4.

Modificarile de efort ale sngelui

Acestea evidentiaza adaptari ale volumului si compozitiei plasmei dar si ale
numarului de hematii globule rosii si leucocite globule albe. Ca adaptari imediate:
-Eforturile de scurta durata (anaerobe) produc cresterea acidului lactic pna la
valori de 150-160 mg/100 ml la neantrenati si chiar de 280 mg/l la antrenati; pH-ul
sanguin scade, iar elementele figurate cresc.
-Eforturile de lunga durata care se desfasoara si n conditii de temperatura
crescuta produc scaderea volemiei, scaderea glicemiei, cresterea lipidelor, a proteinelor.
Efortul fizic influenteaza si activitatea hormonala, crescnd secretia glandelor
suprarenale. Ca adaptari tardive ( de antrenament) sunt cresterea volumului sanguin si a
hematiilor si scaderea vscozitatii sngelui.

5. Modificarile de efort ale aparatului cardiovascular:

a) adaptari imediate:
frecventa cardiaca creste proportional cu intensitatea efortului de la valori de
60-80 c/min n repaus, poate ajunge la 180-200 c/min n efort;
volumul sistolic creste de la 60-70 ml n repaus, la 120 ml n efort;
debitul cardiac de la 5-6 litri / min n repaus, ajunge la 35-40 l;
tensiunea arteriala creste de la valori de 120 mmHg n repaus, la 200-240
mmHg n efort;
rezistenta periferica scade ori de cte ori creste debitul sanguin;
cantitatea de snge circulant creste n efort prin redistribuirea lui din teritoriile
inactive;
viteza de circulatie creste de aproximativ 3 ori.
b) adaptari tardive (de antrenament):
volumul cordului creste de la 600-800 la 900-1300 ml;
greutatea cordului creste de la 300 gr la 500 gr;
frecventa cardiaca scade (bradicardie) poate ajunge la 50- 42 si chiar 24 c/min.
tensiunea arteriala este putin influentata de antrenament.

6.Modificarile de efort ale respiratiei

a) modificari imediate:
frecventa respiratie creste de la 12-16 resp./min, la 30-40 n efort maximal;
amplitudinea respiratiilor se mareste de la 500 ml volum curent n repaus, la
3000 ml aer;
debitul ventilator creste de la 6 l/ min la 30-40 l/ min consumul de oxigen
creste de la 250-300 ml/ min la 5-6 l/ min
b) modificari tardive:
frecventa respiratorie de repaus scade;
respiratia este ampla;
debitul respirator n repaus este de 6-8 l/ min;
capacitatea vitala la sportivii antrenati este de 6000-7000 ml fata de neantrenati
care au 3000-4000 ml.

7.Termoreglarea
Termoreglarea este un fenomen complex prin care se mentine constanta
temperatura corpului n conditiile variatiilor permanente ale mediului ambiant.
Termoreglarea se realizeaza prin reflexe ce antreneaza:
- receptorii termici (pentru cald si frig), centrali, n hipotalamus si periferici, n piele, care
sunt conectati prin fibre nervoase cu centrii nervosi
- centrii nervosi reglatori cu rol n perceperea constienta a mediului, n formarea
senzatiilor de frig sau cald si n reglarea voluntara a temperaturii corpului
- efectorii termici (muschii scheletici si glandele sudorale)
Homeotermia se datoreaza unor mecanisme de reglare a echilibrului ntre
producerea de caldura (termogeneza) si pierderea ei (termoliza).
Termogeneza este rezultatul reactiilor metabolice energogenetice de oxidoreducere din mitocondrii care se desfasoara nencetat n toate celulele organismului.
Termogeneza este proportionala cu consumul de oxigen. Tiroida este considerata glanda
termogenetica a organismului. Activitatea ei creste iarna si diminua vara, este mai intensa
la populatiile din zonele temperate si reci si mai redusa la cele din zonele tropicale.

