Sunteți pe pagina 1din 31

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

1. ASPECTE GENERALE :
Securitatea si sanatatea in munca constituie un ansamblu de activitati institutionalizate avand ca
scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca,apararea vietii,integritatii
fizice si psihice,sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca.
Securitatea si sanatatea in munca este reglementata prin legea nr.319 din 14 iulie 2006
Legea securitatii si sanatatiii in munca, transpune Directiva Consiliului nr.89/391/CEE privind
introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de
munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr.L 183/ 1989.
Legea are ca scop instituirea de masuri privind imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca a
lucratorilor si se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor din toate sectoarelor de
activitate atat publice cat si private, deci si in sectorul de constructii (cu exceptia fortelor armate,
politiei, cazurilor de dezastre, inundatiei si protectiei civile).
Legea stabileste principiile generale referitoare la:
prevenirea riscurilor profesionale;
protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
eliminarea factorilor de risc si accidentare;
informarea,consultarea si participarea echilibrata potrivit legii;
instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor,
precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.
In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea
accidentelor de munca si bolilor profesionale ,legea stabileste obligatii specifice atat pentru angajatori
cat si pentru lucratori.
2. OBLIGATIILE ANGAJATORILOR:
a) sa asigure cadrul organizatoric si mijloacele necesare securitatii in munca;
b) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca,
precum si de elaborare a tehnologiiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in vigoare
privind securitatea si sanatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de
accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor;
c) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, sa asigure evitarea si combaterea
riscurilor la sursa;
d) sa adapteze munca la om in ceea ce privese amenajarea locurilor de munca, alegerea echipamentelor
de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii,a muncii cu
ritm predeterminat si a diminuarii efectelor asupra sanatatii lucratorilor.
e) sa intocmeasca un plan de intocmire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si
de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca
specifice unitatii;
f) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca,
inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;
g) sa stabileasca pentru lucratori prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul
securitatii si sanatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

h) sa elaboreze instructiuni proprii in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinind seama de particularitatile activitatilor si ale
locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;
i) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in
planul de prevenire si protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii
in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;
j) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fii
afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;
k) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta
este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si protectie necesare;
l) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;
m) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a
aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical
periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;
n) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific;
o) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii
de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive
degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;
p) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau
al efectuarii cercetarii evenimentelor;
q) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al
cercetarii evenimentelor;
r) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
s) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv in afara de
cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a
altor personae;
) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
t) sa asigure echipamente individuale de protectie;
) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul degradarii sau al pierderii
calitatii de protectie;
u) sa acorde in mod gratuit si obligatoriu o alimentatie de protectie persoanelor care lucreaza in conditii
de munca ce impun acest lucru;
v) sa acorde in mod gratuit si obligatoriu materiale igienico-sanitare pretinse de activitatea la locurile de
munca, prin contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca.

3. OBLIGATIILE LUCRATORILOR:
Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa,
precum si cu instructiunilor primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de
accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de
actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca. In acest sens lucratorii au urmatoarele
obligatii:
a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si
alte mijloace de productie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau
sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a
dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si
cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au
motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice
deficienta a sistemelor de protectie;
e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face
posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii
sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite
angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru
securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;
h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si
masurile de aplicare a acestora;
i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari;
4. NORMELE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA:

Normele, reglementarile si raspunderile prin lege privind securitatea si sanatatea in


munca, reprezinta un sistem unitar de masuri aplicabile tuturor participantilor la
procesul de munca;
Normele de prevenire a riscurilor, precum si de protectie a sanatatii si securitatii
lucratorilor, se axeaza atat pe aspectele referitoare la asigurarea securitatii in munca, cat
si la cele de sanatate in munca;
Normele de securitate si sanatate in munca au ca scop eliminarea sau diminuarea
factorilor de risc de accidente si/sau de imbolnavire profesionala, existenti in sistemul
de munca, pentru fiecare din componentele acestuia (executant-sarcina de muncamijloacele de productie-mediul de munca);
In domeniul securitatii si sanatatii in munca se delimiteaza si se definesc urmatoarele
categoriide norme:

a) norme generale de securitate si sanatate in munca;


b) norme specifice de securitate in munca;
c) instructiuni proprii de securitate in munca;
d) norme privind sanatatea si igiena muncii.
a) Normele generale de securitate si sanatate in munca: cuprind principii, reguli si masuri generale de
prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale aplicabile in toate sectoarele de
activitate ale economiei nationale.
Normele generale de securitate si sanatate in munca pe activitati sau grupe de activitati distincte in
cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de securitate a muncii.
b) Normele specifice de securitate in munca: cuprind reguli si masuri pentru fiecare sector de
activitate din economia nationala (inclusiv pentru sectorul de constructii).
Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale
in baza unei metodologii distincte.
c) Instructiunile proprii de securitate in munca: au ca scop detalierea si particularizarea prevederilor
din normele generale, a celor specifice, a standardelor si a altor acte normative in domeniu, in
functie de caracteristicile proceselor de munca.
Instructiunile proprii de securitate in munca se elaboreaza, in mod obligatoriu, de catre angajator
(persoane fizice sau juridice, romane sau straine ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei.
d) Normele privind sanatatea lucratorilor in munca se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si
Familiei, avand un caracter obligatoriu si urmaresc asigurarea sanatatii salariatilor in procesul de
munca.
Normele generale specifice, standardele si instructiunile proprii, de securitate in munca precum si
normele de sanatate in munca se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislative
sau a celor datorate progresului tehnic.
Clauze privind securitatea si sanatatea in munca, conform legii, trebuie prevazute obligatoriu in
toate documentele oficiale ce se refera la procese de munca:
- in contractele colective de munca incheiate la nivelul agentilor economici;
- in contractele individuale de munca;
- in conventiile civile;
- in conventiile internationale;
- in contractele bilaterale incheiate intre persoane juridice romane si parteneri
straini.
Reglementarile in domeniul protectia si igiena muncii sau in noua viziune europeana a securitatii
si sanatatii in munca, urmaresc trei directii de actiune:
- protectia juridica : reprezentata prin acte normative si reglementari legislative
ce asigura cadrul in baza caruia se apreciaza obligatiile, raspunderile, gradul
de vinovatie si sanctiunile pentru abaterile savarsite;
- protectia sanitara privind sanatatea in munca se refera la evitarea si
diminuarea noxelor si bolilor profesionale, la aspectele de igiena si sanatate in
cadrul proceselor de munca, cat si la acordarea primului ajutor in cazul unui
accident de munca;
- protectia propriu-zisa a muncii se axeaza pe asigurarea securitatii in munca,
prin norme, instructiuni, reglementari tehnice si organizatorice de prevenire a
accidentelor din procesele de munca.

5. ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Persoanele fizice si juridice ce desfasoara activitati de productie sau prestari de servicii, au


obligatia de a obtine autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in
munca, emisa de catre inspectoratele teritoriale de munca.
Organizarea sistemului de asigurare a securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor, trebuie sa
aiba in vedere stabilirea unei strategii si politici proprii de protectie si de prevenire, care sa
,cuprinda tehnologii utilizate, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si
influenta factorilor din mediul de munca, precum si implementarea unui sistem de management
al securitatii si sanatatii in munca ca fiind parte componenta a sistemului general de
management.
In aceasta directie angajatorul trebuie sa intocmeasca unplan de prevenire prin care sa
stabileasca, in urma evaluarii riscurilor fiecarui loc de munca, masuri de prevenire si protectie,
de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea
securitatii si sanatatii lucratorilor. Acest plan de prevenire si protectie se va supune analizei
lucratorilor sau reprezentantilor lor si se va actualiza periodic pe masura ce intervin modificari
ale conditiilor de munca sau a aparitiei unor riscuri noi.
Angajatorul va desemna unul sau mai multi lucratori, pentru a se ocupa de activitatile de
protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din firma, denumitilucratori
desemnati. Acesti lucratori desemnati trebuie sa aiba capacitatea, timpul necesar si mijloacele
adecvate sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.
Deasemenea pentru transpunerea in activitatea agentilor economici, a masurilor de asigurare a
securitatii si sanatatii lucratorilor in procesele de munca, se va prevedea in structura
organizatorica a acestora un serviciu (compartiment) intern de prevenire si protectie.
Serviciul intern de prevenire si protectie a muncii se organizeaza obligatoriu pentru un numar
mai mare de 50 de angajati. Acest compartiment va cuprinde:
- serviciul de securitate a muncii cu rolul de asigurare a conditiilor de
prevenire si protectie a muncii, de instruire si informare a lucratorilor privind
riscurile de accidente de munca in vederea evitarii acestora;
- serviciul medical de medicina a muncii, intern sau extern, care sa asigure
prin medici de medicina muncii, supravegherea corespunzatoare a sanatatii
lucratorilor si care sa identifice factorii de imbolnaviri profesionale, in
vederea adoptarii masurilor adecvate de diminuare si eliminare a acestora.
Pentru a asigura participarea angajatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, in unitatile cu mai mult de 50 de angajati, se va organiza un
Comitet de securitate si sanatate in munca.
Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din reprezentantii acestuia si medical
de medicina a muncii.
Comitetul de securitate si sanatate in munca functioneaza pe baza unui regulament de
functionare propriu, avand atributii de analiza, urmarire si control privind respectarea
reglementarilor privind securitatea si sanatate in munca a lucratorilor dar si sa ia masuri si sa faca
propuneri privind politica firmei, dar si pentru planul de prevenire si protectie, in sensul
imbunatatirii conditiilor de munca, a prevenirii accidentelor de munca si imbolnavirii
profesionale.
Cheltuielile aferente realizarii masurilor de prevenire si protectie in vederea asigurarii securitatii
si sanatatii in munca vor fi suportate din capitalul Alte cheltuieli de exploatare sau din sumele
aferente capitalului de Cheltuieli indirecte din documentatiile de deviz privind executia
lucrarilor de constructii ale agentilor economici.

