Capitolul VII

BOLILE CEREALELOR
7.1. Bolile grului
Fainarea grului Blumeria (Erysiphe) graminis f.sp. tritici.
In tara noastra toate culturile de gru sunt mai mult sau mai putin atacate
in fiecare an de aceasta boala care, prin frecventa si intensitatea sa poate produce
pagube in mod constant intre 3-4 % dar, in conditii de favorabilitate maxima
pentru evolutia agentului patogen pierderile de recolta pot fi de 20-25 % (Ana
Hulea si col., 1975).
Simptome. In toamna pe frunze pot sa apara pete albe, psloase, de
marimi variabile, ce pot fi semnalate pe ambele fete ale limbului. In primvara,
atacul se extinde, petele albe putnd fi semnalate pe frunzele din etajele
superioare, pe tecile frunzelor, pe paie si chiar pe spice. Sub psla alba-miceliana,
tesuturile frunzelor se ingalbenesc apoi devin brune. Petele albe capata in scurt
timp un aspect pulverulent, fainos, apoi devin de culoare cenusie deoarece spre
sfrsitul viabilitatii tesuturilor parazitate in psla miceliana apar mici puncte
negre.
Agentul patogen Blumeria (Erysiphe) graminis f.sp. tritici March.,
subincr. Ascomycotina; f.c. Oidium monilioides Lk.
Ciuperca este parazita obligata, prezinta miceliul sub forma de tal
filamentos, ramificat, ectoparazit, fixat pe organe prin apresorii si se hraneste prin
intermediul haustorilor digitat-ramificati trimisi in celule. De pe talul ciupercii se
diferentiaza conidiofori scurti (celule generatoare de conidii) ce formeaza lanturi
de conidii hialine, eliptice, de 18-36 x 11-17 m (fig. 16).
In urma procesului de inmultire sexuata pe miceliu apar cleistoteciile
negre, sferice sau usor turtite, cu apendici scurti, neramificati, bruni. In
cleistoteciile de 115-230 m in diametru, se diferentiaza numeroase asce
elipsoidale de 66-90 x 24-36 m, cu 4-8 ascospori elipsoidali.
Epidemiologie. In cursul perioadei de vegetatie agentul patogen se
raspndeste prin intermediul conidiilor de tip Oidium ce germineaza la
temperaturi de 3-31oC, cu optimum de 14-17oC si in conditii de higroscopicitate
95 %, la suprafata organelor. In timpul iernii agentul patogen rezista sub forma de
miceliu parazit prin care in primavara vor aparea noi generatii de spori. Conidiile
formate trziu in vara produc infectii pe frunzele grului aparut ca samulastra iar
sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi abia rasarite in toamna.
Infectarea grului in toamna se poate produce si prin ascosporii eliberati din
cleistoteciile care au aparut esalonat in cursul vegetatiei, mai inti pe frunzele
bazale apoi pe tecile frunzelor sau chiar pe spice. O parte dintre cleistotecii vor
elimina ascele si ascosporii chiar in primavara.
Gradul de atac produs de acest agent patogen este influentat de o serie de
factori agrotehnici, de specializarea agentului patogen si de rezistenta soiurilor.
Epocile timpurii de semanat, cantitatile mari de ingrasaminte pe baza de azot,
dublate de o desime mare a plantelor si buruienilor, creeaza conditii de maxima
44

favorabilitate pentru evolutia agentului patogen.

Ciuperca are un spectru larg de virulenta si posibilitati de aparitie rapida a
unor noi rase fiziologice. Dintre
soiurile de gru omologate ca
rezistente se prezinta numai Turda
81, Dropia si Prospect iar
Transilvania 1, Lovrin 34, Delia
sunt sensibile la fainare. Soiul
Pandur creat la Fundulea si
omologat in 1996 este sensibil la
fainare.
Prevenire si combatere.
In cadrul luptei integrate pentru a
preveni cultura grului de atacul
acestui agent patogen se impune
dezmiristirea sau aratura adnca
pentru a distruge resturile vegetale
Fig. 16. Fainarea grului - Blumeria
ce au cleistotecii si pentru a evita
(Erysiphe) graminis f.sp. tritici:
aparitia samulastrei. Se vor cultiva
a- atac pe planta; b - lanturi de
numai soiuri rezistente si in cazul
conidii de
in care PED-ul (25 pete pe ultimele Oidium monilioides; c - cleistotecii cu
asce si ascospori (original).
3 frunze) este depasit, se vor
recomanda tratamente foliare cu fungicide ca: Benlate 50 WP-0,6 kg/ha,
Metoben 70 PU-1 kg/ha, Bravo 75 WP-2 kg/ha, Saprol-1,5 l/ha, Corbel EC-1
kg/ha, Alto 320SC-0,2 l/ha, Granit 20 SC-1 l/ha, Mirage 45 EC-1 l/ha, Tilt 250
CE-0,5 l/ha, Alert-1 l/ha, Allegro-1 l/ha, Brio 0,7 l/ha, Caramba 60 SL-1 l/ha,
Bavistin 50 DF-0,6 kg/ha, Folicur BT 225 EC-1 l/ha, Tango- 0,5 l/ha, Archer 425
0,8 l/ha, Rex-0,3 l/ha, Rider 400 EC-1 l/ha, Topsul FL-3,5 l/ha. In loturile
semincere se aplica primul tratament la inaltarea paiului, al doilea la aparitia
spicelor si al treilea numai in conditii de infectie maxima, dupa inflorit.
Malura comuna - Tilletia spp.
Malura este in prezent cea mai raspndita boala in zonele colinare ale
globului si ale tarii noastre. Daca in 1975 si in anii urmatori cercetatorii
fitopatologi (Ana Hulea si col.) afirmau ca prin aplicarea tratamentelor obligatorii
la seminte, atacul este intlnit cu totul sporadic in prezent din cauza ca pe sole
intinse proprietarii particulari au semanat gru fara a face tratamente seminale,
gradul de atac al agentului patogen a crescut ingrijorator.
Simptome. Plantele atacate se recunosc destul de dificil pna la inspicare,
deoarece singurele simptome evidente sunt scaderea taliei cu 10-20 % si usoara
colorare in verde-albastrui a frunzelor. La iesirea din burduf se constata ca spicele
malurate au mai multe boabe in spiculete, toate spiculetele sunt fertile (chiar si
cele de la vrful si baza spicului) iar pozitia spicului ramne erecta pna la
recoltare. Din cauza cariopselor care sunt si mai lungi si mai groase dect cele
sanatoase, glumele si paleile sunt indepartate, spicele apar zburlite, cu ariste
45

fragile. Cariopsele au santul ventral putin pronuntat si o culoare inchisa (cenusie),

deoarece endospermul este inlocuit partial sau in intregime de o masa
pulverulenta de spori negri(fig. 17). La treierat cariopsele total distruse se sfarma
usor iar grul capata un puternic miros de peste alterat, datorita continutului in
trimetilamina a sporilor.
Agentii patogeni Tilletia caries (DC.) Tul. (sin. T. tritici),T. triticoides
Savul., T. intermedia Gassner, T. foetida (Bauer) Liro (sin. T. foetens), subincr.
Basidiomycotina.
Aceste patru specii ale genului Tilletia se deosebesc intre ele prin
caracteristicile teliosporilor care au dimensiuni si ornamentatii deosebite ale
episporului.
Tilletia caries are teliospori sferici
de 19-21 m cu episporul reticulat format
din 36-60 ochiuri iar peretii retelei au 1,6-2
m inaltime. Specia se gaseste in Banat,
Oltenia si Moldova.
Tilletia triticoides are teliospori
sferici de 17-19 m cu o retea de 36-60
ochiuri dar cu pereti de numai 0,4-0,5 m
inaltime. Specia este raspndita in zonele
mai umede din nordul si vestul tarii.
Tilletia intermedia are teliospori
sferici sau ovali de 15-17 m cu o retea de
70-240 ochiuri, despartite prin pereti de
0,2-0,3 m inaltime. Specia este semnalata
in Suceava si Hunedoara.
Tilletia foetida are teliospori ovali,
eliptici, cu diametrul de 15-18 m, de
Fig. 17. Malura comuna culoare bruna, cu o vacuola in interior si
Tilletia sp.:
epispor neted. Specia este foarte virulenta
1- spic afectat de malura;
si este raspndita in Dobrogea, Banat si 2 A-cariopsa alterata in urma
atacului; 2 B- sectiune prin
sudul Moldovei.
Epidemiologie. Ciclul evolutiv al cariopsa atacata; 3- teliospori
4- teliospori
agentului patogen se desfasoara pe un an de T. caries;
de
T.
foetida;
5teliospor
agricol, infectia germinala are loc in
germinat pe care s-au
toamna iar manifestarea bolii se observa
formatsporedii; 6- sporedii
abia la inspicat. La treier cariopsele copulate cu sporediola;
7malurate se sparg si pun in libertate
teliosporii care infesteaza cariopsele sanatoase, fiind gasiti pe santul ventral sau
pe perisorii de la vrf.
La semanat, cariopsele infestate, netratate, aduc agentul patogen in sol si
cnd germineaza grul la 14-16oC si umiditate suficienta, germineaza si teliosporii
producnd epibazidii neseptate cu o coroana de bazidiospori subtiri (sporedii)
care sunt diferentiati sexual. Sporediile se conjuga prin canale de conjugare (in
forma literei H) si apoi dau nastere la filamente de infectie. Uneori pe sporedii
46

inainte sau mai frecvent dupa conjugare apar sporediole sau conidii care pot
multiplica inoculul in sol. Miceliul infectios patrunde in planta prin coleoptil,
direct prin cuticula sau prin rani. Atacul are loc la 9-12 oC in conditii de 60 %
umiditate a solului si dureaza pna cnd plantele au 2 cm inaltime. Miceliul creste
in acelasi ritm cu planta, ajunge in spic, in ovare unde formeaza initial o masa
miceliana albicioasa, apoi prin fragmentarea in portiuni unicelulare cu pereti grosi
si bruni apare masa de teliospori (fig. 17).
Daca epoca optima a fost depasita si grul a fost din greseala semanat
prea adnc, atacul de malura este mult mai puternic.Soiurile de gru de toamna
sunt mai sensibile dect grul de primavara iar soiurile din Triticum durum, Tr.
Dicoccum si Tr. Monococcum sunt mai rezistente.
Prevenire si combatere. In vederea obtinerii unor culturi sanatoase se
impun urmatoarele masuri:
a) araturi adnci de vara pe tarlalele ce au avut gru malurat;b) loturile
semincere sa fie semanate la epoca optima, la adncimea optima si cu gru tratat.
Daca la inspectia fitosanitara se gasesc plante malurate, lotul se respinge de la
samnta, se declaseaza la gru de consum;
c) combinele folosite la recoltarea loturilor semincere trebuie bine
curatate;
d) tratarea semintelor inainte de semanat se va face cu: Masterlin-2 kg/t,
Supercarb T585 SC-3,75 l/t, Tirametox 625 SC-3,75 l/t, Raxil 060 FS-0,5 l/t,
Tiramet 600 SC-3 l/t, Real 200 FS-0,2 l/t, Royalflo 42 S-2,5 l/t, Tiradin 70 PUS- 2
kg/t, Dithane 75 WG-2,5 kg/t, Labilite 70 WP-2,5 kg/t, Maxim Star 035 FS-1
l/t,Meturam 60 PTS- 3 kg/t, Miclobor 70 PTS-2 kg/t, Dividend 030 FS-1 l/t, Sumi
8 2 FL-1 l/t, Sumi 8 plus-1,5 l/t, Dithane 75 WG-2,5 kg/t, Miclodan 50 PTS-3
kg/t, Trimidal 8 WP- 2 kg/t, Premis jeta-4 l/t.
Alte boli ale grului
Viroze
Mozaicul dungat al grului Wheat streak mosaic virus.
Mozaicul striat european al grului - European wheat striate mosaic virus.
Piticirea grului Wheat dwarf virus.
Micoplasmoze
Ingalbenirea, piticirea si aspermia grului - Mycoplasma.
Micoze
Fuzarioza tulpinilor si arsura spicelor - Gibberella zeae.
Ingenuncherea plantelor -Gumannomyces graminis var. tritici.
Mucegaiul de zapada - Micronectriella (Calonectria) graminicola.
Taciunele zburator al grului Ustilago tritici.
Malura pitica - Tilletia controversa (sin. Tilletia nanifica).
Rugina bruna a grului - Puccinia recondita f.sp. tritici.
Rugina galbena - Puccinia striiformis.
Rugina neagra a cerealelor - Puccinia graminis.
Patarea bruna a frunzelor Septoria tritici si Septoria nodorum.
Patarea in ochi a bazei tulpinii - Pseudocercosporella herpotrichoides.
47

7.2. Bolile orzului

Fainarea - Blumeria graminis f.sp. hordei.
Boala este produsa de o forma specializata a ciupercii ce produce si
fainarea grului. Atacul pe orz este insa mult mai pagubitor intruct masa foliara
ce poate fi afectata este mult mai mare.
Simptome. Fainarea produce pe frunzele de orz si orzoaica pete albe
psloase ca si la gru dar suprafata afectata este mult mai mare, petele pot conflua
si limbul poate fi distrus in intregime.
Agentul patogen - Blumeria graminis f.sp. hordei March., fam. subincr.
Ascomycotina.
Ciuperca ataca toate speciile genului Hordeum si are mai multe rase
fiziologice.
Epidemiologie. Este aceeasi ca si la fainarea grului.
Prevenire si combatere. Masurile de prevenire si combatere sunt
similare cu cele descrise la fainarea grului. Dintre soiurile cultivate, soiurile
Orizont si Precoce sunt mijlociu de rezistente la aceasta micoza in timp ce soiurile
Miraj, Sonora, Productiv si Adi sunt sensibile la atacul de fainare. Tratamentele
efectuate in cursul perioadei de vegetatie se vor face cu aceleasi produse
recomandate la fainarea grului.
Sfsierea frunzelor - Pyrenophora graminea.
Boala este deosebit de periculoasa att pentru orz ct si pentru orzoaica,
putnd aduce prejudicii de pna la 20 % din recolta.
Simptome. Frunzele plantelor atacate prezinta pete de decolorare eliptice,
situate intre nervuri, la inceput izolate apoi confluente, formnd dungi brune. Pe
tesuturile brune, necrozate se formeaza un puf catifelat, bruniu, iar frunzele se
sfsie in lungul lor. Atacul se poate observa pe pai prin brunificarea internodului
terminal si chiar pe spic, care se
brunifica, se deformeaza, are pete
brune pe glume si palei si formeaza
cariopse sistave sau daca atacul se
instaleaza in faza de burduf, spicul
ramne steril.
Agentul
patogen

Pyrenophora graminea (Rabh.) Ito. et

Kurib., subincr. Ascomycotina f.c.
Drechslera
(Helminthosporium)
graminea.
Talul
filamentos
al
patogenului se dezvolta in tesuturile
organelor atacate iar uneori intra chiar
in vasele conducatoare. Inmultirea Fig. 18. Sfsierea frunzelor de orz Pyrenophora graminea: a-frunze
asexuata se realizeaza prin aparitia
parazitate; b-conidiofori si conidii
conidioforilor grupati in buchete,
(original).
bruni, lungi (120 x 10-12 m), multicelulari, care formeaza terminal conidii
48

cilindrice, rotunjite la capete, galbene-brunii, de 35-105 x 15-25 m, alcatuite din

3-5 celule (fig. 18).
Loculii izolati ce contin peritecii, se formeaza rar in natura, pe resturile
ramase pe sol, dupa o perioada de saprofitare a ciupercii. Loculii sunt globulosi,
brun-negriciosi, de 350-850 m in diametru. Ascele alungite de 225-425 x 32-50
m contin 4-8 ascospori eliptici, pluricelulari, galbeni-brunii de 45-75 x 20-25
m.
Epidemiologie. In timpul vegetatiei agentul patogen se raspndeste prin
intermediul conidiilor vehiculate de vnt si de apa de ploaie iar infectia este
favorizata de umiditatea ridicata a aerului si de temperaturile cuprinse intre 115oC. Transmiterea patogenului de la un an agricol la altul se face prin semintele
infectate in care miceliul de rezistenta se localizeaza in tegument. In anul urmator
infectiile ar putea fi produse si de ascosporii eliminati din loculi.
Folosirea la semanat a soiurilor sensibile, fertilizarea cu doze mari de
ingrasaminte pe baza de azot, normele mari de apa la irigare, sunt factori
favorizanti ai instalarii atacului ciupercii Pyrenophora graminea.
Prevenire si combatere. Principala sursa de imbolnavire a culturilor de
orz, fiind semintele infectate, se recomanda tratarea acestora inainte de semanat
cu: Archer 425-0,8 l/ha, Maxim Star 035 FS-1,5 l/t, Miclobor 70 PTS-2 kg/t, Rex0,3 l/ha, Alto 320 SC-0,2 l/ha, Granit 20 SC-1 l/ha, Sportak 45 EC-1l/ha, Systhane
40 WP-3 kg/t, Tilt GEL-0,25 l/ha, Alert-0,8 l/ha, Rider 400 EC-1 l/ha, Sumi 8
Gold-2 l/t, Tango-0,6 l/ha, Masterlin 2 kg/t, Vincit F-1,5 l/t.
Dintre soiurile cultivate soiul Sonora este foarte rezistent, soiul Dana este
mijlociu de rezistent la aceas boala iar celelalte Adi, Miraj, Productiv si Precoce
sunt sensibile fata de acest agent patogen.
Masurile agrotehnice cu efect profilactic, ca rotatia corecta a culturilor,
ingrasarea echilibrata, insamntarea in epoca optima si cu desime normala,
erbicidarea, limiteaza pagubele produse de aceasta boala.
Alte boli ale orzului
Viroze
Piticirea galbena a orzului Barley yellow dwarf virus.
Mozaicul dungat al orzului Barley stripe mosaic virus.
Micoze
Taciunele zburator Ustilago nuda.
Patarea reticulara bruna a frunzelor. Pyrenophora teres.
Taciunele zburator negru Ustilago nigra.
Taciunele imbracat al orzului Ustilago hordei.
Malura orzului Tilletia pancicii.
Rugina bruna-pitica - Puccinia hordei.
Arsura frunzelor Rhynchosporium secalis.
7.3. Bolile porumbului
49

Putregaiul tulpinilor si stiuletilor - Gibberella zeae.

Boala este frecventa in toate culturile de porumb dar gravitatea sa depinde
de factorii climatici. La noi in tara cele mai mari pagube se semnaleaza in zonele
sudice si vestice, in anii cu toamne ploioase.
Simptome. Semintele de porumb introduse in sol fara a fi tratate
formeaza plantule ce pot fi invadate de miceliul din sol sau de miceliul provenit
din germinatia conidiilor ce au infestat bobul. Tinerele plantule mor inainte de
rasarire si in culturi se observa scaderea desimii normale. In perioada matasiriifecundarii, boala se observa pe radacini si pe partea bazala a tulpinii. Radacinile
infectate se inrosesc, putrezesc si plantele se pot smulge usor din sol. Partea
bazala a tulpinii atacate se decoloreaza, apoi devine bruna iar in interior maduva
este de culoare roz-rosiatica. In dreptul nodurilor se observa psla miceliana alba
sau roz deschis care produce putrezirea tesuturilor iar ca urmare plantele se frng.
{tiuletii aproape maturi care sunt atacati se acopera cu miceliu roz-rubiniu
iar ca urmare boabele invelite in miceliu isi pierd facultatea germinativa si chiar
devin toxice. Atacul se observa pe stiuletii care nu sunt bine inveliti in panusi sau
pe cei atacati de Ostrinia nubilallis. Intruct intre panusi si stiulete se dezvolta o
masa miceliana bogata, panusile ramn lipite de stiulete. Boala evolueaza si la
stiuletii depozitati daca nu exista o aeratie corespunzatoare in depozite si daca
molia cerealelor vehiculeaza sporii.
Agentul patogen - Gibberella zeae (Schwei.) Petch., subincr.
Ascomycotina, f.c. Fusarium graminearum Schwale.
Ciuperca formeaza pe toate organele parazitate conidii fusiforme, hialine,
pluricelulare, usor curbate, ascutite la ambele capete, de 30-60 x 4-6 m. Pe
miceliu apar si microconidii unicelulare, ovale, grupate in glomerule sferice.
Periteciile sunt sferice sau ovale, terminate cu un gt scurt, negrecarbunoase, de 200-300 x 170-220 m si se formeaza pe tulpinile ramase pe sol.
In peritecii apar asce alungite de 60-75 x 10-12 m, cu cte 8 ascospori eliptici,
pluricelulari, bruni, de dimensiuni cuprinse intre 18-24 x 4-5 m.
Epidemiologie. Gravitatea bolii depinde de conditiile climatice ale zonei,
evolutia agentului fiind favorizata de umiditatea ridicata si de temperaturile
cuprinse intre 6-36oC cu optima la 21-30oC.
Agentul patogen se transmite prin semintele infectate sau infestate cu
conidii. Persistenta ciupercii este asigurata in sol prin periteciile cu asce si
ascospori care sunt maturi primavara si pot produce infectii pe plantele tinere.
Atacul larvelor de Ostrinia si prezenta moliei duce la cresterea frecventei si
intensitatii atacului acestei fuzarioze.
Prevenire si combatere. Se recomanda cultivarea de hibrizi rezistenti
(Fundulea 418), distrugerea vectorilor si semanarea de samnta sanatoasa. La
omologarea loturilor semincere nu se admite prezenta acestei boli in lan.
Soiurile si hibrizii omologati in ultimii ani, Turda 200, Tirabella, Electra,
Turda Super, Dekalb 386, Granit, Pandur, Clarina, Vasilica, Action au o rezistenta
mijlocie la toate bolile micotice.
50

Tratamentele recomandate la fuzariozele grului si la inflorirea alba sunt

eficiente si pentru aceasta fuzarioza. Se recomanda asolamente in care porumbul
sa nu revina dupa el insusi si nici dupa cereale paioase care sunt si ele atacate de
acest agent patogen. Rotatiile simple gru-porumb sau monoculturile de porumb
practicate pe terenurile redate fostilor proprietari, au dus la extinderea atacului
acestei fuzarioze care a produs pagube cantitative si calitative foarte mari.

Taciunele stiuletilor si paniculelor Sorosporium holci-sorghi f. zeae.

Boala este frecventa in culturile de porumb unde nu s-au facut tratamente
seminale obligatorii si in monoculturi. In Romnia in 1976 si 1979, in judetele din
Ialomita, Calarasi, Buzau, Iasi, Vaslui si Vrancea, boala a produs pierderi de 35-40
% din recolta posibila.
Simptome. Plantele atacate sunt ceva mai mici dect cele sanatoase si par
a ajunge la maturitate mai trziu.
Inflorescentele plantelor sunt partial sau total transformate intr-o masa
neagra de spori. Paniculele sunt deformate, bracteile florilor sunt mai dezvoltate
iar stiuletii au o forma globuloasa sau conica avnd panusile intacte. {tiuletele
este insa complet distrus, transformat intr-o masa neagra de spori printre care se
mai observa resturi de rahis - fascicule de vase conducatoare (fig. 21).
Agentul patogen - Sorosporium holci-sorghi f. zeae (Pass.) Savul., subincr.
Basidiomycotina.
Teliosporii ciupercii sunt sferici, de 9-12 x 8-10 m si se formeaza grupati
asa inct masa de teliospori apare ca o pudra grosiera.
Primavara, in urma germinarii din teliospori apar epibazidii tetracelulare pe
care se formeaza initial patru bazidiospori hialini, ovoizi care pot inmuguri
formnd numerosi blastospori. Dupa conjugarea bazidiosporilor sau blastosporilor
va aparea miceliul secundar care infecteaza plantele in timpul rasaririi, apoi acesta
creste in planta, invadeaza inflorescentele si prin fragmentare da nastere la noi
teliospori. Plantele ce au atins 25 cm inaltime sunt mult mai rezistente fata de
acest agent patogen. Infectia agentului patogen este germinala si sistemica.
Epidemiologie. Agentul patogen rezista in sol sub forma de teliospori care
isi pastreaza viabilitatea chiar si 7-8 ani. Infectiile sunt foarte puternice la
porumbul semanat trziu deoarece temperaturile de peste 15 oC si uscaciunea
solului sub 50 % din capacitatea de cmp pentru apa, constituie factori
favorizanti ai atacului.

51

Prevenire si combatere. Se recomanda un asolament de lunga durata

pentru ca sa se piarda viabilitatea inoculului infectios din sol, sa se cultive hibrizi
rezistenti (Oana, Odessa) si sa se execute obligatoriu tratamentele seminale cu
fungicidele sistemice sau amestecurile ce au fost enumerate la fuzariozele
porumbului. Pentru tarlalele puternic atacate se recomanda recoltarea manuala
prin taierea si scoaterea plantelor din lan in vederea micsorarii diseminarii
teliosporilor.
Alte
boli
ale
porumbului
Viroze
Mozaicul european
European maize mosaic
virus.
Bacterioze
Putregaiul moale al
tulpinilor de porumb Erwinia chrysanthemi
Fig. 21 . Taciunele stiuletilor si paniculelor pv. zeae.
Sorosporium holci-sorghi f. zeae : A-atac pe
Micoze
inflorescenta mascula; B,C-atac pe inflorescenta
Inflorirea
alba
a
femela (dupa P.Sorauer, 1956).
boabelor Gibberella fujikuroi.
Taciunele comun - Ustilago maydis.
Rugina porumbului - Puccinia sorghi.
Putregaiul uscat al stiuletilor - Nigrospora oryzae.
Patarea cenusie a frunzelor - Drechslera turcica.
Patarea frunzelor si putrezirea carbunoasa -Helminthosporium (Drechslera)
carbonum.
Putregaiul uscat al tulpinilor si stiuletilor - Diplodia zeae.

