Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aceste mecanisme pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. In functie de izvorul
acestora, distingem mecanisme conventionale (create prin tratate specializate in materia
drepturilor omului) si extraconventionale (create in cadrul organizatiei internationale
interguvernamentale in baza actului coinstitutiv).
Dupa nivelul geografic la care actioneaza, mecanismele sunt universale sau regionale.
Dupa natura acestora, mecanismele de monitorizare pot fi clasificate in 2 mari categorii: (a)
mecanisme non-jurisduictionale, caracteristice sistemului universal; (b) mecanisme
jurisdictionale, specifice sistemelor regionale. Aceasta clasificare porneste de la cele 3 elemente
ce caractyerizeaza mijloacele jurisdictionale de solutionare pe cale pasnica a diferendelor:
existenta unei proceduri contradictorii cu toate garantiile dreptului la un proces echitabil,
pronuntarea unei hotarari motivate in fapt si in drept si avand un caracter obligatoriu pentru
partile la procedura.
Dupa natura organului in fata caruia se desfasoara controlul, acesta poate fi caracterizat drept
jurisdictional (se desfasoara in fata unui organ jurisdictional, tribunal sau curte internationala),
administrativ (se desfasoara in fata unui organ format din experti independenti) sau politic (se
desfasoara in fata unui organ format din reprezentanti ai statelor).
Controlul non-jurisdictional poate fi prevazut a se desfasura prin:
- rapoarte statale; rapoartele sunt intocmite de state fie la momentul la care devin parte la o
conventie internationala specializata in materia drepturilor omului (si prezinta situatia promovarii
si respectarii drepturilor omului la acel moment in statul respectiv, fiind denumite si rapoarte
initiale), fie la intervale periodice (si prezinta progresele realizate de catre statul respectiv in
promovarea drepturilor omului), fie la solicitarea organului de control; aceasta forma de control
vizeaza situatia generala a respectarii drepturilor omului;
- rapoarte ale organului de control; acestea pot imbraca fie forma rapoartelor anuale pe care
organele de control le adreseaza organului caruia ii sunt subordonate, fie forma comentariilor
generale ca raspuns la rapoartele statale;
- sesizari (comunicari), care pot fi statale sau pot proveni de la particulari (indivizi sau grupuri de
indivizi); sesizarile pot viza atat situatiile generale de pretinsa nerespectare a drepturilor omului,
cat si situatii particulare, in timp ce situatiile particulare vizeaza in regula generala situatii
particulare de nerespectare a unuia sau unora din drepturile garantate, fata de un anumit individ
sau grup de indivizi;
- anchete, care presupun vizite in diverse state si pot imbraca in practica forma grupurilor de lucru
sau a raportorilor speciali, care au sarcina de a examina situatia drepturilor omului intr-un anumit
stat sau respectarea unui anumit drept de catre statele parti;
- observatii generale, care reprezinta interpretarea pe care organul de control o faca, in abstracto,
unei anumite dispozitii di instrumentul conventional a carui aplicare o monitorizeaza acest organ.
Aceasta interpretare reprezinta un ghid pentru statele parti la respectivul instrument.
Controlul judiciar poate imbraca 2 forme: cererile (plangerile) statale si individuale.
O alta clasificare se refera la mecanismele conventionale, care pot fi preluate in textul
tratatului si care se aplica statului fara nicio conditie suplimentara din momentul in care devine
parte, fiind astfel considerate a fi de baza, sau pot fi prevazute de un protocol facultativ sau pot fi
activate printr-o decl;aratie in acest sens a statului, fiind considerate astfel mecanisme
suplimentare.
Mecanismele de monitorizare a promovarii si protectiei drepturilor omului la nivel
universal
Organizatia Natiunilor Unite a fost creata prin Carta ONU adoptata la 26 iunie 1945 la San
Francisco si a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. Articolul 1 al Cartei stabileste drept scop al
organizatiei realizarea cooperarii internationale in promovarea si incurajarea respectarii
drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau
religie. Mai mult, Carta precizeaza ca Natiunile Unite vor favoriza respectul universal si efectiv
al drepturilor omului.
Carta a stabilit 6 organe principale ale organizatiei - Adunarea Generala, Consiliul de
Securitate. Consiliul Economic si Social. Consiliul de Tutela, Secretariatul. Curtea Internationala
de Justitie; fiecare dintre organele principale, cu exceptia Consiliului de Tutela care si-a suspendat
activitatea. contribuie la realizarea respectului drepturilor omului in limitele competentelor sale.
