SECTIUNEA 1

RAPORTUL STIINTIFIC SI TEHNIC

(RST)
Proiectul: Aliaje avansate pe baza de titan cu acoperiri dure pentru turbine de motoare industriale cu
poluare redusa - HardTiCoat

ETAPA DE EXECUTIE NR. 1

CU TITLUL : Caracteristici tehnice si de performanta pentru paleta de turbina libera din
componenta turbomotoarelor

- Decembrie 2014 -

1. REZUMATUL ETAPEI 1
Lucrarea prezinta rezultatele obtinute in etapa a I-a a proiectului, referitoare la proiectarea
compozitiei aliajului utilizat pentru executia paletei de turbina libera pentru motoare industriale.
In cadrul acestei etape, s-au efectuat activitati privind:
Activitate 1.1

Definirea cerintelor privind caracteristicile paletei de turbina libera

Activitate 1.2 Proiectarea compozitiei aliajului utilizat pentru executia paletei de turbina libera
Activitate 1.3 Proiectarea tehnologiei de sinteza a aliajului
Activitate 1.4 Selectarea compozitiei pentru acoperirea paletelor de turbina libera
Activitate 1.5 Calcule termodinamice preliminare
Activitate 1.6 Studii teoretice de stabilitate a fazelor structurale ale acoperirilor de faze ternare
In prezent, pentru componentele turbomotoarelor, inclusiv pentru paletele de turbina care
functioneaza la temperaturi peste 550C - pana la temperaturile inalte de 1100 - 1400C -, se utilizeaza
superaliajele de nichel, care au greutate mare si sunt scumpe (in special dupa includerea in anul 2009 a
nichelului intre materiile prime strategice). Aliajele de titan, care au avantajul de a fi mai usoare, au in
prezent limitari in ceea ce priveste temperatura de functionare (de pana la 550 - 600C).
Tendintele in ceea ce priveste cresterea eficientei turbomotoarelor, in special in domeniul
industrial, dar si in cel aeronautic, au in vedere cresterea temperaturii de functionare, pentru reducerea
consumului de combustibil la aceeasi putere generata, dar si reducerea greutatii proprii a componentelor
si a costurilor. De aceea, pentru industriile de profil este de un real interes dezvoltarea de noi aliaje de
titan care au greutate specifica aproape jumatate din cea a aliajelor de nichel si care functioneaza la
temperaturi mai inalte decat aliajele comerciale de titan actuale.
Pe baza analizei privind caracteristicile fizico-mecanice si structurale necesare pentru aliajele pe
baza de titan destinate executiei componentelor de turbomotoare care functioneaza in conditii de
temperaturi ridicate si a studiului influentei elementelor de aliere ale titanului asupra acestor
caracteristici, s-a proiectat compozitia aliajului pentru paleta de turbina libera. Acest aliaj pe baza de
titan contine aluminiu, element care stabilizeaza faza si care are un rol important in cresterea
raportului rezistenta mecanica/greutate specifica, zirconiu, element neutru din punct de vedere al
stabilizarii fazelor, care creste refractaritatea si rezistenta la fluaj, staniu, de asemenea, element neutru,
care impreuna cu siliciul asigura structura cu precipitate fine (compusi ai titanului cu staniu si respectiv
siliciuri) responsabile pentru rezistenta la temperatura si caracteristicile mecanice ridicate, niobiu si
tantal in cantitati mici, care cresc refractaritatea si asigura suficienta cantitate de faza pentru cresterea
rezistentei la temperatura si imbunatatirea prelucrabiliatii aliajului. In compozitie mai pot intra molibden
si vanadiu, elemente care, in cantitati mici, favorizeaza structura + .
Prin adaosul acestor elemente de aliere in titan se urmareste obtinerea unui aliaj cu capabilitate
termica crescuta prin dispersie fina de precipitate ordonate in matrice + care impreuna cu acoperiri
de tip bariera termica noi, alcatuite din faze ternare MAX (care se vor dezvolta in proiect de catre
partenerul CO), sa permita o temperatura de lucru de cca. 700 C, cu 100 C mai mare decat
temperatura de lucru a actualelor aliaje de titan comerciale.
S-au propus trei compozitii alternative. Toate cele trei compozitii de aliaj cu baza Ti contin ca
elemente de aliere Al, Sn, Zr, Si, Ta, Nb. Doua dintre compozitii contin pe langa aceste elemente si
Mo, iar una dintre acestea contine pe langa Mo si V.
2