Capitolul VIII
BOLILE LEGUMINOASELOR
PENTRU BOABE
8.1. Bolile fasolei
Antracnoza - Colletotrichum lindemuthianum.
Boala este cunoscuta in toate tarile Europei inca din secolul trecut. In
Romnia a fost semnalata in 1928 de Tr. Savulescu si col., in Starea fitosanitara,
iar cercetarile mai recente, indica prezenta ei in toate zonele mai umede ale tarii si
in anii cu precipitatii in exces.
Simptome. Boala se manifesta pe organele plantei incepnd de la
cotiledoane pe care apar pete mici, brune, punctiforme sau chiar de 2-3 mm in
52

diametru, ovale sau circulare, usor denivelate. Pe axa hipocotila apar pete ruginii
alungite si usor adncite. Plantele tinere atacate au si radacinile putrezite asa inct
se usuca. Pe frunzele atacate apare o brunificare partiala a nervurilor, vizibila pe
partea inferioara a limbului foliolelor. Portiunile de limb brunificate, necrozate se
pot desprinde, asa inct frunzele apar sfsiate. Pastaile atacate prezinta pete
circulare sau eliptice, de 4-5 mm, in dreptul carora tesuturile sunt adncite iar pe
margine se observa o zona brun-rosiatica. In adnciturile de pe cotiledoane,
tulpinii sau pastai se formeaza pernite roz, mucilaginoase. Pastaile atacate ramn
sterile sau formeaza boabe cu pete brune sau cafenii.
Agentul patogen - Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et
Magn.) Br. et Cav., subincr. Deuteromycotina.
Ciuperca formeaza in tesuturile parazitate un tal filamentos initial hialin,
apoi brun, ce se extinde in spatiile intercelulare. Subcuticular se dezvolta strome
mici brune, pe care apar acervulii, la suprafata carora se gasesc conidiofori simpli,
cilindrici, ce sustin conidii unicelulare, hialine, ovale sau usor curbate, de 15-19 x
3-5 m. In acervuli, printre conidiofori se gasesc tepi (sete) bruni, drepti, ascutiti
la vrf, septati de 30-100 m. In momentul deschiderii acervulului, conidiile
mature sunt vehiculate de vnt sau de picaturile de apa.
Epidemiologie. Ciuperca rezista in resturile de plante bolnave si ca miceliu
in samnta, care este si principala sursa de infectie in anul urmator. Extinderea
bolii este favorizata de perioadele ploioase ale anului si de temperaturile cuprinse
intre 13 si 27oC. Boala este mai frecventa la soiurile de fasole oloaga (Gratiot,
Progres), cel mai rezistent dovedindu-se soiul Michigan iar soiul Vera omologat in
1996 este mijlociu de rezistent.
Ciuperca prezinta numeroase rase fiziologice dintre care rasa alfa este cea
mai raspndita, urmata de rasa delta, ceea ce ingreuneaza munca de obtinere a
soiurilor rezistente la aceasta boala.
Prevenire si combatere. Masurile preventive obligatorii sunt: rotatia de 4
ani, adunarea resturilor de plante infectate, urmata de araturi adnci si folosirea de
samnta sanatoasa.
La culturile de consum se vor aplica doua tratamente, primul imediat dupa
rasarire si unul inainte de inflorire iar in loturile semincere se mai fac doua
tratamente, la sfrsitul infloritului si un tratament la formarea pastailor. Se vor
folosi alternativ fungicide de contact: Captadin 50 PU - 0,25 %, Vondozeb 80 - 2
kg/ha, Tiuram 75 PU-0,2 %, Cuzin 15-0,5 %, Turdacupral-0,5 % sau zeama
bordoleza-0,5 % si fungicide sistemice: Fundazol 50-0,1 %, Sumilex 50-0,1 %,
Ronilan 50-0,1 %, Euparen 50 WP-0,6-1,2 kg/ha, Rovral 50 WP-0,75 kg/ha.
Alte boli ale fasolei
Viroze
Mozaicul comun al fasolei - Bean common mosaic virus.
Mozaicul galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus.
Bacterioze
Arsura comuna a fasolei - Xanthomomas campestris pv. phaseoli.
Vestejirea bacteriana - Corynebacterium flaccumfaciens pv. flaccumfaciens.
53

Rugina - Uromyces appendiculatus.

8.2. Bolile la mazare
Antracnoza - Mycosphaerella pinodes.
Boala ce se mai numeste si ascochitoza mazarii, este cunoscuta in toate
tarile cultivatoare de mazare, in zonele cu climat umed si in perioadele cu
precipitatii bogate. In tara noastra cea mai mare frecventa a atacului (40 %) s-a
inregistrat in judetul Hunedoara (Tatiana Sesan, 1980).
Simptome. Frunzele, tulpinile si pastaile infectate prezinta pete mici de 1-2
mm, la inceput decolorate, apoi brune cu margini difuze sau precis delimitate.
Zonele centrale necrozate ale petelor cu timpul devin cenusii si prezinta mici
puncte negre. Atacul pe tulpini este foarte pagubitor, deoarece in dreptul petelor
lungi de 1 cm, tesuturile sunt denivelate, tulpina se stranguleaza, partea superioara
a plantei se usuca.
Pastaile atacate au pete circulare, brune sau cafenii-cenusii, adncite, cu
puncte mici negre. Cu ct atacul pe pastai se instaleaza mai devreme, cu att
pagubele sunt mai mari si chiar daca se formeaza boabe, acestea au tegumentul
zbrcit, cu pete galbene sau cafenii si prezinta o facultate germinativa scazuta.
Plantele aparute din boabele infectate pier in scurt timp dupa rasarire sau
ramn debile.
Agentul patogen - Mycosphaerella pinodes (Berk. et Blox) Niessl.,subincr.
Ascomycotina, f.c. Ascochyta pinodes (Br. et Bl.) Jones.
Ciuperca prezinta un tal filamentos parazit pe care in cursul perioadei de
vegetatie se formeaza picnidii de tip Ascochyta, aproximativ sferice sau turtite, cu
un por situat la suprafata tesutului parazitat, prin care se elimina picnosporii
ovoizi, alungiti, cilindrici sau usor curbati cu capetele rotunjite si cu o septa
mediana, rar cu 2-3 septe.
Pe organele atacate au fost identificate 3 specii de Ascochyta:
- Ascochyta pinodes (Br. et Bl.) Jones cu picnidii de 65-180 m in
diametru si picnospori de 12,3 x 4,5 m;
- A. pisi Lib. ce formeaza picnidii dispersate pe stipele, frunze si pastai,
cu diametrul de 180-210 m si cu picnospori de 13,9-4,2 m;
- A. pinodella Jones ce ataca tulpinile in zona coletului, unde formeaza
picnidii de 70-182 m si picnospori de 7,8 x 3,7 m.
Se considera ca Ascochyta pinodes reprezinta forma conidiana a ciupercii
Mycosphaerella pinodes, A. pisi Lib. este forma de inmultire asexuata a ciupercii
Didymella pinodes (Berk. et Blox.) Petrak iar A. pinodella Jones este o ciuperca
neperfecta din ord. Sphaeropsidales. Forma perfecta, loculii cu asce, se formeaza
pe resturile vegetale uscate, ascosporii din asce fiind maturi abia in primavara.
Antracnoza este favorizata de umiditatea ridicata (peste 90%), de
temperaturile cuprinse intre 25-30oC si se manifesta puternic pe plantele cultivate
in terenuri ingrasate excesiv cu azot.
54

Soiurile omologate in tara noastra manifesta o rezistenta medie la

antracnoza cu exceptia soiului Victoria care s-a dovedit a fi rezistent.
Prevenire si combatere. Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente,
folosirea de samnta sanatoasa si ingrasarea echilibrata a solului. Inainte de
semanat se va aplica un tratament seminal cu amestec de Metoben-2 kg/t +
T.M.T.D.-2 kg/t. In timpul vegetatiei, la avertizare se pot aplica 3 tratamente: la
inceputul ramificarii tulpinilor, inainte de inflorit si al treilea dupa inflorit cu
Turdacupral- 0,5 %, Dithane M-45-0,2 %, Zineb-0,3 % sau zeama bordoleza- 0,50,75 %.
Alte boli ale mazarii
Viroze
Mozaicul nervurian al mazarii - Pea enation mosaic virus.
Bacterioze
Arsura bacteriana a mazarii - Pseudomonas syringae pv. pisi.
Mana - Peronospora pisi.
Rugina - Uromyces pisi.
Capitolul IX
BOLILE PLANTELOR
TUBERCULIFERE {I R|D|CINOASE
9.1. Bolile cartofului
Mana cartofului - Phytophthora infestans.
Originara din America de Sud, boala a produs de-a lungul anilor epidemii
grave (1843-SUA, 1845-Canada, Belgia, Olanda, Franta, Anglia). Distrugerea
culturilor de cartof ale Irlandei in 1845 si in anii urmatori a dus la aparitia
fenomenului cunoscut in istorie sub denumirea de foamea irlandeza.
In Romnia primele semnalari apartin lui G. Maior (1897) pentru ca apoi
boala sa se intensifice, cu pagube economice mari (5-22 t/ha) mai ales in zonele
de mare cultura a cartofului.
Simptome.
Mana
se
manifesta pe organele aeriene ale
plantei dar si pe tuberculi. Pe
foliole simptomele apar inainte de
inflorit si continua pna toamna. Se
observa pete aproximativ circulare
galbene-untdelemnii care in scurt
timp devin necrotice cu un halo
galbui. Pe fata superioara a
limbului frunzelor apare un puf fin
albicios alcatuit din miceliul
ciupercii. Vremea umeda si
Fig.23 . Mana cartofului racoroasa favorizeaza extinderea

Phytophthora infestans: a - atac pe

55
suprafata tuberculului; b - sectiune
prin tubercul atacat; c - frunza atacata;
d - conidiofor; e - conidii

agentului asa inct intreaga suprafata a foliolelor se brunifica. In conditii de

temperatura scazuta (+10, +15oC) si umiditate ridicata se brunifica petiolurile si
chiar vrfurile lastarilor impreuna cu toate frunzele superioare (fig. 23).
Tuberculii atacati au pe suprafata lor zone brune-cenusii cu tesuturile
putin scufundate. In sectiune de pe suprafata zonei brune se observa cum
progreseaza spre centru o coloratie cenusie-difuza (izabelina). Sectiunile atacate
tinute in mediu umed si la temperatura de 20-25 oC se acopera rapid cu un puf
alcatuit din aparatul vegetativ al agentului patogen.
Agentul patogen - Phytophthora infestans (Mont.) De Bary - subincr.
Mastigomycotina.
Ciuperca are aparatul vegetativ un sifonoplast ce paraziteaza mezofilul
frunzei si se extinde centrifug. Pe fata inferioara a foliolelor in dreptul zonei
atacate, ies prin stomate grupuri de sporangiofori hialini, cu 1-4 ramificatii. Pe
fiecare ramificatie apar succesiv 1-4 zoosporangi eliptici, hialini, unicelulari de
25-30 x 15-24 m, cu o papila germinativa la vrf. Acesti zoosporangi propaga
agentul patogen, fiind vehiculati de vnt, apa de ploaie sau apa de irigatie. Din
zoosporangi pe vreme umeda si racoroasa (10-15oC) ies 6-16 zoospori biflagelati
iar daca temperatura este mai mare (20-24 oC) zoosporangii emit direct filamente
(sifonoplasti) de infectie. Acest ciclu asexuat de inmultire se poate repeta de mai
multe ori in cursul perioadei de vegetatie.
Tuberculii pot fi infectati in cmp prin intermediul zoosporilor emisi din
zoosporangii antrenati de apa meteorica pna la nivelul tuberculilor la care
peridermul nu este inca format.
Inmultirea sexuata cu formare de zoospori are loc numai daca se intlnesc
in natura cele doua tipuri ale agentului A1 si A2. Intruct in Europa tipul A2 nu era
prezent inmultirea sexuata nu avea loc. Recent tipul A2 al agentului a fost
semnalat in Elvetia si Marea Britanie.
Epidemiologie. Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurata de
tuberculii manati care au ramas in stocul materialului de plantat. Tuberculii mici,
manati, ramasi in sol pot constitui o sursa de infectie numai in cazul monoculturii
cnd dau samulastra gata infectata insa daca exista un asolament sau macar o
rotatie de 3 ani aceasta sursa de infectie nu trebuie luata in considerare.
Din tuberculii manati apar lastari necrozati la locul prinderii lor de
tuberculi iar pe lastari apar primele frunzulite cu foliole patate pe care apar
zoosporangi (infectie primara sistemica). Zoosporangii pot sa ajunga la suprafata
solului prin ascensiunea apei capilare si apoi pot produce noi infectii (infectii
secundare).
Primele infectii se observa la 35 zile de la plantat daca precipitatiile sunt
scazute (0,5-4 mm/zi) sau chiar mai repede, daca nivelul precipitatiilor este mai
ridicat. Declansarea epidemiilor de mana este asigurata daca frecventa
tuberculilor manati este de 0,002 % in materialul plantat.
Zoosporangii ciupercii disemineaza prin vnt cel putin 11 km/zi ceea ce
poate produce distrugerea a 100 ha in conditiile existentei unui focar de infectie in
zone cu precipitatii abundente si temperaturi moderate.
56

In cadrul grupelor de precocitate ale soiurilor de cartof exista o mare

variabilitate in ceea ce priveste rezistenta lor la mana (tab. 1).
Prevenire si combatere. Plantarea cartofului va fi facuta numai cu
tuberculi din soiuri rezistente la agenti patogeni existenti in zona, tuberculi
proveniti din tarlalele tratate pentru a se reduce frecventa tuberculilor manati sub
0,002 %. In aceste tarlale se va urmari cosirea prematura a vrejilor si indepartarea
lor pentru a impiedica infectiile tardive ale tuberculilor.
Plantarea tuberculilor nu va fi efectuata prea la suprafata sau intr-un sol
prea nisipos ce ar permite ajungerea usoara a zoosporangilor de pe frunze la
tinerii tuberculi, nici in solurile grele ce retin apa, soluri ce favorizeaza si atacul
bacteriilor la tuberculii tineri.
Fertilizarea se va face cu doze moderate de NPK (N 90P80K60 + 25 t gunoi
de grajd pentru marirea rezistentei plantelor. Sulful, nichelul, cobaltul si
molibdenul maresc rezistenta plantelor chiar in prezenta unor doze mari de NPK.
La intocmirea asolamentelor trebuie sa se tina seama de faptul ca agentul patogen
mai ataca tomatele, vinetele si alte solanaceae salbatice.
Lucrarile agrotehnice executate corect (bilonarea, erbicidarea, irigarea cu
doze moderate) asigura vigurozitatea plantelor, aerisirea culturii si sunt factori
defavorizanti ai evolutiei agentului patogen. Prin preincoltirea tuberculilor se pot
elimina tuberculii bolnavi si deci scade procentul de atac.
Combaterea agentului patogen se face la avertizare prin tratamente
periodice. Primul tratament se face cnd plantele au 20-30 cm, cnd frunzele
plantelor de pe acelasi rnd se ating. In acest stadiu este posibil ca abia sa se
observe cele cteva plante (5 % sau chiar mai putin) infectate primar, dar daca nu
se executa acest tratament, are loc evolutia exploziva a bolii ce nu mai poate fi
stavilita. Tratamentul trebuie executat cu utilaje ce dau picaturi foarte fine ce vor
acoperi total foliolele, urmarind cu grija respectarea dozei la hectar. In cazul
fungicidelor de contact trebuie sa se realizeze o pulverizare fina cu 200-500
picaturi/cm2 iar la fungicidele sistemice 50-70 picaturi/cm2.
Se recomanda ca primele tratamente sa se faca folosind produse
ditiocarbamice care pot chiar stimula cresterea foliajului si lastarilor, urmatoarele
tratamente se vor face cu produse sistemice sau cuprice (in alternanta) iar ultimele
tratamente se vor face cu produse stanice.
Produsele recomandate in combaterea agentilor patogeni ai cartofului sunt
in general avizate pentru mana dar sunt eficace si pentru alti agenti patogeni.
Se are in vedere sa nu se aplice 2 tratamente consecutive cu produse din
aceeasi grupa, pentru a nu se ajunge la rase noi rezistente iar in zonele bogate in
precipitatii se prefera fungicidele sistemice care chiar daca sunt spalate vor fi
absorbite prin radacini.
Fungicide folosite in prevenirea si combaterea agentilor
patogeni ai cartofului
Fungicidul

Doza (agentul patogen sau boala)

ANORGANICE
57

COBOX 50 PU-50 s.a.

4-5 kg/ha
CUZIN 15 S SC-15 % s.a.
15,0 l/ha
SULFAT DE CUPRU PS-97 -98 % s.a.
8,0 kg/ha
TURDACUPRAL PU-50 s.a.
4-5 kg/ha
CHAMPION 50 WP
3 kg/ha
ORGANOMETALICE
BRESTANID 50
0,5 l/ha
DITIOCARBAMA}I
ANTRACOL PU-70 % s.a.
1,5-2,5 kg/ha - mana si alternarioza
DITHANE M 45 PU-80 % s.a.
2-2,5 l/ha - mana si alternarioza
NEMISPOR PU-80 s.a.
2,0-2,5 kg/ha
POLYRAM GD-80 s.a.
1,8 kg/ha - mana si alternarioza
POLYRAM COMBI PU-80 % s.a.
1,8 kg/ha - mana si alternarioza
SANCOZEB PU-80 % s.a.
2,0 kg/ha
VONDOZEB GD
2,0 kg/ha
VONDOZEB PU-80 % s.a.
2-2,5 kg/ha
DERIVA}I DE LA ACIDUL CARBAMIC {I BENZIMIDAZOLI
PREVICUR 607 CS.
3kg/ha
DICARBOXIMIDE
FOLPAN PU-80 % s.a.
1,5-2,0 kg/ha
FOLPAN PU-50 % s.a.
2,0-2,5 kg/ha
DIVERSE
BRAVO SC-500 G/L s.a.
1,5-2,0 kg/ha - mana si alternarioza
RIZOLEX PP-10 % s.a.

1 250 g/t cartof samnta - Rizoctonia

solani
Solutie 3 % - Rizoctonia solani
4,0 l/ha

VALIDACIN SC-3 % s.a.

TATOO
AMESTECURI
ACROBAT MZ PU-9 % + 60 % s.a.
BRESTAN PU-54 % s.a.+18 % s.a.

2,0 kg/ha
mana - 0,6 kg/ha
alternarioza -,5 kg/ha
2,5 kg/ha
5,0 kg/ha

CURZATE PLUS T 4,5 %+40 % s.a.

DITHANE CUPROMIX PU-40 % +
11 % s.a.
MANCUVIT PU-25 % + 46 % s.a.
RIDOMIL MZ PU-8 % + 64 % s.a.
RIDOMIL PLUS PU-48 % + 8 % s.a.
RIDOMIL CUPRU PU-5 % + 40 5 s.a.
RIPOST PU-3,2 %+8 %+56 % s.a.
SANDOFAN-C PU-10 % + 40 %
SANDOFAN-C5 PU-5 % + 45 %
SANDOFAN-M8 PU-8 % + 56 %

2,0 kg/ha
2,5 kg/ha
2,5 kg/ha
4,0 kg/ha
2,5 kg/ha
2,0 kg/ha
3,5 kg/ha
2,5 kg/ha

In practica folosirea amestecurilor de produse a dus la eliminarea

posibilitatilor de aparitie a raselor rezistente la o grupa de fungicide.
58

Agentul patogen prezinta la noi in tara mai multe rase fiziologice

(0,1,3,4,1.3, 1.4, 1.3.4) dar in ultimul timp au aparut rase complexe (1.2.3.4,
1.3.4.7.10 si 1.4.10.11) care induc sensibilitati variabile la soiurile existente in
cultura asa inct, se cere amelioratorilor sa se preocupe continuu de crearea de
soiuri rezistente in vederea asigurarii unei productii mari cantitativ si de calitate,
in conditii ct mai economice.
Complexarea tratamentelor (insecticide + fungicide) se poate face numai
daca exista compatibilitate intre produse. Ditiocarbamatii sunt compatibili cu
insecticidele pentru gndacul din Colorado iar Fastac 10 EC este compatibil cu
Turdacupral 50 sau Ridomil plus 45 si 48. Decisul 25 EC este de asemenea
compatibil cu oxiclorura de Cu.
Alte boli ale cartofului
Viroze
Virusul X al cartofului - Potato virus X.
Virusul Y al cartofului - Potato virus Y.
Virusul rasucirii frunzelor cartofului - Potato leafroll virus.
Micoplasmoze
Stolburul solanaceelor - Stolbur disease Mycoplasma.
Bacterioze
Innegrirea bazei tulpinii cartofului si putregaiul moale al tuberculilor - Erwinia
carotovora pv. atroseptica si E. carotovora pv. carotovora..
Ria comuna a cartofului - Streptomyces scabies.
Putregaiul inelar al tuberculilor - Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus.
Vestejirea bacteriana a cartofului - Pseudomonas solanacearum.
Micoze
Ria fainoasa - Spongospora subterranea.
Ria neagra - Synchytrium endobioticum.
Vestejirea in masa a cartofului - Colletotrichum atramentarium.
Alternarioza cartofului - Alternaria porri f.sp.solani si A. tenuis.
Putregaiul uscat al tuberculilor - Fusarium spp.
Rhizoctonioza cartofului - Rhizoctonia solani.
9. 2. Bolile sfeclei
Ingalbenirea necrotica a nervurilor sfeclei Beet necrotic yellow vein virus.
Virusul a fost izolat si studiat in Japonia apoi a fost gasit in Italia, Franta
Germania, Iugoslavia, Bulgaria si Romnia in asociere cu rizomania sfeclei. A.
Codrescu si col. (1981), Al. Macovei si A. Puscasu (1985) semnaleaza boala ca
fiind deosebit de pagubitoare in zonele de mare cultura a sfeclei de zahar.

59

Simptome . Virusul afecteaza sistemul radicular si ca urmare pe foliaj

apare clorozarea, ingalbenirea si apoi necrozarea nervurilor. In functie de fenofaza
in care se instaleaza atacul si de conditiile climatice, apare ofilirea sau chiar
pieirea plantelor. Pe corpul sfeclei
se dezvolta exagerat radicelele
lund forma de "barba" simptom
asemanator cu cel produs de
Heterodera schachtii, dar in acest
caz lipsesc chistii caracterisitici
nematodului. Radacinile sfeclelor
sunt
mici
(asemanatoare
patrunjelului), se bifurca sau au
vrful foarte subtiat. In sectiune se
observa ca vasele conducatoare
Fig. 24. Ingalbenirea necrotica a
sunt galbene, apoi necrotice (fig.
nervurilor sfeclei - Beet necrotic
24). Atacul are loc in vetre, ce se
yellow vein virus:
A- radacina
recunosc usor datorita clorozarii si
sanatoasa; B,C- radacini atacate (dupa
ofilirii plantelor in cursul zilei si
C.M. Messiaen, 1991).
revenirii turgescentei noaptea.
Agentul patogen - Beet necrotic yellow vein virus.
Particulele virale prezente in citoplasma celulelor radacinilor, sunt drepte,
rigide, de 20 nm in diametru, cu o singura catena de ARN si de lungimi variabile
intre 65-390 nm. Virusul prezent in sucul plantei poate fi inactivat la 65-70 oC si
rezista "in vitro" 5 zile, la 20oC.
Epidemiologie. Transmiterea virusului in natura este asigurata de
ciuperca de sol Polymyxa betae ce acumuleaza virusul in timpul parazitarii. Sporii
de rezistenta ca si zoosporii ciupercii, contin virusul pe care il vehiculeaza.
Particulele de sol infestate cu spori pot fi duse de vnt la distante mari, asa inct
aria de raspndire a agentului creste foarte repede iar in cazul rotatiilor scurte sau
a asolamentelor defectuos alcatuite pagubele pot fi mari.
Virusul infecteaza si pe Beta vulgaris var. cicla si spanacul, fapt de care
trebuie sa se tina cont la succesiunea culturii in asolament.
Prevenire si combatere. Terenurile contaminate trebuiesc identificate si
din acele zone se va interzice transportul sfeclei. Plantele bolnave vor fi arse,
atelajele si uneltele folosite vor fi dezinfectate cu bromura de metil prin fumigatie
30-40 g/m3 iar terenul se va dezinfecta folosind Dazomet 750 kg/ha.
Tarlalele infestate vor fi cultivate cu plante prasitoare la care lucrarile de
ingrijire duc la distrugerea buruienilor si a ciupercii Polymyxa betae, vectorul
virusului. Principala masura de prevenire este insa utilizarea de soiuri tolerante.
Cercosporioza sau patarea rosie a frunzelor - Cercospora beticola.
Cercosporioza este considerata una dintre cele mai grave boli ale sfeclei
datorita faptului ca evolueaza foarte repede si distruge rapid foliajul plantelor.
Ciuperca este cunoscuta inca din 1876 cnd a semnalat-o Saccardo iar la
noi in tara este prezenta pe toate culturile de sfecla, pierderile de recolta fiind
60

variabile in functie de rezistenta soiurilor sau hibrizilor, de momentul instalarii

bolii si de conditiile climatice, putnd depasi 80% la soiurile sensibile care nu au
fost tratate.
Simptome. Atacul apare in perioada iunie-august sub forma de pete
izolate sau confluente, de decolorare, cu diametru de 1-3 mm, rar 5 mm. Petele
pot fi colturoase sau rotunjite, galbene, brune, apoi cenusii in zona centrala unde
se formeaza o eflorescenta bruna. In jurul petelor se observa o dunga bruna la
sfecla de zahar si cea furajera si violacee la sfecla rosie. Dupa necrozarea
tesuturilor, acestea se desprind si frunzele apar perforate. In cazul unui atac
puternic, favorizat de excesul de azot din sol, lipsa borului si umiditatea
atmosferica ridicata, in cteva zile intreg foliajul este brunificat si uscat, putnd
aparea pete brune alungite chiar si pe petioluri. Radacinile de la sfeclele atacate
ramn mai mici si cu un procent de zahar mult micsorat (fig. 25).
Plantele semincere afectate vor avea o productie scazuta alcatuita din
glomerule mici, cu o slaba facultate germinativa.
Agentul patogen - Cercospora beticola, subincr. Deuteromycotina.
Talul filamentos paraziteaza celulele frunzelor iar conidioforii ies in
buchete prin stomate. Acestia sunt simpli, scurti, neseptati, bruni si suporta conidii
aciculare alungite, drepte sau usor curbate, ingrosate la baza, hialine, cu 2-10
septe transversale, de 50-160 x 3-4 m. Acestea germineaza la +26...+32 oC, in
conditiile unei umiditati de 60-90 %, formnd in 15-18 ore filamente ce produc
noi infectii.
Epidemiologie. Conidiile ramase pe sol, pe resturile vegetale, ramn
viabile dupa trecerea iernii si pot produce noi infectii in primavara. Agentul poate
fi adus in sol si odata cu glomerulele provenite din loturi semincere unde boala sa manifestat, glomerule ce nu au fost tratate inainte de semanat.
Respectarea unui asolament de
4-5 ani este obligatorie la culturile de
sfecla ca si izolarea spatiala de cel putin
1000 m a loturilor semincere fata de
culturile de sfecla de an I.
Intruct agentul patogen ataca si
pe alte plante din fam. Chenopodiaceae
se va avea grija ca toate culturile sa fie
erbicidate corect pentru a fi distruse
plantele gazda ale ciupercii.
Tratarea chimica in vegetatie se
poate face cu: Alto 100 SL-0,6 l/ha,
Bavistin 50 DF-0,3 kg/ha, Baycor 25
WP-1,5-2 l/ha, Benlate 50 WP-0,3
kg/ha, Bravo 500 SC-4 l/ha, Mycoguard
500 SC-4 l/ha, Brestanid 50-0,5 l/ha in
500 l apa, Impact 125 SC- 0,5 l/ha,
Fig. 25. Cercosporioza sau patarea Kasumin 2 WP-2 kg/ha, Kolfugo 25 SCrosie a frunzelor - Cercospora
beticola:
1- atac pe frunza; 61
2- conidiofori si conidii (dupa T.
Ferraris, 1941).