Activitatile de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca si cheltiuelile


necesare realizarii acestora se finanteaza si se aproba de catre Guvern, la propunerea Ministerului
Muncii si Solidaritatii Sociale, conform legii.
Responsabilitati privind asigurarea securitatii si sanatatii in munca:
- responsabilitati la nivelul agentului economic (firma)
- responsabilitati la nivelul personalului de conducere
- responsabilitati la nivelul sefilor de echipa
- responsabilitati la nivelul investitorului
- responsabilitati la nivelul proiectantilor
- responsabilitati la nivelul producatorilor de materiale, echipamente, produse
- responsabilitati la nivelul lucratorilor.
Autoritatile si institutiile competente cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca
sunt:
- Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, ce coordoneaza si conduce
intreaga activitate in domeniu;
- Ministerul Sanatatii Publice, coordoneaza activitatea de medicina a muncii la
nivel national;
- Ministerul Educatiei si Cercetarii pentru activitatea de pregatire generala si de
specialitate in domeniu;
- Inspectoratul Muncii pentru controlul aplicarii legislatiei;
- Asiguratorul, stabilit de lege, in domeniul asigurarii pentru accidente de munca
si boli profesionale;
- Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii
fundamenteaza stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de securitate si
sanatate in munca si promoveaza politica stabilita pentru acest domeniu.
- Inspectia Muncii pentru controlul aplicarii legislatiei.

6. ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE


A. Accidentele de munca:
In contextul legii, prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum
si intoxicatia acuta profesionala, care are loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea
indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca (ITM) de cel putin 3
zile calendaristice, invaliditate (INV) ori deces (D).
Seminficatia vatamarii violente a organismului conform definitiei accidentului de munca,
reprezinta afectarea anatomo-functionale cu efecte imediante care au drept consecinta
urmatoarele traume:
- o leziune fizica acuta asupra corpului uman de natura mecanica, termica,
electrica;
- leziune sau trauma chimica (lucrari de zidarie, izolatii);
- leziune sau trauma prin iradiere;
- leziune sau trauma din cauze mixte (cel mai des).
Cresterea riscurilor de producere a accidentelor de munca in constructii este rezultatul
urmatorilor factori:
1. dezvoltarea rapida a constructiilor ca ritm de executie si volum;
2. actiunea concomitenta a numeroase utilaje si mijloace mecanice;
3. utilizarea unor procese tehnologice mecanizate cu caracter complex si grad crescut de
periculozitate;
4. manipularea unor game foarte diverse de materiale;
5. intinderea santierului si configuratia acestuia (un factor ridicat de risc);

6. problemele speciale legate de forta de munca in constructii:


- grad redus de instruire;
- mobilitate pe santier;
- alcoolismul, etc.
7. lipsa unei responsabilitati privind disciplina muncii.

Posibilitatea producerii accidentelor de munca cunoaste o gama foarte larga de aspecte,


dintre care se mentioneaza urmatoarele, cu o frecventa mai mare:
1. lucrul in raza de actiune a utilajelor;
2. caderi de la inaltime (pot fi cauzate de neasigurarea si nesemnalizarea locurilor
marginale ale constructiei);
3. locuri neasigurate si nesemnalizate;
4. caderi de obiecte si materiale de la inaltime;
5. accidente f.f. grave: surpari de maluri;
6. bravura, joaca, neatentia, oboseala, entuziasmul tineresc prost dirijat;
7. electrocutarea;
8. alte accidente cauzate de utilizarea materialelor inflamabile.

Accidentele de munca se clasifica , in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor


accidentate in:
a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile
calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si
din aceeasi cauza.

In sensul prevederilor legii se considera, de asemenea, accidente de munca si urmatoarele:


a) accidentul suferit de persoane aflate in vizite profesionale in unitatea economica, cu permisiunea
angajatorilor;
b) accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate, in timpul si din cauza
indeplinirii acestor activitati;
c) accidentul suferit de orice persoane, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa
pentru salvarea de vieti omenesti;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa
pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;
e) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca
organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a
accidentatului;
f) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul sip e traseul normal de la domiciliul
lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
g) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta
persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;
i) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de
lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala, echipamentul
individual de protecie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori
in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;

j) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de
angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;
k) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de personae fizice romane, delegate
pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute in
documentul de deplasare;
l) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in
baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de personae juridice
romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;
m) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a
pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor stagiului de practica;
n) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fii furtuna, viscol, cutremur,
inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul procesului de
munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
o) disparitia unei personae, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc
presupunerea decesului acestuia;
p) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei
agresiuni.

In situatia producerii accidentelor de munca se procedeaza la urmatoarele


actiuni:
I. Comunicarea evenimentelor la angajator de catre conducatorul locului de munca si va
cuprinde urmatoarele informatii:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul,
denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e) numele si prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii in intretinere, alte personae in intretinere,
ocupatia, vechimea in ocupatie si la locul de munca;
g) imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
h) consecintele accidentului;
i) numele si functia persoanei care comunica evenimentul;
j) data comunicarii;
k) unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Comunicarea evenimentelor se face prin completareafisei de comunicare.
Comunicarea se facesi la Inspectoratul territorial de munca pe raza caruia a avut loc evenimentul, iar
acesta va comunica Inspectiei Muncii.
II. Cercetarea evenimentelor are drept scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la
producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a
fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si respective, pentru determinarea
caracterului accidentului.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza de catre o comisie de cercetare
imputernicita, potrivit legii, care va intocmi undosar de cercetaresi va intocmi un proces-verbal
de cercetare.Dosarul va fi inaintat spre avizare Inspectoratului teritorial de munca si apoi Inspectiei
Muncii.
III. Inregistrarea accidentului de munca se face in baza procesului verbal de cercetare intocmit de
comisie, la nivelul persoanei juridice sau fizice angajatoare prin completareaFormularului de

inregistrare a accidentului de munca FIAM, care este tipizat. Accidentul de munca se raporteaza
si se inregistreaza si la Inspectoratul teritorial de munca.
IV. Evidenta accidentelor de munca se tine inRegistrul Unicde evidenta a accidentelor in munca
al unitatii economice. Periodic se elaboreaza indicatori statistici specifici activitatii de securitate si
sanatate in munca.
B. Bolile profesionale precum si suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de catre
toti medicii care depisteaza astfel de imbolnaviri cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene
medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.
In sensul legii bolile profesionale sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei
meserii sau profesii, cauzate de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici, caracteristici locului de
munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul
de munca.
Bolile profesionale sunt supuse, in privinta inregistrarilor documentare, in urmatoarele etape:
a) Semnalarea bolilor profesionale de medicul care suspecteaza boala si care completeaza fisa de
semnalare BP1.
b) Cercetarea bolilor profesionale are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional
al imbolnavirii si se finalizeaza cu completarea procesului verbal de cercetare a cazului de boala.
Rezultatele examenului medical se inregistreaza in dosarul medical al persoanei, fiind semnate si
parafate de medicul de medicina muncii al Cabinetului de Medicina a Muncii la care este arondata
firma de constructii.
Prin examenul medical la angajare se constata starea de sanatate a viitorului angajat si
compatibilitatea acestuia cu conditiile de munca, completandu-se fisa de aptitudine cu concluzia
examenului medical.
Controlul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor angajatilor, indiferent de tipul
contractului de munca. Acest control medical se efectueaza, in conditii normale, anual.
Controlul medical periodic are ca scop confirmarea sau infirmarea aptitudinii in munca a persoanei
angajate pe locul de munca si pentru care s-a eliberat fisa de aptitudine.
Medicul de medicina muncii depisteaza si stabileste diagnosticul eventualelor boli legate de profesie,
propune examene clinice si paraclinice, constata evenimentele medicale petrecute intre doua controale
periodice.
Rezultatele se inregistreaza in dosarul medical, iar concluzia si observatiile de specialitate se
finalizeaza prin completarea fisei de aptitudine a persoanei si a fisei individuale la rubrica control
medical periodic.
Examenul medical la reluarea activitatii se face dupa o intrerupere a activitatii de minimum 90 zile
pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, in termen de 7 zile de la reluarea
activitatii.
Acest examen medical are ca scop confirmarea aptitudinii angajatului pentru exercitarea meseriei/
functiei avute anterior, cat si pentru stabilirea unor masuri de adaptare a locului de munca care sa asigure
angajatului mentinerea sanatatii si capacitatii de munca.
Medicul de medicina muncii efectueaza si consemneaza acest tip de examen medical.
Testarea psihologica a personalului se efectueaza obligatoriu asupra tuturor persoanelor ce activeaza
in cadrul firmei de constructii, atat la angajare, cat si periodic.
Testarea psihologica are drept scop constatarea corelatiei dintre caracteristicile psiho-fiziologice ale
angajatului si conditiile locului de munca.
Acest control se efectueaza la indicatia medicului de medicina a muncii si confera gradul de
adaptabilitate al executantului la locul de munca, cat si sensibilitatile acestuia la o serie de conditii
particulare al locului de munca (rau de inaltime, claustrare etc.).
Rezultatele testului psihologic se inregistreaza in dosarul medical al angajatului, iar acordul se
consemneaza in fisa individuala la rubrica testarea psihologica periodica.