1. Adunarea Generala a ONU este organul principal al organizatiei, compus din
reprezentantii tuturor statelor membre. Adunarea Generala are printre atributii initierea de studii
si de recomandari in scopul de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor
fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie". Adunarea Generala
lucreaza in comisii - in numar de sase - care nu sunt organe subsidiare ci fac parte integranta din
Adunare. Pentru materia drepturilor omului, cea mai interesanta comisie este Comisia a 3-a,
privitoare la problemele sociale, umanitare si culturale.
Adunarea Generala are organe subsidiare: comisii, comitete, comitete speciale, comitete
consultative, consilii, grupuri de lucru.
Un organ subsidiar foarte important al Adunarii Generale este Consiliul Drepturilor Omului,
organ politic cu caracter tehnic si principalul organ prin care ONU se achita de responsabilitatea
drepturilor omului si care in acest scop a preluat numeroase proceduri de la Comisia Drepturilor
Omului, pe care a inlocuit-o in sistemul institutional al ONU.
De asemenea, Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati functioneaza ca organ
subsidiar al Adunarii Generale.
Inaltul Comisariat al O.N.U. pentru Refugiati (ICNUR), creat prin rezolutia Adunarii
Generale a ONU 428(V) din 14.12.1950, a inceput sa functioneze la 1 ianuarie 1951. El
indeplineste trei functiuni, si anume:
asigura protectie internationala refugiatilor, prin promovarea incheierii si ratificarii unor
conventii internationale pentru protectia refugiatilor,
cauta solutii imediate problemelor acestora, prin asigurarea de asistenta, constand in ajutoare
alimentare, medicale, conditii de adapost, si
ofera sprijin pe termen lung, concretizat in masuri privind: eventuala repatriere voluntara a
refugiatilor daca conditiile din tara de origine o permit, naturalizarea in prima tara de refugiu. si
reasezarea intr-o alta tara. daca prima tara de refugiu nu are posibilitati de asimilare.
2. Consiliul de Securitate al ONU este organul principal al organizatiei, cu componenta
restransa (15 membri ai organizatiei, din care 5 membri permanenti) si rol politic, caruia ii revine
atributia principala in mentinerea pacii si securitatii internationale. Astfel, Consiliul de Securitate
poate decide ca o situatie internationala reprezinta o amenintare la adresa pacii, o incalcare a pacii
sau un act de agresiune si poate in consecinta adopta masuri care implica sau nu folosirea fortei
pentru restabilirea pacii.
In exercitarea rolului sau in mentinerea pacii si securitatii internationale, Consiliul de
Securitate a decis ca incalcarile grave, masive si repetate ale drepturilor omului pot constitui o
amenintare
contra pacii.
In acelasi timp, operatiunile de mentinere a pacii create de Consiliul de Securitate in
temeiul capitolului VI sau al capitolului VII din Carta au si o dimensiune privind crearea cadrului
necesar pentru exercitarea efectiva a drepturilor si libertatilor fundamentale si educatie in
domeniul drepturilor omului in statele in care aceste operatiuni se desfasoara.
Este de mentionat si faptul ca in temeiul Capitolului VII din Carta, Consiliul de Securitate a decis
crearea tribunalelor penale internationale ad-hoc (cel pentru fosta Iugoslavie si cel pentru
Ruanda), care, potrivit competentelor lor, judeca savarsirea de catre persoane fizice a crimelor de
genocide impotriva umanitatii sau de razboi, considerate fapte internationale deosebit de grave de
incalcare a drepturilor esentiale ale omului.
3. Consiliul Economic si Social (ECOSOC), Consiliul Economic si Social este organul
principal al ONU cu componenta restransa (54 membri ai organizatiei. alesi de Adunarea
Generala) cu rol deosebit in cooperarea intre statele membre in domeniile economic, social,
cultural, al invatamantului, al sanatatii. In acest scop, el poate efectua sau initia studii si rapoarte
referitoare la problemele internationale in aceste domenii, astfel incat cooperarea economica si
sociala si favorizeze respectarea universal si efectiva a drepturilor omului: mai mult, el poate
infiinta organe subsidiare, in speta comisii, pentru promovarea drepturilor omului, in baza
articolului 68 din Carta.