Compozitiile propuse pentru noul aliaj care va fi cercetat in proiect, avand ca utilizare vizata
executia paletei de turbina libera destinata turbomotoarelor industriale, sunt prezentate in tabelul de mai
jos.
Compozitii pentru aliajul care se cerceteaza

Al
5,5 6,5
5,5 6,5
5,5 6,5

Sn
2-3
2-3
2-3

Zr
3,5-4,5
3,5-4,5
3,5-4,5

Compozitie [% greutate]
Mo
Si
V
0,2 0,4
1
0,2 0,4
1
0,2 0,4
1

Ta
2
2
2

Nb
2
2
2

Ti
rest
rest
rest

In etapa urmatoare a proiectului va fi selectata compozitia optimala, avandu-se in vedere studiile

de simulare privind influenta compozitiei aliajului asupra temperaturii de functionare si rezultatele
cercetarilor experimentale.
Pe baza rezultatelor analizei proceselor fizico-chimice in stare lichida care au loc la sinteza
aliajelor cu baza titan, a proprietatilor fizico-chimice ale elementelor componente si a avantajelor si
dezavantajelor procedeelor de topire a acestor aliaje s-a stabilit metoda de elaborare a aliajului fiind
selectata metoda de topire in cuptor cu creuzet rece (in levitatie).
Tehnologia de sinteza a aliajului pentru palete de turbina libera are in vedere urmatoarele cerinte
rezultate din studiul si analizele efectuate in cadrul etapei:
- sinteza aliajului trebuie sa se realizeze in atmosfera controlata inerta (argon);
- sinteza aliajului se va efectua in cuptor cu creuzet rece.
Avand in vedere cele de mai sus, se poate aprecia ca rezultatele obtinute in cadrul acestei etape
corespund estimarilor initiale; aceste rezultate garanteaza atingerea obiectivuilui proiectului si, prin
urmare, nu sunt necesare corectii in desfasurarea proiectului.

Activitatea 1.1. Definirea cerintelor privind caracteristicile paletei de turbina libera (Stabilirea
cerintelor de performanta privind caracteristicile fizice, mecanice si functionale ale componentelor
turbomotoarelor, cu particularizare la paleta de turbina libera)
1. Introducere
Turbomotorul este un motor termic, care poate produce o cantitate mare de energie, in raport cu
dimensiunile si masa lui. Turbomotoarele au o mare flexibilitate din punct de vedere al combustibilului
utilizat care poate consta in petroluri, gaze naturale, metan, biocombustibili. Aceste caracteristici au
condus in mod natural la utilizarea turbomotorului intr-o multitudine de domenii: aviatie, industrial si
propulsie maritima.
Principial, ca mod de functionare, turbomotorul foloseste ca fluid de lucru aerul pentru a produce
o putere (la arbore) sau o forta de tractiune (aeroreactoare). Pentru a o obtine, aerul care trece prin
motor trebuie accelerat in sensul ca viteza sau energia cinetica a aerului trebuie crescuta. Astfel ca, mai
intai se va creste presiunea, se va adauga energie termica, care apoi va fi transformata in energie cinetica
(sub forma unui jet de aer cu viteza mare). Indiferent de tipul sau domeniul de aplicatie, turbomotorul
are printre componentele principale compresor, camera de ardere si turbina.
Performantele turbomotorului in ansamblul sau sunt puternic influentate de eficienta fiecarei
componenta in parte. In Figura 1 este prezentata dependenta ranadamentului global al ciclului unui
3

turbomotor in functie de gradul de comprimare al compresorului, la o anumita temperatura la intrarea in

turbina [i]:

Figura 1. Randamentul global functie de gradul de comprimare al compresorului [1].

Se observa ca prin cresterea termperaturii la intrarea in turbina si cresterea gradului de
comprimare al compresorului (pana la o anumita valoare a acestuia) se obtine o crestere a
randamentului global. Astfel, in mod natural, in ultimele decade, tendinta a fost de crestere a acestor doi
parametrii dupa cum este prezentat in Figurile 2 si 3 [1]. In figura 3, se specifica de asemenea ca, odata
cu introducerea paletelor cu structura monocristalina (1980), temperatura operationala a putut fi crescuta
considerabil.

