Reglementri contabile referitoare la instrumentele financiare

1.1 Consideraii generale

Folosit n mod normal pentru a descrie aranjamente financiare cu scadene
pe termen scurt, respectiv instrumentele pieei monetare, termenul de instrument
este astzi tot mai ntlnit n domeniul finaelor sub forma expresiei de
instrumente financiare. Acestea sunt definite drept mijloace de finan are, de
natur bancar sau nu, care au rolul de a orienta economiile spre investiii i de a
facilita accesul ntreprinderilor la resursele financiare necesare desf urrii unor
proiecte de investiii.
Standardele contabile americane prevd o definiie asemntoare a
instrumentelor financiare. Acest fapt se poate explica prin aceea c normele
internaionale sunt puternic influenate de US GAAP, SUA fiind prima ar din
lume care a abordat problema instrumentelor financiare din punct de vedere
contabil. Astfel, standardele americane precizeaz c un instrument financiar
const n numerar, un drept sau o obligaie contractual ce se lichideaz prin
livrarea de numerar sau de interese de proprietate ntr-o entitate.
n multe lucrari de specialitate, IAS 39 Instrumente financiare:
recunoastere si prezentare este considerat promotorul revolutiei in contabilitate
datorita modului de tratare a problemelor legate de recunoasterea instrumentelor
derivate si de abordare a contabilitatii pentru acoperirea riscurilor.
nainte de aparitia IAS 39, instrumentele derivate erau recunoscute in afara
bilantului, iar efectele contabile ale managementului riscurilor erau minore. Un
set de inovatii importante se refera la:
recunoasterea instrumentelor derivate de acoperire a riscurilor in Situatiile
financiare anuale,
evaluarea acestor intrumente derivate la valoarea justa si
recunoasterea variatiilor valorii juste a instrumentelor derivate, in functie
de gradul de eficienta al acoperirii riscurilor.
Evident toate aceste modificari implica nu numai rationamente
profesionale diferite, ci si un suport informational corespunzator, care sa sustina
strategiile manageriale de acoperire a riscurilor.

1.2 Clasificarea, definirea si recunoasterea instrumentelor financiare

derivate
O prima clasificare din cadrul IAS/IFRS imparte instrumentele financiare in:
instrumente primare: titluri de creanta, de debit sau participatie (actiuni,
obligatiuni);
instrumente derivate: titluri de transfer al riscului intre cele 2 parti, pe
baza schimbului unui instrument financiar (de exemplu, contracte de
optiuni, contracte futures, forward, swap).
Astfel, primele instrumente financiare derivate care au aparut la bursa de
marfuri din Chicago, prin anii 30, sunt contractele forward si
contractele futures, asociate cumpararilor si vanzarilor de marfuri la termen.
Produsele derivate reprezinta instrumente financiare a caror valoare depinde
de evolutia unui indice, a ratei dobanzii, a ratingului de credit sau a valorii unui
activ de care sunt legate. Exista instrumente derivate legate de valoarea
actiunilor, a cursului valutar sau a contractelor futures si options.
Pentru utilizarea acestor instrumente pe piata romaneasca este nevoie de un
sistem legal, fiscal si contabil adecvat.
Conform prevederilor IAS/IFRS, o intreprindere trebuie sa recunoasca un
activ financiar sau o datorie financiara in bilant numai atunci cand aceasta
devine parte la prevederile contractuale ale instrumentului.
In ceea ce priveste tratamentul national al instrumentelor financiare,
acestea sunt reglementate la pct. 7.2.5.2 Evaluarea la valoarea justa a
instrumentelor financiare din O.M.F.P. nr. 1.752/2005 pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.
Conform acestei reglementari, acele elemente din situatiile financiare care
indeplinesc conditiile de instrumente financiare sunt evaluate conform regulilor
generale de baza, utilizate la recunoasterea si evaluarea activelor si datoriilor
financiare. Aceleasi reguli generale sunt utilizate si la evaluarea instrumentelor
financiare derivate.

