PAN

Acoperit de frunze vetede pe-o stnc zace Pan.

E orb i a btrn.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
cci ochii-i s-au nchis - ca melcii - peste iarn.
Stropi calzi de rou-i cad pe buze:
unu,
doi,
trei.
Natura i adap zeul.

Ah, Pan!
l vd cum i ntinde mna, prinde-un ram
i-i pipie
cu mngieri uoare mugurii.

Un miel s-apropie printre tufiuri.

Orbul l aude i zmbete,
cci n-are Pan mai mare bucurie
dect de-a prinde-n palme-ncetior cporul mieilor
i de-a le cuta corniele sub nstureii moi de ln.
Tcere.

n juru-i peterile casc somnoroase

i i se mut-acum i lui cscatul.
Se-ntinde i i zice:
"Picurii de rou-s mari i calzi,
corniele mijesc,
iar mugurii sunt plini.

S fie primvar?"