Hormonii medulosuprarenalieni si sistemul nervos simpatic au deasemenea rol

termogenetic. O alta sursa importanta de caldura este activitatea tesutului muscular striat.
Cnd temperatura scazuta a mediului nconjurator tinde sa diminueze temperatura
corpului, creste tonusul muscular, iar cnd temperatura sngelui a scazut cu mai mult de
0,6 C , apare frisonul, caracterizat prin contractii involuntare ale musculaturii striate,
care determina o crestere considerabila a termogenezei.
Termoliza este rezultatul unor procese fizice (radiatia, conductia, convectia si
evaporarea apei) a caror intensitate este reglata, n mare masura, prin mecanisme
fiziologice. Acest fenomen se realizeaza predominant la nivelul tegumentelor, pe aceasta
cale pierzndu-se 85 % din caldura organismului si accesoriu pe calea mucoaselor
respiratorii si prin eliminarile pe cale renala si prin materii fecale.
Mecanismele termolizei sunt:
- iradierea pierderea de caldura sub forma de raze infrarosii pe care le
emite organismul;
- conductia pierderea de caldura prin contact direct intre suprafata
corpului si obiectele din jur;
- convectia pierderea de caldura prin incalzirea moleculelor de gaz sau lichid ce
se deplaseaza pe suprafata corpului;
- evaporarea vaporizarea sudorii de la suprafata corpului, prin care se pot pierde
importante cantitati de caldura; cantitatea sudorii ce se poate pierde in cursul expunerii in
mediu hipertermic poate creste de la valori normale de 1,5 litri la 12 litri in 24 ore.
Primele trei fenomene au loc cand aerul si obiectele din jurul nostru au o
temperatura inferioara temperaturii medii cutanate (30 C). Cand temperatura exterioara
insa este mai mare decat temperatura medie cutanata, aceste trei mecanisme termolitice
devin ineficiente si chiar daunatoare, transformandu-se in mecanisme de supraincalzire.
In aceste conditii singurul mecanism eficient este evaporarea.
Infuenta temperaturii mediului extern asupra organismului
Temperatura scazuta a mediului determina: vasoconstrictie cutanata; diminuarea
secretiei sudorale; frison, contractii musculare; secretii hormonale; ingestia de alimente
calorigene si un echipament adecvat

Temperatura crescuta a mediului determina: vasodilatatie periferica; sudoratie si

evaporare; diminuarea termogenezei musculare; reducerea alimentatiei calorigene;
mbracaminte sumara

8.Modificarile excretiei n efort

Efortul determina modificari ale excretiei renale si extrarenale. El creste diureza
prin intensificarea circulatiei cu cresterea presiunii de filtrare. Eforturile scurte si intense
determina cresteri ale diurezei, n timp ce eforturile de lunga durata amplifica transpiratia
n defavoarea diurezei.
Eforturile intense desfasurate n deficit de oxigen conduc la eliminari crescute de
albumine, uree, acid uric, amoniac, fapt ce indica o solicitare crescuta cu apel la proteine
ca sursa energetica. Eliminari masive de K si Mg tradeaza neadaptare la efort.
Excretia extrarenala intervine n efort cnd prin transpiratii abundente se pierd
multe Kg din greutatea corporala. notul este nsotit de o diureza crescuta deoarece,
transpiratia nu se poate realiza practic n timpul efortului.

9.Metabolismul si rolul lui n organism

Metabolismul este o functie vitala a organismului prin care se realizeaza schimbul
permanent de substante si energie dintre organism si mediul nconjurator. El consta n
totalitatea transformarilor biochimice si energetice ce se constituie n doua procese
antagoniste, strns legate ntre ele. Acestea sunt:
- anabolismul, care consta n sinteza unor constituienti structurali, realizata cu
consum de energie
- catabolismul caracterizat prin procese de degradare a unor constituienti
structurali sau a unor compusi chimici intermediari, cu eliberare consecutiva de energie.
Cheltuielile energetice n timpul efortului fizic
Acestea nregistreaza importante cresteri ale consumului de oxigen, mai ales n
efortul intens, cnd energia calorica degajata poate depasi pentru scurt timp de 30-50 ori
valorile bazale ale cheltuielilor energetice. n functie de efortul fizic acestea pot fi:
Cheltuieli energetice de repaus reprezinta consumul de calorii necesar
termoreglarii, digestiei, activitatii intelectuale 2500 Kcal /24 ore.
9

Cheltuieli energetice n efort fizic usor munca de birou, operare calculator, desen
reprezinta 3000Kcal /24 ore.
Cheltuieli energetice din efortul fizic mediu croitori, cizmari, soferi de autoturism
reprezinta 3500 Kcal /24 ore.
Cheltuieli energetice n efort fizic greu soferi de basculante, tractoristi, dulgheri
reprezinta 4000 4500 Kcal /24 ore
Cheltuieli energetice n efortul fizic foarte greu minerii, siderurgistii, cositul
manual reprezinta 5000 Kcal /24 ore.
Consumul energetic ncepe sa creasca nca naintea nceperii efortului si n
continuare, proportional cu efortul depus. n cursul competitiilor la efort intens
necesitatile de oxigen se ridica la 30 - 40 l /min. Orict s-ar mari ventilatia pulmonara, nu
se poate un consum att de ridicat, iar pe de alta parte, posibilitatile de absorbtie a
oxigenului sunt limitate, limita maxima fiind de 6-7 l min. n aceste situatii se lucreaza n
datorie de oxigen, care se achita n perioada de restabilire.

Bibliografie
FIZIOLOGIA EFORTULUI FIZIC, autor Georgeta Nenciu, editura FRM-USH

10