Exemplele redate aici sunt preluate din fiierul Ce este nou n DOOM, aflat pe site-ul

Academiei Romne. (Documentul este disponibil doar ntr-un format patentat, formatul
Microsoft Word, dar acest lucru este independent de voina noastr).
Corect
Greit
Comentarii
N-are niciun chef s fac ce i se
cere.

N-are nici un chef s fac ce i se

cere.

Niciun este adjectiv pronominal ne

scrie ntr-un singur cuvnt.

Nu e nici naiv i nici un om

netiutor.

Nu e nici naiv i niciun

omnetiutor.

Nici este adverb, iar un articol.

M confundai, eu nu am nici
unfrate, nici mai muli.

M confundai, eu nu
am niciunfrate, nici mai muli.

Nici este conjuncie, iar un numera

N-a venit niciunul.

N-a venit nici unul.

Niciunul este pronume negativ,

scris ntr-un cuvnt, conform DO

Nu-mi place nici unul, nici

cellalt.

Nu-mi place niciunul, nici

cellalt.

Nici este conjuncie,

iar unul este pronume nehotrt.

N-are nici (mcar) un prieten.

Posibilitatea intercalrii adverbulu

util pentru a scrie separat cele dou

Opera "Amintiri din copilarie"de Ion Creanga (1839-1889) ilustreaza evocarea vietii
satului romanesc din a doua jumatate a secolului al XlX-lea si anume a satului Humulesti,
cu oamenii lui, "gospodari tot unul si unul". Intamplarile si evenimentele nu sunt relatate
intr-o ordine cronologica, ci sunt selectate acele fapte ce devin momente de referinta in
conturarea eroului, a "copilariei copilului universal" (G.Calinescu).
Romanul compune universul taranesc al moldovemlor, in centrul caruia se afla Nica,
personajul care parcurge un proces de formare a personaltiatii sub actiunea educatiei si a
expenentei dobandite, evoluand de la baiatul "prizarit" si "rusinos" la adolescentul nevoit
sa paraseasca lumea copilariei si sa porneasca spre alte meleaguri si alti oameni, ceea ce
da operei caracter de bildungsroman. Nica a lui Stefan a Petrii este personajul principal si
autobiografic al romanului si totodata personajul-narator care povestete evenimentele si
intamplarile cu caracter autobiografic intr-o cronologie selectiva, ramase pentru totdeauna
in memona
afectiva a scriitorului.
Protagonistul este un personaj realist, tipic pentru, categoria copiilor ce au trait fericiti
perioada de inceput a vietii, de aceea Nica este considerat simbolul copilului universal,
din orice epoca sau din orice loc al lumii: "Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred
ca au fost toti copiii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice".
Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea personajului, care
parcurge evolutiv etapele de la copilarie la adolescenta.

"Amintirile" eroului incep prin impresia puternica pe care o are asupra copilului scoala
din Humulesti, infiintata "prin osardia" preotului Ioan Humulescu. Vrednicul parinte
adunase o multime de baieti si fete, printre care se afla si Nica, "un baiat prizarit, rusinos
si fricos si de umbra mea" (autocaracterizare). Copiii nu inteleg rostul invataturii, sunt
indaratnici si de aceea, pentru a-i sili spre invatatura, parintele Ioan, "om vrednic si cu
bunatate", le aduce ca "dar de scoala noua pe "Sf. Nicolai" si "calul balan". Nica,
asemenea celorlalti scolari, este atras de tot felul de nazbatii si de nazdravanii si nu se
arata interesat de invatatura. Filele ceaslovuiui fiind "cam unse, trageau mustele si
bondarii la ele [...] cate zece-douazeci de suflete prapadeam deodata", asa ca, vazand
parintele foile insangerate, "ne pofti pe fiecare la Balan si ne mangaia cu sfantul ierarh
Nicolai pentru durerile cuvioaselor muste si a cuviosilor bondari". Lui Nica incepuse sa-i
fie draga Smarandita popii si, ca sa fie admirat de ea, baiatul devine silitor si progreseaza
vizibil la invatatura. Din nefericire, perioada frumoasa si plina de bucurii se termina brusc
pentru Nica, intrucat badita Vasile, invatatorul, a fost "prins la oaste" si in zadar umblase
parintele Ioan sa gaseasca alt dascal, ca unul ca "badita Vasile, cuminte, harnic si rusinos
ca o fata mare" n-a mai aflat. Pentru a urma scoala mai departe, Nica este impins de
mama sa, Smaranda, care "era in stare sa toarca in furca si sa invat mai departe", spre
deosebire de Stefan a Petrii care era de parere ca "dac-ar fi sa iasa toti invatati [...], n-ar
mai ave cine sa ne traga ciubotele".
Nica trece prin momente de nefericire, deoarece este silit sa paraseasca meleagurile
natale pentru a continua scoala. Bunicul dinspre mama, David Creanga, ii duce pe Nica si
pe varul lui, Dumitru, la scoala lui Alecu Balos din Brosteni; acum sufera copilul prima
ruptura de vatra satului si traieste acut sentimentul instrainarii. Calatoria a avut loc intr-o
dimineata de iarna, in care "era un pui de ger de crapau lemnele" si-l transporta pe Nica
intr-o lume complet noua, necunoscuta, careia copilul nu i se adapteaza deloc, mai ales ca
au loc o serie de ghinioane si intamplari inedite: caderea in Ozana; taierea pletelor;
locuirea in gazda la Irinuca, unde se umple de raie capreasca; daramarea bordeiului
Irinucai; fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Fericit ca se intorsese acasa, Nica a cantat
in ziua de Pasti, la biserica, "Ingerul a strigat!", rugaciune invatata la scoala din Brosteni,
spre uimirea tuturor celor din Humulesti. Dar bucuria lui nu poate fi deplina pentru ca la
Brosteni fusese tuns chilug si se simtea rusinat ca nu mai avea plete, iar acest fapt este un
prilej de distractie pentru fetele "mai dracoase", care strigau dupa el "Tunsul felegunsul,/
Cainii dupa dansul!".
"Varsta de aur" a vietii este lipsita de griji si plina de bucurii, iar Nica stie sa profite cu
toata flinta de farmecul copilariei: "Hai mai bine despre copilarie sa povestim, caci ea
singura e vesela si nevinovata". Edificatoare pentru starea de fericire a lui Nica pus pe
sotii si nazdravanii, este partea a doua care incepe sentimental, cu un lirism nostalgic:
"Nu stiu altii.curn sunt, dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca
din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau
matele jucandu-se cu ei, [...] parca-mi salta si acum inima de bucurie. [...] si eu eram
vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa". Prin
autocaracterizare, personajul evidentiaza starea de fericire a varstei fara griji si fara
necazuri, cand interesul copilului se indrepta numai catre petrecerea cat mai placuta a
timpului.
Aducerile aminte reinvie chipul mamei sale, Smaranda, care "stia a face multe si mari
minunatii", femeie harnica si priceputa, care-si crestea cu dragoste si devotament copiii,