In ceea ce priveste regulile de evaluare ale instrumentelor financiare la

valoarea justa, acestea sunt folosite numai in situatiile financiare consolidate.
Astfel, in situatiile financiare individuale regulile de evaluare a instrumentelor
financiare derivate sunt regulile generale folosite la evaluarea activelor si
datoriilor financiare.
In intelesul prezentelor reglementari, prin combinarea de intreprinderi se
intelege gruparea unor entitati individuale intr-o singura entitate raportoare,
determinata de obtinerea controlului de catre o entitate asupra uneia sau mai
multor intreprinderi.
Standardul Internaional de Contabilitate 39 Instrumente financiare :
recunoatere i evaluare consider c poate fi numit instrument financiar orice
contract care genereaz simultan un active financiar pentru o ntrepridere i o
datorie financiar sau un instrument de capitaluri proprii pentru alt
ntreprindere.
Din punct de vedere al literaturii financiare, ct i contabile, o alt
clasificare a instrumentelor financiare const n gruparea lor n active i datorii
financiare.
In sens larg, activul reprezinta orice element care are valoare de schimb.
Din punct de vedere contabil, este consacrat definiia propus n Cadrul general
pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare emise de IASB : activul
este o resurs controlat de ntreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute
i de la care se ateapt sa genereze beneficii economice viitore.
n funcie de natura procesului de valorificare a acestora, activele se
impart n reale i financiare. Activele reale sunt cele care au valoare intrinsec
datorit utilitii lor. Activele financiare sunt considerate drepturi asupra
activelor reale. Valoarea lor nu rezult din forma fizic, ci din relaii contractual.
Accepiunea contabil a termenului este ilustrat prin definiia coninut n IAS
32 care apreciaz c sunt active financiare:
Elementele de trezorerie (cash);
Drepturile contractual:
De a primi de la o alt ntreprindere disponibiliti sau un alt active
financiar;
De a schimba instrumente financiare cu o alt ntreprindere, n
condiii potenial favorabile;

 Instrumente de capitaluri proprii ale unei alte ntreprinderi

Contractele care se deconteaz sau pot fi decontate prin instrumentele de
capitaluri proprii ale ntreprinderii i care sunt:
Nederivate, pentru care entitatea este sau poate fi obligat s
primeasc un numar variabil de instrumente de capitaluri proprii;
Derivate care sunt sau pot fi decontate altfel dect prin schimbarea
unui numr fix de instrumente de capitaluri proprii ale
ntreprinderii.
IAS 32 ofer cteva exemple de active financiare: numerar, depozite
deinute la bnci, creane comerciale pe termen scurt, efecte comerciale de
ncasat, mprumuturi i obligaiuni de ncasat. De asemenea sunt precizate
elementele care nu intr n sfera de cuprindere a activelor financiare (implicit,
nici a IAS 32, i nici a IAS 39): stocurile, imobilizrile corporale, activele n
locaie, imobilizrile necorporale, cheltuielile n avans.
Cadrul general pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare
definete datoriile drept obligaii actuale ale unei entiti ce decurg din
evenimente trecute i prin decontarea crora se ateapt s rezulte o ie ire de
resurse care ncorporeaz beneficii economice.
IAS 32 i IAS 39 consider c este datorie financiar orice :
Datorie contractual:
De a vrsa numerar sau alt activ financiar unei alte ntreprinderi;
De a schimba instrumente financiare cu o alt ntreprindere n
condiii care sunt potenial favorabile;
Contract care se deconteaz sau poate fi decontat prin instrumentele de
capitaluri proprii ale ntreprinderii i care este:
Nederivat, pentru care entitatea este sau poate fi obligat s livreze
un numar variabil de instrumente de capitaluri proprii;
Derivat, care este sau poate fi decontat altfel nct dect prin
schimbarea de sume fixe n numerar, sau alte active financiare,
pentru un numar fix de instrumente de capitaluri proprii ale
ntreprinderii.
Exemple de astfel de datorii sunt: datorii comerciale pe termen scurt,
efecte comerciale de pltit, mprumuturi i obligaiuni de pltit, datorii pe
termen lung, datorii comerciale i datorii care au la baz operaiuni de
finanare/creditare. De cealalt parte, veniturile n avans i majoritatea datoriilor

de garanie nu sunt datorii financiare, deoarece beneficiile economice care ies

din ntreprindere, prin decontarea lor, iau forma bunurilor i serviciilor i nu a
numeralului sau a altor active financiare.