0,6-0,9 l/ha, Pennsuc S- 7 l/ha in 300 l apa, Punch 40 EC-0,2 l/ha, Score 250 EC0,3 l/ha in 300 ll apa, Tilt 250 EC-0,3 l/ha, Topsin M-70- 0,3 kg/ha.
Alte boli ale sfeclei
Viroze
Mozaicul sfeclei - Beet mosaic virus.
Ingalbenirea sfeclei - Beet yellows virus.
Bacterioze
Cancerul sfeclei - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens.
Vestejirea bacteriana - Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus
Arsura bacteriana a sfeclei de zahar - Pseudomonas syringae pv. aptata.
Micoze
Mana sfeclei - Peronospora farinosa f. sp. betae.
Fainarea sfeclei - Erysiphe betae.
Putregaiul inimii sfeclei - Pleospora bjoerlingii sin. P. betae cu f.c. Phoma betae.
Rugina - Uromyces betae (Pers.) Lev.

Capitolul X
BOLILE PLANTELOR ULEIOASE
10.1. Bolile florii soarelui
Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi.
Mana a aparut la floarea soarelui la sfrsitul secolului XIX in America de
Nord si s-a raspndit in America de Sud, Asia, ajungnd in 1940 in Europa. In
Romnia este semnalata de E. Radulescu in 1946 pe samulastra de floarea
soarelui si de atunci s-a extins in toate culturile producnd pagube de pna la 60
% (C. Raicu si E. Banita, 1965) in functie de conditiile climatice ale anului
agricol.
Simptome. Primele simptome se observa la plantele tinere ce apar din
semintele infectate. Aceste plante ramn pitice (mosnegi), au talia de cel mult 2530 cm, cu internodii scurte, frunze
mici, clorotice, incretite si prezinta
un sistem radicular slab dezvoltat
(fig. 26). Aceste plante au pe fata
superioara zone mai galbene, in
dreptul carora pe fata inferioara
incepnd de la petiol, de-a lungul
nervurilor principale si intre
62
Fig. 26. Mana florii soarelui Plasmopara helianthi (dupa F.Paulian si

nervuri se formeaza o psla alba, densa, miceliana. Plantele pot forma calatidii
mici, de 1-5 cm in diametru dar nu infloresc si nu dau seminte.
Plantele mature infectate mai trziu, prezinta pe frunze pete galbene-undelemnii situate in
special lnga nervuri, zone care se brunifica in scurt timp. In dreptul lor, pe fata inferioara, apare un
puf alb micelian.

Plantele infectate mai trziu, formeaza calatidii mai mici, infloresc

inaintea plantelor sanatoase si uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate
fara sa prezinte la exteriorul lor simptome de diagnostic diferentiat.
Agentul patogen - Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et de Toni, subincr.
Mastigomycotina.
Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvolta in spatiile dintre celule si
trimite in celule haustori sferici, incolori sau galbui. Dupa o perioada de incubatie
variabila ca lungime in functie de temperatura, prin stomatele de pe partea
inferioara a limbului frunzei, ies grupuri de sporangiofori ramificati monopodial
in treimea inferioara, lungi de 300-700 m si lati de 10-15 m. Ultimele
ramificatii au 2-4 sterigme subtiri, ascutite pe care se formeaza sporangii eliptici,
incolori de 10-30 x 15-26 m.
In tesuturile necrozate, pe frunzele mature, in urma procesului de
sexualitate apar si oospori sferici de 23-32 m in diametru, galben-aurii, prevazuti
cu o membrana groasa.
Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin
miceliul parazit din achenele infectate si prin oospori ramasi in sol in resturile
vegetale. Intruct nu se practica monocultura la floarea soarelui, principala sursa
de infectie in anul urmator o constituie semintele infectate.
In cursul perioadei de vegetatie, dupa aparitia primelor plante infectate au
loc mai multe infectii secundare datorita zoosporilor aparuti din zoosporangii
vehiculati de vnt si de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale mosnegilor.
Numarul infectiilor secundare este in corelatie directa cu frecventa precipitatiilor
si cu temperatura care, daca este optima (16-18 oC) favorizeaza eliberarea din
zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 m, ce pot produce infectii
sistemice, deci indiferent de numarul de pete de pe frunzele unei plante, achenele
obtinute de la acestea vor fi infectate.
Agentul patogen mai poate ataca si alte plante din familia Compositae.
Prevenire si combatere. Intruct boala se transmite prin seminte,
principala grija este ca acestea sa provina din loturi semincere unde agentul
patogen nu a fost prezent. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare solele
unde s-a gasit chiar numai 1 planta/ha infectata primar, deoarece aceasta are un
imens potential infectios. Pe terenurile unde s-a constatat prezenta agentului
patogen nu se va reveni cu floarea soarelui dect dupa 7-8 ani. Loturile semincere
vor fi corect erbicidate, izolate spatial la cel putin 500 m de alte lanuri de floarea
soarelui si vor fi urmarite sub aspectul semnalarii manei pna la recoltare.
Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita
scuturarea achenelor si deci aparitia samulastrei in anul urmator care ar putea fi o
sursa de infectii primare.
Cea mai eficienta metoda este insa cultivarea de soiuri rezistente.
63

Tratarea semintelor este eficienta cnd se face cu produse sistemice:

Apron 35 SD (400-600 g/100 kg) sau Apron FL 225 FS (10 l/t samnta).
Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum.
Boala a fost descrisa in 1886, in Franta de catre A. de Bary, apoi ea s-a
extins in toate tarile din Europa trecnd chiar si in America de Nord si Australia.
Inca din 1933, in toate lucrarile Starii fitosanitare apare inclusa boala ca
producnd pagube mari in special la floarea soarelui, pagube evaluate la 60-70 %
din potentialul productiv al culturilor. In anul 1996, in Moldova au fost
inregistrate pagube de 70-80 % din productie.
Simptome. Boala afecteaza radacinile, tulpinile, calatidiile si achenele,
fiind favorizata de cantitatea mare de precipitatii din toamna desi pot fi atacate si
plantele in stadiu de cotiledoane. Primele simptome se observa pe axul hipocotil
unde apar pete galben-brune ce pot inconjura tulpina si in acest caz tnara
plantula putrezita cade si piere. O a doua faza de atac se observa cnd plantele au
90-100 cm inaltime si incep sa formeze calatidii. Pe aceste plante, la colet, apare o
zona sau un inel de mucegai de inaltime variabila, sub care tesuturile sunt
putrezite, vasele conducatoare invadate de miceliu iar planta sufera o ofilire totala
si se usuca (fig. 27). In cazul in care atacul este numai partial si intervine o vreme
secetoasa, ciuperca va evolua numai in interiorul tulpinii, distruge maduva,
putrezeste parenchimul si produce in final fracturarea plantei. Dupa formarea
calatidiilor boala poate afecta curbura tulpinii
cnd, datorita putrezirii acesteia calatidiile vor
cadea in intregime pe sol. La soiurile la care
dupa ce calatidiul se apleaca si axul tulpinii
este asezat sub nivelul marginilor acestuia, in
cavitatea ce apare, se aduna apa din precipitatii
si in acest fel apar conditii optime pentru
infectarea calatidiilor prin partea lor inferioara.
La inceput apar pete de decolorare, apoi
acestea se maresc, devin brune iar tesuturile
calatidiilor putrezesc umed si intre rndurile
de achene apare un mucegai alb care prin
deshidratare va forma scleroti in forma de
retea.
Achenele de pe calatidiile infectate au
coaja decolorata, patata, lipsita de luciu, se
crapa foarte usor iar cotiledoanele sunt brune,
acoperite de miceliu si cu un gust rnced.
Fig. 27. Putregaiul alb al florii
Aceste achene au capacitatea germinativa
soarelui - Sclerotinia
scazuta.
sclerotiorum (dupa F. Paulian
Dupa caderea achenelor si a alveolelor
si H. Iliescu, 1973).
lor, din fostul calatidiu ramn doar fasciculele
de vase conducatoare, lemnoase, alcatuind un aspect parazitar numit matura.
64

Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. subincr.

Ascomycotina. Talul ciupercii este bogat ramificat, hialin, saprofit sau parazit in
vasele conducatoare unde produce o traheomicoza. Prin intreteserea miceliului si
deshidratarea sa, pe tulpini, in maduva calatidiului sau chiar pe calatidiu printre
achene apar sclerotii de culoare neagra la exterior (paraplectenchim) si alba la
interior (prosoplectenchim). Sclerotii formati la exteriorul tulpinii sau a
calatidiului pot sa cada si sa infesteze solul in care ei ramn viabili 6-8 ani (fig.
74). In anul urmator din scleroti pot porni direct hife miceliene de infectie sau
daca sclerotii au fost acoperiti de sol umed (6-8 cm) in primavara ei genereaza
apotecii in forma de plnie, cu diametrul de 4-8 mm, de culoare cenusie. Apotecia
este tapetata cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 m printre care se gasesc
numeroase parafize filiforme. Ascele au cte 8 ascospori unicelulari, ovoizi,
asezati pe un rnd si de dimensiuni cuprinse intre 9-12 x 6,5 m. Piciorul
apoteciei are 1-5 cm lungime sustinnd apotecia ce se gaseste la nivelul solului.
La maturitate ascosporii sunt proiectati la ctiva centimetri inaltime si pot fi luati
de curentii de aer si isi pastreaza viabilitatea pna la 60 zile daca temperaturile
oscileaza intre 20-25oC. Temperaturile sub 20oC scad viabilitatea ascosporilor dar
la temperatura de 25oC pot germina si produce infectii in 4 ore de la ajungerea lor
pe planta.
Epidemiologie. Agentul patogen este adus in cultura odata cu semintele
infectate care nu-si pierd germinatia. Sclerotii care au dimensiuni mici,
asemanatoare semintelor nu pot fi selectati si vor constitui o sursa importanta de
infectie. Sclerotii ramasi in sol rezista pna in anul urmator cnd pot produce
infectii direct prin micelii sau prin ascosporii de pe apotecii. Aceste infectii se pot
realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte din
numeroasele gazde ale acestui agent patogen.
De la planta la planta agentul patogen poate fi vehiculat de curentii de aer
ce antreneaza fragmente miceliene de la plantele infectate bazal.
Din cercul de plante gazda fac parte toate legumele radacinoase, bulbifere
sau tuberculifere, la care dupa infectiile din cmp boala continua in silozuri
putrezind materialul depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen si o
multitudine de specii ale plantelor floricole.
Prevenire si combatere. Agentul patogen este deosebit de polifag asa
inct o sola puternic infestata cu scleroti va trebui cultivata cel putin 4-5 ani cu
cereale paioase, apoi cu plante prasitoare si abia dupa 7-8 ani se va putea reveni
cu floarea soarelui. Sclerotii isi pastreaza viabilitatea cel putin doi ani, insa pe
buruienile din culturile de cereale ce urmeaza in asolament dupa floarea soarelui,
agentul patogen formeaza noi generatii de scleroti ce mentin potentialul infectios
al solei multi ani.
Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o textura
argiloasa dect daca este asigurata drenarea excesului de umiditate.
Ingrasamintele organice se vor aplica la planta premergatoare iar la cultura de
floarea soarelui se vor aplica in mod echilibrat numai ingrasaminte minerale.
Samnta trebuie sa provina din loturi semincere sanatoase, certificate si
eventual aleasa la masa daca se seamana suprafete mici. Inainte de semanat se
65

vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice ca: Bavistin F- 200g/100

kg, Benlate 50 WP-200 g/100 kg, Konker-100-125 g/100 kg, Mancoben 60 PTS200 g/100 kg, Metoben 70 % PU-200 g/100 kg, Rovral TS-200 g/100 kg, Serinal
PU-200/100 kg, Sumilex 50 WP-100/100 kg, Tiramet 60 PTS-250-300 g + 0,8 l
apa/100 kg. Tratamentele seminale asigura sanatatea plantelor in prima parte a
perioadei de vegetatie dar, daca incepnd cu lunile iulie-august cad precipitatii de
peste 100 mm iar temperaturile sunt in jur de 20-25oC, atacul la calatidii nu poate
fi evitat. In vegetatie se poate aplica: Alert-0,6 l/ha, Bavistin 50 DF-1 kg/ha,
Ronilan 50 WP-1 kg/ha sau Sumilex 50 WP-1 kg/ha.
Amelioratorii romni au reusit sa creieze o serie de hibrizi foarte
productivi, totusi pna la aceasta data nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenti la
aceasta boala si numai aplicarea unei tehnologii corecte si respectarea
recomandarilor luptei integrate poate limita pagubele produse de agentul patogen.
Alte boli ale florii-soarelui
Bacterioze
Putregaiul moale al florii soarelui Erwinia carotovora pv. carotovora.
Arsura bacteriana a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi.
Micoze
Patarea bruna si frngerea tulpinilor - Diaporthe helianthi.
Rugina - Puccinia helianthi.
Putregaiul cenusiu - Botrytis cinerea.
Alternarioza - Alternaria zinniae si A. helianthi.
Patarea frunzelor de floarea soarelui - Septoria helianthi.
Putrezirea radacinilor si tulpinilor -Macrophomina phaseoli
Antofitoze
Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp.
10.2. Bolile soiei
Mana soiei - Peronospora manshurica.
Boala a fost semnalata in 1948 in Romnia de Tr. Savulescu iar acum
produce pagube insemnate in anii ploiosi sau in culturile irigate.
Simptome. Foliajul plantelor manate prezinta numeroase pete colturoase,
mici, de 2-4 mm, de culoare la inceput verde-galbuie, undelemnii, apoi brune pe
fata superioara (fig. 28).
In dreptul petelor, pe fata inferioara a limbului apare un puf cenusiuviolaceu, apoi in scurt timp zonele afectate sau chiar toata frunza se usuca.
Agentul patogen - Peronospora manshurica (Naum.) Sydow. subincr.
Mastigomycotina.

66

Sifonoplastul
agentului
patogen
paraziteaza
tesuturile
din care prin stomatele
de pe partea inferioara a
frunzei vor iesi grupuri
de ramificatii.
Sporangioforii
aparuti au 350-520 x 5-8
m
lungime,
sunt
ramificati dicotomic iar
in treimea lor terminala,
pe
sterigme
apar
sporangi
eliptici,
Fig. 28. Mana soiei - Peronospora manshurica: afrunza atacata; b-conidiofor; c-conidii; d-oospor subglobulosi de 12-28 x
12-28 m.
(dupa T. Baicu si Tatiana {esan, 1996).
In
tesuturile
necrozate, in urma procesului de sexualitate (oogamie) apar oosporii de 27-43 m
in diametru ce prezinta un epispor neted sau reticulat. Acestia rezista in resturile
vegetale sau sunt aderenti la samnta recoltata.
In anul urmator ei vor germina formnd un sifonoplast scurt ce sustine un
sporange mare din care apar filamente ce vor da infectiile primare. Filamentele
provenite din sporangii aparuti pe frunze vor produce infectii secundare.
Numarul infectiilor secundare este in directa corelatie cu frecventa
precipitatiilor si cu temperatura.
Epidemiologie. Agentul patogen rezista in sol pe resturi vegetale sub
forma de oospori dar acest lucru nu are prea mare importanta intruct nu se
practica monocultura soiei. Principala sursa de transmitere a bolii in anul urmator
o constituie oosporii aderenti pe samnta dar si samnta infectata provenita de la
plantele manate.
Raspndirea agentului in perioada de vegetatie este asigurata de
sporangii vehiculati de apa de ploaie sau de irigatie si de vnt.
Prevenire si combatere. La infiintarea culturii se va folosi numai
samnta sanatoasa sau tratata cu Apron 35 SD (400-600 g/100 kg). In culturile
semincere se recomanda 1-2 stropiri inainte si dupa inflorit cu produse
antiperonosporice de contact sau sistemice: Captadin 50 PU-0,2 %, Benlate 50
WP- 0,06-0,1 %, Topsin M 70 PU-0,1-0,12 % (aceste substante avnd si efect
secundar pentru Botrytis cinerea). Cele doua tratamente preforal si postfloral vor
fi facute la interval de 10-12 zile, fiind indicat ca la al doilea tratament sa se
foloseasca un produc sistemic ce va preveni infectarea semintelor.
Alte boli ale soiei
Viroze
Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus.
Bacterioze
Arsura bacteriana a soiei - Pseudomonas syringae pv. glycinea.
67

Bacterioza pustulara a soiei Xanthomonas campestris pv.glycines.

Micoze
Putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum
Capitolul XI
BOLILE LEGUMELOR
11.1. Bolile tomatelor
Putrezirea coletului si caderea rasadurilor de legume
Pythium de Baryanum
Boala cea mai grava ce poate fi intlnita in rasadnite, sere inmultitor sau
chiar in cmp, la plantele tinere de legume, este putrezirea coletului si caderea
plantulelor. Ea se intlneste la toate rasadurile de legume, flori, puieti in pepiniere
sau chiar la plantele din cultura mare, in toate tarile cultivatoare de pe glob.
Agentul patogen ataca o multitudine de specii din familiile Cruciferae,
Gramineae, Compositae, Leguminosae, Solanaceae, Coniferae etc.
Simptome. Plantulele rasarite din teren infestat prezinta in zona
coletului o brunificare a tesuturilor care se extinde att in sus pe tulpina ct si in
jos spre radacina. Tulpinitele se subtiaza in zona atacata iar plantula se vestejeste
si se culca pe pamnt unde va putrezi in intregime.
Simptomele apar sub forma de vatra de atac ce se extinde repede, in
cazul in care temperatura se mentine la 20-30 oC si umiditatea este peste 90 %. In
2-3 zile intreaga rasadnita sau sera inmultitor poate prezenta toate plantele
distruse.
La suprafata solului se constata prezenta unui strat fin micelian albicios
care se extinde. In cazul unei infestari puternice a solului se observa doar vetre de
atac fara plante rasarite, deoarece acestea sunt putrezite pna la iesirea lor la
suprafata (fig. 29).
Atacul are o evolutie mai lenta dupa repicare ,cnd plantele sunt mai
bine aerisite si capata rezistenta prin inverzirea tulpinitelor si formarea tesuturilor
mecanice,protectoare. Absenta luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate si
pH-ul acid, sunt factori favorizanti ai instalarii si evolutiei grave a agentului
patogen.
Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse, subincr.
Mastigomycotina.

68

Aparatul
vegetativ al patogenului
este un sifonoplast, hialin,
bogat ramificat care se
dezvolta intercelular dar si
la exteriorul celulelor.
Hifele
miceliene
sunt
lipsite
de
haustori,
absorbtia
hranei
fiind
facuta
prin
peretii
sifonoplastului.
Pe
ramificatiile
aparatului
vegetativ ,apar zoosporangi
sferici
din
care
ies
numerosi zoospori flagelati
Fig. 29 - Putrezirea coletului si caderea
ce sunt vehiculati de apa
rasadurilor de legume - Pythium de Baryanum: din sol dar ei au viabilitate
a-rasaduri atacate;
redusa (1 ora).
b-sifonoplast cu ortosporangi, anteridie, oogon
Inmultirea
si zoospori (dupa E. Docea si col. 1979).
sexuata are loc sub forma
de oogamie, in urma careia pe ramificatiile sifonoplastilor apar oospori cu perete
gros, dublu, ce rezista in sol si vor da nastere in primavara urmatoare la zoospori
ce vor produce noi infectii.
Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul se face prin
oosporii ce rezista in sol, iar in cursul vegetatiei transmiterea ciupercii ,de la
planta la planta ,se face prin zoosporii vehiculati de apa din sol.
Prevenire si combatere. Producerea rasadurilor se va face numai in
soluri dezinfectate termic, fara exces de umiditate si cu pH alcalin.
Semintele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t, Apron
FL-10 l/t, Apron 35 SO-2,5 g/kg, Mancoben 60 PTS-4 kg/t, Super Homai 70 PM0,5 g/kg, Tiradin 500 SC-3 l/t, Tiram 80 WP-3 kg/t.
Dupa rasarirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din
produsele: Previcur 607 CS-0,25 %, Captadin 50 WP 0,2-0,5 %, Captan 80
WP 0,125-0,3 % sau Folpan 50 WP-0,2 %.

