Ilie Moromete este personajul principal al romanului Morometii de Marin
Preda, tipul taranului patriarhal, care respecta traditiile, nu credea in puterea banului, filozof, gandea asupra faptelor, evenimentelor, le trecea prin filtrul constiintei sale, fiind un personaj atipic pentru literatura de inspiratie rurala. Dupa cum marturiseste Marin Preda intr-un interviu, Moromete este personajul preferat al intregii sale opere, o proiectie literara a tatalui sau, Tudor Calarasu: Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat in realitate, a fost tatal meu. Ilie Moromete traieste un conflict exterior, intre el si fiii sai si unul interior, intre ce credea el despre lume si ce era lumea de fapt. Moromete este o fire reflexiva, contemplativa care vede dincolo de lucrurile simple ceva deosebit, o lumina care pentru altii nu se aprinde. El are o anume atitudine fata de viata, ii place s-o priveasca cu detasare, ca pe un spectacol, pentru el viata nu inseamna numai munca, ci si placere. Modul acestuia de a vedea lumea a fost numit morometianism, care sugera un anume fel de a vedea viata, lumea. Are demnitate, singura lui grija fiind sa-si pastreze pamantul intreg, pentru ca acesta ii dadea libertate si ragazul de a se gandi si la altceva decat la ziua de maine. El se credea un om liber, care putea face ce vrea cu viata lui. Personajul are un echilibru interior care se va rupe si va da nastere dramei, care se declanseaza in momentul in care baietii vor sa-l paraseasca. Moromete, ca si tata, este autoritar si are impresia ca este inteles de familie , motiv pentru care nu le da nicio explicatie, insa in realitate isi iubeste familia, iar orice afectivitate fata de membrii sai si-o cenzureaza. Cand unitatea familiei sale este amenintata, Moromete se nelinisteste, iar cand baietii pleaca de acasa el se prabuseste moral. Ilie este o persoana lucida si judeca lumea, soarta taranilor, ii place sa se inchida in lumea gandurilor sale analizand relatiile pe care le are cu lumea in care traieste, o lume care l-a obligat sa-si lase bucuriile deoparte si i-a schimbat copiii. Moromete este un personaj simbol care se confrunta cu istoria si timpul nerabdator, de aceea va trai o criza, ca si lumea in care traieste. Aceasta criza se declanseaza in sufletul acestuia in momentul taierii salcamului din cauza convingerilor pe care le avea si nu vroia sa si le schimbe. Moromete a trait toata viata cu ideea ca va face fata schimbarilor lumii, insa realitatea i-a dovedit ca nu are aceasta putere. De aceea este considerat si un personaj tragic pentru ca va esua. Ilie este din ce in ce mai singur, nu mai are placerea sa vorbeasca cu oamenii, isi pierde prestigiul in sat, familia nu-l mai asculta. El nu accepta ideea ca taranul trebuie sa dispara, ca taranul nu mai are pamant, nu accepta ca rostul lui in lume a fost gresit. Considera ca era de datoria lui sa tina la familie, la pamant, chiar daca a esuat. In momentul in care Moromete moare, cu el moare si o lume. Decalajul dintre ce a crezut el despre lume si ce i-a oferit lumea a generat drama.
Personajul este un invins superior pentru ca pana la urma el intelege ce i s-a
intamplat, intelege ca lumea s-a schimbat, dar mai stie ca el n-ar fi putut trai decat ducand o viata independenta. In debutul capitolului X din primul volum, personajul este caracterizat in mod direct de catre narator: Era cu zece ani mai mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenoriciri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Autocaracterizarea din finalul volumului al doilea, in discutia cu doctorul, scoate in evidenta libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriei: Domnule eu totdeauna am dus o viat independenta. Din fapte, vorbe, ganduri, gesturi intelegem ca Ilie Moromete este taranul cu pamant care are asigurata ziua de maine, iar aceasta siguranta ii da o liniste si o bucurie de a trai. Ilie Moromete este un personaj dramatic care, in ciuda simplitatii conditiei sale de taran, are o viziune despre lume si o putere de interiorizare si reflectie care ii confera adancime psihologica, fiind un taran atipic, si tocmai de aceea capabil sa traiasca in constiinta drama proprie, a familiei si a colectivitatii. Marturisirea sa, pe patul de moarte exprima esenta filozofiei sale de viata. Independenta materiala si de gandire este semnul libertatii pe care Moromete si-o traieste prin placerea vorbei si a contemplatiei, prin ironie, prin spirit ludic si reflexivitate. Indiferent de schimbarile exterioare, personajul isi pastreaza libertatea interioara, chiar daca dispare bucuria de a o exterioriza si se izoleaza in trufia singuratatii.