Consultatii spontane se asigura de medicul de medicina a muncii pentru orice angajat si pentru
orice simptome pe care persoana angajata le atribuie conditiilor de munca sau/si activitatii desfasurate.
Acest examen se finalizeaza printr-o decizie a medicului de medicina muncii, care este imputernicit
sa ia toate masurile necesare supravegherii medicale individuale sau colective pentru prevenirea
imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca, pentru mentinerea sanatatii si capacitatii de
munca.
Dosarele medicale si fisele de aptitudini si de riscuri profesionale ale angajatilor se pastreaza la
Cabinetul de Medicina Muncii unde s-au efectuat examenele medicale.
Angajatul are acces la toate informatiile referitoare la starea lui de sanatate.
8. MASURILE DE ASIGURARE A SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
Masurile de securitate si sanatate in munca se elaboreaza pe baza unui ghid ce cuprinde
nomenclatorul de masuri de securitate si sanatate in munca, specifice pentru fiecare sector al economiei
nationale si implicit pentru sectorul de constructii.
Masurile de securitate si sanatate in munca se grupeaza in trei categorii, dupa cum urmeaza:
I. Masurile tehnice de securitate si sanatate in munca ce vizeaza ansamblul masurilor ce se refera
la mijloacele de productie si la mediul de munca. Ele integreaza principiile de securitate cu cele de
productivitate si fiabilitate in faza de concepere si realizare a sistemelor tehnice (aparate,
dispozitive, echipamente, utilaje si masini de constructii). Masurile tehnice asigura protectia
intrinseca a sistemelor mecanice fiind structurate astfel:
- Sisteme, aparate si dispozitive de combatere a riscurilor mecanice,
electrice, chimice, termice, biologice etc.;
- Sisteme, aparate si dispozitive de imbunatatire a microclimatului (unde se
impune);
- Sisteme si instalatii de ventilatie industriala (in atelierele de productie
auxiliara);
- Sisteme si dispozitive de combatere a zgomotului si vibratiilor;
- Sisteme de imbunatatire a iluminatului;
- Sisteme si dispozitive pentru combaterea radiatiilor ionizante si
electromagnetice (daca este cazul);
- Aparate si dispozitive pentru combaterea electricitatii statice;
- Aparatura de semnalizare si control pentru noxe;
- Aparate si dispozitive pentru prevenire exploziilor, incendiilor si
autoaprinderilor;
- Materiale si sisteme de semnalizare, avertizare;
- Masuri pentru imbunatatirea conditiilor de munca;
- Sisteme de protectie in subteran (diguri, usi de aeraj, baraje, instalatii de
degazare, umectare, aparate de salvare);
- Proiectarea sau reproiectarea locurilor de munca si a tehnologiilor sub
aspectul securitatii si sanatatii in munca.
II. Masurile organizatorice de securitate si sanatate in munca se raporteaza la ansamblul masurilor de
protectie referitoare la executant si la sarcina de munca, fiind grupate astfel:
- Instruirea, formarea si perfectionarea personalului in domeniul cunoasterii,
insusirii si formarii aptitudinilor in directia securitatii si sanatatii in munca;
- Testarea medicala si psihologica a personalului;
- Autorizarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
- Evaluarea riscurilor de accidente la locul de munca;
- Certificarea echipamentelor tehnice si a echipamentelor individuale de
protectie, conform prevederilor HGR nr. 115/ 2004;
- Optimizarea procedurilor si metodelor de lucru;

Proiectarea si reproiectarea ergonomica a locurilor de munca;


Organizarea si amenajarea cabinetelor de securitate si sanatate in munca;
Materiale de instruire, testare si informare;
Organizarea de conferinte, consfatuiri cat si a propagandei in domeniul
securitatii si sanatatii in munca;
Elaborarea de norme specifice si instructiuni proprii de securitate si sanatate
in munca;
Publicatii in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
Echipament individual de protectie;

III. Masurile sanitare se refera la ansamblul de masuri necesare asigurarii sanatatilor lucratorilor in
procesele de munca si constau in:
- Alimentatie speciala pentru cresterea rezistentei organismului. Alimentatia de
protectie se acorda obligatoriu;
- Materiale igienico-sanitare si materiale pentru igiena corporala a salariatilor se
acorda obligatoriu si gratuit pe baze legale;
- Aparatura si substante pentru dezinsectie si deratizare;
- Unguente, alifii si alte substante pentru intretinerea si protectia pielii;
- Amenajarea de spatii fixe sau mobile pentru protejarea angajatilor impotriva
conditiilor meteorologice necorespunzatoare;
- Gratare din lemn in incaperile de lucru in care pardoselile se umezesc in
permanenta sau sunt executate din materiale cu inertie termica;
- Amenajarea de hidranti, fantani arteziene si rezervoare cu solutii neutralizante
pentru spalare, in locurile de munca unde exista pericol de arsuri cu substante
chimice;
- Organizarea de posturi de prim ajutor, la locurile de munca care prezinta
pericole de accidente de munca si imbolnaviri profesionale;
- Amenajari de grupuri sanitare si vestiare pentru imbracamintea proprie a
angajatilor, cat si pentru echipamentul de protectie.
9. ECHIPAMENTELE DE PROTECTIE PENTRU ASIGURAREA SECURITATII SI
SANATATII IN MUNCA
Echipamentele de protectie in vederea prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor
profesionale, se structureaza in doua categorii:
a) Echipamentele de munca sunt reprezentate prin masinile, utilajele, instalatiile, aparatura,
dispozitivele, uneltele si alte mijloace asemanatoare folosite la locul de munca.
Echipamentele de munca trebuie sa nu prezinte pericol pentru sanatatea sau viata lucratorilor si sa
corespunda prevederilor si reglementarilor cuprinse in HGR nr. 1146/ 30.08.2004 privind cerintele
minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca.
Aceste echipamente trebuie verificate si certificate de organisme recunoscute de Ministerul
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
o Echipamentul individual de protectie reprezinta orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea pune in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca.
a. Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna
sa functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intermediul intretinerii, repararii si
inlocuirilor necesare. Angajatorul asigura instruirea lucratorului si chiar antrenamente
pentru modul de purtare a echipamentului individual de protectie.
Degradarea, respective pierderea calitatii de protectie a echipamentului impune inlocuirea
obligatorie a acestuia.

a)
b)
c)
d)

Echipamentul individual de protectie trebuie sa respecte prevederile HGR nr.115/ 2004 privind
stabilirea cerintelor esentiale de securitate, cat si HGR nr.1048/ 2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie
la locul de munca.
Orice echipament individual de protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Sa fie corespunzator pentru riscurile implicate, fara sa conduca el insusi la un risc marit;
Sa corespunda conditiilor existente la locul de munca;
Sa ia in considerare cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului;
Sa se potriveasca in mod corect, persoanei care il poarta, dupa toate ajustarile necesare.
Echipamentul individual de protectie este conceput pentru protejarea tuturor componentelor
organismului uman expuse riscului:
- Protectia capului: casti de protectie, glugi, capisoane, basmale, cagule, bonete, caschete
etc.
- Protectia ochilor si a fetei: ochelari de protectie, viziere/ ecrane de protectie, masti si
cagule pentru sudura, ochelari-masca;
- Protectia urechilor impotriva zgomotelor: casti de protectie, antifoane de tip intern sau
extern;
- Protectia cailor respiratorii: masti filtrante, aparate de protectie respiratorie:
- Protectia mainilor si bratelor: manusi de protectie( solicitari mecanice, chimice, termice,
electrice sau a frigului), palmare, degetare, cotiere, manecute, mansete pentru incheieturi;
- Protectia picioarelor: bocanci, cizme, jambiere, genunchere, glezniere detasabile,
crampoane, saboti;
- Protectia pielii: crme, unguente, antiinflamatoare;
- Protectia trunchiului si abdomenului: veste, jachete, sorturi, burtiere de protectie,
centuri lombo-abdominale;
- Protectia integrala a corpului: salopete, combinezoane, centuri de sustinere si de
siguranta, dispozitive de protectie impotriva caderii de la inaltime, imbracaminte
impotriva frigului( pufoaice) si a intemperiilor( pelerine).
Echipamentul individual de protectie trebuie mentinut in stare normala de utilizare si trebuie
certificat si atestat de organisme coordonate si recunoscute de Ministerul Muncii si Solidaritatii
Sociale.
10. INSTRUIREA LUCRATORILOR IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN
MUNCA
Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor si
formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul intreprinderii si/ sau
al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru.
Perioada in care se desfasoara instruirea este considerate timp de munca.
Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate.
Angajatorul trebuie sa asigure conditii penttru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire
suficienta si corespunzatoare domeniului securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de
informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau.
La instruirea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi folosite mijloace,
metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de
filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.
Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruire-testare, pe meserii sau activitati.
Instruirea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca trebuie sa se faca in deplina
stare de sanatate a lucratorilor, fiind interzisa instruirea persoanelor in stare de oboseala, stare de
ebrietate sau a persoanelor bolnave.
Este strict interzisa introducerea in munca a persoanelor neinstruite.