Evaluarea la valoarea justa se aplica numai datoriilor care sunt:

detinute ca parte a unui portofoliu de tranzactionare sau
instrumente financiare derivate.
Evaluarea la valoarea justa nu se aplica:
instrumentelor financiare nederivate detinute pana la scadenta;
imprumuturilor si creantelor generate de entitate si nedetinute in scopul
tranzactionarii si
intereselor in filiale, intreprinderi asociate si asocieri in participatie,
instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu plata
contingenta intr-o combinare de intreprinderi, precum si altor instrumente
financiare cu astfel de caracteristici speciale si care, in concordanta cu
ceea ce este general acceptat, se contabilizeaza diferit fata de alte
instrumente financiare.
Avnd n vedere aceste prevederi, rezulta ca in situatiile financiare
individuale instrumentele financiare derivate nu sunt recunoscute la valoarea
justa, iar efectele acestora sunt recunoscute la data scadentei in contul de profit
si pierdere.
Drept consecin, o intreprindere recunoaste in bilantul sau toate drepturile si
obligatiile contractuale potrivit regulilor din reglementarea nationala, ceea ce
inseamna ca la acest moment pentru instrumentele financiare derivate de natura
activelor sau datoriilor financiare nu exista obligatia evaluarii lor la valoarea
justa.

1.3 Prezentarea instrumentelor financiare derivate in situatiile

financiare anuale
Instrumentele financiare derivate pot avea un impact major asupra situatiei
financiare a societatilor comerciale, de aceea Directiva 2001/65/CE a
Parlamentului European si a Consiliului precizeaza ca raportarea instrumentelor
financiare derivate si a valorii reale a acestora este recomandata chiar si in cazul
in care respectiva societate nu foloseste un sistem de contabilitate la valoarea
reala.
Atunci cand o intreprindere a contabilizat un instrument financiar derivat ca
un instrument de acoperire a unor riscuri asociate cu tranzactii viitoare
anticipate, respectiva intreprindere va prezenta in notele explicative de la
situatiile financiare anuale urmatoarele aspecte referitoare la:
descrierea tranzactiilor anticipate, inclusiv perioada de timp pana in
momentul in care se estimeaza aparitia riscurilor;
descrierea instrumentelor de acoperire a riscurilor;
valoarea oricaror castiguri sau pierderi amanate sau nerecunoscute si
momentul in care se asteapta recunoasterea ca venit sau cheltuiala.
De asemenea, o ntreprindere trebuie s prezinte n notele explicative toate
ctigurile sau pierderile angajate n instrumentele financiare destinate acoperirii
riscului tranzactiilor viitoare anticipate, indiferent daca acele castiguri sau
pierderi au aparut sau nu in situatiile financiare.

1.3.1 Reflectarea impactului utilizarii instrumentelor financiare

asupra performantelor entitatii
La ora actuala, analiza efectelor utilizarii instrumentelor financiare asupra
performantelor intreprinderii presupune studierea contului de profit si pierdere,
dar si a situatiei modifcarii capitalurilor proprii, ca urmare a faptului ca, in
unele cazuri, castigurile/pierderile aferente sunt inregistrate in profitul/pierderea
perioadei, iar in altele, aceste sunt recunoscute intr-un cont de rezerve din cadrul
capitalurilor proprii.