Mana tomatelor - Phytophthora infestans

Originar din America de Sud, agentul patogen a produs de-a lungul
anilor epidemii grave la cartof (1843 - S.U.A, 1845 - Canada, Belgia, Olanda,
Franta, Anglia).
Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei in 1845 si in anii urmatori a
dus la exodul populatiei spre America, fenomen cunoscut in istorie sub numele de
"foamea irlandeza".
69

Mana tomatelor semnalata in Europa in anul 1847 si in tara noastra in

anul 1940, apare pe tomate in special in ciclul doi de cultura. In sere sau solarii
pierderile pot varia de la 30 % pna la compromiterea culturii.
Simptome. Tomatele pot fi infectate in toate fenofazele, frunzele
prezentnd pe margini sau spre vrf pete hidrozate (verde inchis). }esuturile
afectate se vestejesc, se brunifica si frunzele se rasucesc spre partea superioara. In
conditii de umiditate atmosferica pe fata inferioara a limbului frunzelor, in dreptul
petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare alba. Petiolurile frunzelor, lastarii si
tulpinile atacate, prezinta pete alungite brune, superficiale, fara puf albicios.
Inflorescentele atacate prezinta pe sepale si pedunculi zone brune, se
usuca si cad.
Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putnd fi parazitate in
toate fazele de dezvoltare. Agentul patogen patrunde pe la locul de insertie a
fructului, produce pete mari brune-olivacei si cu rapiditate distruge tot fructul.
Tomatele verzi devin tari, rugoase iar cele coapte au pete brune-deschise, pe
suprafata
carora
apar
zonalitati concentrice; pe
fructele cazute pe sol unde
este umiditate mare, ciuperca
sporuleaza din abundenta
(fig. 30).
Agentul patogen Phytophthora
infestans
(Mont.) De Bary, subincr.
Mastigomycotina.
Aparatul vegetativ
al patogenului este un
sifonoplast ce se dezvolta
intercelular si se hraneste
prin haustorii mici, globulosi
ce se gasesc in celule.
Sifonoplastul patrunde in
vasele conducatoare din
planta si poate ajunge pna
Fig. 30 -Mana la tomate - Phytophthora
la semintele ce vor ramne
infestans:
mici, cu facultate germinaa-atac pe planta; b-atac de
tiva scazuta. La suprafata
Phytophthora nicotianae var. parasitica
zonelor parazitate, frunze sau
(dupa C.M.Messiaen et col., 1991).
fructe, patogenul produce
sporangiofori ramificati,cu crestere continua,ce sustin sporangi limoniformi de
23-32 x 16-24 m. Sporangii pot fi vehiculati de vnt, precipitatii sau apa de
irigatie. Germinarea are loc in conditii de umiditate mare dar diferit, in functie de
temperatura:
- la 10-15oC din sporangi apar 5-35 zoospori biflagelati;
- la 22-25oC din sporangi apar 1-2 filamente de germinatie.
70

In culturile de tomate din sera,( ciclul doi), atacul evolueaza rapid,

datorita variatiilor de temperatura de zi-noapte, care induc aparitia condensului de
apa pe organele vegetative, condens ce usureaza infectiile.
Inmultirea sexuata cu formare de oospori, are loc numai daca se
intlnesc in natura cele doua tipuri ale agentului A1 si A2. In Europa era prezent
numai tipul A1 dar, recent a fost semnalat si tipul A2 in Elvetia si Marea Britanie.
Epidemiologie. Agentul patogen este comun pentru tomate si cartof, asa
inct, transmiterea de la un an la altul este asigurata de tuberculii infectati
existenti in stocul materialului de plantat sau de cei mici, nerecoltati ,ramasi pe
sol. De la o sursa de infectie, o planta de cartof pe care apar sporangi, diseminarea
se poate face prin vnt pe o raza de cel putin 11 km/zi, in cmp deschis.
Prevenire si combatere. In fermele legumicole trebuie sa se respecte o
izolare spatiala intre solele plantate cu cartofi si cele de tomate. In sere si solarii
se va mentine o temperatura constanta care sa nu scada sub 20 oC si fara oscilatii
care produc condens pe plante. Inca de la primele simptome foliare,, vor fi
indepartate frunzele (se vor culege in saci de polietilena) si se vor culege fructele
cazute pe sol (inainte ca patogenul sa sporuleze).
Dintre soiurile si hibrizii omologati, Dacia si Ioana au o oarecare
rezistenta la mana.
In cmp, dar mai ales in sere si solarii se vor face tratamente, tinnd insa
cont de timpul de pauza, recomandat pentru fiecare produs, in functie de
remanenta acestuia. Cea mai scurta perioada de pauza (3 zile) o are produsul
Ridomil MZ 72 WP (3,5 kg/ha) sau Ridomil plus 48 WP (2,5 kg/ha).
Pentru produsul Cuzin 15 SC (4 l/ha) sau Bravo 500 SC (0,4 %) se
recomanda 7 zile pauza iar pentru produsele Dithane 75 WP (2-2,5 kg/ha),
Nemispor 80 WP (2-2,5 kg/ha), Vondozeb (2-2,5 kg/ha), Curzate 50 WP
(0,25 kg/ha) se recomanda 14 zile pauza. Cele mai bune produse au insa timp de
pauza mare (21 zile): Cobox 50-PU (0,2-0,3 %), Turdacupral 50 PU (4-5 kg/ha),
Polyram Combi (0,2 %), Previcur 607 CS (0,15-0,25 %), Captadin 50 PU (0,2 %),
Captan 50 WP (0,2 %), Folpan 50 WP (0,2 %), Merpan 50 WP (0,2 %), Foldin
(0,25 %), Euparen 50 WP (0,15 %) sau Sandofan C (2,5 kg/ha).
Numai pentru produsul Trimagnol 80 PU (0,2 %) se recomanda 28 zile
pauza. Tratamentele se pot executa cu unul din produsele: zeama bordoleza
0,5-1 %, Champion 3 kg/ha, Funguran OH 50 WP-1,5 kg/ha, Kocide 101-4 kg/ha,
Super Champ Fl-3 l/ha, Turdacupral 4-5 kg/ha, Antracol 70 WP 1,5-2,5 kg/ha,
Dithane 75 WG-2-2,5 kg/ha, Dithane M 45-2-2,5 kg/ha, Nemispor 80 WP2 kg/ha, Polyram combi - 0,2 %, Polyram DF-0,2 %, Trimagnol 80 PU-0,2 %,
Vondozeb 2-2,5 kg/ha, Vondozeb 75 DG 2-2,5 kg/ha, Ziram 90 WP-2,5 kg/ha,
Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/sol./m2), Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha,
Mycoguard 500 SC-4 l/ha, Captadin 50 PU-0,2 %, Captan 50 WP-0,2 %, Captan
80 WP-0,125 %, Captan KNE 50 WP-0,2 %, Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %),
Curzate 50 WP-0,25 kg/ha + 1 kg Mancozeb, Curzate-0,25 kg/ha + 1 kg
Mancozeb sau 3 kg turdacupral (sera), Acrobat MZ 90/600-2 kg/ha, Curzate
Cuman-3,5 kg/ha, Curzate Plus T-2,5 kg/ha, Equation Pro-0,4 kg/ha, Galben
M- 2,5 kg/ha (0,25 %), Mancuzit PV-2 kg/ha, Patafol PU-2 kg/ha (0,2 %),
71

Ridomil MZ 72 WP-3,5 kg/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP-0,25 % (2 kg/ha),

Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha.
Din aceasta gama larga de produse se va alege pentru fiecare tratament
un produs,in functie de faza de vegetatie a plantei si de timpul ramas pna la
recoltarea fructelor.
In sere sau solarii se recomanda irigarea prin picatura pentru a nu
diminua efectul tratamentelor foliare.
Alte boli ale tomatelor
Viroze
Patarea inelara neagra a tomatelor Tomato black ring virus
Ofilirea patata a tomatelor - Tomato spotted wilt virus
Mozaicul tutunului la tomate - Tobacco mosaic virus in tomato
Mozaicul castravetilor la tomate -Cucumber mosaic virus in tomato
Micoplasmoze
Stolburul tomatelor Stolbur disease mycoplasma
Bacterioze
Ofilirea bacteriana a tomatelor -Clavibacter michiganense ssp. michiganense
Patarea bacteriana a tomatelor - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
Micoze
Patarea bruna a frunzelor de tomate - Alternaria dauci
Fainarea tomatelor - Leveillula taurica
Putrezirea coletului - Didymella lycopersici
Patarea alba a frunzelor de tomate - Septoria lycopersici
Suberificarea radacinilor de tomate - Pyrenochaeta lycopersici
Putregaiul cenusiu al tomatelor - Botrytis cinerea
Patarea cafenie a frunzelor de tomate - Fulvia fulva
Ofilirea (fuzarioza) tomatelor - Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici
Verticiloza tomatelor - Verticillium dahliae
Boli fiziologice
11.2. Bolile ardeiului
Mozaicul castravetilor la ardei - Cucumber mosaic virus in pepper
Culturile de ardei din cmp si spatii protejate sufera frecvent din cauza
atacului acestui virus, boala fiind cunoscuta si sub numele de "piticirea si
indesirea tufelor de ardei" descrisa in 1961 de I.Pop si E.Docea.
Simptome. Variatia simptomatologica este in functie de soi, momentul
imbolnavirii si conditiile climatice.
Plantele tinere infectate au talia mult redusa, cu pna la 50 % din
inaltimea plantelor sanatoase. Att internodiile tulpinale ct si ramificatiile
tulpinale sunt scurte, ceea ce face ca frunzele sa apara grupate in rozete.
Frunzele formate inainte de infectie prezinta o suprafata normala dar cu
pete mari neregulate, de culoare maronie. Frunzele aparute dupa infectie sunt
mici, cu limbul deformat, alungite, curbate lateral, cu pete verzi-deschis ce
alterneaza cu pete verzi inchis. Pe tulpinile atacate pot fi observate uneori pete
72

necrotice cenusii sau brune. Fructele nou aparute sunt mici, deformate si nu pot fi
comercializate.
Agentul patogen - Cucumber mosaic virus in pepper
Caracterele acestui virus sunt descrise la bolile castravetilor.
Epidemiologie. Virusul prezinta un cerc larg de gazde, specii de plante
anuale si perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii. Dintre
aceste gazde enumeram: Stellaria media, Capsella bursa-pastoris, Viola tricolor,
Anagalis arvensis, Cardamime hirsuta si Lamium purpureum.
In cursul perioadei de vegetatie, vehicularea virusului este asigurata de
mai multe specii de afide.
Prevenire si combatere. In vederea prevenirii infectiilor la rasad, acesta
va fi obtinut in compartimente separate fara alte solanacee si va fi tratat cu
insecticide care distrug afidele.
In sere, solarii si cmp se vor face tratamente periodice cu insecticide,
iar printr-o erbicidare corecta, se vor distruge eventualele gazde ale virusului.
La culturile din cmp destinate obtinerii de samnta se va asigura o
izolare spatiala fata de celelalte culturi atacate de acest virus.
Alte boli ale ardeiului
Viroze
Mozaicul tutunului la ardei - Tobacco mosaic virus in pepper
Virusul Y al cartofului la ardei - Potato virus Y in pepper
Mozaicul lucernei la ardei - Alfalfa mosaic virus in pepper
Micoplasmoze
Stolburul ardeiului - Stolbur disease in pepper
Bacterioze
Patarea bacteriana a ardeiului - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
Micoze
Ofilirea (fuzarioza) ardeiului - Fusarium oxysporum var. vasinfectum
Mana ardeiului - Phytophthora capsici
Fainarea ardeiului - Leveillula taurica
Patarea alba a frunzelor de ardei - Phyllosticta capsici
Caderea plantutelor in rasadnita - Pythium de Baryanum;
Verticiloza ardeiului - Verticillium dahliae;
Putrezirea coletului - Didymela lycopersici.
11. 3. Bolile vinetelor
Ofilirea vinetelor - Verticillium albo-atrum si Fusarium oxysporum
Boala este frecvent intlnita in culturile de cmp ale vinetelor, in toata
Europa si America. In Romnia boala apare prima data ca semnalare in Starea
fitosanitara a anilor 1942-1943.
Simptome. Primele plante bolnave pot fi observate abia la inceputul
fructificarii vinetelor. Frunzele bazale incep sa se ingalbeneasca, se ofilesc si
atrna de-a lungul tulpinii timp de 1-2 saptamni, dupa care se usuca si cad.
73

Vestejirea avanseaza pe partea superioara a plantelor care, in final se usuca

prematur fara a mai fructifica, iar fructele ce erau formate se zbrcesc si nu mai
pot fi valorificate.
Ofilirea evolueaza rapid din cauza sistemului radicular care este
brunificat si cu crapaturi longitudinale si transversale. Sectiunile longitudinale si
transversale ale tulpinii evidentiaza o brunificare a sistemului vascular de la colet
pna la petiolul frunzelor si pedunculul fructelor.
Agentii patogeni - Verticillium albo-atrum Keinke et Berth., subincr.
Deuteromycotina si Fusarium oxysporum Schl. f.sp. melongenae Matuo et
Ishigami.
Agentii patogeni ai ofilirii sunt ciuperci saprofite de sol care patrund in
plante prin perisorii absorbanti ai radacinilor sau prin microleziunile sistemului
radicular.
Ciuperca Verticillium formeaza conidiofori lungi cu 2-4 verticile, cu 5-6
ramuri scurte, cilindrice, incolore ce sustin conidii ovoide, unicelulare, incolore
de 2,5-6 x 1,5-3 m. Ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. melongenae formeaza
conidii fusiforme, ascutite la capete, usor curbate, cu 1-5 pereti transversali,
hialine, de 35-50 x 3,5-5,5 m.
Acesti agenti patogeni ataca cu preponderenta vinetele cultivate in
terenuri acide.
Epidemiologie. Patogenii rezista mult timp in sol traind saprofit pe
resturile de plante atacate si fiind dispersati de apa de irigatie sau cea de ploaie si
de lucrarile solului. De la planta la planta, in vegetatie vehicularea este imposibila
intruct aceste ciuperci produc traheomicoze, deci numai transmiterea prin sol are
importanta.
Prevenire si combatere. In asolamentul legumicol vinetele si alte
solanacee trebuie sa revina pe aceeasi sola dupa minim 4 ani. Ingrasarea
echilibrata a culturii, asigurarea unui regim hidric al solului normal, fara variatii
brusce sunt factori ce limiteaza instalarea bolii.
In spatiile protejate solul va fi dezinfectat termic sau chimic iar la
aparitia bolii se pot aplica stropiri la planta cu 0,5 l de solutie de Bavistin, Benlate
sau Topsin M, in concentratie de 0,05-0,1 %. Tratamentele se vor succeda la
intervale de 7-10 zile.
In cmp se vor face tratamente cu Bavistin FL, Derosal 50 WP, Benlate
0,05-0,1 %, Topsin 70 PU, Topsin M-70 - 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 %
la intervale de 10-14 zile cu timp de pauza 14 zile.
Alte boli ale vinetelor
Viroze
Marmorarea si piticirea vinetelor - Eggplant mottled dwarf virus
Mozaicul castravetilor la vinete - Cucumber mosaic virus in eggplant
Mozaicul tutunului la vinete - Tobacco mosaic virus in eggplant
Micoplasmoze
Stolburul vinetelor - Stolbur disease in eggplant
Micoze
74

Mana vinetelor - Phytophthora parasitica

Patarea bruna a frunzelor si fructelor - Didymella lycopersici
Antracnoza vinetelor - Colletotrichum melongena
Alternarioza vinetelor - Alternaria dauci
Caderea plantutelor in rasadnite - Pythium de Baryanum;
11.4. Bolile cucurbitaceelor
Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis
Boala a fost descoperita la mijlocul secolului trecut in Cuba, dar acum
este cunoscuta ca frecventa pe castraveti, pepeni galbeni, pepeni verzi, dovleci,
dovlecei, fiind deosebit de pagubitoare la culturile din spatii protejate. In Europa
s-a extins la inceputul acestui secol, iar in Romnia a fost semnalata in 1928 in
sudul tarii. In Moldova ea a aparut abia dupa anul 1970.
Simptome. Mana ataca exclusiv frunzele, sub forma unor pete verzideschis pe fata superioara a limbului, pete de forma colturoasa, bine delimitate de
nervurile frunzelor. Culoarea petelor se schimba in galben, apoi in brun, iar pe
fata inferioara, apare un puf cenusiu-violaceu sau bej (fig. 31-a). In conditii
favorabile, petele pot conflua si este distrusa o mare parte din limb iar plantele vor
ramne repede fara frunze.
Agentul patogen - Pseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.)
Rostov., subincr. Mastigomycotina.
Ciuperca prezinta aparatul vegetativ sub forma unui sifonoplast ce se
ramifica in spatiile intercelulare si dupa o perioada de incubatie, emite prin
stomate sporangiofori grupati cte 2-3, ramificati dicotomic (fig. 31-b).
Sporangioforii ajung la dimensiuni de 100-320 x 4-9 m si sustin
sporangi unicelulari, ovoizi, de 18-28 x 12-20 m. Acesti sporangiofori care apar
ca un puf cenusiu cu nuante violacei pot fi observati, usor dimineata devreme
cnd are loc si diseminarea sporangilor. Ceva mai trziu, datorita deshidratarii
sporangioforii se observa mai greu.
Infectiile se produc pe vreme umeda, la temperaturi cuprinse intre
5-30oC (la optim 23oC) cnd, din sporangi, apar zoospori biflagelati ce vor
germina si vor da filamente de infectie care patrund prin osteolul stomatelor
frunzelor ce au cel putin 1/2 din suprafata normala. Viabilitatea sporangilor si a
zoosporilor depinde de temperatura, de intensitatea luminoasa si de umiditatea
atmosferica. Pe timp secetos si la temperaturi de peste 32 oC sporangii mor. In
tesuturile uscate, se formeaza oospori sferici, galbeni-bruni, de 36-43 m in
diametru.

75

Fig. 31 - Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis: a-frunza

atacata;
b-sporangiofori si zoosporangi (dupa Olga Savulescu, 1967).

Epidemiologie. Agentul patogen este propagat de apa de ploaie sau apa

de irigatie. Irigarea prin aspersiune aplicata dimineata pna la ora 10, cnd
diseminarea sporangilor este maxima, induce un atac puternic de mana.
Transmiterea agentului, de la un an la altul, este asigurata de oosporii
prezenti in resturile vegetale, insa infectiile din anii urmatori pot proveni si de la
sporangii adusi de vnturi din zonele cu ierni blnde, unde acestia ramn viabili
pe vrejii uscati.
Prevenire si combatere. Ca o prima masura de prevenire, se impune
arderea resturilor de plante atacate sau ingroparea lor in profunzime. In
asolamentul legumicol, cucurbitaceele vor reveni dupa cel putin 4 ani pe aceeasi
sola.
In cmp, irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu disemina
sporangii. In spatii protejate, se va asigura o buna aerisire a culturii iar in cazul
declansarii atacului se va reduce umiditatea.
Combaterea chimica trebuie sa se faca folosind pulverizarea
pneumatica, foarte fina, tinnd cont ca partea inferioara a limbului frunzei trebuie
bine protejata.
In spatiile protejate, din cauza stropirilor repetate cu aceleasi produse,
s-a ajuns la crearea de rase rezistente la metalaxyl.
Gama de produse avizate este foarte larga si trebuie utilizata atent, cu
respectarea timpului de pauza si avnd grija sa nu se execute doua tratamente
succesive cu acelasi tip de produs. Se pot face tratamente directe la planta cu:
Proplant 72,2 SL-0,15 % (1,5 l/pl.), Bravo 500 SC-0,25 % (2,5 l/pl.) sau tratarea
intregii culturi de cmp sau spatii protejate cu: Funguran OH 50 WP-3,2 kg/ha,
Oxicig 50 PU 4-5 kg/ha, Antracol 70 WP-0,2 5 (timp pauza 28 zile), Mancozeb0,2 %, Polyram combi-0,2 % (timp pauza 21 zile), Polyram DF-0,2 % (timp
pauza 21 zile), Previcur 607 SL-0,15 %, Captadin 50 PU-0,2 % (timp pauza
76

14 zile), Captan 50 WP-0,2 % (timp pauza 14 zile), Captan 80 WP-0,125 % (timp

pauza 14 zile), Folpan 50 WP-0,25 % (timp pauza 21 zile), Folpan 80 WP-0,2 %
(2 kg/ha) (timp pauza 21 zile), Merpan 50 WP-0,2 % (timp pauza 14 zile),
Curzate 50 WP-0,025 % + 0,1 % Mancozeb ( timp pauza 3 zile), Aliette 80 WP0,2 %, Aliette C-0,5 %, Quadris SC-0,075 % (0,75 l/ha), Acrobat MZ 90/600 WP2 kg/ha, Curzate Manox-2,5 kg/ha, Curzate Plus T-0,25 % (2 kg/ha), Labilite 70
WP-0,15 %, Mikal M-2,8 kg/ha in cmp si 3,5 kg/ha in sera, Mirage F 75 WP- 2,5
kg/ha, Patafol-2 kg/ha (0,2 %), Ridomil MZ 72 WP-0,25 % (timp pauza
3
zile), Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha sau Systhane MZ-2 kg/ha (0,2 %).
Folosirea in viitor a hibrizilor Regal, Asterix care sunt rezistenti sau
toleranti la mana ar putea asigura productii mari, economice fara multe tratamente
costisitoare. Hibrizii Rita, Moresto si Alibi sunt sensibili fata de acest patogen.
Antracnoza cucurbitaceelor - Colletotrichum lagenarium
Boala este semnalata pe toate organele aeriene ale castravetilor,
pepenilor galbeni, pepenilor verzi si dovleceilor, ce se cultiva in cmp.
Tr. Savulescu si col. au depistat aceasta boala in 1931 si de atunci in
toate Starile fitosanitare, agentul patogen este semnalat ca producnd pagube de
15-30 %.
Simptome. Pe foliaj si pe tulpini, atacul apare sub forma unor pete
uleioase apoi necrotice, in dreptul carora tesuturile se adncesc. Daca simptomele
apar la inceputul vegetatiei, plantele se pot usca. Pe fructe apar pete mari,
circulare (1-2 cm in diametru, galbene, apoi brune, in dreptul carora tesuturile se
scufunda si se acopera cu un mucegai roz, reprezentat de fructificatiile ciupercii
ce apar in cercuri concentrice. }esuturile in curs de descompunere vor fi invadate
de ciuperci saprofite care, vor continua deprecierea fructelor, mai ales daca
umiditatea atmosferica se mentine ridicata.
Agentul patogen - Colletotrichum lagenarium (Pass.) Ell. et Hals.,
subincr. Deuteromycotina.
Ciuperca se dezvolta subcuticular si formeaza fructificatii asexuate acervuli de culoare roz-cenusii. In momentul maturarii conidiilor, cuticula crapa si
sporii sunt pusi in libertate, Lagarul are pna la 126 m in diametru iar
conidioforii hialini, simpli, sustin conidii ovale, unicelulare, hialine de 13-19 x
4-6 m. Intre conidiofori, in lagar, apar peri bruni, multicelulari, de 60-70 m
lungime, mai grosi la baza si mai subtiri spre vrf.
Epidemiologie. Agentul patogen evolueaza mai ales in conditii de
umiditate atmosferica ridicata si la un optim de 25 oC. Aparatul vegetativ al
ciupercii patrunde activ prin cuticula si dupa o incubatie de 3-7 zile fructifica.
Raspndirea sporilor in perioada de vegetatie este asigurata de curentii de aer, de
picaturile de apa de ploaie sau de irigatie si de insecte.
Persistenta agentului peste iarna se face in resturile vegetale de pe cmp
ct si in samnta infectata sau infestata.

77

Prevenire si combatere. Se recomanda strngerea si arderea resturilor

vegetale, rotatii de 3-4 ani a culturilor de cucurbitacee, precum si amplasarea lor
in terenuri ce nu retin apa, in sole ce vor fi irigate prin brazde.
Infiintarea culturilor se va face cu samnta sanatoasa, dezinfectata
termic sau chimic. In timpul vegetatiei se vor face tratamente cu: Dithane 75 WG0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Vondozeb-0,2 %, Vondozeb
75 DG-0,2 % (timp pauza 14 zile) si Kasumin 2 WP-0,15 %.
Alte boli ale cucurbitaceelor
Viroze
Mozaicul castravetilor - Cucumber mosaic virus
Mozaicul verde al castravetilor - Cucumber green mottle mosaic virus
Bacterioze
Patarea unghiulara a castravetilor - Pseudomonas syringae pv.. lachrymans
Ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor - Erwinia tracheiphila
Micoze
Putregaiul plantutelor si fructelor de cucurbitacee - Pythium spp.
Fainarea cucurbitaceelor - Erysiphe cichoracearum si Sphaerotheca fuliginea
Cladosporioza cucurbitaceelor - Cladosporium cucumerinum
Fuzarioza cucurbitaceelor - Fusarium solani f.sp. cucurbitae
Vestejirea verticiliana a cucurbitaceelor (verticiloza) - Verticillium dahliae
Alternarioza - Alternaria cucumerina
Putregaiul negru al cucurbitaceelor - Didymella brioniae
11.5. Bolile cruciferelor
Nervatiunea neagra a frunzelor de varza - Xanthomonas campestris
Boala a fost semnalata in SUA si studiata de L. Pammel si K.M. Smith
la sfrsitul secolului trecut. In Romnia boala a aparut ca semnalari in Starea
fitosanitara inca din 1949 si a fost studiata de Elena Bucur (1957). Pagubele
cantitative si calitative inregistrate, se cifreaza la procente insemnate din recolte,
putnd ajunge uneori la 50-100 %.
Simptome. Inca din primele faze de vegetatie, pe cotiledoane apare o
decolorare sau brunificare a cotiledoanelor, urmata de vestejirea plantulelor si
caderea lor. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete mari neregulate, galbene, in
dreptul carora nervurile sunt brunificate si apoi innegrite.
}esuturile din dreptul
petelor devin pergamentoase,
subtiate si se usuca (fig. 32).
Uneori, din cauza zonelor
afectate, frunza in urma cresterii
diferentiate devine asimetrica.
Evolutia bolii, pe timp secetos,
are loc prin putrezirea uscata a
zonelor afectate si uscarea
maduvei
coceanului.
Daca
Fig. 32 - Nervatiunea neagra a frunzelor
78
de varza - Xanthomonas campestris pv.
campestris
(dupa C.M. Messiaen et col., 1991).

vremea este ploioasa, boala evolueaza rapid si pe tesuturile putrezite umed, se

fixeaza si agenti saprofiti. La hibrizii rezistenti, in urma infectiilor, se observa
numai mici pete decolorate si leziuni necrotice.
Varza, chiar cu frunze infectate partial, inveleste si in interiorul capatnii
apar frunze brune, putrezite umed, cu miros neplacut iar in timpul pastrarii
acestea se degradeaza. Daca se sectioneaza coceanul se observa brunificarea,
innegrirea vaselor conducatoare din care se scurge goma bacteriana.
Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. campestris (Pammel)
Dowson.
Bacteriile au forma unui bastonas, cu capetele rotunjite si se gasesc
izolate sau grupate cte 2-4, sunt Gram-negative, neacidorezistente si mobile
datorita unui flagel situat polar. Temperatura optima de evolutie este de 26-28 oC
iar temperatura letala este de 51oC.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile
vegetale ramase in sol si prin semintele infestate. Patrunderea bacteriei in planta
se face prin perii radiculari sau prin stomatele acvifere de la marginea frunzelor.
Transmiterea prin samnta infectata este mult mai rar intlnita, dar nu imposibila.
In timpul vegetatiei, ranirea frunzelor produsa de diferite insecte sau de
limaxi (melci fara cochilie) creeaza porti de intrare pentru bacterie sau de iesire a
gomei din nervurile innegrite.
Boala apare frecvent pe solurile bogate in carbon organic si calciu,
soluri cu pH = 5,6-6,8.
Raspndirea bacteriilor de la planta la planta, se realizeaza prin apa de
irigatii, precipitatii si prin limaxi.
Din cercul de plante gazda fac parte cruciferele cultivate, conopida,
varza creata, gulia, ridichea, mustarul dar si buruienile ca traista ciobanului
(Capsella) si paduchernita (Lepidium).
Prevenire si combatere. Intruct transmiterea cea mai frecventa are loc
prin semintele infestate, se recomanda tratarea lor termohidrica, 20-30 minute in
apa la 50oC, insa aceasta poate scaderea germinatia. Tratamentele cu antibiotice,
desi sunt scumpe dau rezultate foarte bune. Se poate folosi streptomicina,
agrimicina, teramicina in solutii de 300 g/ml in care semintele se scufunda timp
de 30 minute sau timp de o ora in solutii de 500 g/ml, urmata de o spalare a
acestora cu apa. Cu 2-3 zile inainte de semanat, samnta se poate trata cu Tiuram
75 PTS-4 g/kg, Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral 50 WP- 10 g/kg.
Solurile in care se cultiva cruciferele, chiar dupa un asolament de 4 ani,
se vor dezinfecta termic cu vapori supraincalziti, dupa ce au fost strnse si arse
resturile vegetale in care bacteria poate persista.
Se recomanda semanarea de samnta sanatoasa din hibrizi sau soiuri cu
rezistenta genetica sau toleranta fata de patogen: Morris, Almanac, Doneza dulce,
Krautkaiser, Pacha, De Socodor (varza alba), Primera (varza rosie), Famosa
(varza creata) si Optiko (varza chinezeasca).
Alte boli ale cruciferelor
79

Viroze
Virusul mozaicului conopidei - Cauliflower mosaic virus
Patarea inelara neagra a verzei - Cabbage black ring virus
Virusul mozaicului ridichilor - Radish mosaic virus
Micoplasmoze
Virescenta florilor de la ridichi - Virescence of garden radish
Bacterioze
Putregaiul umed al cruciferelor - Erwinia carotovora pv. carotovora
Micoze
Innegrirea si putrezirea coletului - Olpidium brassicae
Hernia radacinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae
Mana cruciferelor - Peronospora brassicae
Albumeala cruciferelor - Albugo (Cystopus) candida
Putregaiul coletului si caderea rasadului - Pythium de Baryanum;
Boala cu scleroti (putregaiul alb) - Sclerotinia sclerotiorum;
Putregaiul cenusiu - Botrytis cinerea;
Alternarioza cruciferelor - Alternaria brassicae;
11.6. Bolile cepei
Mana cepei - Peronospora destructor.
Mana cepei este considerata acum cea mai periculoasa boala care, poate
compromite in totalitate culturile de arpagic, ceapa de consum sau cultura
semincera. Descrisa in 1841 de J.M. Berkeley in Anglia, boala s-a raspndit cu
repeziciune in toate tarile cultivatoare, in Romnia fiind semnalata inca din 1935.
Simptome. Frunzele si tijele florale parazitate prezinta pete eliptice de
decolorare, cu tesuturi ingalbenite, pe suprafata carora apare un puf cenusiuviolaceu. Frunzele si tijele plantelor manate se frng din dreptul zonei afectate,
asa inct partea lor superioara se usuca. Frunzele capata aspectul cifrei 1, iar tijele
frnte nu mai produc seminte. }esuturile distruse se usuca sau, daca vremea este
ploioasa, sunt acoperite cu micelii brune-negricioase de la ciupercile saprofite
(Macrosporium etc.). Bulbii ramn mici, iar in timpul pastrarii se inmoaie si
putrezesc.
Agentul patogen - Peronospora destructor (Berk.) Casp., subincr.
Mastigomycotina.
Ciuperca dezvolta in tesuturi un sifonoplast de pe care apare, la
suprafata tesuturilor, puful cenusiu-violaceu, alcatuit din sporangiofori dicotomic
ramificati in portiunea terminala, de 130-700 x 10-18 m. Ultimele terminatii sub
forma de sterigme, sustin sporangii eliptici, unicelulari, usor cenusii, de 35-60 x
22-35 m. In urma procesului de sexualitate desfasurat intre oogoane si anteridii,
in tesuturile ce se usuca, apar oosporii globulosi, de 30 m in diametru, de
culoare galben-bruna.

