Feniculul (Foeniculum vulgare) este folosit n tratarea a numeroase afeciuni datorit

proprietilor acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant.

n medicina popular, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipa iei, balonrilor,
calmarea colicilor.
Exist cteva preparate pe baz de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale:
ceaiul de fenicul, necesar n vindecarea bronitei, laringitei, amigdalitei, faringitei,
oboselii fizice i psihice.
Pulberea preparat din semine de fenicul ajut la tratarea celulitei, depresiilor,
amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap.
Vinul preparat din fructele de fenicul reprezint un remediu natural excelent.
Fructele de fenicul au proprietatea de a calma i alina durerile de orice natur i se pot
utiliza sub forma de diverse preparate.

Uleiul esential de fenicul are un miros ierbos, uor miros picant, asemanator cu
anasonul.
Uleiul esential de fenicul are un efect bland de calmare, ajutand la depasirea starilor de
iritare si nervozitate si ameliorand hiperemotivitatea. Este un calmant cu efect tonic,
combatand eficient oboseala.
Proprietatile sale aperitive, digestive, antispastice si antiseptice intestinale sunt utile in
lipsa poftei de mancare, in indigestia pe fond de oboseala si stres, in digestie lenta,
balonare, constipatie, in colite, colici abdominale si parazitoze intestinale. In unele
gastrite este calmant gastric.
Mai este util si in infectiile cailor respiratorii, in astm si in bronsita spastica. Uleiul volatil
de fenicul inlatura halena neplacuta, urat mirositoare a gurii.
Feniculul este util in celulita si obezitate si, deoarece contine hormoni estrogeni, este
recomandat ca adjuvant in tulburarile de menopauza si amenoree. De asemenea,

stimuleaza secretia laptelui la mamele care alapteaza. Are efecte diuretice

recunoscute, fiind folositor ca adjuvant in caz de pietre la rinichi, guta, oligurie. Este
afrodiziac.

Feniculul, folosit deja din Antichitate, atat in bazinul mediteranean,

cat
si in Asia, cultivat astazi pe toate continentele, seamana, ca aroma si infatisare, pe de
o parte cu anasonul si mararul, iar pe de alta cu chimionul si chimenul, toate facand
parte din familia Apiaceae (Umbeliferae).
Asemanarile dintre plante au facut ca, de multe ori, sa fie folosite denumiri comune
pentru cate un grup de plante. Denumirile difera destul de mult de la o zona la alta.
Este interesanta denumirea greceasca, marathon, care trimite la maratonul din Grecia
Antica, dar si la madhuraka din sanskrita, respectiv la radacina indoeuropeana medhu
care inseamna dulce. Si feniculul are intr-adevar un gust usor dulceag... Este
interesant ca numele seamana izbitor cu romanescul marar. Cele doua plante, care
seamana intre ele, asa cum am mai spus, au denumiri comune in mai multe limbi.
Cu denumirea stiintifica din latina, Foeniculum vulgare, aceasta planta are denumiri
asemanatoare in majoritatea limbilor europene, fennel (sweet cumin) in engleza,
fenouil (aneth doux) in franceza, Fenchel in germana, fenkhel in rusa, finacchio in
italiana, funcho in portugheza sau fankal, venkel, fenkoli in suedeza, olandeza,
respectiv finlandeza. La noi numele variaza foarte mult in functie de regiune: anason
mare, anason dulce, anason nemtesc, chimen dulce, marar bulgaresc, secara de
gradina, molura, molotru etc. Este de remarcat frecventa trimitere la anason, la chimen
si la marar, dar si asemanarea cu spaniolul hinojo.
Antidot stravechi, folosit si in bucatarie
Daca in China Antica, unde era foarte popular, era folosit ca antidot impotriva
muscaturilor de sarpe, egiptenii si romanii ii cunosteau calitatile stomahice si antitoxice.
Impreuna cu mararul era folosit pentru prepararea asa-numitei "ape impotriva colicilor"
si era utilizat in curele de slabire datorita senzatiei de satietate pe care o confera. In
perioada medievala a fost cultivat in manastiri, ceea ce i-a crescut foarte mult
popularitatea. Era considerat o planta magica. Cunoscut in special sub numele de
fenkle, era utilizat impotriva vrajitoarelor.
Este folosit in multe bucatarii traditionale din Iran, India, Kashmir, Sri Lanka, in
amestecul panch pharon din Bengal, wu xiang fen (Chinese five spice powder) din
China, la prepararea muraturilor si a otetului si painii aromate in Europa centrala, iar in
zona mediterana la mancarurile cu carne, peste si fructe de mare, respectiv in

amestecul traditional herbes de Provence.