Cel mai important organ subsidiar al ECOSOC a fost timp de 60 de ani Comisia
Drepturilor Omului. Comisia a luat fiinta in 1946, avand initial 18 membri insarcinati cu
elaborarea unei Carte internationale a drepturilor omului. Ulterior, Comisia si-a marit
numarul de membri la 53, selectati potrivit reprezentarii geografice echitabile. pentru o
perioada de 3 ani. Comisia este un organ cu caracter tehnic ce se reuneste anual.
Fiind principalui organ al ECOSOC in domeniul drepturilor omului, Comisia a avut drept
atributii furnizarea de informatii, etectuarea de studii si formularea de recomandari in materia
drepturilor omului. Comisia a pregatit recomandari si a elaborat proiecte de instrumente
internationale in materie. Comisia a indeplinit si alte sarcini in acest domeniu, incredintate de
Adunarea generala a O.N.U. sau ECOSOC, colaborand strans cu alte organe sau organisme din
sistemul O.N.U. Initial cu un mandat limitat la elaborarea de texte internationale referitoare la
drepturile omului si la pregatirea de studii in domeniul drepturilor persoanei umane, aceasta si-a
dezvoltat treptat propriul sistem de control a respectarii drepturilor omului. Astfel, Comisia
drepturilor omului este abilitata sa examineze comunicari relative la incalcarile drepturilor omului
care sunt flagrante si sistematice. De asemenea, incepand cu 1980, Comisia a desemnat raportori
speciali si a instituit grupuri de lucru pe tara sau tema care examineaza incalcarile drepturilor
omului intr-o anumita tara sau intr-un anumit domeniu si fac recomandari in consecinta.
Pentru a se achita de sarcinile sale, Comisia Drepturilor Omului a beneficiat de ajutorul
unor organe subsidiare - subcomisii. Astfel, Subcomisia pentru prevenirea discriminarii si
protectia minoritatilor a fost creata in 1947 de Comisia pentru drepturile omului. cu sarcina de a
intreprinde studii. in special in lumina Declaratiei universale a drepturilor omului. si de a adresa
recomandari Comisiei privind masurile discriminatorii care violeaza drepturile omului si
libertatiie fundamentale sau privesc protectia minoritatilor rasiale, religioase si lingsvistice.
Subcomisia pentru conditia femeii a fost creata de catre Comisia Drepturilor Omului ca
organ subsidiar al acesteia. insa chiar din 1946, anul infiintarii. aceasta subcomisie a obtinut
statutul de comisie. Comisia examineaza progresul realizat in materie de egalitate a femeilor si
are drept functii: a) sa prezinte ECOSOC recomandari si rapoarte asupra dezvoltarii drepturilor
femeii in domeniile politic, economic, civic si pedagogic; b) sa prezinte recomandari si propuneri
care sa contribuie la aplicarea efectiva a principiului egalitatii in drepturi a femeilor si barbatilor.
Rezolutiile, recomandarile si alte documente pe care le adopta sunt supuse aprobarii
ECOSOC.
Prin rezolutia Adunarii Generale a ONU din 15 martie 2006 s-a decis inlocuirea Comisiei
Drepturilor Omului cu un Consiliu al Drepturilor Omului. organ subsidiar al Adunarii Generale
de aceasta data, cu sediul la Geneva. Consiliul va fi compus din 47 de membri reprezentanti ai
statelor membre alesi prin vot direct si secret, cu majoritatea membrilor Adunarii. Compunerea
Consiliului va respecta repartitia geografica echitabila.
Consiliul Drepturilor Omului a decis ca intr-o prima etapa a activitatii sale sa pastreze
toate procedurile si mecanismele de monitorizare a respectarii drepturilor omului create de
Comisia Drepturilor Omului, urmand ca in paralel sa examineze, prin intermediul unui grup de
experti, posibilitatile de eficientizare a fiecaruia dintre proceduri sau mecanisme.
Un alt organ subsidiar creat de ECOSOC este Comitetul drepturilor economice, sociale si
culturale. Pactul international relativ la drepturile economice. sociale si culturale din 1966 nu a
prev azut crearea unui mecanism insarcinat cu urmarirea punerii sale in aplicare. De aceea. in
1985 ECOSOC a decis crearea comitetului mentionat mai sus. a carui functie principala consta
tocmai in analizarea si urmarirea masurilor luate de state pentru asigurarea drepturilor
recunoscute in Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale. In acelasi
timp. acest comitet ajuta ECOSOC in a-si indeplini functiile de supraveghere care ii incumba in
acest domeniu.