Figura 2. Evolutia gradului de comprimare, in ultimele decade.

Figura 3. Evolutia temperaturii la intrarea in turbina, in ultimele decade.

Pentru majoritatea turbomotoarelor, factorul de constrangere a fost temperatura la intrarea in
turbina. In prezent, se poate ajunge la temperaturi de 1430 C, cu grade de comprimare de 40:1, cu
4

randamente de peste 45 % [1]. Diversi autori [ii,iii,iv] au remarcat faptul ca in ultimele decenii
temperatura la intrarea in turbina (TET) a fost crescuta cu circa 500 C pe baza dezvoltarii de noi
materiale si tehnologii pentru racirea componentelor sau prin acoperiri de suprafata de tip bariera
termica. Circa 30% din aceasta crestere este atribuita imbunatatirii proprietatilor superaliajelor si
metodelor de solidificare pentru obtinerea de structuri columnare sau monocristaline. Figura 44 prezinta
evolutia temperaturii la intrarea in turbina pentru motoarele civile dezvoltate de Rolls-Royce [v]. Aceste
solicitari de natura termo-mecanica determina restrictii in ceea ce priveste materialele care pot fi
utilizate pentru realizarea diferitelor componente ale turbomotoarelor pentru a asigura stabilitatea
structurala si integritatea functionala pentru durate mari de timp.

Figura 4. Evolutia TET pentru motoarele dezvoltate de Rolls-Royce. Adaptat din Ref. [5].
In Figura 5 sunt prezentate (ca ordine de marime) variatiile temperaturii, vitezei si a presiunii
totale a aerului, pentru a crea o imagine generala asupra solicitarilor intr-un turbomotor [vi].

Figura 5. Variatia temperaturii, vitezei si presiunii aerului intr-un turbomotor. Adaptat din Ref. [6]

2. Definirea cerintelor privind caracteristicile paletei de turbina libera

5

2.1 Cerinte de performanta pentru principalele componente ale turbomotoarelor

2.1.1. Compresorul
Descriere generala
Compresorul este componenta motorului, care are ca rol furnizarea cantitatii de aer la presiuni
ridicate necesare turbinei.
Din punct de vedere constructiv se disting doua tipuri de compresoare:
centrifugal si axial. Compresorul centrifugal poate avea una sau doua trepte, care contin un rotor si un
difuzor. Compresorul centrifugal are 3 componente principale: admisie, rotor si difuzor. Rotorul consta
dintr-un disc forjat, cu palete integrate dispuse radial. Difuzorul consta intr-un numar de palete, dispuse
tangential cu rotorul. Jocul intre aceste doua componente este un factor important : daca este prea mic,
poate induce oscilatii aeroelastice si producerea de vibratii nedorite.
Compresorul axial poate avea mai multe trepte, alternand treptele de rotor cu cele de stator. O
treapta consta intr-un rand de palete de rotor, urmate de unul de palete de stator. Presiunea este crescuta
succesiv, dupa fiecare treapta. O treapta de rotor consta dintr-un disc pe care se fixeaza, prin diferite
modalitati, paletele. Paletele au profil aerodinamic si sunt proiectate astfel incat sa creeze un gradient de
presiune in lungul lor, pentru a asigura o viteza axiala a aerului uniforma. Statorul contine de asemenea
palete profilate aerodinamic, fixate fie direct, fie prin intermediul altor piese, de carcasa compresorului.
Acestea sunt fixate, astfel incat sa nu se roteasca in jurul carcasei.
Solicitari si materiale
Carcasa compresorului trebuie sa fie usoara, rigida si proiectata in asa fel incat jocurile intre ea si
paletele de rotor sa se pastreze in timpul functionarii.
Aceste necesitati sunt satisfacute utilizand aliaje de aluminiu pentru primele trepte si oteluri si
oteluri aliate pe masura ce temperatura creste datorita comprimarii. Catre ultimele trepte (unde
temperatura aerului poate depasi posibilitatiile celui mai bun otel aliat sunt folosite si aliaje de nichel.
Pentru motoarele unde masa cat mai redusa este o cerinta dominanta (spre exemplu in aviatia militara),
aluminiul si otelul pot fi inlocuite cu succes de catre titan si aliaje de titan.
Una din principalele cerinte ale materialelor din care sunt realizate paletele de stator este o mare
rezistenta la oboseala [Ref. 6]. Acestea sunt realizate de regula din oteluri aliate sau aliaje de nichel.
Aliajele de titan pot fi folosite pentru primele trepte, dar nu este recomandat pentru treptele finale unde
temperaturile sunt mai ridicate.
In rotorul compresorului, fortele dominante sunt cele centrifuge. Astfel, se va cauta un material
cu un raport rezistenta/densitate cat mai mare. In acest fel ansamblul rotoric va fi mai usor, reducandu-se
astfel si fortele pe structura motorului. Din acest motiv, se utilizeaza cu precadere aliaje de titan
conventionale pentru primele trepte ale compresorului [Ref. 6]. Pentru ultimele trepte de compresor, se
pot folosi aliaje de titan de temperatura inalta sau aliaje de nichel. Totodata, pentru a impiedica
coroziunea paletelor se recomanda sa fie acoperite cu materiale anticorozive.
In Tabelele 1 si 2 se prezinta exemple de aliaje de titan si oteluri utilizate in constructia
compresorului [vii].