Instruirea lucratorilor se va efectua atat in baza documentelor legislative, cat si a normelor


specifice si a instructiunilor proprii.
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde, conform HGRnr.
1425/ 11.10.2006( pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securitatii si sanatatii in munca nr.319/ 2006) trei faze:
a) Instruirea introductiv-generala;
b) Instruirea la locul de munca;
c) Instruirea periodica.
a) Instruirea introductiv-generala
- Instruirea introductiv-generala se face:
a. La angajarea lucratorilor;
b. Lucratorilor detasati de la o unitate la alta;
c. Lucratorilor delegati de la o unitate la alta;
d. Lucratorilor pusi la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Scopul instruirii introductive-generale este de a informa despre activitatile specifice intreprinderii si/ sau
unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de
prevenire si protectie la nivelul si/ sau unitatii, in general.
Instruirea introductiv-generala se face de catre:
a. Angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau
b. Lucratorul desemnat; sau
c. Un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
d. Serviciul extern de prevenire si protectie.
Instruirea introductiv-generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitatii si de riscurile pentru securitate si
sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii
si/ sau al unitatii, in general.
Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai
mica de 8 ore.
Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie in conformitate cu tematica de instruire aprobata
de catre angajator.
In cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, in principal, urmatoarele probleme:
a. Legislatia de securitate si sanatate in munca;
b. Consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in
munca;
c. Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
d. Masuri la nivelul unitatii privind acordarea primului ajutor, in caz de accidentare, stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor.
e. Masuri caracteristice firmelor de constructii-montaj si aferente tematicii de insusire:
- Importanta insusirii regulilor sanatatii si securitatii muncii in constructii-montaj;
- Importanta respectarii disciplinei in munca, a prevederilor regulamentului de
organizare si functionare, a codului muncii, a legislatiei si a altor reglementari
referitoare la securitatea si sanatatea in munca;
- Drepturi pe care le are personalul muncitor conform legilor in vigoare;
- Reguli de circulatie care trebuie respectate pe teritoriul santierelor, insistand
asupra locurilor de trecere periculoase precum si asupra folosirii numai a cailor de
acces amenajate;
- Respectarea semnelor conventionale si a placutelor avertizoare;
- Interzicerea stationarii sau a trecerii prin raza de actiune a macaralelor, podurilor
rulante si a utilajelor in functiune;
- Pericolul pe care il reprezinta fumatul sau existenta focului deschis in unele
locuri;

Reguli privind transportul si depozitarea materialelor, indicandu-se limitele


greutatilor admise;
- Reguli privind manipularea si depozitarea materialelor inflamabile, explozibile si
toxice;
- Necesitatea purtarii si folosirii corecte in timpul lucrului a echipamentului
individual de protectie prevazut in HGR nr.1048/ 09.08.2006.
- Obligativitatea folosirii la locul de munca a dispozitivelor de sanatate si de
securitate si interzicerea improvizatiilor;
- Interdictia pentru muncitori de a lucra in alt loc de munca decat in acela in care a
fost repartizat sa lucreze;
- Se interzic in mod deosebit interventiile la instalatiile electrice, lucrarile de
sudura, manevrarea utilajelor si ajutatul la repararea utilajelor;
- Interzicerea executarii de reparatii sau lucrari de intretinere a utilajelor in timpul
functionarii lor( ungere, curatire);
- Notiuni generale de electrosecuritate, ventilatie si iluminat;
- Interzicerea aglomerarii de materiale pe cai de acces, schele si platforme de lucru;
- Notiuni generale de igiena a muncii, insistandu-se asupra igienei individuale.
Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea riguroasa, pe baza de teste, a insusirii
cunostintelor predate in timpul instruirii.
Rezultatele verificarii vor fi consemnate in fisa individuala de instruire cu datele prevazute in imprimat
si cu semnarea documentului de catre cel instruit, de cel care a efectuat instruirea si cel care a verificat
insusirea cunostintelor.
In cazul in care, la verificarea cunostintelor, se constata ca lucratorii nu sunt suficient de instruiti, se
repeta instructajul pana la asimilarea cunostintelor necesare( aproximativ de 3 x 8 ore).
Lucratorii nu vor putea fi angajati daca nu si-au insusit cunostintele prezentate in instruirea introductivgenerala.
b) Instruirea la locul de munca:
- Se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea
riscurilor pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si
activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de
lucru si/ sau fiecarei functii exercitate;
- Se face tuturor lucratorilor, inclusive la schimbarea locului de munca in cadrul
intreprinderii si/ sau al unitatii;
- Se face de catre conducatorul direct al locului de munca individual sau in
grupe de maximum 20 de personae;
- Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si
sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si
protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/ sau fiecarei functii
exercitate;
- Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste
prin instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv,
impreuna cu:
a.
b.
c.
d.

Angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau
Lucratorul desemnat; sau
Un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
Serviciul extern de prevenire si protectie.
- Se va efectua pe baza tematicilor de instruire intocmite de cetre angajatorul care
si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca si care vor fi
pastrate la persoana care efectueaza instruirea;
- Va cuprinde:

a. Informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala


specifice locului de munca si/ sau postului de lucru;
b. Prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/ sau
postul de lucru;
c. Masuri la nivelul locului de munca si/ sau postului de lucru privind
acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
d. Instruirea la locul de munca va include in mod obligatoriu demonstratii
practice privind activitatea pe care persoana respective o va desfasura si
exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie,
a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor;
e. Prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind
activitatile specifice ale locurilor de munca din sectorul de constructiimontaj si ale firmelor de profil, cuprinse in tematicile specifice de
instruire:
- Descrierea mijloacelor tehnice si a dispozitivelor cu care sunt
dotate locurile de munca, modul de utilizare a acestora,
obligativitatea folosirii corecte, a pastrarii si intretinerii lor;
- Descrierea echipamentului de protectie a muncii si de lucru
specific meseriei, a mijloacelor individuale de protectie si a
modului corect de utilizare a lor, precum si obligativitatea folosirii
acestora in timpul muncii;
- Organizarea ergonomica a locului de munca, pastrarea ordinei,
curateniei si a disciplinei in timpul lucrului;
- Corectitudinea executarii operatiunilor la principalele faze ale
lucrarilor si ordinea executarii lor pentru asigurarea deplinei
securitati a muncitorilor in timpul procesului de munca, insistanduse asupra celor dificile si periculoase si, in mod special, a celor
executate la inaltime;
- Evidentierea zonelor cu risc de accidentare sau imbolnaviri
profesionale si indicarea metodelor de prevenire a riscurilor
existente;
- Obligativitatea folosirii cailor de acces amenajate, a pastrarii lor
libere, interzicandu-se depozitarea materialelor pe aceste cai;
- Interdictia de a executa alte lucrari decat cele pentru care
muncitorul este calificat si are instructajul facut;
- Interdictia de a lucra cu scule defecte, improvizate, sau alte scule
decat cele cu care este dotat locul sau de munca si pentru care este
instruit;
- Necesitatea verificarii sculelor, utilajelor si a mijloacelor de
protectie inainte de inceperea lucrului, aratandu-se pericolul pe
care il reprezinta pentru securitatea muncitorilor, a sculelor,
utilajelor, a dispozitivelor de protectie a muncii defecte;
- Modul de efectuare a transportului in interiorul santierului in
conditii de securitate si mijloacele de transport care pot fi utilizate;
- Folosirea instalatiilor electrice in conditii de deplina securitate si
interdictia de a interveni la instalatii electrice defecte pentru
muncitorii de alta profesie decat cea de electrician de intretinere;
- Mijloace de prim ajutor in caz de accidentare, cu care este dotat
punctul de lucru, locul unde sunt amplasate acestea si accesul la
ele;
- Reguli de lucru stabilite prin proiectele de executie.

La terminarea instructajului se face o verificare riguroasa, pe baza de teste, a cunostintelor si a


deprinderilor insusite si formate in timpul instruirii. Instructajul va fi consemnat in fisa individuala de
instruire cu datele cuprinse in imprimat si cu semnarea documentului de cel instruit, de cel care a
efectuat instructajul si de cel care a verificat insusirea cunostintelor.
Inceperea efectiva a activitatii la postul de lucru de catre lucratorul instruit se face numai dupa
verificarea cunostintelor de catre seful ierarhic superior celui care a facut instruirea si se consemneaza si
se semneaza in fisa de instruire individuala, la rubrica Admis la lucru.
c) Instruirea periodica: - se realizeaza in urmatoarele forme:
1) Instruirea periodica programata;
2) Instruirea periodica suplimentara;
3) Instruirea zilnica-nereglementata.
1) Instruirea periodica programata

Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor si are drept scop reimprospatarea si


actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in perioada
considerata.
Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, in functie
de conditiile locului de munca si/ sau postului de lucru, si nu va fi mai mare de 6 luni.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de
cel mult 12 luni.
Instruirea periodica se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.
Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor intocmite de cetre angajatorul care
si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca si vor fi pastrate la
persoana care efectueaza instruirea.
Validarea instruirii se face prin completarea rubricilor din fisa de instruire individuala
a fiecarui lucrator si prin semnarea acestora de catre cei instruiti, de cel care a realizat
instruirea si de cel care a verificat instruirea.
Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza
instruirea si prin sondaj de catre angajator/lucratorul desemnat/serviciul intern de
prevenire si protectie/ serviciile externe de prevenire si protectie, care vor semna fisele de
instruire ale lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.

