Studiu de caz: Depresia cu iz de atac de panica

Revista Somatoterapia Nr. 28 /2007

Autor: asist. univ. psiholog specialist psihoterapie ericksoniana si somatoanaliza, psiholog
clinician CAMELIA STAVARACHE (www.psihosucces.ro)
Extras din lucrarea Cazuri neobisnuite in psihoterapie. Programe de psihoterapie integrativa
de acelasi autor
Istoricul bolii facut de pacient:
Chiar daca in urma cu multi ani am avut un episod anxios inaintea examenului de chimie,
acesta a durat 2 zile si mi-am revenit total dupa ce am obtinut nota de trecere la acea materie.
Am intrat in criza in clipa in care am rasfoit teancul de cursuri pe care le imprumutasem de la
alta grupa, eu chiulind masiv in primul semestru din anul I. Plangeam si nu puteam sta intr-un
loc, fiind convins ca nu voi fi in stare sa termin facultatea. Luam Extraveral, dar fara efect. La
toate examenele care au urmat, eu aveam emotii foarte puternice, aveam mainile si picioarele
inghetate, dar ma incalzeam imediat dupa rezultat ( indiferent de acesta)
La revolutie iar am stat cu Extraveralul sub perna ( inutil), dar nu mi-am pierdut echilibrul,
simtind doar frica puternica. Eram si intr-o zona in care se tragea puternic.
Cu trecerea anilor am observat ca eram mult mai panicos decat cei din jurul meu. Cu toate
acestea nu am ezitat sa ma aventurez in multe activitati, inclusiv in escaladarea crestelor
Carpatine.
Am avut si perioade in care plecam des la munte, iar expeditiile de vara erau in locuri cat mai
salbatice. Ma intorceam cu febra musculara, dar niciodata bolnav. Eram stresat cand suna
telefonul la 3 noaptea si ma chema la munca unde trebuia sa gandesc repede ca sa gasesc o
solutie. Cateva saptamani nu mai dormeam linistit, chiar preferam sa stau pe Net pana la 2-3
noaptea. Dimineata ma puteam trezi pe la 9.
Cu trecerea anilor pot spune ca am devenit tot mai comod. Pasiunea catre informatica s-a
diminuat mult, incercarile de a invata lucruri noi au fost mult fortate de rational, iar
randamentul slab. Sarbatorile nu-mi mai trezeau bucurii!
Cel putin in ultimii 3 ani, gandul mi-a zburat la constructia unei case mici din lemn , la munte.
Pentru toate problemele zilnice aveam nu refugiu: As putea sa traiesc linistit si acolo
Ma ingrasasem aveam115 kg.
Brusc a aparut o durere persistenta in zona bazinului, care a durat o saptamana. M-am dus la
un doctor si dupa ecografie mi s-a spus ca in afara de ficat gras, nu am nimic. Am plecat
nelamurit, dar dupa doua zile, durerea a disparut brusc si mi-a aparut in gamba dreapta.
Am revenit la doctor si i-am spus bucuros ca nu mai am durerea acea abdominala, dar am o
jena la picior. Mi-a palpat pulsul la picioare si pe un ton grav mi-a spus ca am o boala grava si
a inceput sa se minuneze ca un barbat tanar ca mine poate sa aiba arterita. M-a trimis la
oscilometrie si asistenta de acolo a confirmat rezultatul prost. Mi s-a recomandat un eco
Doopler si din acel moment starea mea mentala s-a deteriorat total.
Intreg viitorul mi s-a naruit, am stat pe net si am citit cat de grava este aceasta boala, se ajunge
la amputatii si moarte. Evident mi s-a nazarit ca am si ateroscleroza pentru ca statisticile arata
acest lucru. Ani de zile am avut trigliceride mari, glicemie mare, transaminaze mari, cu
siguranta, mi-am spus, am si cardiopatie ischemica asimptomatica, deci ma va paste infarctul,
diabetul, ciroza ( asa spun multe statistici de pe site-uri medicale)
Seara deja simteam ca viata este imposibil de trait. Tremuram, ma durea pieptul si bratul
stang. Nu mai puteam manca, ma chinuiam sa dorm. Cand ma trezeam, imi aminteam cele

petrecute si incepea iarasi cosmarul. Nimeni nu ma putea linisti! Nu mai puteam crede in
Dumnezeu, nu intelegeam de ce ma chinuiam. Cautam alte modele pentru viitor, dar ma
simteam mai rau. Orice activitate imi parea un calvar, eram paralizat, dar si agitat, simultan.
Noaptea adormeam greu. Dimineata ma trezeam pentru cateva secunde normal si reincepea
agitatia.
Luni am plecat cu sotia la Spitalul Municipal. Nu puteam conduce, am luat troleibuzul si am
avut un atac de panica. Starea este de nedescris, cert este ca transpirasem, dar eram rece,
toracele il simteam sub o imensa presa. Am coborat cu o statie mai devreme si am inceput sa
plang, nu mai rezistam!
Am ajuns la camera de garda si medicul de aici mi-a infirmat diagnosticul de arterita dupa ce
s-a uitat pe rezultatul oscilometriei si i-am spus ca ma doare piciorul, nu cand merg, ci mai
mult cand stau intr-o pozitie. Mi-a prescris Fevarin si Lexotan.
Am plecat fresh din cabinet, pana seara am fost relaxat, m-am dus la munca.
Am luat prima jumatate de pastila de Fevarin ( Lexotanul era doar pentru crize de panica) la
pranz. Seara ascultam muzica relaxanta la casti, cand au inceput sa-mi apara tot felul de
imagini urate in minte ( figuri cu cioc). Am cam inceput sa ma sperii si incet, incet, a inceput
sa mi-se accentueze teama. La un moment dat am adormit rezemat in cot. M-am trezit cu o
gheara in cap, totul puia in jurul meu ( milioane de greieri) mirosea urat, chimic, foarte
puternic. M-am impleticit prin camera, am iesit, am vrut sa merg unde dormeau parintii, dar
eram convins ca voi muri, ca totul s-a sfarsit, ca acestea sunt starile. M-am retras in camera
mea dezechilibrat si m-am asezat jos. Incet, incet am inceput sa-mi revin, dar eram foarte
speriat. S-au trezit cu totii si am chemat salvarea. Medicii mi-au spus ca nu am avut nici un
cheag de sange la creier ( asa credeam eu), ci un atac de panica puternic.
Nu am putut adormi in acea noapte, nici un medicament nu avea efect. Nemaiputand suporta
panica am fost si la camera de garda de la Spitalul 9, iar medicul mi-a confirmat ca era un atac
de panica si mi-a spus sa continui tratamentul, iar pentru insomnii sa iau Dormicum. Am
adormit instant cu acest somnifer.
A urmat o saptamana mai linistita, dar cu stare anxioasa puternica, ce slabea doar seara. Miam cumparat carti de reiki, Autocunoastere, Autosugestie QIGong etc, dar nu puteam aplica
nimic din ce citeam. Faceam aerobic, plimbari, dar totul sub stres. Nu gaseam modelul de
viitor, amenintat de atatea boli