4. Secretariatul ONU este un organ cu functii administrative, compus din functionari
internationali si condus de Secretarul General. De asemenea, pe langa rolul administrativ,
Secretarul General indeplineste si un rol politic si diplomatic important, el aducand la indeplinire
sarcinile stabilite de Adunarea Generala si Consiliul de Securitate, inclusiv in domeniul
drepturilor omului.
In cadrul structurii interne a Secretariatului a functionat Centrul pentru Drepturile
Omului. condus de Secretarul General adjunct insarcinat cu drepturile omului. Centrul avea drept
functie sa sprijine Adunarea generala, Consiliul Economic si Social, Comisia Drepturilor Omului
in promovarea sj protejarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
In 1993. Adunarea Generala a infiintat functia de Inalt Comisar al Natiunilor Unite pentru
Drepturile Omului, care in 1997 a fuzionat cu Centrul pentru Drepturile Omului, rezultand Inaltul
Comisariat al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Comisariatul este condus de Inaltul
Comisar. care are rang de Secretar General Adjunct. Printre atributiile Comisariatuiui figureaza:
- o promovarea exercitarii efective a drepturilor omului;
- o actiuni in situatia unor violari grave ale drepturilor omului si
- o educatia pentru drepturile omului.
5. Curtea Internationala de Justitie, organ cu atributii jurisdictionale al ONU, compusa
din 15 judecatori, a contribuit la promovarea drepturilor omului prin interpretarea normelor
internationale in acest domeniu atat prin hotarari (Cazul referitor la aplicarea Conventiei privind
prevenirea si reprimarea genocidului (1993). Cazul Haya de la Torre (1950)) cat si prin avize
consultative (Avizul referitor la Sahara occidentala, avizul referitor la admisibilitatea formularii
de rezerve la Conventia privind prevenirea si reprimarea genocidului). De asemenea. Curtea
Internationala de Justitie este prevazuta ca organ de solutionare a eventualelor diferende intre
statele parti la conventii internationale incheiate in cadrul ONU: Conventia impotriva torturii,
Conventia privind statutul refugiatilor, Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasiala.
Comitetul pentru drepturile omului a fost creat in baza art. 28 al Pactului privind
drepturile civile si politice si este compus din 18 membri, alesi cu titlu individual, prin vot secret,
de statele parti la Pact, pe termen de 4 ani. La alegeri se are in vedere o reprezentare echitabila
din punct de vedere geografic, a principalelor sisteme juridice si diferitelor forme de civilizatie.
Comitetul se reuneste de 3 ori pe an si ia decizii pe baza de consens.
Comitetul exercita controlul sau in principal prin intermediul rapoartelor statale
periodice. De asemenea. Comitetul poate sa adreseze statelor parti propriile rapoarte si
comentariile generale pe care le considera potrivite.
Comitetul pentru drepturile omului poate sa examineze comunicari statale, cu conditia ca
statele implicate in acest tip de control sa fi recunoscut competenta comitetului in acest sens.
Comitetul elaboreaza un raport anual asupra activitatii sale pe care il supune spre analiza
Adunarii Generale a ONU.
Puterile Comitetului pentru drepturile omului au fost extinse prin Protocolul facultativ la
Pactul international privind drepturile civile si politice din 1966; protocolul facultativ recunoaste
capacitatea individului de a-si apara drepturile la nivel international, procedurile folosite fata de
reclamant si de statul parat punandu-i pe un plan egal din punct de vedere al procedurii.
Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei este
compus din 23 experti actionand cu titlu individual si se reuneste de doua ori pe an. Pe baza
rapoartelor statelor-membre ale Conventiei - rapoarte initiale, periodice sau elaborate la
solicitarea comitetului -, Comitetul intocmeste un raport anual, cuprinzand sugestii si
recomandari in domeniu, pe care il inainteaza Adunarii Generale a O.N.U.. prin ECOSOC.
Potrivit Conventiei, acest comitet nu este autorizat sa analizeze petitii individuale sau plangeri ale
unui stat impotriva altuia.
Cea mai interesanta modalitate de control aplicata de comitet consta in ancheta la care
acesta poate recurge. Comitetul intervine numai atunci cand din surse sigure, demne de incredere, are informatii ca tortura este practicata in mod sistematic pe teritoriul unui stat parte la
Conventie.