2) Instruirea periodica suplimentara

Instruirea periodica se face suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:


a. Cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;
b. Cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind
activitati specifice ale locului de munca si/ sau postului de lucru sau ale
instructiunilor proprii, inclusive datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi
riscuri in unitate;
c. La reluarea activitatii dupa accident de munca;
d. La executarea unor lucrari speciale;
e. La introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale
echipamentului existent;
f. La modificarea tehnologiilor existente sau a procedurilor de lucru;
g. La introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata instruirii periodice suplimentare nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste in
instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, impreuna cu:

a. Angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in


munca; sau
b. Lucratorul desemnat; sau
c. Un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire; sau
d. Serviciul extern de protectie si prevenire.
Instruirea periodica suplimentara se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre
angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/
lucratorul desemnat/ serviciul intern de prevenire si protectie/ serviciul extern de
prevenire si protectie si aprobate de catre angajator si care vor fi pastrate la persoana care
efectueaza instruirea.
Rezultatele instruirii periodice suplimentare se consemneaza prin completarea rubricilor
din fisa de instruire individualaa lucratorilor, iar validarea instruirii se face prin
semnarea fisei de cel instruit, cel care a instruit si de cel care a verificat instruirea.

3) Instruirea zilnica-nereglementata

Instruirea zilnica, nu este reglementata prin legislatia in vigoare, dar este recomandata pentru
reimprospatarea cunostintelor si masurilor de securitate si sanatate in munca referitoare la
activitatea zilei de lucru, fiind o instruire implicita activitatii productive.
Inainte de inceperea programului zilnic, conducatorul punctului de lucru va efectua odata cu
transmiterea sarcinilor de productie, un scurt instructaj privind lucrarile care urmeaza a se
executa in ziua respective.Se vor discuta tehnologiile de lucru, insistandu-se asupra fazelor de
lucru periculoase, a dispozitivelor de protectie necesare si se vor face atentionari asupra
masurilor si mijloacelor de prevenire a accidentelor de munca ce trebuie adoptate si respectate.
Acest instructaj se va efectua pe echipe si meserii cu sefii formatiilor de lucru si muncitorii
prezenti.
Durata acestei instruiri nu va depasi 10-15 minute, exceptie facand lucrarile cu grad ridicat de
risc si periculozitate, unde durata poate sa fie majorata pana la stabilirea detaliata a masurilor de
prevenire si protectie.
Instructajul zilnic-nereglementat nu se consemneaza in fisele de instruire individuale ale
lucratorilor.

11. FISA DE INSTRUIRE INDIVIDUALA PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN


MUNCA
o Rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se consemneaza in mod
obligatoriu in fisa de instruire individuala, conform modelului prezentat in anexa nr.11 din HG
1425/ 2006, cu indicarea materialului predate, a duratei si datei instruirii.
o Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa
verificarea instruirii, la toate rubricile, fara corecturi sau omisiuni.
o Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit si de
catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
o Fisele de instruire care nu contin semnaturile in original, duplicatele, copiile dupa fise sau fisele care
au mentiunea indescifrabilsunt lipsite de valabilitate.
o Pentru persoanele aflate in intreprindere si/ sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul
stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, reguli privind
instruirea si insotirea acestora in intreprindere si/ sau unitate.
o Pentru lucratorii din intreprinderi si/ sau unitati din exterior, care desfasoara activitati pe baza de
contract de prestari de servicii in intreprinderea si/ sau unitatea unui alt angajator, angajatorul
beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor privind activitatile specifice intreprinderii

si/ sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si
activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderilor si/sau unitatii, in general.
o Instruirea prevazuta la alin. Precedent se consemneaza infisa de instruire colectiva, conform
modelului prezentat in anexa nr.12 din HG 1425/ 2006.
o Fisa de instruire colectiva se intocmeste in doua exemplare, din care un exemplar se va pastra de
catre angajator/ lucrator desemnat/ serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat instruirea
si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, in cazul vizitatorilor, de
catre conducatorul grupului.
o Reprezentantii autoritatilor competente in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la
securitate si sanatate in munca vor fi insotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator,
fara a se intocmi fisa de instructaj.
Fisa de instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca
este structurata astfel:
- Date personale ale lucratorului;
- Instruirea la angajare( instruirea introductiv-generala, instruirea la locul de
munca, admis in lucru);
- Instruirea periodica;
- Instruirea periodica suplimentara;
- Rezultatele testelor;
- Accidente de munca sau imbolnaviri profesionale suferite;
- Sanctiuni aplicate pentru nerespectarea reglementarilor de securitate si
sanatate in munca;
- Controlul medical periodic;
- Testarea psihologica periodica;
- Reglementari legislative( obligatiile angajatorilor si obligatiile lucratorilor
prevazute in Legea 319/ 2006).
o Fisa de instruire a lucratorilor va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita
de copii ale fiselor de aptitudini, completate de catre medical de medicina muncii in urma
examenului medical la angajare.
12. CERINTELE MINIME DE SECURITATE SI SANATATE PENTRU SANTIERELE DE
CONSTRUCTII
Prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.300/ 02.03.2006, se stabilesccerintele minime de
securitate si sanatate pentru santierele temporare si mobile, adica pentru orice santier in care se
desfasoara lucrari de constructii sau de inginerie civila. Aceasta hotarare transpune in legislatia nationala
Directiva 89/ 391/ CEE.
Conform hotararii de guvern beneficiarul trebuie sa desemneze un manager de
proiectautorizat in conditiile legii ca persoana insarcinata cu organizarea, planificarea, programarea si
controlului realizarii lucrarilor pe santier, fiind responsabila de realizarea proiectului in conditiile de
calitate, costuri si termene stabilite;
Coordonarea in materie de securitate si sanatate:
Beneficiarul si/ sau managerul de proiect desemneaza o persoana fizica sau juridical
competenta pentru coordonarea in materie de securitate si sanatate, atat in faza de studio, conceptie si
elaborare a proiectului, cat si pe perioada realizarii lucrarilor.
Functia de coordonator poate sa fie detinuta de aceeasi persoana, care trebuie sa participle la
toate etapele de elaborare a proiectului si de realizare a lucrarii, contribuind la asigurarea masurilor de
securitate si sanatate in proiect si la nivel de santier si care are o experienta profesionala de cel putin 5
ani in constructii, arhitectura sau conducerea santierelor;
Masurile de coordonare trebuie sa se refere, in special, la:
a) Caile sau zonele de deplasare ori circulatie orizontale si verticale;

b) Conditiile de manipulare a diverselor materiale, in particular, in ceea ce


priveste interferenta instalatiilor de ridicat aflate pe santier sau in
vecinatatea acestuia;
c) Limitarea manipularii manuale a sarcinilor;
d) Delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, in
mod deosebit daca se depoziteaza materiale sau substante periculoase;
e) Conditiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deseurilor si a materialelor
rezultate din daramaturi, demolari si demontari;
f) Conditiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
g) Utilizarea mijloacelor de protectie colectiva si a instalatiei electrice generale;
h) Masurile care privesc interactiunile de pe santier.
Instrumente ale coordonarii
1. Planul de securitate si sanatate
Planul de securitate si sanatate este un document scris care cuprinde ansamblul de masuri
ce trebuie luate in vederea prevenirii riscurilor care pot aparea in timpul desfasurarii activitatilor
pe santier. Acest plan de securitate si sanatate este redactat de coordonatorul in materie de
securitate si sanatate sau chiar de proiectant in faza de elaborare a proiectului si trebuie tinut la zi
pe toata durata efectuarii lucrarilor.
Planul de securitate si sanatate face parte din proiectul lucrarii fiind adaptat acestuia si
trebuie sa contina urmatoarele:
a) Informatii de ordin administrativ ce privesc santierul;
b) Masuri generale de organizare a santierului stabilite de comun acord de catre
managerul de proiect si coordonatorii in materie de securitate si sanatate;
c) Identificarea riscurilor si descrierea lucrarilor care pot prezenta riscuri pentru
securitatea si sanatatea lucrarilor;
d) Masuri specifice de securitate in munca pentru lucrarile care prezinta riscuri;
masuri de protectie colectiva si individuala;
e) Amenajarea si organizarea santierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare,
modalitati de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de munca
prevazute de antreprenori si subantreprenori pentru realizarea lucrarilor proprii;
f) Masuri de coordonare stabilite de coordonatorii in materie de securitate si sanatate
si obligatiile ce decurg din acestea;
g) Obligatii ce decurg din interferenta activitatilor care se desfasoara in perimentrul
santierului si in vecinatatea acestuia;
h) Masuri generale pentru asigurarea mentinerii santierului in ordine si in stare de
curatenie;
i) Indicatii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor si
masurile de organizare luate in acest sens;
j) Modalitati de colaborare intre antreprenori, subantreprenori si lucratorii
independenti privind securitatea si sanatatea in munca.
Planul de securitate si sanatate trebuie sa se afle in permanenta la santier pentru a fi
consultat de inspectorii autorizati in domeniu si trebuie pastrat de catre managerul de
proiect timp de 5 ani de la data receptiei finale a lucrarii.
2. Planul propriu de securitate si sanatate
Planul propriu de securitate si sanatate cuprinde ansamblul de masuri de securitate si
sanatate specifice fiecarui antreprenor sau subantreprenor.
Planul propriu de securitate si sanatate trebuie armonizat cu planul de securitate si
sanatate al santierului si trebuie elaborate in cel mult 30 de zile de la data contractarii lucrarii si avizat de
coordonatorul in materie de securitate si sanatate si de medicul de medicina muncii.

Planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa contina cel putin urmatoarele:


a) Numele si adresa antreprenorului/ subantreprenorului;
b) Numarul lucratorilor pe santier;
c) Numele persoanei desemnate sa conduca executarea lucrarilor, daca este
cazul;
d) Durata lucrarilor, indicand data inceperii acestora;
e) Analiza proceselor tehnologice de executie care pot afecta sanatatea si
securitatea lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul de munca pe
santier;
f) Evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele
utilizate, de echipamentele de munca folosite, de utilizarea substantelor sau
preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea
santierului;
g) Masuri pentru asigurarea sanatatii si securitatii lucratorilor, specifice lucrarilor
pe care antreprenorul/ subantreprenorul le executa pe santier, inclusiv masuri
de protectie individuala.
Planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa fie pastrat de catre antreprenor timp
de 5 ani de la data receptiei finale a lucrarii.
3. Registrul de coordonare
Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de catre
coordonatorii in materie de securitate si sanatate, informatii privind evenimentele care au loc in santier,
constatarile si controalele efectuate si deciziile luate.
Registrul de coordonare se prezinta la cerere managerului de proiect, inspectorilor de
munca, inspectorilor sanitari si trebuie pastrat de elaborator, timp de 5 ani de la data receptiei finale a
lucrarii.
4. Dosarul de interventii ulterioare
Dosarul de interventii ulterioare trebuie sa cuprinda:
a) Documentatia de interventii ulterioare, cum ar fi planuri si note tehnice;
b) Prevederi si informatii utile pentru efectuarea interventiilor ulterioare in
conditii de securitate si sanatate.
Dosarul de interventii ulterioare se intocmeste inca in faza de proiectare a lucrarii de catre
coordonatorul in materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii
sau de catre proiectant.
Dosarul de interventii ulterioare se transmite pe baza de proces-verbal, coordonatorului la
nivel de santier, iar dupa receptia finala a lucrarilor se transmite beneficiarului tot pe baza
de proces-verbal ce se ataseaza la dosar.
5. Declaratia prealabila
Beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa intocmeasca o declaratie
prealabila daca durata lucrarilor depaseste 30 de zile lucratoare si pe santier lucreaza simultan mai mult
de 20 lucratori( volum de munca mai mare de 500 oameni-zi).
Declaratia prealabila trebuie sa contina:
1. Data comunicarii;
2. Adresa exacta a santierului;
3. Beneficiarul( beneficiarii) lucrarii( numele si adresele);
4. Tipul lucrarii;
5. Managerul( managerii) de proiect( numele si adresa);

6. Coordonatorul( coordonatorii) in materie de securitate si sanatate pe


durata elaborarii proiectului lucrarii( numele si adresa);
7. Coordonatorul( coordonatorii) in materie de securitate si sanatate pe
durata realizarii lucrarii( numele si adresa);
8. Data prevazuta pentru inceperea lucrarii;
9. Durata estimativa a lucrarilor pe santier;
10. Numarul maxim estimate de lucratori pe santier;
11. Numarul de antreprenori/ subantreprenori si de lucratori independenti
prevazut pe santier;
12. Datele de identificare a antreprenorilor, subantreprenorilor si/sau
lucratorilor independenti.
Declaratia prealabila trebuie intocmita si comunicata inspectoratului teritorial de munca, cu cel
putin 30 de zile inainte de inceperea lucrarilor si va fi actualizata cand au loc schimbari.
Textul declaratiei prealabile trebuie sa fie afisat pe santier, in loc vizibil, inaintea inceperii
executiei lucrarilor.
6. Principiile generale de securitate si sanatate aplicabile proiectului lucrarii si pe durata
realizarii lucrarilor
In materie de securitate si sanatate, legislatia nationala care transpune Directiva 89/ 391/ CEE,
stabileste o serie de principii:
A. Principii generale in elaborarea proiectului lucrarii
Inca din faza de conceptie, studiu si elaborare a proiectului lucrarii, managerul de proiect,
proiectantul si, atunci cand este cazul, beneficiarul trebuie sa ia in considerare principiile
generale de prevenire in materie de securitate si sanatate prevazute in legislatia nationala
care transpune Directiva 89/ 391/ CEE, in special in ceea ce priveste:
a) Alegerea solutiilor arhitecturale, tehnice si/ sau organizatorice in scopul
planificarii diferitelor lucrari ori faze de lucru care se desfasoara simultan sau
succesiv;
b) Estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrari sau faze de lucru;
c) Transpunerea in proiectul lucrarii a tuturor masurilor adoptate cuprinse in
planurile de securitate si sanatate sau in alte documente in domeniu.
B. Principii generale pe durata realizarii lucrarii
Pe toata durata realizarii lucrarii angajatorii si lucratorii independenti trebuie sa respecte
obligatiile generale ce le revin in conformitate cu prevederile din legislatia nationala care
transpune Directiva 89/ 391/ CEE, in special in ceea ce priveste:
a) Mentinerea santierului in ordine si intr-o stare de curatenie corespunzatoare;
b) Alegerea amplasamentului posturilor de lucru, tinand seama de conditiile de acces
la aceste posturi;
c) Stabilirea cailor si zonelor de acces sau de circulatie;
d) Manipularea in conditii de siguranta a diverselor materiale;
e) Intretinerea, controlul inainte de punerea in functiune si controlul periodic al
echipamentelor de munca utilizate, in scopul eliminarii defectiunilor care ar putea
sa afecteze securitatea si sanatatea lucratorilor;
f) Delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare si inmagazinare a diverselor
materiale, in special a materialelor sau substantelor periculoase;
g) Conditiile de deplasare a materiilor si materialelor periculoase utilizate;
h) Stocarea, eliminarea sau evacuarea deseurilor si a materialelor rezultate din
daramari, demolari si demontari;

i) Adaptarea, in functie de evolutia santierului, a duratei de executie efectiva


stabilita pentru diferite tipuri de lucrari sau faze de lucru;
j) Cooperarea dintre angajatori si lucratorii independenti;
k) Interactiunile cu orice alt tip de activitate care se realizeaza in cadrul sau in
apropierea santierului.

7. Cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele de constructii


Legislatia nationala stabileste atributiile si obligatiile ce revin beneficiarilor,
managerilor de proiect, coordonatorilor in domeniu, angajatorilor si lucratorilor, dar si
cerintele minime, generale pentru locurile de munca si posturile de lucru din santiere,
corespunzatoare Directivei 92/ 57/ CEE publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii
Europene-JOCE nr. L245/ 1992.
Cerintele minime de securitate si sanatate pentru santiere de constructii vizeaza
urmatoarele aspecte:
1. Stabilitate si soliditate pentru elemente, suprafete, echipamente si materiale;
2. Instalatiile de distributie a energiei; sa nu conduca la riscuri de electrocutare,
incendiu sau explozie;
3. Caile si iesirile de urgenta sa fie in permanenta libere si sa asigure evacuarea
lucratorilor in conditii de securitate;
4. Detectarea si stingerea incendiilor sa se realizeze prin dispozitive
corespunzatoare;
5. Ventilatia sa asigure aer proaspat, sa nu expuna lucratorii la curenti de aer si sa fie
in stare de functionare. Dimensiunile incaperilor si volumul de aer din acestea sa
permita lucratorilor sa-si desfasoare activitatea fara riscuri pentru securitatea,
sanatatea si confortul lor.
6. Expunerea la riscuri particulare are ca scop protejarea lucratorilor la factori nocivi
sau toxici( zgomot, praf, vapori, gaze) si o interventie de prim ajutor imediata si
eficienta;
7. Temperatura sa fie adecvata organismului uman;
8. Iluminatul natural sau artificial al locurilor de lucru trebuie sa asigure o lumina
suficienta pentru a evita riscurile de accidente;
9. Usile si portile sa functioneze normal si sa fie semnalizate si intretinute;
10. Caile de circulatie sa fie calculate, plasate si amenajate pentru un acces usor si o
evacuare fara riscuri;
11. Spatiul pentru libertatea de miscare la postul de lucru a lucratorilor, sa fie
suficient in raport cu activitatea, echipamentul si materialele folosite;
12. Primul ajutor sa se poata asigura in orice moment cu personal pregatit in acest
scop. Sa se prevada incaperi sau spatii de prim ajutor cu instalatii, materiale,
medicamente si echipamente adecvate;
13. Instalatii sanitare:
a) Lucratorii trebuie sa dispuna de apa potabila pe santier in cantitati
suficiente;
b) Dusurile si chiuvetele separate pentru femei si barbati, prevazute cu apa
curenta rece si calda, in numar suficient, cu spatii adecvate pentru o toaleta
corespunzatoare a lucratorilor in conditii de igiena, si sa comunice cu
vestiarele sau sa fie in apropierea acestora;
c) Cabinele de WC- uri si chiuvetele sa fie dispuse in locuri speciale,
separate pe sexe, in numar suficient, sa nu polueze mediulecologice ;