80

Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul este

asigurata pe doua cai: prin oosporii ce ramn in resturile vegetale si prin bulbilii si
bulbii infectati.
Infectiile primare in primavara sunt asigurate prin germinarea
oosporilor, iar in timpul vegetatiei, sporangii aparuti pe sporangiofori sunt cei ce
raspndesc patogenul. Acestia apar la temperaturi cuprinse intre 3-27 oC cu
optimum de 11-12oC. Germinarea sporangilor se produce in conditii de umiditate
atmosferica 100 % timp de cel putin 10 ore. Sporangii sunt vehiculati usor de vnt
si vor da noi infectii pe ceapa dar si pe alte specii: Allium sativum, A. fistulosum,
A. porum, A. ascalonicum etc.
Prevenire si combatere. Se recomanda distrugerea resturilor vegetale
din culturi pentru micsorarea rezervei de oospori, asigurarea unei rotatii de minim
trei ani, precum si fertilizarea echilibrata, fara exces de azot. Bulbii sau bulbilii
folositi la infiintarea culturilor, trebuie sa provina din culturi ce au fost tratate
pna la recoltare. In timpul vegetatiei se vor face irigari numai prin aspersiune, iar
tratamentele se vor efectua numai la avertizare. In culturile semincere se aplica
2-3 tratamente pna la aparitia tijelor florale, apoi tratamente la acoperire dintre
care ultimul cu produse sistemice.
Soiurile cu bulbi rosii sunt mai rezistente iar dintre cele avizate Django
F1 si Romito se dovedesc mijlociu de rezistente.
Tratamentele se pot face cu: Antracol 70 WP-0,2-0,25 %, cu timp de
pauza 28 zile, Dithane M-45-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Polyram combi0,2 %, Polyram DF-0,2 %, Trimagnol 80 P-0,2 %, Vondozeb 75 DG-0,2 %,
Previcur 607-SL-0,15 % (cu timp de pauza 21 zile), Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha
(timp de pauza 14 zile), Mycoguard 500 SC-3,2 l/ha, Captadin 50 PU-0,2 % (timp
pauza 14 zile), Captan 80 WP-0,125 (timp de pauza 14 zile), Folpan 50 WP-0,2 %
(timp pauza 21 zile), Merpan-0,2 %, Curzate 50 WP-0,025-0,1 %, Aliette 80 WP0,3 % (timp pauza 21 zile), Acrobat MZ 90/600 WP-2 kg/ha, Curzate Plus T0,25 % (1,5 kg/ha), Labilite 70 WP-0,2 %, Patafol PU-0,2 % (2 kg/ha), Ridomil
MZ 72 WP-2 kg/ha (timp pauza 7 zile), Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (timp
pauza 7 zile), Ridomil Plus 48 WP-2 kg/ha (timp pauza 7 zile).
In solutiile de stropit se adauga obligatoriu aracet 0,15 % si se va avea
grija ca pulverizarea sa fie foarte fina.
Alte boli ale cepei, usturoiului si prazului

Viroze
Ingalbenirea si piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus
Virusul dungarii galbene a prazului - Leek yellow stripe virus
Micoplasmoze
Proliferarea si aspermia cepei - Onion proliferation
Bacterioze
Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa si praz -Erwinia carotovora
carotovora
Micoze
Putregaiul alb al cepei si prazului - Sclerotium cepivorum
Alternarioza cepei si prazului - Alternaria porri
81

pv.

Putregaiul cenusiu al cepei - Botrytis allii

Helmintosporioza usturoiului - Helminthosporium alli
Fuzarioza cepei - Fusarium oxysporum var. cepae
Mana prazului - Phytophthora porri.
Mucegaiul negru al cepei - Aspergillus niger.
Taciunele cepei - Urocystis cepulae.
Antracnoza - Colletotrichum circinans.
Rugina cepei - Puccinia porri.
11.7. Bolile umbeliferelor
Putregaiul alb al morcovului, patrunjelului, pastrnacului si telinei
- Sclerotinia sclerotiorum
Boala este frecvent intlnita in toate culturile de radacinoase, insa
pagubele cele mai mari sunt semnalate in depozite si in silozurile cu butasii
destinati culturilor semincere. In conditii necorespunzatoare de depozitare
pagubele pot ajunge la 25-50 %.
Simptome. Atacul patogenului in cmp demareaza prin acoperirea partii
bazale a plantelor cu un puf alb dupa care, daca vremea este umeda si calduroasa
plantele sunt distruse in intregime.
In depozite, pe radacinile ce prezinta leziuni (mai ales la colet) se
dezvolta un miceliu alb-cenusiu, pe care apar
scleroti negri, de diferite forme si marimi.
Radacinile putrezesc umed, devin moi si sunt
decolorate. Putrezirea se deosebeste de cea
produsa de bacteria Erwinia carotovora, care
da o masa vscoasa de tesuturi degradate.
Agentul patogen - Sclerotinia
sclerotiorum (Lib.) de By., subincr.
Ascomycotina.
Talul filamentos este la inceput alb,
pufos, iar mai trziu cenusiu cu numerosi
scleroti aparuti prin impletirea hifelor si
deshidratarea lor (fig. 36). Sclerotii isi
mentin viabilitatea mai mult timp, putnd in
anii urmatori sa formeze, in functie de
conditiile climatice, micelii de infectie sau
apotecii brune, de 3-4 mm in diametru,
tapetate cu asce ce contin ascospori.
Fig. 36 - Putregaiul alb al
Agentul patogen este polifag,
radacinoaselor-Sclerotinia
atacnd patrunjelul, pastrnacul si telina,
sclerotiorum
precum si alte legume.
(dupa E. Docea, 1979).
Epidemiologie. Patogenul este destul de
virulent, putnd ataca chiar si radacinile ce
82

nu au leziuni, intruct are un bagaj enzimatic puternic. Ciuperca secreta pectinaze

care distrug lamelele intercelulare si putrezesc tesuturile.
Transmiterea patogenului se face in cmp, dar mai ales in depozite, prin
contactul direct intre radacinile bolnave si sanatoase daca temperatura este in jur
de 22oC. Persistenta de la un an la altul, este asigurata de sclerotii care germineaza
la temperaturi de 18-22oC si umiditate de 60-80 %. Daca nu gasesc aceste
conditii, ei isi pastreaza totusi viabilitatea 2-3 ani.
Prevenire si combatere. O masura importanta de prevenire a atacului este
rotatia culturilor, dar aceasta se executa dificil in asolamentul legumicol, avnd in
vedere ca patogenul este polifag. Se recomanda araturi adnci, pentru ingroparea
resturilor vegetale cu scleroti, evitarea excesului de umiditate, sortarea atenta a
materialului de depozitare, precum si respectarea unei temperaturi apropiate de
0oC in depozite. In cmp se poate face o stropire cu Caroben T-0,4 kg/ha. Butasii
vor fi tratati inainte de depozitare cu Derosal 50 SC-0,2 kg/t, Ronilan 50 WP-0,2
%, Rovral 50 PU-0,2 % sau Caroben 75 PTS-0,2 %. In cazul in care se trateaza
radacinoasele de consum, se asigura un timp de pauza de 90 zile.
Soiurile si hibrizii de morcov avizati in ultimii ani, Nantes 3, Bantry F-1,
Futuro, manifesta toleranta ridicata fata de Sclerotinia iar soiul Rotund de
pastrnac este mijlociu de rezistent fata de acest patogen.
Alte boli ale umbeliferelor
Bacterioze
Putregaiul umed la morcov, telina si patrunjel - Erwinia carotovora
Micoze
Fainarea morcovului, pastrnacului si mararul - Erysiphe umbeliferarum
Patarea alba a frunzelor de patrunjel - Septoria petroselini
Patarea alba a frunzelor de telina - Septoria apiicola
Patarea alba sau septorioza leusteanului - Septoria levistici
Cercosporioza morcovului - Cercospora carotae
Alternarioza morcovului - Alternaria porri f.sp. dauci
Putregaiul violet al morcovului - Rhizoctonia violacea
Mana umbeliferelor - Plasmopara nivea.
Putregaiul negru al radacinilor de morcov - Stemphylium radicinum.
Septorioza morcovului - Septoria carotae.
Capitolul XII
BOLILE POMILOR FRUCTIFERI
12.1. Bolile marului si parului
Focul bacterian al rozaceelor - Erwinia amylovora
Boala a fost semnalata pentru prima data in America, in anul 1801, de
catre W. Denning si denumita "fire blight" de catre W. Coxe in 1817.
83

In 1878 T.J. Burrill stabileste ca agentul patogen este o bacterie, fiind

primul care se refera la bolile bacteriene la plante.
Initial boala s-a raspndit in S.U.A. mai ales in statele Washington,
Oregon si apoi a trecut in Canada.
In Europa boala a fost semnalata in 1957-1968 in Anglia, in 1967 in
Polonia si intre 1970-1990 in aproape toate tarile din Europa si din Orientul
Mijlociu.
In Romnia a fost semnalate in anul 1992 primele focare la Braila si la
Pitesti (V. Severin, 1994). Boala s-a extins repede, asa ca in 1993 a fost observata
in alte localitati din 11 judete, fiind considerata la ora actuala cea mai periculoasa
boala la gutui, par si mar. In primul an de la semnalarea bolii au fost distruse deja
circa 300 ha de pomi din speciile, par, gutui si mar.
Simptome. Focul bacterian al rozaceelor, prezinta o serie de simptome
pe partile aeriene ale pomilor atacati, incepnd cu frunzele, inflorescentele,
lastarii, scoarta ramurilor tinere si fructele.
Arsura inflorescentelor apare primavara devreme, florile au aspect
hidrozat, se ofilesc, se brunifica si apoi se innegresc.
Infectia progreseaza catre pedunculul care apare hidrozat si apoi se
innegreste. Pe timp umed si calduros pe pedunculii atacati apar picaturi de exudat
ce contin numeroase bacterii.
Bacteriile trec foarte repede de la inflorescente la lastari si apoi la
ramuri, penetrarea facndu-se prin lenticelele din scoarta, prin osteole sau prin
rani. Frunzele se brunifica, apoi se innegresc si nu cad de pe pomi.
Arsura lastarilor este forma de atac cea mai periculoasa, fiind urmata de
cea a inflorescentelor. Lastarii pot fi infectati sistemic si atunci mugurii lor se
pigmenteaza in galben sau oranj, sau se infecteaza extern si apare ofilirea a 1-3
frunze de la vrful acestora si indoirea lor in forma de crja iar pe lastari pot
aparea picaturi de exudat in conditii favorabile.
Exudatul poate avea culori variate de la galben pai, pna la rosu inchis,
brun sau portocaliu. Uneori din tesuturile bolnave exudeaza filamente incolore
care au un aspect prafos, ca de vata si lungime de pna la ctiva centimetri, pe
timp secetos.
Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub forma de pete
hidrozate care se brunifica, se innegresc, apoi se zbrcesc si ramn atasate pe
pom, mumificndu-se.
Atacul pe ramurile mai vechi, sarpante sau trunchiuri, produce leziuni,
ulcere cu exudate si brunificarea tesuturilor sub scoarta atacata.
Arsura coletului se produce in urma infectiilor prin rani. }esuturile
atacate sunt hidrozate si mai intunecate, sau de culoare purpurie si scoarta
prezinta crapaturi.
Agentul patogen - Erwinia amylovora (Burrill) Winslow, Broodhorst,
Buchanan Krunwiede, Roger et Smith.
Epidemiologie. Bacteria este rezistenta la uscaciune si la razele solare,
putnd supravietui in exudatele ferite de razele soarelui intre 3 si 12 luni. Peste
iarna, bacteriile se mentin viabile in zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri,
84

mai ales la par si paducel (Crataegus) si mai putin la mar. De asemenea, bacteriile
mai pot supravietui in muguri si in fructele bolnave, constituind sursa de inocul
primar in primavara urmatoare.
Conditiile meteorologice favorabile infectiei sunt precipitatiile insotite
de vnt care disemineaza inoculul la peste 1 m distanta, cu o viteza de pna la
22 km/ora.
Filamentele bacteriene aeriene pot fi raspndite prin vnt, in perioadele
fara ploi. Insectele au de asemenea, un rol foarte important in raspndirea
bacteriilor. Astfel, polenizatorii ca, albinele si viespile preiau odata cu nectarul si
polenul din florile infectate si bacteriile pe care le difuzeaza la alte flori vizitate.
Pasarile , mai ales graurii, sunt si ele vectori activi ai bacteriei. Se stie in
prezent ca la distante scurte intre 0-100 m diseminarea este produsa de ploaie sau
de unele insecte; intre 100-5000 m un rol insemnat revine insectelor
polenizatoare; la peste 5000 m pasarile raspndesc bacteriile iar omul le poate
raspndi si de la o tara la alta sau chiar pe alte continente.
Protectia pomilor impotriva arsurii bacteriene si a focului bacterian
Una din primele masuri o constituie detectarea incipienta a bolilor. In
Romnia prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei nr. 28 din 5 mai
1993 se instituie obligatia efectuarii a cel putin doua controale in iunie si
septembrie in pepinierele si livezile de gutui, par si mar.
Reducerea inoculului bacterian se realizeaza prin sacrificarea si arderea
pomilor infectati puternic ct si a arbustilor din gardurile vii din pepiniere, in
special din specia Cotoneaster. Pomii slab atacati sunt curatati prin taierea
ramurilor atacate, incizia facndu-se la 50 cm de locul atacat pe ramura.
Instrumentele cu care se efectueaza taierile se dezinfecteaza cu alcool
etilic 70 %, cu permanganat de potasiu 5 % sau cu hipoclorit de sodiu 10 %.
Combaterea insectelor vectoare fitofage este o masura ce se recomanda
a fi efectuata in perioada preflorala.
Stupii se vor tine departe de livezile infectate pe timpul infloritului, caci
polenul infestat constituie inoculul cel mai propice pentru efectuarea infectiilor.
Combaterea chimica. In urma unor laborioase cercetari cu o gama
bogata de pesticide, s-a ajuns la concluzia ca o eficacitate buna se obtine prin:
- tratament prefloral cu: zeama bordoleza 0,5 %, Champion 50 WP0,2 %, Funguran OH 50 WP-0,2 %, Kocide 101-0,2 %;
- tratament la inflorit cu Aliette 80 WP-0,3 %;
- tratament postfloral cu: Champion 50 WP-0,04 %, Funguran OH
50 WP-0,04 %, Kocide 101-0,04 %, Kasumin 2 L-0,15 %.;
- antibioticele de uz uman sunt interzise in aplicarea tratamentelor la
pomi in Romnia;
- pe lnga combaterea chimica se preconizeaza si utilizarea unor bacterii
antagoniste fata de Erwinia amylovora cum ar fi: Erwinia herbicola,
Pseudomonas fluorescens, Pseudomonas viridiflora si Bacillus subtilis;
- se mai pot utiliza unele extrase din plante ca: Hedera helix, Viscum
album si Alchemilla vulgaris;
85

- in repaus vegetativ, pomii se trateaza cu hidroxid de cupru 3 % in

amestec cu ulei horticol 1 %.
- dupa ploi ce depasesc 25 mm, pomii se stropesc in interval de cel mult
24 ore cu zeama bordoleza 1 %.
Fainarea marului - Podosphaera leucotricha
Fainarea merilor produce pagube mari in pepiniere si in livezi, in special
la anumite soiuri de mar sensibile si in anumiti ani cu conditii favorabile evolutiei
ciupercii. Prima data boala a fost semnalata in anul 1877 in statul Yowa de catre
V. Bessey, iar astazi este prezenta pe toate continentele, in tarile unde se cultiva
marul.
In tara noastra, ca urmare a intensivizarii tehnologiei marului, a cultivarii
unor soiuri sensibile, a aplicarii ingrasamintelor cu azot in cantitati prea mari s-au
administrate unilateral si a aparitiei unor tulpini a agentului patogen, pagubele
sunt din ce in ce mai mari, atacul extinzndu-se in toate zonele pomicole
(Gh. Lefter si N. Minoiu, 1990).
Simptome. Boala se manifesta in tot cursul perioadei de vegetatie,
incepnd de la dezmugurire si pna la caderea frunzelor, cu intensitate mai mare
in cursul lunii mai si la inceputul lunii iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lastarii
si uneori fructele tinere. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei psle
albicioase, pulverulente, care acopera ambele fete ale limbului. In scurt timp
frunzele se deformeaza, se inconvoaie usor spre partea superioara, sunt mai putin
elastice si se usuca de timpuriu.
Ciuperca ataca cu rapiditate lastarii tineri pe care-i acopera cu un manson
micelian albicios, pulverulent, datorita formarii conidioforilor si conidiilor, iar
spre toamna acestea devine bruniu in urma formarii cleistoteciilor punctiforme de
culoare neagra. Lastarii puternic atacati se indoaie in forma de crlig si se usuca
(fig. 37).
Florile atacate prezinta petalele deformate, in sensul ca limbul petalelor se
ingusteaza, uneori chiar se despica in doua, pierd culoarea alb-roza si devin albe
iar in unele cazuri se ingroasa si se vestejesc. Florile atacate denumite si "flori de
ceara" se usuca fara a forma fructe. La soiurile de mar sensibile la fainare, aceasta
forma de atac duce in unii ani la importante pierderi de recolta. Atacul pe fructele
tinere determina o stagnare in crestere si in unele cazuri, chiar o cadere a acestora.
La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o retea fina de tesut
necrozat.
Agentul patogen - Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm., subincr.
Ascomycotina, f.c. Oidium farinosum Cke.

86

Ciuperca prezinta aparatul vegetativ sub forma unui tal filamentos, hialin

Fig. 37-Fainarea marului - Podosphaera leucotricha: a,b-frunze si flori

atacate;
c-cleistotecii; d-miceliu cu lanturi de conidii (dupa Al. Lazar si col.,

si septat, care se fixeaza de tesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor (niste

formatiuni ale miceliului asemanatoare ventuzelor). Din apresori pornesc
haustorii ce au forma sferica si patrund in celulele epidermice.
Epidemiologie. Inmultirea asexuata a ciupercii se face prin conidii de tip
Oidium care apar pe miceliu sub forma de siruri de celule butoiate. Multitudinea
conidiilor da un aspect pulverulent zonei atacate. Forma conidiana poarta numele
de Oidium farinosum Cke. Conidiile au dimensiuni cuprinse intre 16-17 x
10-17 m si asigura raspndirea agentului patogen in timpul perioadei de
vegetatie. Ele sunt apte de a germina pe tesuturile vii ale plantei, folosind apa
rezultata din transpiratie, cu conditia ca temperatura mediului sa fie cuprinsa intre
10-20oC. Desi boala poate evolua si pe timp de seceta, temperatura ridicata (1820oC), insotita de o umiditate relativa a aerului cuprinsa intre 80-100 % face ca
atacul sa ia un caracter foarte grav, in special la soiurile sensibile.
In unii ani, miceliul si organele sporifere sunt parazitate de ciuperca
Ampelomyces quisqualis De Bary care limiteaza mult frecventa si intensitatea
bolii, asa cum s-a constatat in bazinul pomicol Dimbovita, pe pomii netratati
(Victoria {uta si col., 1974). Multitudinea picnidiilor acestui hiperparazit
determina modificarea culorii miceliului, din alb cu aspect fainos, in alb-murdar.
Agentul patogen ierneaza in solzii mugurilor sub forma de miceliu de
rezistenta si sub forma de cleistotecii, care au o forma sferica si prezinta un numar
variabil de apendici (fulcre) ramificate la vrf dicotomic. In interiorul unei
cleistotecii se gaseste o singura asca cu 8 ascospori elipsoidali si unicelulari,
87

hialini, de 22-26 x 12-15 m. Forma cu cleistotecii a fost semnalata in tara

noastra de E. Docea (1952).
Primavara, boala reapare ca urmare a intrarii in vegetatie a miceliului de
rezistenta existent in mugurii infectati din anul precedent. Acesta formeaza conidii
ce asigura infectia primara urmata apoi de cele secundare.
Cercetari facute in bazinul Bistrita de catre I.Vonica (1966) au demonstrat
ca aceste cleistotecii desi se formeaza din luna mai pna toamna - nu joaca rol in
infectiile primare din primavara, ascosporii neputnd fi captati pe lame capcana.
Prevenire si combatere. In perioada repausului vegetativ, odata cu taierile
din livezi, se indeparteaza lastarii infectati care se fac usor remarcati prin culoarea
lor albastra. In perioada de vegetatie se recomanda indepartarea inflorescentelor
atacate si arderea sau ingroparea lor.
Se preconizeaza aplicarea in doze moderate a ingrasamintelor chimice si
in complex (NPK). Se stie ca potasiul mareste rezistenta pomilor la atacul de
fainare, pe cnd azotul sensibilizeaza plantele.
La infiintarea noilor plantatii se recomanda a se alege soiurile dupa
rezistenta lor si la atacul de fainare. Astfel dintre soiurile rezistente se recomanda
Frumos de Voinesti, Belle de Boskoop, Lord Lambourn, Auriu de Bistrita,
Starkrimson etc. De asemenea, unele soiuri sunt putin sensibile ca: Golden
delicious, Goldenspur, Florina, Granny Smith, Reinette de Canada, Vagener
premiat etc.
Nu se recomanda soiurile foarte sensibile ca: Jonathan, Aromat de vara,
Ionared, Rosu de Cluj, Bosken, Cox orange, Pippino, care necesita aplicarea unui
numar mare de tratamente pentru a combate agentul patogen.
Combaterea chimica se va realiza la avertizare tinndu-se seama de
sensibilitatea soiurilor, fenologia pomilor, conditiile climatice si de biologia
agentului patogen, numarul de tratamente in cursul unui an variind de la 4-12.
In perioada de repaus vegetativ se recomanda un tratament cu zeama
sulfocalcica de 28-30 grade B, in concentratie de 20 % sau polisulfura de bariu
6 %, zemuri care dau rezultate foarte bune.
In perioada de vegetatie, de la dezmugurit si pna in luna august, se
efectueaza tratamente cu produse de contact si sistemice care se aplica alternativ.
In cazul necesitatii aplicarii unor tratamente in timpul infloritului se
folosesc produse antioidice sistemice care nu dauneaza germinarii polenului.
Rezultate foarte bune au dat produsele : Topas 100 SC-0,2 %
(0,3
l/ha), Rubigan 12 E -0,04 %, Fademorf 20 EC-0,15 % (3 l/ha), Saprol 190 EC0,125 %, Derosal 50 WP-0,07 %, Benlate 50 W-0,05-0,07 %, Bavistin 50 WP
0,05-0,07 %, Topsin M-70 WP-0,07 %, Karathane FN 57-0,1 %. Lista produselor
ce se pot utiliza in combaterea fainarii este mult mai mare asa cum reiese din
Codexul produselor de uz fitosanitar 1996 si 1999.
Patarea cafenie a frunzelor, fructelor si rapanul merilor Venturia inaequalis
88

Prima descriere a bolii a fost facuta de catre botanistul suedez E.M. Fries.
In prezent ciuperca este raspndita in toate tarile unde se cultiva marul. La noi
datorita pierderilor mari de recolta, att cantitative ct si calitative, patarea cafenie
si rapanul merilor este considerata ca una dintre cele mai periculoase boli ale
marului.
Simptome. Ciuperca ataca toate organele aeriene ale pomului ca, frunze,
flori, ramuri si fructe.
Pe frunzele tinere, in special pe partea inferioara a limbului, apar pete
mici, cenusii-maslinii, din dreptul carora pornesc subepidermic, radiar, miceliile
ciupercii de culoare violacee. Petele se maresc, atingnd 5-10 mm, pot conflua si
sunt initial de culoare verde-maslinie si apoi brunii, cu contur difuz. Pe masura ce
miceliul subcuticular fructifica, petele capata un aspect catifelat, inchizndu-se la
culoare; la unele soiuri de mar, petele se formeaza pe ambele fete ale frunzelor.
Cnd atacul este puternic, petele sunt dese si acopera o mare parte din suprafata
frunzelor, care cad inaintea celor sanatoase in timpul verii.
Atacul pe flori si in special pe sepale, este asemanator cu cel descris pe
frunze. Pe sepale apar pete mici, cenusii, care iau un aspect catifelat datorita
conidioforilor si conidiilor.
Pe fructe apar, de asemenea, pete cenusii-maslinii in dreptul carora
tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic iar pulpa
lor are gust fad. Deseori, crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru
sporii de Monilinia fructigena, ct si pentru alte ciuperci care distrug pulpa.
Pe lastarii tineri, petele sunt mai greu de observat, din cauza culorii lor
albastrui. Ciuperca determina o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat
se formeaza un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava.
Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se concretizeaza in pierderi
importante de recolta, deprecierea calitativa a fructelor in livada si apoi in
depozite, debilitarea pomilor atacati prin pierderea frunzelor sau prin reducerea
suprafetei asimilatorii a acestora, ct si prin cheltuielile suplimentare reclamate de
sporirea numarului de tratamente chimice (fig.38).
Agentul patogen - Venturia inaequalis (Cke.) Wint. (sin. Endostigme
inaequalis (Cke.) Syd.), subincr. Ascomycotina, f..c. Spilocea pomi Fr., sin
Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck.
Miceliul se dezvolta subcuticular si formeaza in momentul fructificarii
strome pe care apar conidiofori si conidii. Conidioforii sunt bruni, unicelulari,
cilindrici, mai dilatati la baza si usor cutati la partea superioara. Conidioforii joaca
rol de fialide si formeaza la partea superioara conidii bicelulare, piriforme, de
culoare verde-maslinie, care la maturitate masoara 16-30 x 6-9 m.