In acest caz, el invita statul in chestiune sa coopereze in examinarea probelor si. daca
considera necesar, desemneaza pe unui sau mai multi din membrii sai sa intreprinda o ancheta
confidentiala in acest sens. Rezultatul anchetei, impreuna cu comentariile si sugestiile de rigoare
ale comitetului sunt transmise, spre considerare, statului in cauza. Pana la acest punct procedurile
sunt confidentiale dar, dupa consultarea statului, Comitetul poate decide includerea unui rezumat
al constatarilor sale in raportul sau anual.
Nu in ultimul rand, Comitetul poate examina comunicarile (plangerile) supuse de
particulari. sau in numele acestora. care pretind ca sunt victime ale unei violari ale dispozitiilor
Conventiei de catre statul parte, sub jurisdictia caruia se afla, insa numai in conditiile in care
statul respectiv a recunoscut competenta comitetului in materie.
Comitetul drepturilor copilului a fost instituit de Conventia cu privire la drepturile
copilului si se compune din 18 experti, persoane de o inalta tinuta morala si cu competenta
recunoscuta in domeniul reglementat de conventie. Membrii comitetului sunt alesi de statele parti
din randul cetatenilor lor, cu luarea in considerare a necesitatii asigurarii unei repartitii geografice
echitabile si a reprezentarii principalelor sisteme juridice. Membrii actioneaza in nume propriu.
Comitetul este competent, potrivit conventiei, sa examineze masurile adoptate de statele
parti pentru punerea in aplicare a drepturilor recunoscute de Conventia cu privire la drepturile
copilului prin intermediul controlului pe baza de rapoarte initiale, periodice precurn si prin
solicitarea de informatii suplinientare statelor parti. Fata de aceste rapoarte, Comitetul adopta
comentarii generale.
La randul sau, Comitetul supune la fiecare doi ani un raport de activitate Adunarii
Generale a ONU.
De asemenea. fata de statele parti la Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor
in conflicte armate sau la Protocolul facultativ referitor la vanzarea de copii, prostitutia copiilor si
pornogratia infantila, lot prin control pe baza de rapoarte initiale si prin prezentarea de informatii
relevante in rapoartele periodice prezentate Comitetului in baza Conventiei cu privire la drepturile
copilului. De asemenea, pentru statele parti care nu au furnizat informatii corespunzatoare in
raportul initial, se prevede controlul pe baza de rapoarte periodice sau la solicitarea comitetului.
Comitetul mai exercita si alte forme de control, prin solicitarea si primirea de avize de la
institutiile specializate ONU si observatii generale.
De asemenea. Comitetul supune anual Adunarii Generate un raport asupra activitatii sale,
raport ce include si sugestii si recomandari de ordin general bazate pe examinarea rapoartelor si a
informatiilor primite de la statele parti.
Comitetul primeste si analizeaza comunicari primite fie din partea statelor parti, fie din
partea indivizilor sau grupurilor de indivizi. Primirea de comunicari individuale este
posibila doar daca statul parte in cauza a formulat o declaratie de recunoastere a
competentei Comitetului de a primi si examina comunicari impotriva sa.
Procedura de examinare a comunicarilor statale.
Orice stat parte poate sesiza Comitetul cu o comunicare in care sustine ca un alt stat parte
nu si-a indeplinit obligatiile conventionale care ii reveneau in conformitate cu dispozitiile
Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala.
Sesizarea Comitetului este subordonata esecului negocierilor prealabile directe intre
statele in cauza. Daca un stat parte estimeaza ca un alt stat parte nu aplica dispozitiile Conventiei,
poate sa atraga atentia asupra acestei probleme statului respectiv. Acesta din urma are trei luni
pentru a-si prezenta explicatii sau declaratii scrise care sa elucideze problema. Daca in termen de
sase luni de la primirea raspunsului chestiunea nu a fost solutionata de o maniera considerata
satisfacatoare de catre ambele state, fiecare stat poate sesiza Comitetul pentru eliminarea
discriminarii rasiale, care, dupa examinare, desemneaza o comisie de conciliere ad-hoc.
Admisibilitatea comunicarii statale se supune regulilor generale in materie si este
subordonata epuizarii cailor de recurs interne.
Concilierea. Mecanismul de control instaurat de Conventia pentru eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasiala nu are drept scop sa permita judecata unui stat la cererea altuia,
ci sa concilieze puncte de vedere divergente in privinta aprecierii conformitatii eomportamentului
statului cu dispozitiile Pactului.
Comitetul joaca rolul de amiabil compositor si nu este tinut de date cu caracter strict juridic.
Procedura este bazata pe consimtamantul statelor. Caracterul diplomatic al mecanismului este
intarit de confidentialitatea procedurii, care este contradictorie.
