faptul, ca din iunie 2001 tara este membru
al OMC si al Pactului de Stabilitate. A fost ncheiat Acordul de Parteneriat si Cooperare cu Uniunea
European (UE). Republica mai are acces pe piete prin intermediul Sistemului General de Preferinte
(GSP+) cu UE, Elvetia, Japonia etc. Astfel, UE a acordat acces liber, fara aplicarea taxelor vamale, pe
pietele sale interne a 7200 grupe de produse.