89

Pe frunzele cazute toamna, ciuperca continua sa duca o viata saprofita,

iar primavara, ca urmare a procesului de sexualitate, in mezofilul lor se formeaza
peritecii cu asce si ascospori. Periteciile masoara 90-145 m in diametru, sunt
ovale, cu peretii grosi si negriciosi si sunt prevazute cu tepi bruni in jurul
osteolelor. In interiorul unei peritecii se gasesc pna la 400 asce cu ascospori
bicelulari, galbui-brunii, de 11-16 x 4-8 m. Forma telemorfa cu peritecii a fost

Fig. 38 - Rapanul marului - Venturia inaequalis: a-frunza atacata; bfruct atacat;

c-conidiofori si conidii; d-peritecie cu asce si ascospori. (din Al. Lazar si

semnalata in tara noastra de E. Radulescu in anul 1947.

Epidemiologie. Conidiile ajunse la maturitate pot germina daca se
gasesc in picaturi de apa, la temperaturi cuprinse intre 15-25 oC, optima fiind de
19-20oC. Infectia pe organele marului are loc daca acestea sunt umectate o
perioada de 4-18 ore si in functie de temperatura (Gh. Lefter si N. Minoiu, 1990).
Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in scoarta
ramurilor ca pseudostrome, acestea intra in vegetatie, in primavara formeaza
conidii si astfel se asigura infectiile primare pe toate organele tinere ale pomilor.
Dupa Victoria {uta si col., (1974) conidiile ce patrund printre bracteele mugurilor
vegetativi si de rod, pot ierna si in primavara urmatoare vor produce de
asemenea infectii primare.
Din cercetarile efectuate, ascosporii ajung la maturitate in primavara,
insa eliminarea lor are loc, incepnd din luna martie pna in mai-iunie, in functie
de umiditate si temperatura. Ploile de primavara hidrateaza ascele si ascosporii
sunt proiectati incepnd de la temperatura de 5 oC. Cele mai puternice infectii
primare sunt produse de catre ascospori. Dupa L. Mills si N. Laplante (1951),
90

contaminarea are loc dupa 37-73 ore daca temperatura este de 5 oC, iar perioada de
incubatie in acest caz dureaza 22 zile.
Dupa Victoria {uta si col. (1974), in conditiile Statiunii Pomicole
Voinesti, la temperatura de 18oC, infectia prin ascospori dureaza 9-18 ore iar
perioada de incubatie 8 zile, dupa care pot fi observate primele pete de atac.
Filamentele de infectie provenite din germinarea conidiilor, ct si a
ascosporilor, patrund in interiorul plantei gazda, prin strapungerea directa a
cuticulei. Observatiile facute in diferite centre pomicole din tara arata ca soiurile
de mar se comporta diferit fata de aceasta boala.
Dintre soiurile imune mentionam: Prima, Priam, Priscilla, Florina,
Liberty, Pionier, Voina.
Soiuri cu rezistenta mare sunt: Belle de Boskoop, Reinette de Canada,
Reinette ananas, Romus 1, Romus 2, Romus 3 si Generos.
Soiuri cu rezistenta mijlocie: Frumos de Voinesti, Ancuta, Feleac,
Radaseni, Wagener premiat, Aromat de vara, Granny Smith.
Soiuri sensibile: Jonathan, Jonagold, Delicios de Voinesti, Patul, Idared,
Reinette de Champagne, London Pepping.
Soiuri foarte sensibile: Golden delicious, Golden spur, Starkrimson,
Mutsu, Red delicious, Cretesc de Vlcea.
Dintre portaltoii marului, puietii de franc si tipurile vegetative: M-2,
M-4, M-5, M-9, M-11, M-16, M-25, sunt sensibili la rapan in timp ce M-7 si A-2prezinta o rezistenta mai ridicata.
Prevenire si combatere. Se recomanda ca, pe baza observatiilor, sa se
determine soiurile de mar rezistente la aceasta boala in diferite bazine pomicole si
sa se tina cont de acest lucru la infiintarea noilor plantatii.
O atentie deosebita trebuie sa se acorde micsorarii surselor de infectie
att primara prin ascospori, ct si prin conidii. Sunt necesare araturi adnci de
toamna prin care se vor ingropa la adncime frunzele atacate pe care se formeaza
un numar mare de peritecii cu asce si ascospori. Pe suprafete mai mici, practica
adunarii frunzelor cazute si arderea lor, duce la micsorarea sursei de infectie cu
ascospori. Acelasi lucru este recomandabil sa se faca si cu ramurile uscate
rezultate in urma operatiei de taiere de primavara.
Combaterea chimica a rapanului, constituie masura de baza ce se aplica
in livezile de mar. Tratamentele se fac la recomandarea statiilor de avertizare pe
baza celor trei criterii, cel ecologic (conditiile climatice), cel biologic (evolutia
agentului patogen) si cel fenologic (mersul vegetatiei pomilor), tinndu-se seama
si de rezerva biologica a agentului patogen, sensibilitatea soiurilor si de
eficacitatea si remanenta produselor folosite.
Numarul de tratamente difera in functie de criteriile de mai sus, intre
5-12 si anume: la soiurile rezistente se aplica 3-5 tratamente, la cele mijlociu
atacate 7-8, la cele puternic atacate 8-10 tratamente, iar la cele foarte sensibile
10-12 tratamente.
Cantitatea de apa necesara prepararii solutiei de stropit este de 12001500 l/ha in plantatiile clasice pe rod si de 1500-2000 l/ha in plantatiile intensive.
91

Aceasta cantitate poate fi redusa pna la jumatate cnd se foloseste aparatura

terestra, respectndu-se doza de produs la hectar.
Dintre fungicidele de contact se recomanda utilizarea urmatoarelor
produse: Dithane M 45 0,2 %, Captan 50 WP-0,25 %, Sillit 65 WP-0,1 %, Baycor
25 WP-0,1 %, Euparen 50 WP-0,15 %, Folpet 50-0,2 %, Vondozeb 75 DS-0,2 %,
Kasumin 2 WP-0,15 %, Zineb 80-0,3 %, precum si produse cuprice ca,
Turdacupral 50 PU - 0,2 %, oxiclorura de cupru 0,15 % sau zeama bordoleza
0,5-0,75 %
Dintre fungicidele sistemice se utilizeaza urmatoarele: Rubigan 12 EC0,04 %, Benlate 50 WP-0,05-0,07 %, Saprol 100 EC-0,125 %, Topas 100 EC0,2 %, Topsin 70 PU-0,1 %, Anvil 5 EC-0,4-0,6 %, Systhane MZ-0,2 %.
Pe lnga multiplele avantaje pe care le prezinta produsele sistemice,
acestea, daca sunt utilizate unilateral, pot produce rase rezistente ale agentului
patogen fata de fungicidele respective. De aceea se recomanda utilizarea lor
alternativa cu produse de contact.
In Codexul produselor de uz fitosanitar, editia 1999 gama produselor
omologate este mult mai larga.
Patarea cafenie a frunzelor, fructelor si rapanul perilor Venturia pirina.
Boala a fost studiata de catre Ed. Prilleux in 1879 in Franta. Atacul
acestei ciuperci la soiurile de par este pagubitor in anii cu precipitatii bogate,boala
fiind raspndita in toate tarile cultivatoare de par.
Simptome. Ciuperca paraziteaza frunzele, lastarii, ramurile si fructele de
par, in diferite stadii de vegetatie.
Pe frunze atacul este asemanator cu cel intlnit la meri. Pe ambele fete
ale limbului, in special pe partea inferioara, apar pete verzui-maslinii, uneori
negricioase, de forma circulara si dimensiuni ce variaza intre 0,5-10 mm; frunzele
se deformeaza si cad prematur. Atacul pe lastarii tineri este asemanator cu cel ce
se manifesta pe frunze, iar pe ramuri poate lua un caracter grav. Scoarta prezinta
crapaturi longitudinale si transversale iar in urma caderii acesteia lemnul iese in
evidenta, ceea ce face ca ramura sa se usuce in intregime, incepnd de la vrf.
Acest fenomen are loc datorita patrunderii miceliului in profunzimea tesuturilor
scoartei si distrugerii stratului generator (fig. 39).
Atacul pe caliciul florilor si pe fructele tinere este frecvent si duce la
pierderi insemnate de recolta. Fructele atacate sunt deformate, crapate, cu
numeroase pete de culoare maslinie, iar in pulpa acestora se formeaza sclereide.
Aceste fructe nu au valoare comerciala, nu se pot consuma si au o slaba capacitate
de pastrare.
Agentul patogen - Venturia pirina Aderh. sin. Endostigme pirina
(Aderh.) Syd., subincr. Ascomycotina f. c. Fusicladium pyrirum (Lib.) Fuck.
Miceliul ciupercii traieste intercelular, subcuticular, formnd
pseudostrome pe care se formeaza conidiofori si conidii. Conidioforii sunt simpli,
cu mai multi denticuli si masoara 30,75 x 3,5-6,5 m; la partea superioara, pe
92

denticuli, conidioforii poarta conidii piriforme, la inceput unicelulare iar apoi

bicelulare, care au dimensiuni cuprinse intre 13-45 x 5-10 m.
Epidemiologie. Conidiile germineaza in picaturi de apa ce stagneaza pe
organele pomului, iar filamentele de infectie strapung cuticula si incep sa se
dezvolte in spatiile intercelulare. Temperatura optima de germinare este 20-22 oC,
minima fiind 2-3oC iar maxima 31oC. Prin intermediul conidiilor, ciuperca se
raspndeste in perioada de vegetatie.
Iernarea agentului patogen se face in mezofilul frunzelor cazute. Pna in
primavara, in frunzele de pe sol se formeaza peritecii pseudoparenchimatice, de

Fig. 39 - Rapanul parului - Venturia pirina: a,b,c-atac pe frunza,

fructe si ramuri;
d-conidiofori si conidii (din Al. Lazar si col., 1989).

forma sferica, de 120-160 m in diametru ce contin in interior asce cu cte 8

ascospori bicelulari. Ascosporii au dimensiuni ce variaza intre 14-20 x 5-8 m.
Eliminarea ascosporilor are loc primavara pe timp foarte umed (in prezenta apei
de ploaie), la temperaturi ce sunt cuprinse intre 2-35 oC. Pentru ca ascosporii sa
germineze si sa produca infectii pe diferite organe ale plantei-gazda, in afara de
umiditatea accentuata, mai este nevoie de o temperatura cuprinsa intre 6-26 oC,
optima fiind de 20oC (Gh. Lefter si M. Minoiu, 1990).
Agentul patogen mai poate ierna si sub forma de miceliu stromatic in
scoarta pomilor sau ca miceliu de rezistenta in solzii mugurilor. Sursa de infectie
din primavara o constituie ascosporii ct si conidiile ce se formeaza pe miceliul
stromatic de pe ramuri.
93

Multe soiuri de par sunt susceptibile la aceasta boala, insa gradul lor de
sensibilitate depinde foarte mult de zona unde sunt cultivate.
In conditiile tarii noastre s-au dovedit rezistente: Favorita lui Clapp,
Untoasa Hardy, Decana Comisiei, Contesa de Paris, Ducesa de Angouleme etc.
Dintre soiurile mai sensibile mentionam:Untoasa Diel, Bergamotte, Bon
Cretien, Williams, Untoasa Liegel etc.
Prevenire si combatere. Masurile de combatere in general coincid cu
acelea indicate la combaterea rapanului la meri. Prin faptul ca majoritatea
ascosporilor sunt eliminati in cursul lunii aprilie, inceputul lunii mai, sunt
necesare 2-3 tratamente cu zeama bordoleza 0,5 %, inainte de inflorit, urmate de
pulverizari cu produse organice de sinteza, dupa scuturarea florilor.
Alte boli ale marului si parului
Viroze
Mozaicul marului - Apple mosaic virus
Virusul patarii clorotice a marului - Apple chlorotic leaf spot
Ingalbenirea nervurilor frunzelor parului -Pear vein yellows
Pietrificarea perelor - Pear stony pit
Micoplasmoze
Proliferarea marului - Apple proliferation
Bacterioze
Arsura bacteriana comuna a marului si parului -Pseudomonas syringae
Ricketsiile
Flexibilitatea patologica a lemnului la mar - Apple rubbery wood
Micoze
Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor Monilinia fructigena
Putregaiul coletului si fructelor (fitoftorioza) - Phytophthora cactorum
Patarea alba a frunzelor de par sau septorioza - Mycosphaerella sentina
Cancerul negru al ramurilor - Physalospora cydoniae
Ulceratia deschisa a ramurilor - Nectria galligena.
Uscarea ramurilor - Nectria cinnabarina
Cancerul rugos al pomilor - Diaporthe perniciosa
Putregaiul amar al fructelor - Glomerella cingulata
Rugina marului - Gymnosporangium juniperinum
Rugina parului - Gymnosporangium sabinae
12.2. Bolile prunului
Patarea rosie a frunzelor - Polystigma rubrum
Boala este foarte raspndita in tara noastra, pe anumite soiuri de prun, in
anii cu primaveri umede.
Simptome. Patarea rosie a frunzelor de prun apare prin luna mai-iunie.
La inceput atacul se manifesta prin aparitia de frunze a unor pete circulare,
galbui-portocalii, de 3-20 mm in diametru si cu aspect cerat. Cu timpul petele se
inrosesc, capatnd o nuanta caramizie, iar portiunea parazitata se bombeaza usor
94

spre partea inferioara a frunzelor, unde petele prezinta mici formatiuni

punctiforme mai inchise la culoare, care sunt picnidiile agentului patogen. Pe timp
umed, picnosporii sunt eliminati in masa si apar in dreptul petelor pe partea
inferioara a frunzelor ca un strat de gelatina de culoare alba. Numarul petelor ce
se formeaza pe frunze este in raport cu numarul infectiilor si cu rezistenta soiului.
Dimensiunea lor variaza foarte mult, in functie de soiul atacat. Adesea frunzele
soiurilor sensibile sunt complet acoperite de pete rosii, iar asimilatia clorofiliana
este simtitor redusa (fig. 42).
Pomii puternic atacati pierd frunzele mult inainte de momentul normal,
ceea ce face ca acestia sa aiba o slaba rezistenta la gerurile din timpul iernii. De
asemenea, fructele provenite de la pomii atacati sunt mai mici si au o cantitate de
zahar mai redusa. La anumite soiuri sensibile, prezenta bolii poate duce la aparitia
periodicitatii de rodire.
Agentul patogen - Polystigma rubrum (Pers.) D.C., subincr.
Ascomycotina, f.c. Polystigmina rubra (Pers.) Sacc.
Miceliul ciupercii este pigmentat portocaliu-rosiatic si formeaza in
tesuturile parazitate strome puternic colorate in care se diferentiaza picnidii cu

Fig. 42 - Patarea rosie a frunzelor de prun - Polystigma rubrum: afrunza atacata;

b-picnidie cu picnospori; c-peritecie cu asce si ascospori (original).

picnospori. Picnidiile au dimensiuni cuprinse intre 110-234 m.

Epidemiologie. Prin intermediul picnosporilor eliminati pe partea
inferioara a frunzelor sub forma unui strat gelatinos, ciuperca se raspndeste in
timpul perioadei de vegetatie. Raspndirea picnosporilor este realizata de catre
insecte sau picaturi de apa care ii antreneaza de pe frunzele parazitate pe cele
sanatoase. Dupa I. Bobes (1962) picnosporii nu sunt capabili in orice conditii sa
produca infectii; acestea pot fi provocate si de catre ascospori pe masura ce ajung
95

la maturitate. In timpul iernii, in interiorul picnidiilor golite, se formeaza un

filament ascogonal, iar in primavara apar peritecii cu asce si ascospori. In
primavara, aproximativ dupa scuturarea florilor, ascosporii ajung la maturitate,
germineaza in picaturile de apa si produc noi infectii pe frunze. M. Josifovici
(1956) a constatat ca infectiile cu ascospori in primavara sunt foarte mult
diminuate, in cazul cnd pe frunzele de prun cazute in timpul iernii se dezvolta
ciuperca Trichotecium roseum care distruge filamentele ascogonale ale agentului
patogen. C. Sandu-Ville, Al. Lazar, M. Hatman (1961) constata in conditiile de la
Iasi, ca miceliul ciupercii Trichotecium roseum se dezvolta puternic la exteriorul
stromelor de Polystigma rubrum. ct si in interiorul picnidiilor, captusindu-le si
impiedicnd formarea filamentului ascogonal, a ascelor si ascosporilor.
Patogenul mai ataca pe lnga prun, porumbarul, corcodusul si prunul
chinezesc. Dintre soiurile de prun cele mai atacate sunt: Vnat romnesc, Vnat
de Italia, Tuleu gras, Anna Spth, d'Agen, Rosior varatec, Gras romnesc,
Renclode d'ore, Galbene etc. Mijlociu atacate sunt soiurile:Stanley, Renclod
verde, Bardace de Cotnari, Washington. Mai putin atacate sunt soiurile: Nectarina
rosie, Centenar, Silvia, Renclod violet, Galbioare, Rivers etc.
Soiurile de prun se comporta diferit fata de aceasta ciuperca. Printre
soiurile rezistente la aceasta boala amintim: Tuleu gras, Renclod d'Altan, Renclod
verde, Rosior varatic etc., iar ca sensibile: Vinete romnesti, De Bistrita, Vinete de
Italia, D'Agen, Anna Spth etc.
Prevenire si combatere. In livezile de prun se recomanda executarea
araturilor adnci de toamna; prin aceasta operatie se ingroapa adnc si frunzele
cazute, limitndu-se mult sursa de infectie prin ascospori.
Stropirile cu zeama bordoleza 1 %, Dithane M 45-0,2 %, Vondozeb 750,2 %, aplicate dupa scuturarea florilor sunt foarte eficace pentru prevenirea
infectiilor primare prin ascospori.
In timpul verii se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din urmatoarele
produse: Befran 25 EC-0,1 %, Merpan 50 WP-0,25 %, Rovral 50 WP 0,05-0,1 %,
Dithane M 4-0,2 %, Mancozeb 800-2 kg/ha, Trimagnol 80 PU-0,3 %, Vondozeb
75 DG-0,2 %, Bavistin 50 WP-0,07 %, Benlate 50 WP-0,07 %, Delan 700 WDG0,05 %, Bravo 500 SC-0,15 %, Captan 50 WP-0,25 %, Folpan 80 WP-0,2 %.
Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor
Monilinia laxa
Boala se intlneste frecvent pe pomii smburosi, fiind pagubitoare la
prun, cires, visin, cais si mai putin la piersic.
Simptome. Atacul se manifesta pe ramuri, frunze, flori si fructe. Spre
deosebire de monilioza speciilor semintoase, monilioza smburoaselor ia un
caracter foarte grav in primaverile reci si ploioase, cnd ramurile cu frunze si flori
se vestejesc in numar mare. Frunzele atacate atrna fara a cadea, florile se
brunifica si se usuca, iar ramurile vestejite se indoaie in forma de crlig. Acest
aspect parazitar mai este denumit si "boala stindardului" sau "arsura moniliana",
foarte frecventa la cires, visin, piersic si migdal si corespunde cu "monilioza din
anul precedent" intlnita la pomii semintosi. Fructele tinere sunt, de asemenea,
96

parazitate; acestea se zbrcesc, se brunifica si cad masiv. Pe fructele ajunse la

maturitate, atacul ciupercii determina o putrezire a pulpei si aparitia unor pustule
mici - sporodochiile, galbui-cenusii, dispuse neuniform, pe care se formeaza
conidiofori si conidii. La prun sporodochiile (perinutele) produc perforarea
epicarpului, iar sucul zaharat se scurge in afara, lipind fructele intre ele. Pachetele
de fructe putrezite si mumifiate ramn deseori atrnate de pomi si in timpul iernii
(fig. 43).
Dintre sourile de prun mai rezistente amintim:Vnat romnesc, Vnat de
Italia, Scoldur, Gras romnesc, Anna Spth, Bardace de Cotnari, Bosniace,
Nectarina rosie, D'Agen, Tuleu dulce, Tuleu timpuriu. Dintre soiurile cu atac
puternic de monilioza citam: Tuleu gras, Ontario, Washington, Timpuriu de Aiud,
Victoria, Renclod, d'Altan. Soiul Stanley este foarte sensibil la infectiile florale.
Fertilizarea cu azot in doze mari duce la sensibilizarea pomilor de
monilioza.
Dupa Victoria {uta si col. (1974) soiurile de visin sensibile la monilioza
sunt: Crisane, Mocanesti, Spaniole si Josika Gabor, iar de cires: Timpuriu de mai,
Ramon Oliva, Draganele de Pitesti.
Agentul patogen - Monilinia laxa
(Aderh. et Ruhl.) Honey., subincr.
Ascomycotina, f.c. Monilia laxa (Ehrenb.)
Sacc.
Ciuperca formeaza conidii mai
mici dect Monilinia fructigena, de
12- 15 x 10 m, de culoare galbuie, dispuse
in lanturi simple sau ramificate, cu ajutorul
carora parazitul se raspndeste in timpul
primaverii si verii.
Epidemiologie. Conidiile ce se
formeaza pe fructele mumifiate care ramn
pe pom rezista la temperaturile scazute din
timpul iernii si produc infectii in primavara
pe frunze, pe flori si pe ramuri. Deseori,
miceliul de infectie ajunge in flori si trece
prin pedunculii acestora in scoarta
Fig. 43 - Monilioza sau putregaiul brun ramurilor, producnd infectii in primavara.
si mumifierea fructelor - Monilinia
Ciuperca mai ierneaza ca miceliu de
laxa: a-lastar atacat;
rezistenta in scoarta ramurilor ct si in
b-fructe atacate (original).
fructele mumifiate. Dupa doi ani, pe
fructele mumifiate, apar apotecii cu asce si
ascospori.
Atacul pe fructele ajunse aproape de maturitate este favorizat de
intepaturile insectelor (de exemplu Ragoletis cerasi, Grapholita funebrana etc.)
sau de prezenta unor leziuni produse de grindina si de ciuperci fitopatogene
(de exemplu, Fusicladium, Stigmina).
97