Dupa ce comitetul a obtinut si cercetat toate informatiile pe care le considera necesare,
presedintele acestuia desemneaza o comisie de conciliere ad-hoc. Membrii acesteia. in numar de
cinci, sunt numiti prin acord al statelor in cauza, iar in caz de divergenta sunt alesi prin vot secret
dintre membrii Comitetului cu o majoritate de 2/3.
Comisia este un organ independent, cu statut asemanator Comitetului. Misiunea acesteia
este sa isi puna bunele oficii la dispozitia statelor pentru a ajunge, in termen de 3 luni, la o solutie
amiabila bazata pe respectarea dispozitiilor Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasiala. Comisia studiaza afacerea sub toate aspectele si propune statelor termenii
unei solutionari. In caz de reusita, comisia redacteaza un raport care indica pe scurt faptele si
solutia. In caz de esec. raportul comisiei mentioneaza concluziile sale asupra faptelor si
recomandarile sale adresate statelor pentru a ajunge la o solutionare amiabila. Statele au trei luni,
dupa primirea raportului, pentru a arata daca accepta termenii acestuia.
Dupa expirarea termenului de trei luni, presedintele cornitetului comunica raportul
comisiei si declaratiile statelor parti in cauza tuturor celorlalte state parti la Conventie.
Consiliul Europei a fost infiintat la Londra la data de 5 mai 1949 de catre zece state.
Crearea sa a fost inspirata din nevoia exprimata de statele membre de a prezerva valorile morale
si spirituale care constituie atat mostenirea comuna a popoarelor lor cat si adevarata sursa a
libertatii individuale a libertatii politice si a statului de drept.
Din punct de vedere al structurii de organe, Consiliul Europei este dotat cu trei organe
principale: Comitetul ministrilor, Adunarea Consultativa (devenita ulterior Adunarea
Parlamentara) si Secretariatul.
complexitatii cauzelor, sistemului de lucru neperformant, prin sesiuni, care, impreuna au condus
la solutionarea unor cauze intr-o perioada lunga de timp (aproximativ 5 ani). De aceea, in
Protocolul aditional nr. 11, incheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, s-a prevazut fuzionarea Curtii si
a Comisiei si constituirea unei singure instante cu caracter jurisdictional - Curtea Europeana a
drepturilor omuiui - ca institutie permanenta.
Curtea Europeana a Drepturilor Omuiui. Conventia da dreptul oricarui stat contractant
de a cere ca alte state-parti la Conventie sa-si respecte obligatiile asumate.
In privinta dreptului de petitie al persoanelor fizice sau a altor entitati, statele parti
contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitiul eficace al acestui drept.
Compunere. Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al partilor
contractante, care isi exercita mandatul cu titlu individual. Ei sunt alesi de Adunarea
Parlamentara, in numele inalteior parti contractante, dintre candidatii propusi de acestea, pe o
durata de 6 ani, cu posibilitatea realegerii. O data la 3 ani are loc o reinnoire a mandatelor unei
jumatati din judecatori. Mandatul poate inceta si la data la care judecatorul in cauza implineste
varsta de 70 de ani.
saptesprezece judecatori. Din Marea Camera fac parte presedintele Curtii. vicepresedintii (doi),
presedintii Camerelor, alti judecatori desemnati conform regulamentuhii Curtii cu luarea in
considerare a necesitatii reprezentarii echitabile geografice si a diferitelor sisteme juridice, printre
care si judecatorul ales in numele statului in litigiu. Marea Camera este constituita pe 3 ani.
Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea
Conventiei si a Protocoalelor sale, care ii sunt supuse de catre state, deci cauze interstatale, de
catre persoane fizice sau alte entitati, prin cereri individuale. La cererea Comitetului Ministrilor,
da avize consultative asupra problemelor de ordin juridic privind interpretarea Conventiei si,
evident, a Protocoalelor acesteia. Prin organele sale Curtea se pronunta asupra inadmisibilitatii
cererilor (plangerilor) individuale si ia decizii in legatura cu admisibilitatea si fondul acestora,
dupa cum urmeaza:
a) comitetele, formate din trei judecatori, se pronunta asupra cererilor individuale. care nu implica
o examinare complementara, pe care le pot declara inadmisibile sau le pot scoate de pe rol numai
prin vot unanim. Nu se pot pronunta asupra cauzelor interstatale. Decizia unui Comitet este
definitiva.