Tabelul nr. 1. Aliaje de titan utilizate in constructia compresorului.

Temperatura
maxima de
utilizare
(grade C)

Compozitie chimica
nominala

Nume

Stator, rotorpe treptele

315 reci
400 palete rotor
520

Ti64
Ti-6Al-4V
Ti811
Ti-8Al-1Mo-1V
Alloy 685 Ti-6Al-5Zr-0.5Mo-0.25Si
Ti-5.5Al-3.5Sn-3Zr-1NbAlloy 829
0.25Mo0.3Si
Alloy 834

Utilizare

550

Ti-5.8Al-4Sn-3.5Zr-0.7Nb0.5Mo-0.35Si-0.06C

disc
600 compresor

Ti-6Al-2.8Sn-4Zr-0.4Mo-0.4Si

600

Ti1100

Ti6242

Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo

Ti6242S
Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo-0.2Si

Comentarii

discurile pentru ventilator si

compresor de joasa presiune pentru
motor 4084 - Pratt & Whitney
motoare militare
motoare din Rolls-Royce - RB2111,
535E4
motor Rolls-royce : disc compresor
ultimele trepte ( pentru
compresoare cu presiune medie)pe avioane comerciale
folosit de Allison Gas Turbine
Engines pentru motoare ce dezvolta
forte de tractiuni mari pentr
familiile de motoare
406/GMA3007/GMA2100

palete,
discuri,
rotoare pentru trepte
540
de mare

Tabelul nr. 2. Oteluri utilizate in constructia compresorului

Nume
AISI 403
AISI 403+Nb
GTD-450

Compozitie chimica nominala

Fe12Cr0.11C
Fe12Cr0.2Cb0.15C
Fe15.5Cr6.3Ni0.8Mo0.03C

Comentarii
otel inoxidabil martensitic
otel inoxidabil martensitic
otel inoxidabil

2.1.2. Camera de ardere

Descriere generala
Camera de ardere este componenta motorului care are rolul de introducere a caldurii in sistem. Poate fi
de doua tipuri principale: individuala sau inelara. Indiferent de solutia constructiva, camera de ardere
trebuie sa fie capabila sa mentina o ardere stabila si eficienta, la diferitele regimuri de functionare ale
motorului, cu pierderi de presiune minime.
Camerele de ardere individuale sunt de forma tubulara, montate in jurul axului motorului. Aceste tuburi
sunt conectate intre ele. Aceasta interconectare permite ca fiecare tub de foc sa functioneze la aceeasi
presiune si propagare a arderii (la pornirea motorului). Sunt utilizate in mare parte, impreuna cu
compresoarele centrifugale. Camerele de ardere inelare au un spatiu de ardere unic. In aceste tip, flacara
este mai greu de stabilizat. Avantajul principal al acestora este ca, la aceleasi performante, camera de
ardere inelara este mai scurta cu circa 15 % fata de cea tubulara [Ref. 6]. Un alt avantaj ar fi eliminarea
problemelor de propagare aprinderii de la tub la tub.
Solicitari si materiale
7