Prevenire si combatere. Se va acorda o atentie deosebita strngerii si

distrugerii fructelor mumifiate ramase pe pomi. In primavara, ramurile atacate vor
fi taiate si inlaturate din livada, pe acestea gasindu-se sporodochiile cu conidii ce
constituie o sursa importanta de infectii primare.
Tratamentele chimice vor fi aplicate smburoaselor pentru a combate fie
arsura moniliana din primavara, fie putregaiul fructelor astfel: in timpul
repausului vegetativ, toate speciile smburoase vor fi stropite cu sulfat de cupru
2-3 %; in primavara, in vederea combaterii arsurii moniliene, visinul, caisul,
piersicul si migdalul vor fi stropiti cu Zineb sau Captan in concentratie 0,3 %; in
timpul verii, pentru prevenirea atacului de putregai al fructelor, pomii vor fi
stropiti ori de cte ori este nevoie cu aceleasi substante sau cu Mancozeb-0,2 % si
Benlate 50 in concentratie de 0,1 %. De asemenea, bune rezultate dau stropirile cu
Sumilex 0,1 %, Ronilan 50 WP-0,05 %, Rovral-0,15 %, Saprol 0,12 %, Anvil
5 SC-0,06 %, Cuprozir 50 PU-0,2 %, Konker-0,125 %, Vondozeb 75 DG-0,2 %,
Topsin M-70-0,07 %.
12.3. Bolile piersicului
Basicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans
Boala este cunoscuta din anul 1821 in Anglia, insa abia in anul 1860
M.J.Berkeley descrie agentul patogen. Astazi boala poate fi intlnita pe tot globul,
in tarile unde se cultiva piersicul.
Ciuperca paraziteaza piersicul si foarte rar caisul si migdalul, producnd
pagube mari in primaverile si verile bogate in precipitatii.
Simptome. Atacul se manifesta pe frunze si uneori pe ramuri si fructe.
Imediat dupa dezmugurire, frunzele tinere incep sa prezinte pe partea superioara
basicari si grofari, carora le corespund pe partea inferioara escavatii, adncituri.
Basicarea este rezultatul hipertrofierii tesutului parenchimatic al frunzei din cauza
prezentei parazitului. La inceput frunzele au o culoare rosiatica, datorita
acumularii de antociani, pentru ca mai trziu acestea sa capete o nuanta galbuie.
Frunzele atacate sunt mai mari dect cele sanatoase. Pe partea inferioara a
limbului, in dreptul portiunilor basicate, apare un strat catifelat, format din
himeniul de asce si ascospori. Frunzele cad in luna iunie, iar pomii sunt puternic
epuizati in urma refacerii foliajului pe seama rezervelor din tesuturile ramurilor,
fiind sensibilizati la gerurile iernii. Noile frunze ce se formeaza in vara din
mugurii axilari nu mai prezinta simptome ale bolii.
Ramurile si lastarii atacati cresc mai incet, prezinta ingrosari si
internodii scurte.
Pe fructe atacul se manifesta prin aparitia unor pete de 1-2 cm in
diametru, albicioase si putin reliefate, in dreptul carora tesuturile, cu timpul, se
brunifica si putrezesc (fig.44).
Agentul patogen - Taphrina deformans (Berk.) Tul., subincr.
Ascomycotina. Miceliul septat al ciupercii, cu celule cu cte doi nuclei, se
dezvolta in spatiile intercelulare ale mezofilului frunzelor. In celulele
subepidermice, ciuperca formeaza celule ascogene, din care apar asce sub forma
98

unui himeniu; ele sunt ovoide si hialine, de 25-43 x 8-14 m. Ascosporii sunt
sferici, de culoare galbuie, masoara 3-8 m si pot inmuguri in asca sau in afara
acesteia.
Epidemiologie. Din germinarea ascosporilor rezulta un miceliu
haploidal, saprofit, care ierneaza in scoarta ramurilor sau in solzii mugurilor.
Infectiile cu miceliul secundar se fac in primavara, in momentul dezmuguririi, in
conditii de umiditate ridicata si temperaturi mai scazute (7-20 oC).
Prevenire si combatere. Piersicii vor fi stropiti in
timpul repausului vegetativ cu
sulfat de cupru 2 % . In timpul
primaverii, dupa craparea
mugurilor, se pot face stropiri
cu Captan 50 PU-0,25 %,
Mancozeb 800-0,2 %. In
timpul perioadei de vegetatie
se vor face 2-3 pulverizari cu
Mancozeb 800 - 0,2 %, Captan
50 PU-0,25 %, Merpan 50
WP-0,25 si cu o gama de alte
produse ca: Dithane 75 WP0,2 %, , Tiuran 75 PU-0,30,4 %, Vondozeb 75 DGFig. 44 - Basicarea frunzelor de piersic0,2 %, Derosal 50 SC-0,07 %,
Taphrina deformans: a,c-frunze si fruct
atacat; b-sectiune printr-o frunza atacata; Bravo 500 SC-0,15 %, Folpan
80 WP-0,2 %, Anvil 5 SCd-asce libere
0,04 %, Befran 25 SC-0,1 %,
(dupa Viennot Bourgin, 1949). )
Efuzin 500 SC-0,2 % (2 l/ha),
Cuprozir 50 PU-0,2 %, Systhane C-0,1 % (2 kg/ha).
In regiunile unde boala este endemica se vor planta numai soiuri
rezistente.
Fainarea piersicului - Sphaerotheca pannosa var. persicae
Fainarea piersicului este o boala mult raspndita in tara noastra
producnd pagube in anii cu primaveri reci si umede, urmate de veri secetoase.
Simptome. Atacul apare mai inti pe frunzele tinere de la vrful
lastarilor, sub forma unor pete albe de miceliu, care se pot intinde si ocupa
aproape intreg limbul. Frunzele parazitate iau un aspect pulverulent, se
deformeaza, se incretesc si in cele din urma se usuca. Atacul pe frunzele bine
dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, in dreptul carora se formeaza o
psla miceliana mai densa si cu aspect pulverulent, datorita formarii conidiilor.
Lastarii nelignificati pot fi acoperiti de psla miceliana care apare ca un
manson albicios; cei puternic atacati se indoaie, se vestejesc si apoi se usuca. Pe
99

lastarii atacati, ciuperca formeaza uneori cleistotecii care contin asce cu ascospori;
la noi in tara cleistoteciile apar foarte rar.
Atacul pe fructele tinere sau in curs de maturare este asemanator cu cel
ce apare pe frunzele dezvoltate. In dreptul petelor albicioase, tesuturile fructului
se brunifica, crapa si incep sa putrezeasca (fig. 45).
Agentul patogen - Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lv., subincr.
Ascomycotina, f.c. Oidium leucocomium Desm.
Miceliul hialin, septat si ectoparazit, se fixeaza de organele planteigazda cu ajutorul apresorilor din care pornesc haustorii. Pe miceliu se formeaza
lanturi de conidii ca niste butoiase, de marimi ce variaza intre 17-24 x 9-16 m.
Ciuperca se raspndeste in perioada de vegetatie prin conidii care germineaza la
suprafata organelor plantei-gazda si produc infectii.
Cleistoteciile gasite de E. Docea in anul 1950 sunt monoasce si prezinta
o coroana de apendici simpli. Ascele contin 6-8 ascospori ce masoara 13-30 x
10-20 m.
Epidemiologie. Iernarea parazitului
are loc sub forma de miceliu in muguri sau sub
forma de cleistotecii. Ascosporii produc
infectii in primavara. Temperaturile peste 10 oC
cu optimum 20oC, umiditatea relativa a aerului
ridicata si ingrasamintele cu azot in exces
favorizeaza evolutia bolii, inregistrndu-se
pagube considerabile ce se rasfrng si asupra
productiei din anul urmator. Dupa Al.
Alexandri si I. Filip (1977), in conditiile de la
Murfatlar, urmatoarele soiuri si hibrizi de
piersic s-au dovedit a fi rezistenti: Cardinal,
Elberta, Raza de soare, I.H. Hale, Aurora,
Elberta Giant, Admirable; sensibilitate au
manifestat soiurile Amsden, Champion,
Fig. 45 - Fainarea piersicului Golden, Elberta Kling, Juli, Elberta, Jerseyland
-Sphaerotheca pannosa
s.a.
var. persicae
Prevenire si combatere. Se vor taia
(dupa Vienot Bourgin,
si se vor arde lastarii atacati. In timpul iernii,
1949).
pomii vor fi stropiti cu zeama sulfocalcica de
28oB, in concentratie de 20 %. In perioada de vegetatie, se vor executa stropiri la
aparitia primelor simptome ale bolii sau la avertizare cu o gama variata de
produse: Fluidosoufre 15-20 kg/ha, Microthiol 0,4-0,5 % (post floral), Thiovit
0,4-0,5 %, Karathane FN-5-0,1 %, Saprol 190 EC-0,125 %, Fademorf 20 CE0,15 % (3 l/ha), Rubigan 12 EC-0,04 %, Anvil 5 SC-0,04 %, Bumper 250 EC0,03 %, Befran 25 CS-0,1 %, Trifmine 30 WP- 0,03 %.
Ciuruirea frunzelor pomilor smburosi - Stigmina carpophylla
100

Boala este foarte comuna in livezile neingrijite si produce pagube

importante la pomii fructiferi smburosi. A fost observata pentru prima data in
Franta, in anul 1853. Ciuperca ataca piersicul, caisul, zarzarul, ciresul, visinul,
prunul, migdalul si diferite alte specii ale genului Prunus.
Simptome. Atacul se manifesta pe frunze, fructe si lastarii tineri. Pe
frunze apar, in lunile mai-iunie, pete circulare de 1-4 mm in diametru, in dreptul
carora tesuturile se brunifica, se desprind de restul limbului si cad (de aici provine
denumirea de "ciuruire" data bolii).
Pe fructe se observa formatiuni punctiforme, de 1-2 mm in diametru, in
jurul carora se formeaza un halo rosu-violaceu la piersic, zarzar si cais. Petele ies
putin in relief, ceea ce face ca fructele sa fie aspre la pipait. Pulpa fructelor de cais
si zarzar devine psloasa si are un gust fad. Pe lastarii verzi, in jurul mugurilor,
scoarta se brunifica, crapa si apar usoare ulceratii ce fac ca mugurii sa se usuce.
Uneori ramurile tinere se deformeaza, apar umflaturi, ulceratii, cancere deschise,
prin care se produc scurgeri abundente de gome. Atacul pe lastari este foarte
periculos, intruct duce la uscarea si degarnisirea pomilor.
Scurgeri gomoase se constata aproape la toti pomii smburosi, in cazul
unui atac de Stigmina carpophylla, acestea ducnd la epuizarea rapida a plantelor
(fig. 46).
Agentul patogen - Stigmina carpophylla (Lv) M.B. Ellis, subincr.
Deuteromycotina.
Miceliul ciupercii formeaza in tesuturile subepidermale mici strome pe
care apar fructificatii, ce ies la suprafata prin ruperea epidermei. Conidioforii ce
sunt unicelulari sau cu 1-2 septe, poarta in vrf conidii oval-cilindrice, cu 2-6
pereti transversali. Conidiile masoara 23-62 x 9-18 m.
Epidemiologie. Conidiile
raspndesc agentul patogen in
timpul perioadei de vegetatie
germinnd la temperaturi cuprinse
intre 2-24oC si pot rezista si la
temperaturile scazute din timpul
iernii, cnd se gasesc in masa de
gome ce se afla in crapaturile
scoartei ramurilor.
Ciuperca mai poate ierna
si sub forma de miceliu in scoarta
ramurilor. Atacul acestei ciuperci
este puternic in primaverile umede
ce urmeaza dupa ierni cu
temperaturi moderate, care au
permis conidiilor sa-si pastreze
Fig. 46 - Ciuruirea frunzelor pomilor
viabilitatea.Infectiile
sunt
smburosi- Stigmina carpophylla:
a,,b,c:atac pe frunza, fruct si lastar;
101

favorizate de leziunile de pe scoarta ramurilor,leziuni produse de grindina sau de

insecte.
Prevenire si combatere. Se recomanda aplicarea masurilor de igiena
culturala in livezi prin taierea si arderea ramurilor atacate. Ranile rezultate in
urma taierilor se vor trata cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 % si se vor proteja cu
mastic. Tratamentele chimice se aplica iarna, primavara si vara la fel ca pentru
combaterea moniliozei.
Dupa cercetarile lui I. Comes si col. (1971), rezultate bune s-au obtinut
prin aplicarea a trei stropiri: in timpul repausului vegetativ cu Zineb 0,5 %,
primavara, in timpul infloritului si dupa scuturarea petalelor cu zeama bordoleza
0,75-1 % sau Zineb 0,3 %.
Dupa Victoria {uta si col. (1974) la deschiderea mugurilor, se pot face
stropiri cu Mancozeb 0,2 %, TMTD 80-0,3 %, Ziram 0,5 % sau polisulfura de
bariu 1 %.
In timpul verii, prunul, caisul, zarzarul si visinul pot fi tratati cu zeama
bordoleza 0,5 % ct si cu produsele: Dithane M 45 - 0,2 %, Mancozeb 800-0,2 %,
Tiuram 75 PU-0,3-0,4 %, Vondozeb-0,2 %, Metoben 70 PU-0,07 %, Folpan 80
WP-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %, Rovral 50 PU-0,15 %, Sumilex 50 PU-0,1 %,
Rubigan 12 EC-0,04 %, Bayleton 25 WP-0,05 %, Curzate Plus T-0,3 %, Cuprozir
50 PU-0,3 %.
Piersicul, avnd foliajul sensibil, va fi tratat in timpul verii numai cu
produse acuprice, acestea nefiind fitotoxice.
Prevenire si combatere. Masurile preventive ca, taierea si arderea
ramurilor atacate, sau tratamente ce se aplica dupa recoltarea fructelor, la caderea
frunzelor in toamna si la umflarea mugurilor in primavara urmatoare limiteaza
atacul. In tratamentele chimice se poate folosi o gama de produse ca: Derosal
5 SC-0,07 %, Captadin 50 PU-0,25 %, Folpan 80 WP-0,2 %; sau produse cuprice
cu zeama bordoleza 1 %, Cuprozir 50 PU-0,2 % etc.
12.4. Bolile ciresului si visinului
Antracnoza frunzelor de cires - Coccomyces hiemalis
Boala este pagubitoare in plantatiile tinere de cires si in special in
pepiniere. Ciuperca a fost studiata in America (F.C. Stewart, 1914, N.E. Stevens,
1925 si in Franta (H. Darpoux, 1945).
In tara noastra ciuperca este frecventa si produce pagube in special in
sudul tarii (regiunea subcarpatica din Muntenia) ct si in alte zone unde se cultiva
ciresul, in primaverile si verile cu precipitatii abundente. Un studiu mai amanuntit
asupra acestei ciuperci l-a efectuat D. Becerescu si col. (1983).
Simptome. Boala se manifesta pe frunze incepnd din a treia decada a
lunii mai si prima decada a lunii iunie. Pe fata superioara a limbului, apar pete
mici, pna la 2-3 mm in diametru, de forma circulara, in dreptul carora tesuturile
capata o coloratie rosie-purpurie. }esuturile dintre pete se ingalbenesc in functie
de frecventa atacului, toata frunza devenind galbena cu pete purpurii; frunzele cad
de pe pom, incepnd din luna iulie pna la sfrsitul lunii august. Pe partea
102

inferioara a limbului, petele sunt mai conturate, de culoare purpurie-deschis si in

scurt timp se acopera cu un strat albicios, alcatuit din lagarele cu conidii
(acervuli) ale agentului patogen.
Atacul se extinde cu rapiditate in anii ploiosi, manifestndu-se pe
frunzele si ramurile superioare, astfel inct puietii din pepiniera sau pomii din
plantatiile tinere sunt defoliati prematur, cu exceptia ctorva frunze din vrful
lastarilor (fig. 47).
Agentul patogen - Blumeriella Jaapii (Rehm.) v. Anx. sin. Coccomyces
hiemalis Higg., subincr. Ascomycotina, f.c. Cylindrosporium hiemale Higg., sin.
Cylindrosporium padi Karst.
Ciuperca formeaza pe partea
inferioara a frunzelor atacate perinute
pseudostromatice (acervuli) pe care apar
conidiile. Acestea sunt hialine, cu 1-2
pereti transversali, alungite, curbate, de
48-75 x 2,5-4,5 m si sunt sustinute de
conidiofori scurti si hialini.
Epidemiologie.
Conidiile
germineaza in picaturile de apa de pe
frunze si ramuri, asigurnd infectii
repetate in perioada de vegetatie.
Fig. 47 - Antracnoza frunzelor de
Pe frunzele atacate si in scoarta
cires - Coccomyces hiemalis:
ramurilor ciuperca formeaza un miceliu
a-frunza atacata; b-conidii
sclerotial sub forma caruia agentul
(dupa Vienot Bourgin, 1949).
patogen ierneaza. In primavara, pe
ramuri, miceliul sclerotial formeaza un numar mare de conidii ce asigura infectia
primara pe frunze. In primavara ascosporii care, alaturi de conidii, asigura primele
infectii pe frunze.
In tara noastra N. Minoiu (1971) a pus in evidenta rolul ce-l are forma
cu apotecii cu asce in iernarea ciupercii ct si in efectuarea infectiilor primare prin
ascospori. Perioada de incubatie dureaza 7-15 zile in functie de temperatura.
La noi in tara cele mai puternice atacuri se inregistreaza in primaverile
si verile ploioase ce urmeaza dupa ierni cu temperaturi moderate. Din observatiile
efectuate la Iasi in conditiile anilor 1985, 1986, caracterizati prin precipitatii
subnormale, soiurile Timpurii de mai, Biggareau, Bourlat, Biggareau Morreau si
Pietroase Dionissen s-au dovedit a fi sensibile, iar Uriasa de Bistrita si
Hedelfinger, rezistente. Dintre soiurile de visin, Mocanesti, Crisane si Spaniole au
manifestat o rezistenta accentuata (Al. Lazar, T. Georgescu si Viorica
Iacob, 1986).
Prevenire si combatere. Impotriva acestui patogen se recomanda
tratamente chimice la avertizare cu produse de contact sau sistemice.
Dintre produsele de contact au dat bune rezultate: Dithane M 450,25 %, Captadin 50 PU-0,25 %, zeama bordoleza 1,125 %, Turdacupral 0,5 %.
103

Produsele sistemice care au avut eficacitate foarte buna sunt: Benlate

50-0,10 %;, Topsin M-70 -0,07 %, Saprol 190 EC-0,125 %, Rubigan 12 EC- 0,040,05 %, Cuprozir 50 PU-0,2 %, Curzate Plus T-0,3 %.
Numarul de tratamente in pepiniere ajunge la 12-16, in plantatiile tinere
la 8-10, iar in cele pe rod pna la 6.
O masura de combatere de perspectiva consta in selectionarea de soiuri
de cires rezistente la atacul acestei ciuperci. In urma infectiilor artificiale
efectuate, speciile de Cerasus si Padus sunt sensibile la atac cu exceptia lui Padus
racemosa care s-a dovedit a fi foarte rezistent (Al. Lazar. T. Georgescu si
Viorica Iacob, 1986).
Alte boli ale pomilor smburosi
Viroze
Varsatul prunelor - Plum pox virus ({harka disease)
Mozaicul in forma de benzi al piersicului - Plum line pattern virus
Patarea inelara a frunzelor pomilor smburosi - Necrotic ring spot virus
Bacterioze
Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
Ulceratia si ciuruirea bacteriana - Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum
Micoze
Hurlupii - Taphrina pruni
Fainarea prunului - Podosphaera tridactyla
Rugina frunzelor de prun - Tranzschelia pruni-spinosae
Patarea rosiatica si rasucirea frunzelor de cires - Gnomonia erytrostoma
Capitolul XIV
BOLILE VI}EI DE VIE
Mana vitei de vie - Plasmopara viticola
Boala este originara din America de Nord, unde a fost observata inca din
anul 1834 de catre L.D.Schweinitz. Datorita schimburilor comerciale, mana a fost
introdusa in Europa, mai inti in Franta, unde primele infectii au fost constatate de
catre J. Planchon in anul 1878 si din aceasta tara s-a raspndit peste tot cu mare
rapiditate, determinnd impreuna cu filoxera pagube considerabile plantatiilor
viticole. La noi in tara, mana a fost observata in anul 1887 in podgoriile Buzaului
dar, dupa P.Viala, este aproape imposibil ca ea sa fi aparut asa de trziu, tinnd
seama ca boala era semnalata in tarile limitrofe inca din anul 1881. Pagubele
produse de mana sunt foarte mari, nu numai in anul cnd boala se manifesta cu
intensitate, ci si in anii urmatori. Pierderile de recolta datorita acestei boli pot
varia de la 10 % pna la 70-80 %, in functie de conditiile climatice din anul
respectiv, care determina att intensitatea atacului ct si frecventa bolii.
Simptome. Atacul de mana se manifesta pe toate organele aeriene ale vitei
de vie: frunze, lastari ierbacei, crcei, flori, ciorchini si boabe.
Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate dupa ce ating o suprafata de 1025 cm2, adica atunci cnd prezinta osteolul stomatelor deschis si pna ce
104

imbatrnesc, cnd practic manifesta o rezistenta sporita la mana. Petele de mana

pe frunze au aspect variat in functie de momentul cnd se produce infectia. In
primavara, petele sunt de culoare galbena-untdelemnie, au un contur difuz,
atingnd dimensiuni ce variaza de la ctiva mm la ctiva cm (stadiul petelor
untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifica, frunzele lund un
aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea inferioara a limbului, in
dreptul acestor pete galbene-untdelemnii, se constata prezenta unui puf albicios,
alcatuit din sporangioforii si sporangii ciupercii. In functie de conditiile climatice
(temperatura ridicata in jur de 20-22 oC si umiditate accentuata), ce determina o
perioada de incubatie foarte scurta, faza de "pete untdelemnii" nu mai apare, iar
frunzele prezinta pe fata inferioara acel puf albicios caracteristic.
La soiurile cu struguri rosii sau negri, petele de mana sunt inconjurate de
un halo visiniu iar la cele rezistente fata de aceasta boala petele se necrozeaza, iau
o forma colturata, sunt limitate de nervuri datorita reactiilor celulare de aparare a
plantei impotriva ciupercii.
Catre toamna, cnd frunzele devin mai rezistente, in urma infectiilor apar
pete mici, colturoase, de 1-2 mm in diametru, in dreptul carora tesuturile se
brunifica, in timp ce restul frunzei ramne de culoare verde. Aceasta forma de
atac poarta numele de "pete de mozaic". In aceasta faza ciuperca nu mai produce
pe partea inferioara a limbului sporangiofori si sporangi.
Lastari ierbacei si crceii atacati prezinta pete alungite de culoare bruna,
care pe timp umed, se acopera cu un puf albicios, alcatuit din masa de din
sporangiofori si sporangi. Pe lastarii mai evoluati si lignificati, atacul de mana
apare sub forma unor pete alungite de culoare bruna, dispuse in preajma
nodurilor, in dreptul carora scoarta este mortificata. Coardele atacate nu se
matureaza normal iar substantele de rezerva acumulate in celule se gasesc in
cantitate mai redusa dect in coardele sanatoase (fig. 54).
Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos in anii cu precipitatii
abundente. Infectia are loc prin pedunculul inflorescentelor, prin flori sau prin
partea mai dezvoltata a pedicelului de la baza boabelor. Acestia se ingalbenesc si
se acopera cu sporangiofori si sporangi de culoare alba pe timp umed (rot-gris)
sau se brunifica si se usuca pe timp secetos. Bobitele se acopera cu un puf albicios
format din sporangiofori si sporangi, deoarece bacele tinere prezinta stomatele
epidermei deschise, neacoperite de pruina, ceea ce permite iesirea acestora in
exterior. Infectia pe boabe continua si dupa inchiderea stomatelor, cnd ciuperca
patrunde prin stomatele ce se gasesc pe partea latita a pedicelului de la baza
bobului ct si prin diferite rani produse de insecte sau grindina. Bobitele atacate
se brunifica, se zbrcesc si uneori se desprind de pe ciorchine si cad cu usurinta.
Acest aspect parazitar intlnit pe bobitele mai dezvoltate, care ating aproximativ
2/3 din dimensiunea lor normala, poarta numele "rot-brun" .
Agentul patogen - Plasmopara viticola (Berk. et Curt.) Berl. et de Toni.,
subincr. Mastigomycotina.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un sifonoplast intercelular ce trimite
in celule haustori sferici sau piriformi din camera substomatica. Dupa o perioada
de hranire, ciuperca emite in afara, prin osteolul tomatelor, prelungiri ale
105

sifonoplastului, ramificate monopodial - sporangiofori ce poarta sporagi mici.

Sporangioforii sunt ramificati in treimea superioara, prezentnd 5-6 ramuri
perpendiculare, ultimele terminatii purtnd denumirea de sterigme de care se
prind sporangii. Sporangioforii au dimensiuni intre 300-1200 m, iar sporangii
14-30 x 10-18 m. Din germinatia sporangilor rezulta 5-8 zoospori biflagelati,
reniformi, de 6-8 x 4,5 m. Formarea sporangioforilor si a sporangilor are loc
intr-un timp relativ scurt (6-10 ore), daca umiditatea atmosferica este ridicata
(95-100 %) si temperatura este cuprinsa intre 18-24oC.
Catre toamna in spatiile intercelulare ale frunzelor mozaicate ciuperca
formeaza oogoane si anteridii si, ca urmare a procesului de oogamie sifonogama,
apar oosporii, organele de rezistenta si de iernare a acestui agent patogen.
Oosporii sunt sferici, bruni, prevazuti cu un endospor, un exospor gros si un
epispor rezultat din resturile de citoplasma a oogonului fecundat si masoara
25-35 m in diametru.
Numarul oosporilor variaza in functie de sensibilitatea soiurilor de vita
de vie fata de mana ct si de conditiile climatice ale anului respectiv, variind de la
200-1250 pe mm2 (Tr. Savulescu, 1941).