b) Camerele, formate din sapte judecatori, sunt abilitate sa ia decizii atat asupra admisibilitatii
cererilor cat si a fondului: pentru cererile individuale asupra carora nu s-a pronuntat un comitet si
pentru toate cererile introduse de catre stat (cauze interstatale).
c) Marea Camera se pronunta asupra cererilor individuale sau cauzelor interstatale. deferite de
Camere prin desesizare, care privesc o problema grava privind interpretarea conventiei si a
Protocoalelor sale sau in cazul cand solutionarea acesteia ar putea duce la o contradictie cu o
hotarare pronuntata anterior de Curte. De asemenea. Marea Camera se pronunta, in cazuri
exceptionale, asupra unei hotarari a unei camere, retrimisa in fata Marii Camere la cererea unei
parti in cauza.
Curtea examineaza cauzele in conditii de contradictorialitate si se pune la dispozitia
partilor pentru a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila. caz in care dezbaterile au
caracter confidential.
Hotararea Marii Camere este definitiva, iar cea a unei Camere devine definitiva daca partile
declara ca nu vor cere trimiterea cauzei in fata Marii Camere sau nu se trimite in termen de trei
luni de la pronuntare, ori in cazul in care aceasta, Marea Camera, respinge cererea de retrimitere.
Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza
executarea ei. In privinta competentei consultative, este de mentionat ca avizele consultative ale
Curtii asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei, pot fi date numai la cererea
Comitetului Ministrilor.
Competenta Curtii poate fi analizata sub mai multe aspecte. Avem astfel competenta
ratione personae ( personala), ratione materiae (materiala), ratione loci (spatiala) si ratione
temporis (temporala).
Competenta personala a Curtii. Pentru a intra in competenta Curtii, plangerea trebuie sa
fie introdusa de catre o entitate avand calitate pentru a fi reclamant sj trebuie sa fie indreptata
impotriva unei entitati avand calitate pentru a fi parat.
Curtea poate fi sesizata de catre un stat parte, caz in care ne aflam in prezenta unei
cereri statale, sau de catre o persoana fizica, o organizatie non-guvernamentala sau un
grup de particulari, care se pretind victime a unei violari a unuia din drepturile
recunoscute de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului sj a Libertatilor
Fundamentale sau de Protocoalele sale aditionale, caz in care este vorba de cereri
individuale.
Aceste doua tipuri de entitati au capacitate procesuala activa: cererile, fie ca sunt statale,
fie ca sunt individuale, sunt indreptate impotriva statelor parti la Conventie, care pot fi parate in
fata Curtii. Daca virtual, toate statele parti au capacitate procesuala pasiva, este parat statul care a
comis incalcarea drepturilor prevazute de Conventie sau de Protocoale, ori caruia incalcarea ii
este imputabila.
De asemenea. reclamantul nu trebuie sa exercite recursurile ineficiente sau inadecvate, adica cele
care nu sunt in masura sa ii redreseze incalcarile invocate.
Pentru a se considera ca reclamantul nu a epuizat caile de recurs interne, este necesar ca acestora
sa le fie dovedita existenta, cu un grad suficient de certitudine, atat in teorie cat si in practica.
In cazul cererilor statale, epuizarea va fi infaptuita de persoanele pe care cererea le indica
drept victimele pretinsei incalcari a Conventiei. Daca prin cererea statala se invoca doar
incompatibilitatea cu Conventia a unei masuri legislative sau a unei practici administrative, regula
epuizarii cailor de recurs nu este aplicabila.
Cererea sa fie introdusa intr-un termen de 6 luni. Termenul de 6 luni incepe sa curga de la
data ultimei decizii interne definitive. Aceasta este decizia care marcheaza epuizarea cailor de
recurs interne oferite de ordinea juridica nationala.
Conditiile speciale de admisibilitate sunt specifice cererilor individuale. si sunt
urmatoarele:
a. Cererea sa nu fie anonima
b. Cererea sa nu dea nastere unei situatii de litispendenta adica cererea sa nu fie in mod esential
aceeasi cu o cerere deja supusa Curtii sau unui alt organ international de ancheta sau de
reglementare, in fata caruia se afla in curs de examinare
c. Cererea sa nu fie esential aceeasi cu o cerere examinata si solutionata anterior de Curte sau de
un organ international de ancheta sau de reglementare, daca nu contine fapte noi (autoritatea de
lucru judecat)
d. Cererea sa nu fie incompatibila cu dispozitiile Conventiei Europene pentm Apararea
Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale. Dupa cum am aratat. aceasta conditie are in
vedere competenta Curtii, si pentru a fi considerata indeplinita, trebuie ca obiectul cererii sa se
refere la chestiuni care sunt de competenta acesteia.