d) Retea provizorie de canalizare si de alimentare cu apa pentru productie,


usor de montat, demontat si de intretinut;
14. Vestiarele si dulapurile pentru imbracamintea lucratorilor sa fie in numar
corespunzator, pe sexe, usor accesibile cu capacitate adecvata, dotate cu scaune
sau banci, sa permita fiecarui lucrator sa-si usuce imbracamintea de lucru si sa-si
puna efectele personale sub cheie;
15. Incaperile pentru odihna si cazare( dormitoare) aferente personalului nelocalnic
trebuie sa fie incapatoare, dotate cu paturi, dulapuri, mese si scaune, cu grupuri
sanitare corespunzatoare numarului de lucratori cazati;
16. Salile de mese sa permita preluarea mesei in conditii corespunzatoare si daca este
cazul lucratorii sa aiba facilitate pentru a-si pregati si masa in mod igienic;
17. Lucratorii cu dezabilitati sa dispuna de amenajari specifice ale locurilor de munca,
usilor, cailor de comunicatie, scarilor, dusurilor, chiuvetelor si WC- urilor;
18. Influentele atmosferice nu trebuie sa afecteze securitatea si sanatate lucratorilor.
Acestia trebuie sa fie protejati impotriva efectelor factorilor atmosferici.
19. Caderile de la inaltime trebuie sa fie prevenite cu ajutorul balustradelor de
protectie solide, suficient de inalte si prevazute cu protectie intermediara, dar si
prin utilizarea echipamentului adecvat lucrului la inaltime.
20.Caderile de obiecte trebuie limitate prin mijloace tehnice si organizatorice iar
materialele si echipamentele sa fie manipulate, amplasate sau depozitate astfel
incat sa se evite rasturnarea ori caderea lor.
21. Schelele, scarile si platformele de lucru sa fie concepute, construite si intretinute
astfel incat sa se evite riscurile de accidente prin prabusirea sau deplasarea lor
involuntara, sa fie rezistente, stabile, controlate periodic si utilizate corect;
22. Instalatiile de ridicat si accesoriile acestora inclusive elementele componente si de
fixare, de ancorare si de sprijin sa fie bine proiectate, construite, instalate, utilizate
corect, sa fie verificate periodic si sa aiba o intretinere care sa le mentina intr-o
stare buna de functionare;
23. Instalatiile, masinile, echipamentele, inclusive uneltele de mana trebuie sa fie
proiectate si construite pe principii ergonomice, sa fie folosite si manevrate
corect, sa fie intretinute si verificate periodic;
24. Lucrarile de demolare vor adopta masuri de prevenire, metode si procedee
corespunzatoare si se vor executa sub supravegherea unei persoane competente.

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SECURITATII SI


SANATATII IN MUNCA

1. ASPECTE GENERALE :
Securitatea si sanatatea in munca constituie un ansamblu de activitati institutionalizate avand ca
scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca,apararea vietii,integritatii
fizice si psihice,sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca.
Securitatea si sanatatea in munca este reglementata prin legea nr.319 din 14 iulie 2006
Legea securitatii si sanatatiii in munca, transpune Directiva Consiliului nr.89/391/CEE privind
introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de
munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr.L 183/ 1989.
Legea are ca scop instituirea de masuri privind imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca a
lucratorilor si se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor din toate sectoarelor de
activitate atat publice cat si private, deci si in sectorul de constructii (cu exceptia fortelor armate,
politiei, cazurilor de dezastre, inundatiei si protectiei civile).
Legea stabileste principiile generale referitoare la:
prevenirea riscurilor profesionale;
protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
eliminarea factorilor de risc si accidentare;
informarea,consultarea si participarea echilibrata potrivit legii;
instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor,
precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.
In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea
accidentelor de munca si bolilor profesionale ,legea stabileste obligatii specifice atat pentru angajatori
cat si pentru lucratori.
2. OBLIGATIILE ANGAJATORILOR:
a) sa asigure cadrul organizatoric si mijloacele necesare securitatii in munca;
b) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, sa asigure evitarea si combaterea
riscurilor la sursa;
c) sa adapteze munca la om in ceea ce privese amenajarea locurilor de munca, alegerea echipamentelor
de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii,a muncii cu
ritm predeterminat si a diminuarii efectelor asupra sanatatii lucratorilor.

d) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice
si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca
specifice unitatii;
e) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca,
inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;

f) sa elaboreze instructiuni proprii in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinind seama de particularitatile activitatilor si ale
locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;
i) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in
planul de prevenire si protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii
in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;
j) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fii
afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;
k) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta
este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si protectie necesare;
l) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia
specifica;
m) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
nt) sa asigure echipamente individuale de protectie;
o) sa acorde in mod gratuit si obligatoriu o alimentatie de protectie persoanelor care lucreaza in
conditii de munca ce impun acest lucru;
p) sa acorde in mod gratuit si obligatoriu materiale igienico-sanitare pretinse de activitatea la locurile
de munca, prin contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca.
3. OBLIGATIILE LUCRATORILOR:
Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa,
precum si cu instructiunilor primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de
accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de
actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca. In acest sens lucratorii au urmatoarele
obligatii:
a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport
si alte mijloace de productie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze
sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
c) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si
masurile de aplicare a acestora;

4. NORMELE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA:

Normele, reglementarile si raspunderile prin lege privind securitatea si sanatatea in


munca, reprezinta un sistem unitar de masuri aplicabile tuturor participantilor la
procesul de munca;
Normele de prevenire a riscurilor, precum si de protectie a sanatatii si securitatii
lucratorilor, se axeaza atat pe aspectele referitoare la asigurarea securitatii in munca, cat
si la cele de sanatate in munca;
Normele de securitate si sanatate in munca au ca scop eliminarea sau diminuarea
factorilor de risc de accidente si/sau de imbolnavire profesionala, existenti in sistemul
de munca, pentru fiecare din componentele acestuia (executant-sarcina de muncamijloacele de productie-mediul de munca);
In domeniul securitatii si sanatatii in munca se delimiteaza si se definesc urmatoarele
categoriide norme:
a) norme generale de securitate si sanatate in munca;
b) norme specifice de securitate in munca;
c) instructiuni proprii de securitate in munca;
d) norme privind sanatatea si igiena muncii.

a) Normele generale de securitate si sanatate in munca : cuprind principii, reguli si masuri generale
de
prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale aplicabile in toate sectoarele de
activitate ale economiei nationale.
Normele generale de securitate si sanatate in munca pe activitati sau grupe de activitati distincte in
cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de securitate a muncii.
b) Normele specifice de securitate in munca: cuprind reguli si masuri pentru fiecare sector de
activitate din economia nationala (inclusiv pentru sectorul de constructii).
Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale
in baza unei metodologii distincte.
c) Instructiunile proprii de securitate in munca: au ca scop detalierea si particularizarea
prevederilor
din normele generale, a celor specifice, a standardelor si a altor acte normative in domeniu, in
functie de caracteristicile proceselor de munca.
Instructiunile proprii de securitate in munca se elaboreaza, in mod obligatoriu, de catre angajator
(persoane fizice sau juridice, romane sau straine ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei.
d) Normele privind sanatatea lucratorilor in munca se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si
Familiei, avand un caracter obligatoriu si urmaresc asigurarea sanatatii salariatilor in procesul de
munca.

Normele generale specifice, standardele si instructiunile proprii, de securitate in munca precum si


normele de sanatate in munca se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislative
sau a celor datorate progresului tehnic.

Reglementarile in domeniul protectia si igiena muncii sau in noua viziune europeana a


securitatii si sanatatii in munca, urmaresc trei directii de actiune:
- protectia juridica : reprezentata prin acte normative si reglementari
legislative ce asigura cadrul in baza caruia se apreciaza obligatiile,
raspunderile, gradul de vinovatie si sanctiunile pentru abaterile savarsite;
- protectia sanitara privind sanatatea in munca se refera la evitarea si
diminuarea noxelor si bolilor profesionale, la aspectele de igiena si sanatate in
cadrul proceselor de munca, cat si la acordarea primului ajutor in cazul unui
accident de munca;
- protectia propriu-zisa a muncii se axeaza pe asigurarea securitatii in munca,
prin norme, instructiuni, reglementari tehnice si organizatorice de prevenire a
accidentelor din procesele de munca.

5. ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Persoanele fizice si juridice ce desfasoara activitati de productie sau prestari de servicii, au


obligatia de a obtine autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in
munca, emisa de catre inspectoratele teritoriale de munca.
Organizarea sistemului de asigurare a securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor, trebuie sa
aiba in vedere stabilirea unei strategii si politici proprii de protectie si de prevenire, care sa
,cuprinda tehnologii utilizate, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si
influenta factorilor din mediul de munca, precum si implementarea unui sistem de management
al securitatii si sanatatii in munca ca fiind parte componenta a sistemului general de
management.
In aceasta directie angajatorul trebuie sa intocmeasca unplan de prevenire prin care sa
stabileasca, in urma evaluarii riscurilor fiecarui loc de munca, masuri de prevenire si protectie,
de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea
securitatii si sanatatii lucratorilor. Acest plan de prevenire si protectie se va supune analizei
lucratorilor sau reprezentantilor lor si se va actualiza periodic pe masura ce intervin modificari
ale conditiilor de munca sau a aparitiei unor riscuri noi.
Angajatorul va desemna unul sau mai multi lucratori, pentru a se ocupa de activitatile de
protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din firma, denumitilucratori
desemnati. Acesti lucratori desemnati trebuie sa aiba capacitatea, timpul necesar si mijloacele
adecvate sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.
Deasemenea pentru transpunerea in activitatea agentilor economici, a masurilor de asigurare a
securitatii si sanatatii lucratorilor in procesele de munca, se va prevedea in structura
organizatorica a acestora un serviciu (compartiment) intern de prevenire si protectie.
Serviciul intern de prevenire si protectie a muncii se organizeaza obligatoriu pentru un numar
mai mare de 50 de angajati. Acest compartiment va cuprinde:

serviciul de securitate a muncii cu rolul de asigurare a conditiilor de


prevenire si protectie a muncii, de instruire si informare a lucratorilor privind
riscurile de accidente de munca in vederea evitarii acestora;
- serviciul medical de medicina a muncii, intern sau extern, care sa asigure
prin medici de medicina muncii, supravegherea corespunzatoare a sanatatii
lucratorilor si care sa identifice factorii de imbolnaviri profesionale, in
vederea adoptarii masurilor adecvate de diminuare si eliminare a acestora.
Pentru a asigura participarea angajatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, in unitatile cu mai mult de 50 de angajati, se va organiza un
Comitet de securitate si sanatate in munca.
Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din reprezentantii acestuia si medical
de medicina a muncii.
Comitetul de securitate si sanatate in munca functioneaza pe baza unui regulament de
functionare propriu, avand atributii de analiza, urmarire si control privind respectarea
reglementarilor privind securitatea si sanatate in munca a lucratorilor dar si sa ia masuri si sa faca
propuneri privind politica firmei, dar si pentru planul de prevenire si protectie, in sensul
imbunatatirii conditiilor de munca, a prevenirii accidentelor de munca si imbolnavirii
profesionale.
Cheltuielile aferente realizarii masurilor de prevenire si protectie in vederea asigurarii securitatii
si sanatatii in munca vor fi suportate din capitalul Alte cheltuieli de exploatare sau din sumele
aferente capitalului de Cheltuieli indirecte din documentatiile de deviz privind executia
lucrarilor de constructii ale agentilor economici.
Activitatile de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca si cheltiuelile
necesare realizarii acestora se finanteaza si se aproba de catre Guvern, la propunerea Ministerului
Muncii si Solidaritatii Sociale, conform legii.
Responsabilitati privind asigurarea securitatii si sanatatii in munca:
- responsabilitati la nivelul agentului economic (firma)
- responsabilitati la nivelul personalului de conducere
- responsabilitati la nivelul sefilor de echipa
- responsabilitati la nivelul investitorului
- responsabilitati la nivelul proiectantilor
- responsabilitati la nivelul producatorilor de materiale, echipamente, produse
- responsabilitati la nivelul lucratorilor.
Autoritatile si institutiile competente cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca
sunt:
- Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, ce coordoneaza si conduce
intreaga activitate in domeniu;
- Ministerul Sanatatii Publice, coordoneaza activitatea de medicina a muncii la
nivel national;
- Ministerul Educatiei si Cercetarii pentru activitatea de pregatire generala si de
specialitate in domeniu;
- Inspectoratul Muncii pentru controlul aplicarii legislatiei;
- Asiguratorul, stabilit de lege, in domeniul asigurarii pentru accidente de munca
si boli profesionale;
- Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii
fundamenteaza stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de securitate si
sanatate in munca si promoveaza politica stabilita pentru acest domeniu.
- Inspectia Muncii pentru controlul aplicarii legislatiei.

6. MASURILE DE ASIGURARE A SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA


Masurile de securitate si sanatate in munca se elaboreaza pe baza unui ghid ce cuprinde
nomenclatorul de masuri de securitate si sanatate in munca, specifice pentru fiecare sector al economiei
nationale si implicit pentru sectorul de constructii.
Masurile de securitate si sanatate in munca se grupeaza in trei categorii, dupa cum urmeaza:
I. Masurile tehnice de securitate si sanatate in munca ce vizeaza ansamblul masurilor ce se refera
la mijloacele de productie si la mediul de munca. Ele integreaza principiile de securitate cu cele de
productivitate si fiabilitate in faza de concepere si realizare a sistemelor tehnice (aparate,
dispozitive, echipamente, utilaje si masini de constructii). Masurile tehnice asigura protectia
intrinseca a sistemelor mecanice fiind structurate astfel:
- Sisteme, aparate si dispozitive de combatere a riscurilor mecanice,
electrice, chimice, termice, biologice etc.;
- Sisteme, aparate si dispozitive de imbunatatire a microclimatului (unde se
impune);
- Sisteme si instalatii de ventilatie industriala (in atelierele de productie
auxiliara);
- Sisteme si dispozitive de combatere a zgomotului si vibratiilor;
- Sisteme de imbunatatire a iluminatului;
- Sisteme si dispozitive pentru combaterea radiatiilor ionizante si
electromagnetice (daca este cazul);
- Aparate si dispozitive pentru combaterea electricitatii statice;
- Aparatura de semnalizare si control pentru noxe;
- Aparate si dispozitive pentru prevenire exploziilor, incendiilor si
autoaprinderilor;
- Materiale si sisteme de semnalizare, avertizare;
- Masuri pentru imbunatatirea conditiilor de munca;
- Sisteme de protectie in subteran (diguri, usi de aeraj, baraje, instalatii de
degazare, umectare, aparate de salvare);
- Proiectarea sau reproiectarea locurilor de munca si a tehnologiilor sub
aspectul securitatii si sanatatii in munca.
II. Masurile organizatorice de securitate si sanatate in munca se raporteaza la ansamblul masurilor de
protectie referitoare la executant si la sarcina de munca, fiind grupate astfel:
- Instruirea, formarea si perfectionarea personalului in domeniul cunoasterii,
insusirii si formarii aptitudinilor in directia securitatii si sanatatii in munca;
- Testarea medicala si psihologica a personalului;
- Autorizarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
- Evaluarea riscurilor de accidente la locul de munca;

Certificarea echipamentelor tehnice si a echipamentelor individuale de


protectie, conform prevederilor HGR nr. 115/ 2004;
Optimizarea procedurilor si metodelor de lucru;
Proiectarea si reproiectarea ergonomica a locurilor de munca;
Organizarea si amenajarea cabinetelor de securitate si sanatate in munca;
Materiale de instruire, testare si informare;
Organizarea de conferinte, consfatuiri cat si a propagandei in domeniul
securitatii si sanatatii in munca;
Elaborarea de norme specifice si instructiuni proprii de securitate si sanatate
in munca;
Publicatii in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
Echipament individual de protectie;

III. Masurile sanitare se refera la ansamblul de masuri necesare asigurarii sanatatilor lucratorilor in
procesele de munca si constau in:
- Alimentatie speciala pentru cresterea rezistentei organismului. Alimentatia de
protectie se acorda obligatoriu;
- Materiale igienico-sanitare si materiale pentru igiena corporala a salariatilor se
acorda obligatoriu si gratuit pe baze legale;
- Aparatura si substante pentru dezinsectie si deratizare;
- Unguente, alifii si alte substante pentru intretinerea si protectia pielii;
- Amenajarea de spatii fixe sau mobile pentru protejarea angajatilor impotriva
conditiilor meteorologice necorespunzatoare;
- Gratare din lemn in incaperile de lucru in care pardoselile se umezesc in
permanenta sau sunt executate din materiale cu inertie termica;
- Amenajarea de hidranti, fantani arteziene si rezervoare cu solutii neutralizante
pentru spalare, in locurile de munca unde exista pericol de arsuri cu substante
chimice;
- Organizarea de posturi de prim ajutor, la locurile de munca care prezinta
pericole de accidente de munca si imbolnaviri profesionale;
- Amenajari de grupuri sanitare si vestiare pentru imbracamintea proprie a
angajatilor, cat si pentru echipamentul de protectie.
7. ECHIPAMENTELE DE PROTECTIE PENTRU ASIGURAREA SECURITATII SI
SANATATII IN MUNCA

Echipamentele de protectie in vederea prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor


profesionale, se structureaza in doua categorii:
a) Echipamentele de munca sunt reprezentate prin masinile, utilajele, instalatiile, aparatura,
dispozitivele, uneltele si alte mijloace asemanatoare folosite la locul de munca.
Echipamentele de munca trebuie sa nu prezinte pericol pentru sanatatea sau viata lucratorilor si sa
corespunda prevederilor si reglementarilor cuprinse in HGR nr. 1146/ 30.08.2004 privind cerintele
minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca.
Aceste echipamente trebuie verificate si certificate de organisme recunoscute de Ministerul
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
o Echipamentul individual de protectie reprezinta orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea pune in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca.
a. Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna
sa functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intermediul intretinerii, repararii si

inlocuirilor necesare. Angajatorul asigura instruirea lucratorului si chiar antrenamente


pentru modul de purtare a echipamentului individual de protectie.
Degradarea, respective pierderea calitatii de protectie a echipamentului impune inlocuirea
obligatorie a acestuia.
Echipamentul individual de protectie trebuie sa respecte prevederile HGR nr.115/ 2004 privind
stabilirea cerintelor esentiale de securitate, cat si HGR nr.1048/ 2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie
la locul de munca.