Fig. 54-Mana vitei de vie - Plasmopara viticola: a,b,c-atac pe

frunze; d,e,f-atac pe ciorchini si bobite; g,h-atac pe lastari si coarde
(din I. Bobes si col., 1973).
106

Epidemiologie. Numarul sporangilor de vara ce se formeaza pe un

sporangiofor este foarte mare, fiind cuprinse intre 200-400. Sporangii sunt luati de
curentii de aer si dusi la distante mari. Ei isi pot pastra viabilitatea 7-8 zile. Ajunsi
pe organele vitei de vie, sporangii germineaza in picaturile de apa timp de 1,5 ore
si produc filamente de infectie ce patrund prin osteolul stomatelor in tesuturile
plantei gazde. Aceste infectii, produse de zoosporii ce sunt eliberati prin
germinarea sporangilor poarta denumirea de infectii sau contaminari secundare.
In primavara, oosporii germineaza la suprafata solului imbibat cu apa, la
temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de 32 oC, iar optimum de 22-23 oC). In
timpul germinarii, oosporul crapa iar endosporul se alungeste si formeaza un
promiceliu terminat cu un zoosporange mare, de 35-55 x 25-27 m ce contine in
interior un numar de 15-20 de zoospori biflagelati. In timpul ploiolor repezi din
primavara, zoosporii eliminati din sporange, care plutesc in baltoacele din jurul
butucilor ,sunt proiectati pe partea inferioara a frunzelor, isi resorb flagelii, produc
,filamente de infectie si patrund in tesuturile plantei-gazda prin osteolul
stomatelor. Acest proces poarta numele de contaminare primara. Deoarece
oosporii germineaza in mod esalonat (pe masura ce acestia ajung la suprafata
solului si in functie de umiditate) contaminarile primare au loc din luna aprilie
pna in luna iunie. Uneori, oosporii pot germina de timpuriu, inainte ca vita de vie
sa intre in vegetatie; in acest caz contaminarea primara nu poate avea loc dect
dupa ce apar frunzele, organe ale plantei receptive la mana.
Dupa ce se produc contaminarile primare sau cele secundare, urmeaza
perioada de incubatie, in care ciuperca se dezvolta intercelular, se hraneste pe
seama tesuturilor parazitate, iar pe frunze apar pete galbene-untdelemnii.
Lungimea perioadei de incubatie variaza in functie de temperatura mediului
inconjurator. In tabelul 1 sunt prezentate duratele perioadelor de incubatie pe
frunze, pe lastari si boabe, in functie de temperaturile medii lunare, in conditii de
clima normale, determinate de catre Tr. Savulescu (1941).
Manifestarea bolii este marcata de aparitia sporangioforilor ce poarta
sporangi. Contaminarile secundare cu ajutorul sporangilor de vara se pot repeta de
mai multe ori in timpul perioadei de vegetatie, in functie de frecventa ploilor ce
mentin picaturile de apa pe organele vitei de vie, 1-2 ore. In anii favorabili pentru
mana, numarul infectiilor secundare poate ajunge la 10-20 si chiar mai multe.
Stabilirea momentului cnd are loc o infectie secundara si determinarea duratei
perioadei de incubatie are o mare importanta in combaterea rationala a manei.
Tratamentele chimice trebuie aplicate numai in timpul perioadei de incubatie,
pentru ca la aparitia sporangioforilor si a sporangilor, cnd in mod real exista
pericolul unei noi invazii, organele vitei de vie sa fie acoperite cu pelicula de
fungicid.
Spre toamna, dupa efectuarea ultimei contaminari secundare, ciuperca
formeaza oogoane si anteridii si are loc procesul de fecundatie, iar in frunze, in
special in tesutul lacunar, apar oosporii sub forma carora ciuperca ierneaza.
In ceea ce priveste comportarea soiurilor la atacul de mana, soiurile
superioare de masa si de vin sunt mai sensibile la atac. Printre acestea citam:
107

Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Perla de Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor,

Riesling italian, Italia, Feteasca regala, Feteasca alba, Babeasca neagra etc. in
timp ce soiurile Negru vrtos si Crmposie sunt mai rezistente. Cercetarile
efectuate de catre C. Rafaila si col. (1968) au dus la obtinerea unor soiuri si
hibrizi rezistenti care folositi ca portaltoi imprima altoiului o toleranta sporita fata
de mana, cum sunt: Vitis riparia, Vitis berlandieri, Berlandieri x Riparia, Solonis x
Riparia etc.
Prevenire si combatere. Se recomanda aplicarea unui complex de
masuri agrofitotehnice in plantatiile viticole, mana fiind mai frecventa si mai
pagubitoare in plantatiile neingrijite. Araturile prin care frunzele cu oospori sunt
ingropate la adncimi mai mari, ct si drenarea terenurilor care retin puternic apa,
duc la reducerea numarului de infectii. Se recomanda ca terenul din vii sa fie
mentinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosfera umeda, propice infectiilor
de mana. De asemenea, legatul, copilitul ct si crnitul se va executa la timp( prin
crnit eliminndu-se din vii lastarii nestropiti, care sunt foarte receptivi la mana).
Combaterea chimica a manei se face la avertizare prin aplicarea
tratamentelor cu zeama bordoleza 0,5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. In anii
cu conditii climatice normale se aplica 3-4 tratamente, astfel: stropitul inti, cu
zeama bordoleza 0,5 -1 % se efectueaza cnd lastarii au 6-8 frunze; stropitul al
doilea, se face inainte de inflorit; stropitul al treilea si eventual al patrulea, dupa
inflorit si la formarea ciorchinilor.
Cele mai des utilizate produse fungicide impotriva manei sunt
urmatoarele: Champion 50 WP-3 kg/ha, Funguran OH-50 WP-4 kg/ha; Kocide
101-0,4 % (4 kg/ha/100 l), Oxicig 50 PU-6 kg/ha, Super Champ FL-3 l/ha,
Turdacupral 50 PU-6 kg/ha, Antracol 70 WP-0,2-0,3 %, Dithane M-45 NG-0,2 %,
Efmanzeb 80 WP-0,2 %, Mancozeb-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Novozir MN
80-0,2 %, Polyram combi-0,2 %, Polyram df-0,2 %, Trimangol 80 pu-0,2 %,
Vondozeb-0,2,%,Topsin M-ULV-2,25 l/ha, Delan 700 VDG-0,5 kg/ha, Bravo 500
SC-2 l/ha, Captadin 50 PU-0,2 %, Captan 80 WP-0,125 %, Folpan 50 WP-0,2 %,
Folpan 80 WP-1,5 kg/ha, Merpan 50 WP-0,2 %, Curzate 50 WP-0,25 kg/ha
Alfonat-3 kg/ha, Euparen 50 WP-0,25 %, Euparen Multi 50 WP-2 kg/ha,
Quandris SC-0,75 l/ha, Acrobat MZ 90/600-2 kg/ha, Aliette C-5 kg/ha,
Cuprofix F-5 kg/ha, Curzate Cuman 3,5 kg/ha, Curzate Manox-0,15 %, Curzate
Plus T-0,25 %, Curzate Super V-3 kg/ha, Equation Pro-0,4 kg/ha, Folicur 50 WP2,5 kg/ha, Forum Star WDG-1,75 kg/ha, Galben M-3 kg/ha, Labilite 70 WP
3-4 kg/ha, Mancuvit PU-0,2 %, Mikal B-4 kg/ha, Mirage F-75WP-2,5 kg/ha,
Patafol PU-2 kg/ha, Ridomil Gold MZ-2,5 kg/ha, Ridomil Plus 42,5 WP-3 kg/ha,
Sabitane EC-0,3 l/ha, Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha, Tridal TC PU-2 kg/ha.
Unele produse au un usor efect stimulator asupra plantelor tratate, ceea
ce face ca in scolile de vita rezultatele obtinute sa fie din cele mai bune. Deoarece
produsele organice sunt spalate destul de repede in timpul ploilor (7-8 zile), se
recomanda alternarea acestora cu zeama bordoleza, care are o remanenta mai
mare pe organele tratate.
Fainarea vitei de vie - Uncinula necator
108

Fainarea sau oidium-ul vitei de vie este o boala originara din America de
Nord. In anul 1845 a fost observata in Anglia de catre C.M.Tuker si studiata in
1847 de catre J.M.Berkeley, de unde s-a raspndit in toate podgoriile din Europa.
La noi in tara fainarea a fost descoperita in anul 1851, iar astazi este des
intlnita in podgoriile din Oltenia, Muntenia, Dobrogea si mai putin in
Transilvania si Moldova, fiind considerata ca o boala ce depaseste in unii ani
pierderile produse de mana.
Simptome. Sunt atacate frunzele, lastarii ierbacei, ciorchinii si boabele,
din primavara pna toamna trziu.
Pe frunze se observa un miceliu albicios, ectoparazit, fin, cu aspect
pulverulent, ce se intinde formnd pete pe ambele suprafete ale limbului. Sub
psla de miceliu, tesuturile se brunifica sau se inrosesc putin, dar frunzele nu cad
dect spre toamna.
Lastarii nelignificati, prezinta aceleasi pete albicioase, uneori
pulverulente, sunt opriti din crestere iar frunzele se incretesc. Atacul pe ciorchini
face ca acestia sa se brunifice si apoi sa se usuce pe timp de seceta. Psla
miceliana acopera si bobitele care, ca urmare a maririi volumului, de multe ori
crapa, iar continutul acestora se scurge in afara, oferind un mediu excelent pentru
dezvoltarea altor microorganisme. Pe timp secetos, bobitele se usuca, semintele
ies in evidenta, iar ciorchinii distrusi in totalitate exala un miros de mucegai. In
toamnele ploioase, bobitele atacate de Oidium sunt supuse infectiilor cu Botrytis
fuckeliana, pagubele putnd fi foarte mari.
Spre toamna, pe psla miceliana si pe organele parazitate se constata
uneori prezenta cleistoteciilor care apar ca niste formatiuni punctiforme mici, de
culoare neagra. Atacurile tardive pe bobitele ajunse la maturitate le depreciaza
calitativ, la suprafata acestora formndu-se numeroase pete necrotice (fig. 55).
Agentul patogen-Uncinula necator (Schw.) Burrill., subincr.
Ascomycotina, f.c. Oidium tuckeri Berk.
Pe miceliul ectoraparazit prevazut cu apresori si haustori se formeaza
conidii de forma unor butoiase, hialine, de 20-36 x 14-18 m dispuse in lanturi
(C. Sandu-Ville, 1967).
Conidiile raspndesc ciuperca in perioada de vegetatie, putnd germina
de la 3-4oC pna la 34oC, temperatura optima fiind cuprinsa intre 24-26 oC. Dupa
perioada cu temperaturi mai scazute, spre sfrsitul vegetatiei, se formeaza
cleistoteciile galbui la inceput, apoi negricioase ,ce masoara 50-70 x 9-120 m
(E. Radulescu si col., 1972).
Cleistoteciile contin mai multe asce cu cte 4-8 ascospori de 15-18 x
9-11 m ce ajung la maturitate in primavara urmatoare si produc infectii pe
organele plantei. Ele sunt sferice, prevazute cu apendici lungi, rasuciti spre vrf in
spirala. Forma cu cleistotecii care a aparut treptat in Europa pe masura ce ciuperca
se adapta noilor conditii ecologice, a fost gasita in tara noastra de Vera Bontea in
anul 1948 in podgoria Dealul Mare.

109

Epidemiologie. Principalele forme de iernare a parazitului sunt miceliu

de rezistenta mai ales in mugurii lastarilor infectati si, in al doilea rnd
cleistoteciile.
Cercetarile efectuate in Europa demonstreaza rolul redus ce-l au
ascosporii in infectiile de primavara. La noi in tara ascosporii ajung la maturitate
spre toamna, iar cei ce nu se degradeaza pna in primavara nu-si mai pastreaza
viabilitatea (N.Toma, 1964).
Boala este favorizata de temperaturi mai ridicate, in jur de 20-25 oC,
cnd si perioada de incubatie este de 7-10 zile, fiind des intlnita in verile
secetoase. Dupa ce infectiile s-au produs, evolutia bolii este favorizata de
temperaturi cuprinse intre 18-25 oC si de o umiditate relativa moderata a aerului
(50-80 %), cnd atacul pe ciorchini si boabe produce pagube deosebit de mari.
Conidiile nu germineaza in picaturile de apa, iar ploile abundente
impiedica evolutia bolii ct si efectuarea de noi infectii prin aglutinarea si
spalarea conidiilor.
Soiurile de vita de vie cu tegumentul boabelor subtire, cu ciorchini cu
boabe dese si albe sunt mai sensibile ca cele cu pielita groasa si boabe colorate.
Dupa E. Radulescu si E. Docea (1967) ca soiuri sensibile se pot cita:
Riesling italian, Muscat Ottonel, Tamioasa romneasca, Cabernet Sauvignon,
Babeasca neagra, Grasa de Cotnari, Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Chasselas ros,
Chasselas d'or, Regina viilor, Feteasca alba, Aligote s.a.

110

Prevenire si combatere. Pentru a reduce sursa de infectie din plantatie,

Fig. 55 - Fainarea vitei de vie - Uncinula necator: a-strugure atacat;

b-frunza atacata.; c-conidiofor; d-conidii; e-peritecie; f,g-asce cu
ascospori
(dupa E. Docea si V. Severin 1964).

se recomanda ca lastarii atacati sa fie taiati si distrusi prin ardere. Importanta mai
mare o are de asemenea, aplicarea corecta a lucrarilor de intretinere (taiat, legat,
copilit, prasit, combaterea buruienilor) ct si administrarea ingrasamintelor in
complex cu evitarea azotului in exces. Deseori, in natura se observa atacuri ale
ciupercii hiperparazite ce paraziteaza miceliul si conidiile agentului patogen
Ampelomyces quisqualis.
In podgoriile unde boala este frecventa si pagubitoare, alegerea soiurilor
in vederea infiintarii noilor plantatii se face tinnd seama si de rezistenta acestora
la fainare.
Combaterea chimica se face cu o gama larga de produse de contact sau
sistemice cum sunt: Fluidosoufre-30 kg/ha, Kumulus DF-0,3 %, Microthiol0,4 %, Microthiol special-0,2-0,3 %, Polisulfura de calciu L-2 %, Sulfomat P20 kg/ha, Sulfomat PU-4 kg/ha, Thiovit 0,4-0,5 %, Bavistin DF-0,085/0,85 kg/ha,
Bavistin 50WP 0,05-0,07 %, Benlate 0,06-0,1 %, Derosal 50 SC 0,08-0,1 %,
Metoben 70 PU 1,5-2 kg/ha, Topsin 70 PU 0,1-0,12 %, Karathane FN 57 -0,1 %,
Karathane LC-0,05 %, Folpan 50 WP-0,2 %, Saprol 190 EC 1-1,5 l/ha, Afugan
EC-0,05 %, Rubigan 12 CE-0,25 l/ha, Anvil 5 SC-0,25 l/ha, Bayleton 5 PU
1-1,5 kg/ha, Folicur SOLO 250 EW 0,4 l/ha, Orius 25 EW- 0,4 l/ha, Punch 40
111

EC- 0,05 l/ha, Systhane 12,5 CE-0,2 l/ha, Systhane Forte-0,01 %, Tilt 250 EC0,02 %, Topas 100 EC-0,25 %, Trifmine 30 WP-0,3 kg/ha, Vectra 10 SC0,25 l/ha, Crystal 250 SC 0,1-0,15 l/ha, Stroby DF-0,2 kg/ha, Folicur 50 WP2,5 kg/ha, Labilite 70 WP 3-4 kg/ha, Mirage F 75WP-2,5 kg/ha, Shavit F 71,5
WP-2 kg/ha, Tridal TC PU-2 kg/ha.
Putregaiul cenusiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana
Atacul acestei ciuperci se manifesta cu foarte mare intensitate in
toamnele ploioase, cnd pagubele pot fi deosebit de mari. In unii ani, in unele

Fig. 56 - Putregaiul cenusiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana: alastar atacat;

b-ciorchine atacat; c-conidiofor; d- conidii (dupa E. Docea, V. Severin,

podgorii, pagubele s-au ridicat la 70-80 % din recolta. De asemenea, se

inregistreaza atacuri puternice in depozitele de fortat vite altoite precum si in
pepinierele viticole.
Simptome. In camerele de fortat vite, butasii altoiti prezinta la nivelul
scoartei un puf cenusiu, alcatuit din conidioforii si conidiile ciupercii. Scoarta este
putrezita si pe suprafata acesteia apar numerosi scleroti. Alteori, prezenta
ciupercii determina formarea sclerotilor in jurul zonei de altoire sau acestia se
interpun intre altoi si portaltoi, impiedicnd sudura acestor doua componente
(C.Tica, 1990).
Atacul inceput in serele de fortat poate continua si in scolile de vite,
ciuperca impiedicnd dezvoltarea normala a frunzulitelor, a lastarului si
distrugnd calusul ce sudeaza altoiul si portaltoiul. In plantatiile pe rod, sunt
atacati ciorchinii, coardele si lastarii cu lovituri mecanice (grindina) sau atacati de
insecte etc.), miceliul si conidiile constituind o puternica sursa de infectie a
strugurilor spre toamna.
112

Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, dupa ce

se acumuleaza suficient zahar in celule. Pielita este brunificata, se desprinde usor
de pulpa si intreaga boaba putrezita se acopera cu un puf cenusiu. Boala se
raspndeste cu rapiditate, cuprinznd intregul ciorchine, ce putrezeste in totalitate
(fig.56). Daca intervine o perioada secetoasa, ciorchinii se usuca iar boabele, pe
care se dezvolta si alte ciuperci saprofite, se mumifiaza si se scutura foarte usor.
Boala este favorizata de atacul larvelor Cochylis si Eudemis si de viespi, de
prezenta ranilor produse de grindina, ct si de craparea bobitelor in prga,
fenomen ce apare frecvent in timpul ploilor din toamna, mai ales dupa atacul de
Uncinula. In urma secretarii de catre parazit a oxidazei, substantele aromatice si
colorante din boabe sunt distruse, nemaiputndu-se obtine vinuri rosii. In urma
vinificarii strugurilor atacati se obtin vinuri cu o cantitate necorespunzatoare de
alcool, supuse imbolnavilor (casare, balosire etc.).
In unele regiuni ale Frantei (Champagne, Bordeaux etc.) ct si pe valea
Rinului, ciuperca produce asa-numitul "mucegai nobil". In urma infectiilor,
miceliul ciupercii consuma o cantitate de apa din boabe, sporind concentratie in
zahar a tesuturilor . Pielita boabelor se stafideste, capata o culoare vinetie, iar
ciuperca nu mai fructifica. Mustul obtinut are o aroma deosebita iar concentratia
ridicata in zahar duce la obtinerea vinurilor licoroase, tari, de o deosebita calitate.
Acest "mucegai nobil" dorit de viticultori scade productia cu peste 40 %.
In unele toamne secetoase, pe colinele expuse insolatiei se constata
acelasi fenomen in podgoriile din tara noastra, obtinndu-se astfel vinuri licoroase
din soiurile: Grasa de Cotnari, Ramioasa romneasca s.a. Atacul pe frunze si
lastari se intlneste rar si nu prezinta importanta deosebita.
Agentul patogen - Botryotinia fuckeliana (De Bary.( Wethzel, subincr.
Ascomycotina, f.c. Botrytis cinerea Pers.
Miceliul ciupercii traieste saprofit pe diferite substraturi organice sau ca
parazit. Conidioforii sunt septati, ramificati monopodial si poarta pe sterigme
conidii unicelulare, ovoide, aglomerate de 9-15 x 6-10 m. Conidiile germineaza
usor in sucul zaharat de pe boabe, iar filamentele rezultate patrund in tesuturi,
producnd infectii.
In conditii nefavorabile (temperaturi scazute) ciuperca formeaza
microscleroti din care in anul urmator apar apotecii cu asce si ascospori
unicelulari, elipsoidali, hialini, de 8-10 x 3,5-4 m.
Epidemiologie. Din cercetarile efectuate de C. Sandu-Ville, Al. Lazar si
M. Hatman (1960, 1962), rezulta ca ciuperca se dezvolta cu usurinta pe bobitele
ce au o concentratie in zahar cuprinsa intre 14-22 %; peste acest procent ciuperca
nu mai formeaza conidiofori si conidii, sucul zaharat comportndu-se ca o solutie
hipertonica, inhibitoare.
Temperatura optima de dezvoltare a ciupercii este cuprinsa intre
o
22-24 C cnd perioada de incubatie este extrem de scurta (2 zile). Astfel se
explica pagubele foarte mari ce le produce ciuperca in toamnele ploioase si
calduroase. Dezvoltarea ciupercii incepnd cu 1-2 oC, duce la pierderi mari si la
strugurii depozitati.
113

Pe organele atacate ciuperca formeaza microscleroti sub forma carora

ierneaza. In primavara, in urma germinarii sclerotilor, se formeaza att conidii ct
si apotecii cu asce si ascospori.
Plantatiile amplasate in vai umede, unde nu circula curenti de aer au
mult de suferit de pe urma acestui atac, mai ales in toamnele calduroase si bogate
in precipitatii.
Soiurile de vita cu boabe dese si pielita subtire sunt mai sensibile la
aceasta boala dect cele cu boabe rare si pielita groasa. Foarte sensibile sunt
soiurile: Aligot, Feteasca alba, Riesling italian, Grasa de Cotnari, Tamioasa
romneasca, Galbena de Odobesti, Regina viilor, Pinot noir, Pinot gris, Chasselas,
Crmposie, Afuz-Ali, Cadarca. Mai rezistente sunt soiurile: Cabernet Sauvignon,
Coarna neagra etc.
Prevenire si combatere. Se recomanda ca in toamnele ploioase, viile sa
fie culese mai de timpuriu, inainte ca putregaiul sa produca pagube. In cazul cnd
concentratia in zahar a boabelor este mica si conditiile climatice favorizeaza
infectiile si evolutia bolii, se vor aplica tratamente chimice. Stropirile se vor face
cu produse ca: Fluidosoufre-30 kg/ha, Dithane M-45 -0,2 %, Vondozeb-0,2 %,
Bavistin DF-0,85 kg/ha (0,085 %), Bavistin 50 WP 0,06-0,1 %, Benlate 50 WP
0,06-0,1 %, Benomyl 50 WP-1 kg/ha (0,1 %), Derosal 50 SC 0,08-0,1 %,
Metoben 70 PU 1,5-2 kg/ha, Topsin 70 PU 0,1-0,12 %, Bravo 500 SC-2 l/ha,
Captadin-0,2 %, Captan 50 WP-0,2 %, Captan 80 WP-0,125 %, Folpan 50 WP0,2 %, Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha, Merpan 50 WP-0,2 %, Ronilan 50 WP-0,75
kg/ha, Rovral 50 WP-1 kg/ha, Rovral PU-0,2 %, Sumilex 50 PU 1-1,5 kg/ha,
Punch 40 EC-0,05 l/ha, Euparen 50 WP-0,25 %, Calidan SC-2 l/ha, Cuprofix F-5
kg/ha, Folicur 50 WP-2,5 kg/ha, Forum Star WDG-1,75 kg/ha, Konker-1,5 l/ha,
Labilite 70 WP 3-4 kg/ha, Mirage 75 WP-2,5 kg/ha, Switch 62,5 WG-0,6 kg/ha,
Trichodex 25 WP-2 kg/ha. Pentru ca aceste produse sa nu ajunga in must si sa
stnjeneasca fermentatia (in special produsul Captan), tratamentele se vor executa
cu cel putin 10-14 zile inainte de recoltarea strugurilor. Folosirea fungicidelor
sistemice inlatura acest neajuns ce-l prezinta produsele amintite.
Din cercetarile facute de catre I. Mirica (1976) rezultate foarte bune se
obtin prin aplicarea primului tratament dupa inflorit, al doilea in momentul
formarii ciorchinelui si al treilea in prga cu unul din produsele pe baza de
Benomyl (Benlate, Fundazol, Derosal) sau tiofanat metyl (Topsin) in concentratie
de 0,1 %.
Alte boli ale vitei de vie
Viroze
Scurt-nodarea - Grapevine fan leaf virus
Mozaicul nervurian al vitei de vie - Grapevine vein mosaic virus
Rasucirea frunzelor - Grapevine leaf roll virus
Micoplasmoze
Ingalbenirea aurie (flavescenta aurie) - Flavescence d'ore - Mycoplasma
Bacterioze
Cancerul bacterian - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
Micoze
114

Antracnoza sau carbunele - Elsinoe ampelina

Putregaiul alb al radacinilor - Rosellinia necatrix
Eutipoza vitei de vie - Eutypa lata
Boala petelor rosii - Pseudopeziza tracheiphila

REFERATE

REFERATUL 1.- Masuri de prevenire si combatere a bolilor la gru.

(Realizati o sinteza a tuturor metodelor si mijloacelor cu ajutorul carora
se realizeaza prevenirea aparitiei bolilor la gru, ct si combaterea chimica a
acestora in momentul aparitiei).
REFERATUL 2.- Combaterea bolilor la mar.
( Efectuati un calendar al tratamentelor la mar impotriva principalelor boli
in functie de fenologia plantelor. Alegeti produsele fungicide avnd in vedere
necesitatea alternarii produselor sistemice cu cele de contact).

115

BIBLIOGRAFIE SELECTIV

Ceapoiu N., Floare Negulescu - Genetica si ameliorarea rezistentei la boli a

plantelor. Ed.Acad. R.S.R. Bucuresti,1983.
Docea E., Severin V. - Ghid pentru recunoasterea si combaterea bolilor plantelor
agricole. Ed. CERES, Bucuresti, 1991.
Gheorghiu Eftimia - Boala proliferarii la mar in Romnia. Ed. CERES,
Bucuresti, l981.
Hatman M., Bobes I., Lazar Al., Perju T., Sapunaru T. - Protectia plantelor
cultivate. Ed. CERES, Bucuresti, 1986.
Iacob Viorica - Protectia plantelor ornamentale - Fitopatologie, Iasi, 1993.
Iacob Viorica, E. Ulea, I.Puiu - Fitopatologie agricola. Ed. "Ion Ionescu de la
Brad" Iasi,1998.
Iacob Viorica, M. Hatman, E. Ulea, I. Puiu - Fitopalogie generala. Ed. Cantes,
Iasi, 1999.
Marinescu Gh., Costache M., Stoenescu A. - Bolile plantelor floricole. ED.
CERES, Bucuresti, 1988.
Ploaie P.G. - Micoplasma si bolile proliferative la plante. Ed. CERES, Bucuresti,
1973.
Pop I.V. - Virusurile plantelor si combaterea lor. Ed. CERES, Bucuresti, 1986.
Raicu Cristina -Tehnologia combaterii bolilor la legume. Ed. CERES, Bucuresti,
l984.
Severin V., Kupferberg Simona, Zurini I. - Bacteriozele plantelor cultivate. Ed.
CERES, Bucuresti, 1985.
{andru D.I. - Protectia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor. Ed. Helicon,
Timisoara, 1996.
Ulea, E.- Uscarea butucilor sau Eutipoza vitei de vie, o boala recent
semnalata in podgoriile din Moldova, Universitatea Agronomica si de
Medicina Veterinara Iasi, Lucr. st., vol. 37, Seria Horticultura, 153-155,
1994
Ulea, E.- Cercetari de biologie si epidemiologie a ciupercii Phomopsis
viticola Sacc., Universitatea Agronomica si de Medicina Veterinara Iasi,
Lucr. st., vol. 38, Seria Horticultura,Iasi, 193-197, 1995.
x x x - CODEXUL produsul de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate in
Romnia. Editura MEGA-press Bucuresti, 1999.

116