Practic, intreaga planta este comestibila. Fructele, in mod eronat numite de multe ori
seminte, in afara de valoarea lor fitoterapeutica, reprezinta si un foarte apreciat
condiment, putand fi folosite atat intregi, cat si macinate. Dar trebuiesc pastrate in
recipiente bine inchise, ferite de umezeala si de lumina. Polenul are o aroma subtila,
mai putin dulce. Foarte scump si destul de rar, polenul de fenicul este comercializat in
Italia si SUA sub numele de "condimentul ingerilor". Frunzele si tulpina pot fi mancate
ca legume. Depinde insa de specie. O tulpina carnoasa si gustoasa are feniculul de
Florenta sau finocchio.
Planta care seamana cu mararul
La noi, feniculul creste numai cultivat, fiind intalnit mai ales in Campia Dobrogei,
Olteniei, Crisurilor, Timisului, Baraganului, Moldovei.
Feniculul este o specie ierbacee bienala sau perena cu inaltimea de 1-2,5 m, foarte
ramificata, incepand de la baza, cu tulpina cilindrica, dreapta, fin striata. Frunzele
alungit-triunghiulare sunt penat-sectate cu segmente fine si cu o teaca foarte
dezvoltata. Florile aromatice, cu cinci petale mici, galben-aurii sunt grupate cate 10-20
in umbele mari, terminale. Se aseamana cu mararul cu care se poate poleniza
incrucisat, rezultand seminte lipsite de aroma, motiv pentru care nu trebuiesc cultivate
impreuna. Fructele, denumite de obicei in mod eronat seminte, cu gust dulceag usor
mentolat si miros aromat, caracteristic si placut (asemanator, dar mai bland ca
anasonul), sunt formate din doua achene, usor arcuite sau drepte, fiind marcate de 5
coaste longitudinale foarte proeminente. Micute, ele au o lungime de 4-10 mm si o
grosime de 1,5-4 mm. Achenele sunt de culoare cenusiu-verzuie pana la brun-verzui,
iar coastele longitudinale sunt galben-verzui.
Feniculul infloreste din iulie pana in septembrie. Fructele se recolteaza, pe masura ce
se coc, doar la completa lor maturitate, mai intai cele de pe inflorescentele superioare,
apoi celelalte. Dupa uscare sunt verzi, iar cele de buna calitate - de un verde
stralucitor.
Datorita florilor foarte frumoase care dureaza mult timp, feniculul este folosit si ca
"planta de bordura", el permitand imbinarea placutului cu utilul.
Fructele sunt bogate in ulei volatil (2%-6%) din care 50-70% trans-anetol cu gust dulce,
continuand cu fenchon cu gust de camfor, camfen, limonen, felandren, alfa si pinen, astragol, lipide, aleurona, derivati cumarinici, flavonoide, albumine, zaharuri
substante minerale, mucilagii, ceruri, stigmasterina, substante amare.
Feniculul, remediu natural
Feniculul este un antiseptic, carminativ (absoarbe gazele linistind astfel crampele),
sedativ, antiinflamator, spasmolitic asupra musculaturii netede, analgezic in cazul
colicilor, galactogog (stimuleaza secretia laptelui), antispastic, expectorant cu calitati
stomahice, antitoxice, diuretice, calmeaza spasmele muschilor bronsici linistind tusea
convulsiva si astmatica. Feniculul are o actiune estrogena datorita dianetolului si
fotoanetololului si este un bun adjuvant in cazul diabetului. Uleiul esential are o usoara

actiune antifungica asupra dermatofitilor din genul Trichophyton si Microsporum.