avand o puternica dorinta, aceea de a-l vedea pe Nica ajuns popa.

Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a
personajului realist, ca tip reprczentativ pentru copilul fericit, atras de nazbatii si pus pe
sotii, trasatura general-valabila pentru "copilul universal".
In partea a doua a "Amintirilor", naratorul povesteste intamplari devenite celebre si de
referinta pentru copilaria lui Nica a lui Stefan a Petrii, episoade care se pot desprinde ca
texte independente si cunoscute sub numele de "la cirese", "pupaza din tei", "la scaldat".
Din aceste episoade narative reies, in mod indirect, firea neastamparata a lui Nica,
vioiciunea si istetimea sa, aceste intamplari devenind adevarate repere ale unei copilarii
minunate.
Intr-o zi de vara, lui Nica i se face pofta de cirese si, pentru ca obisnuia sa-si faca toate
placerile, se hotaraste sa se duca la fratele tatalui, mos Vasile, care avea un "cires
varatec". Istet si bun cunoscator al firii umane, baiatul se furiseaza din casa si planuieste
ca mai intai sa intrebe de varul lui, Ion, pe care venise sa-l ia la scaldat. Afla de la matusa
Marioara ca Ion era dus cu tatal lui la Condreni, asa ca isi ia ramas bun si se preface ca
pleaca. Bucuros ca nu-si gasise varul acasa, Nica se strecoara pe furis "in ciresul femeii"
si incepe a "carabani la cirese in san, crude, coapte, cum se gaseau". Matusa Marioara il
zareste in cires, se enerveaza ingrozitor si, pentru ca baiatul nu se dadea jos din pom,
incepe sa arunce in el cu bulgari de pamant. Speriat, Nica sare, pe neasteptate, chiar in
"niste canepa care se intindea de la cires inainte, si era cruda si pana la brau de inalta".
Matusa Marioara incepe sa-l alerge pe baiat prin canepa, "si eu fuga si ea fuga, si eu fuga
si ea fuga, pana ce dam canepa toata palanca (culcata - n.n.) la pamant". Drept urmare,
cele zece-douasprezece prajini de canepa "frumoasa si deasa cum ii peria" au fost
complet distruse. Sprinten, Nica sare peste gard, se duce acasa si, tainuind pozna fata de
mama sa, se arata "foarte cuminte in ziua aceea ...". In aceeasi seara, a venit la Stefan a
Petrei sa reclame paguba mos Vasile, insotit de vornic (primar -n.n.) si-i imputa canepa si
ciresele. Mos Vasile era un "carpanos s-un pui de zgarie-branza ca si matusa Marioara",
pentru ca a tunat si i-a adunat. Nica primeste "o chelfaneaia" zdravana de la tatal sau
pentru stricaciunea facuta si pentru banii piatiti ca despagubire. Drept urmare, Nica invata
din aceasta patanie ca "Dumnezeu n-ajuta celui care umbia cu furtusag" si-i era rusine sa
mai dea ochii cu baietii si fetele din sat, mai ales duminica la
biserica si la bora.