e. Cererea sa nu fie in mod vadit nefondata. Curtea va examina daca faptele invocate. prezinta,
prima facie, o aparenta de incalcare a unuia din drepturile recunoscute prin Conventie sau
Protocoalele sale.
f. Cererea sa nu fie abuziva. Abuzul de dreptul de sezina a Curtii poate rezulta din chiar
continutul cererii, care demonstreaza o utilizare sicanatorie a dreptului de a sesiza Curtea. sau din
comportamentul reclamantului.
Noua reforma a mecanismului de control prin Protocolul nr. 14. Curtea europeana a
fost supraincarcata cu plangeri individuale. ceea ce a dus si la o lipsa de eficienta in activitatea sa,
intrucat modelul conceput prin Protocolul nr. 11 nu luase in calcul sesizarea Curtii de catre un
numar atat de mare de reclamanti.
Protocolul nr. 14 incearca sa eficientizeze sistemul de control, pe de o parte prin aceea ca
subliniaza rolul prevenirii incalcarilor drepturilor omului, iar pe de alta parte prin regandirea
modului de functionare a mecanismului de control.
Astfel. Protocolul nr. 14 instituie o noua formatiune jurisdictionala - judecatorul unic care se adauga comitetelor. camerelor, colegiului Marii Camere si Marii Camere. Judecatorul unic
va prelua atributiile de filtrare a cererilor individuale de la comitete, el putand sa declare
inadmisibile cererile individuale. Comitetele isi largesc competent, ele putand examina cereri
individuale pe fond, daca chestiunea referitoare la interpretarea sau aplicarea Conventiei sau a
Protocoalelor pe care o ridica face obiectul unei jurisprudente stabilite a Curtii Europene.
Protocolul nr. 14 introduce si o noua conditie speciala de admisibilitate - trebui ca
reclamantul sa fi suferit un prejudiciu important ca urmare a pretinsei incalcari a dreptului sau, cu
exceptia cazului cand respectul drepturilor omului impune un examen pe fond al cauzei sau cand
cauza reclamantului nu a fost examinata in mod corespunzator de un tribunal intern.
Nu in ultimul rand este de mentionat prevederea din Protocolul nr. 14 potrivit cu care
Uniunea Europeana poate adera la prezenta Conventie."
In prezent, 45 din cele 46 de state parti (Federatia Rusa doar a semnat, fara a ratifica) la
Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale au ratificat acest
Protocol nr. 14, care nu poate intra in vigoare decat prin ratificarea sa de catre toate statele parti,
avand in vedere ca modifica mecanismul de control.
Creata initial drept Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa. OSCE apare
formal sub aceasta denumire in urma reuniunii de la Budapesta din 5-6 decembrie 1994.
Organizatia este destinata a fi un instrument de alerta rapida pentru prevenirea conflictelor si
gestionarea crizelor. OSCE si-a propus sa contribuie efectiv la promovarea democratiei,
consolidarea statului de drept si respectul drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Este de subliniat faptul ca inca din perioada Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa
s-a exprimat aceasta preocupare pentru respectarea drepturilor omului, Documentul final al
Reuniunii de la Viena, in partea intitulata Dimensiunea umana a C.S.C.E.", prevazand crearea
unui mecanism de schimb de informatii si discutii intre statele participante, atunci cand se
considera ca intr-un stat se produc situatii care reprezinta incalcari ale angajamentelor asumate in
domeniul drepturilor omului.
Tot in cadrul OSCE a fost infiintat in 1992 Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale,
institutie ce urmareste respectarea drepturilor minoritatilor nationale in zona OSCE. El actioneaza
prin mijloace specifice diplomatiei discrete", respectiv vizite, monitorizarea situatiei
minoritatilor, redactarea de rapoarte.
In cadrul OSCE s-a instituit un mecanism de control ce presupune crearea de misiuni de
experti sau raportori, pe care un stat tnembru poate fi constrans sa le accepte pe teritoriul sau,
aceasta demonstrand recunoasterea regulii potrivit cu care respectul drepturilor omului nu tine
exclusiv de afacerile interne ale statului. Desi documentele CSCE privind dimensiunea umana nu
sunt tratate Internationale, ele exprima opinio juris si un element al regulii cutumiare europene de
respectare a drepturilor omului.