Frunzele contin un principiu hipotensiv. In medicina veterinara se prepara un decoct
din intreaga planta si se administreaza ca eupeptic si galactogen. Semintele ramase
dupa extragerea uleiului volatil pot fi utilizate ca furaje concentrate pentru vacile de
lapte.
Prin depasirea dozelor terapeutice survin aceleasi efecte ca in cazul fructelor de
anason. Feniculul este contraindicat in ulcerul gastric si duodenal, in enterocolite
cronice si acute. Foarte rar apar reactii alergice cutanate, gastrice si intestinale.
Feniculul este utilizat si in homeopatie, cu rezultate bune pentru tuse, astm, inapetenta
si balonari, dar si pentru ochi si pentru cresterea secretiei de lapte.
In cazul bronsitei se foloseste sub forma de comprese sau de inhalatii, dar si pentru
gargara, usurand expectoratia si calmand inflamatiile gatului. Este utilizat, de
asemenea, in cazul laringitei, amigdalitei, faringitei, bronsitei, astmului bronsic, tusei
convulsive. Spalaturile si compresele oculare cu ceai de fenicul odihnesc si intaresc
ochii obositi, maresc acuitatea vizuala, combat blefarita si conjunctivita si au o actiune
antiseptica si antiinflamatoare. Este folosit pentru ingrijirea pielii uscate si calmarea
pielii iritate, dar si impotriva hematoamelor, avand o larga utilizare in cosmetica. Uleiul
de masaj ajuta la reducerea celulitei, la eliminarea toxinelor, edemelor si a durerilor
reumatice. Lasa pielea elastica, neteda, fiind un excelent factor de relaxare.
Ulei esential de fenicul
Uleiul de fenicul confera o stare de confort si de multumire, fiind util pentru
persoanele nervoase, iritabile sau care au retineri in a se exterioriza (ceea ce
risca sa conduca in timp la o lipsa de entuziasm, la frica de comunicare si la
teama de experiente noi).
Nu putem neglija nici actiunea hormonala care permite regularizarea ciclului
menstrual, in special cand acesta este insotit de crampe dureroase, si
diminuarea stresului premenstrual. Este important pentru reglarea unor
disfunctii ale glandelor mamare, in special pentru cresterea cantitatii de lapte
la tinerele mame. Dar, poate, cel mai spectaculos efect il constituie marirea sanilor,
reducerea ritmului de crestere a pilozitatilor si catifelarea pielii. La menopauza reduce
simptomele neplacute cauzate de fluctuatiile hormonale, dar si riscul de osteoporoza.
Este folosit ca adjuvant in cazul intoxicatiilor cu plante sau ciuperci toxice si reduce
considerabil efectul toxic al alcoolului. Este util in cazul infectiilor renale si urinare, a
pancreatitei, apendicitei, a prolapsului colonului, in profilaxia hemoroizilor in cazul
insuficientei cardiace cu edem, a anorexiei, precum si in anumite tulburari
neurovegetative.
Insa, fara indoiala, cea mai larga utilizare o are in tratarea si prevenirea indigestiilor,
enterocolitei, a colicilor, balonarilor, a constipatiei, a digestiei lente, a indigestiei pe fond
nervos sau dupa o masa copioasa. Este un bun digestiv si vermifug, un tonic gastric,
combate atonia digestiva si este folosit inclusiv in tratamentul colonului iritabil. In
tulburari digestive, ceaiul de fenicul aduce o linistire a spasmelor stomacului si

intestinelor, calmand durerile si restabilind apetitul, fiind folosit inclusiv la copiii mici.
Produse pe baza de fenicul
Fara indoiala, cele mai bune rezultate se obtin prin combinarea lui cu alte plante.
Acesta este si cazul prestigioaselor produse Aboca. Este vorba de liderul de piata al
produselor fitoterapeutice din Italia si nu numai. In cazul acestora avem in plus garantia
unor produse cu eficacitate maxima, absolut naturale, lipsite de orice adaosuri sau
urme de substante chimice de sinteza. Atat cultivarea plantelor, cat si procesarea lor se
realizeaza sub un control strict, impus de normele ecologice, conform unor tehnologii
de ultima ora bazate pe brevete proprii.
Ceai Finocarbo Plus
In cazul problemelor digestive, a indigestiei sau a
spasmelor abdominale se recomanda Finocarbo Plus,
atat sub forma de capsule, cat si de ceai. Datorita
continutului inalt de principii active, are un efect
calmant si tonic, stimuleaza secretia acidului gastric si
biliar, precum si eliminarea naturala a gazelor
intestinale, reducand balonarea si stimuland digestia.
In caz de constipatie, gasim un preparat la fel de
eficient, Sollievo. Cu un complex de plante antrachinone cu efect laxativ si de plante
digestive care amelioreaza simptomele corelate cu constipatia, Sollievo are o actiune
puternic laxativa cu efect sigur in 8-12 ore de la administrare, regland in acelasi timp
tranzitul intestinal la nivel global.
Ceai Sollievo
Sollievo actioneaza in probleme de tranzit digestiv, mai
ales in constipatia acuta, dar si in alte afectiuni ale
aparatului digestiv, precum digestie dificila, sau dureri
abdominale, ameliorand tulburarile gastrice si biliare si
avand o puternica actiune antispastica. Atat pentru
Finocarbo plus, cat si pentru Sollievo, ceaiul are,
datorita amestecului de plante folosit, un gust foarte
placut, in timp ce capsulele, respectiv tabletele, permit
o administrare extrem de comoda. Pentru o eficacitate maxima sunt recomandate
combinatiile de fenicul cu alte plante, impreuna cu care efectele acestuia se
potenteaza si se obtin rezultate remarcabile.