Normele contabile romanesti prevad formate ale celor doua componente

ale situatiilor financiare care nu ofera prea multe informatii in legatura cu
instrumentele financiare. Astfel, in varianta romaneasca a contului de profit si
pierdere prevazuta pentru agentii economici, veniturile si cheltuielile legate de
instrumentele financiare se pot ragasi in : cele din dobanzi si diferente de curs
valutar, veniturile din alte imobilizari financiare, veniturile din investitii
financiare pe termen scurt, veniturile si pierderile din creante imobilizate,
veniturile si cheltuielile din investitii financiare cedate, veniturile si cheltuielile
din ajustarea valorii activelor imobilizate si circulante.
Slaba utilizare in tara noastra, a derivatelor si a contabilitatii operatiunilor
de acoperire a riscurilor face ca anumite venituri si cheltuieli asociate
instrumentelor sa nu se regaseasca in structura actuala a contului de profit si
pierdere. In perspectiva dezvoltarii pietei financiare romanesti si a imbunatatirii
comparabilitatii informatiilor contabile, se impun anumite masuri pentru
asigurarea reflectarii fidele a rezultatelor folosirii instrumentelor financiare, si
anume:
1. crearea unor linii in contul de rezultate care sa cuprinda posturi
din care sa reiasa castigurile/pierderile provenite din modificarea
valorii juste a instrumentelor evaluate;
2. prezentarea separata a pierderilor din deprecierea activelor
financiare si a reluarii a acesteia la venituri;
3. revizuirea functionarii unor conturi existente.
1.4 Normalizarea i armonizarea in conditiile convergentei contabile
Initial s-a vorbit despre doua tendinte metodologice aparute in ideea
realizarii procesului de globalizare a contabilitatii: armonizarea si normalizarea,
alegerea uneia dintre ele fiind conditionata de caracteristicile mediului in care
procesul era dezvoltat. Cu timpul, un al treilea concept i-a facut simtita
prezenta: convergenta contabila.
Normalizarea semnifica aplicarea deliberata a normelor de contabilitate
pentru solutionarea corecta a problemelor privind productia i utilizarea
informatiei contabile. Obiectivul sau consta n aplicarea de norme contabile

identice in acelasi spatiu geopolitic, n vederea crearii de practici contabile

uniforme.
Cresterea fluxurilor internationale de marfuri si capitaluri a indus si o
dimensiune internationala, insa realizarea sa practica s-a dovedit foarte dificila,
motiv pentru care a fost gasita o alta solutie: armonizarea contabilitatii. Aceasta
presupune o negociere intre diferite institutii internationale in vederea eliminarii
divergentelor majore dintre diversele sisteme contabile si obtinerii unui acord
care sa faciliteze oferirea de informatii omogene celor interesati.
In ciuda adaptarii standardelor contabile internationale intr-un numar tot
mai mare de state, exista unul considerat cel mai puternic al planetei, SUA, care
aplica in continuare normele sale internationale, cunoscute sub numele de US
GAAP. Piata financiara americana, cea mai mare din lume, pe care sunt cotate
numeroase firme europene si asiatice, a considerat ca are nevoie de reglementari
proprii, elaborate de Financial Accounting Standards Board ( FASB) si adaptate
specificului national, si nu de cele emise de un organism international (IASB).
Spre deosebire de armonizare, care consta in apropierea reglementarilor
contabile prin reducerea la minimum a diferentelor in vederea elaborarii unui set
unic de norme, convergenta este un termen mai concret, ce urmareste atingerea
unui obiectiv bine definit: standarde contabile aplicabile pe scara planetara.
In cadrul procesului de convergenta, normele referitoare la instrumentele
financiare ocupa un loc deosebit. Aceste standarde complexe si voluminoase fac
obiectul proiectului pe termen scurt condus de FASB (care trebuie sa se alinieze
noilor reguli emise de IASB prin versiunile din decembrie 2003, respectiv
martie 2004 si amendate ulterior ale IAS 32 Instrumente financiare:
prezentare si IAS 39 Instrumente financiare: Recunoastere si evaluare si
publicarea IFRS 7 Instrumente financiare: Informatii de furnizat), dar si a
unui proiect pe termen lung, care trateaza aspectele ce nu se pot rezolva imediat.
In acest sens, cele doua Consilii au in vedere probleme precum:
dezvoltarea unui nou standard privind derecunoasterea
instrumentelor financiare;
simplificarea sau eliminarea necesitatii aplicarii modelului
contabilitatii operatiunilor de acoperire impotriva riscurilor;
extinderea utilizarii valorii juste la toate instrumentele financiare.

Bibliografie :
1. Huian Carmen Maria, Instrumente financiare : Tratamente si optiuni
contabile, Ed. CECCAR, Bucuresti, 2008
2. Bogdan Victoria, Standardele Internaionale de Raportare Financiar
n contextul procesului de armonizare contabil internaional, Editura
Universitii din Oradea, Oradea, 2010
3. Ghid pentru nelegerea i aplicarea standardelor internaionale de
contabilitate, Editura CECCAR, Bucureti, 2001
4. http://contabilul.manager.ro/a/3123
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/IFRS
6. http://ceccar.ro/ro/?page_id=3031