Partile componente ale camerei de ardere trebuie sa fie capabile sa reziste la temperaturi inalte
(cele mai expuse fiind partile interioare, din zona de inceput a camerei de ardere ). Acest lucru se
realizeaza prin diverse solutii constructive (racirea cu aer a peretelui interior, prin izolarea lui fata de
flacara), prin folosirea de materiale tratate termic si acoperiri de suprafata.
Camera de ardere trebuie sa fie rezistenta la coroziune (datorata produselor de ardere), oboseala
(datorata vibratiilor) si fluajului (datorat gradientului mare de tempertura). Din acest motiv cele mai
recomandate materiale pentru realizarea camerelor de ardere sunt superaliajele.
In Tabelul nr. 3 se prezinta exemple de materiale utilizate pentru camerele de ardere.
Tabelul nr. 3. Superaliaje utilizate pentru realizarea camerei de ardere [Ref. 6]
Nume

Compozitie chimica

Hastelloy X
Nimonic 263
HA188
617

Ni22Cr1.5Co1.9Fe0.7W9Mo0.07C0.005B
Ni20Cr20Co0.4Fe6Mo2.1Ti0.4Al0.06C
Co22Cr22Ni1.5Fe14W0.05C0.01B
54Ni22Cr12.5Co8.5Mo1.2Al

230

55Ni22Cr5Co3Fe14W2Mo0.35Al0.10C0.015B

Comentarii
Superaliaj pe baza de nichel - folosit
intre anii 1960 -1980
Superaliaj pe baza de nichel
Superaliaj pe baza de cobalt
Superaliaj pe baza de nichel
Superaliaj pe baza de nichel, cu
procente mari de Co, Fe si B

2.1.3. Turbina
Descriere generala
Turbina indeplineste in principiu doua roluri: de a produce energia necasara pentru a actiona
compresorul si accessoriile lui si de a produce puterea la arbore (pentru un rotor sau o elice). In turbina
se produc solicitari mari datorita caractersiticilor aerului vehiculat de aceasta : temperaturi de ordinul
850-1700 C si viteze ce pot atinge 600 700 m/s [6].
Pentru a produce puterea necesara motorului, turbina poate contine mai multe trepte, fiecare
treapta fiind compusa dintr-un stator si un rotor. Numarul de trepte depinde de puterea necesara debitata
de turbina, viteza de rotatie necesara si diametrul ei.
Statorul este format din palete (cu profil aerodinamic) fixatede carcasa turbinei. Canalul dintre
doua palete de stator, formeaza un canal convergent. De regula paletele de stator sunt goale si pot fi
racite cu aer.
Rotorul este format din disc si palete. Paletele de rotor au de asemenea profil aerodinamic si sunt
dispuse in asa fel incat creeaza intre ele un canal, care accelereaza uniform aerul, pana in sectiunea
critica. Metoda de montare a paletelor de turbina pe disc, are o importanta deosebita, tinand cont ca
solicitarile in discul turbinei, in jurul zonei de fixare, sau in piciorul paletei, au un comportament
important, ce limiteaza viteza de rotatie.
Solicitari si materiale
In turbina exista doi factori foarte importanti care determina solicitarile pe componentele
acesteia: temperaturile foarte mari ale gazelor de ardere si vitezele mari de rotatie.
Principalele caracteristici pe care trebuie sa le prezinte materialele din constructia turbinei sunt :
- Rezistenta mecanica si limita de curgere cat mai ridicate la temperaturi inalte: materialele
trebuie sa aiba o rezistenta mare la rupere, conditie impus de eforturile mari ce se produc
datorita fortelor centrifuge si solicitarilor termice (pentru palete 1200-1450 C [1], iar
pentru discuri 400-600 C);
- Rezistenta mare la coroziune si oxidare: fenomenele de coroziune si oxidare sunt amplificate
odata cu cresterea temperaturii. Acestea sunt produse de circulatia intensa a gazelor. Diferite
elemente pot combate aceste doua fenomene, astfel ca alierea cu nichel si cobalt creste
8

rezistenta la oxidare, iar alierea cu nichel, crom, cobalt, titan, niobiu creste rezistenta la
coroziune [viii].
- Rezistenta la fluaj: conditia este impusa de aceleasi conditii de temperaturi ridicate, la turatii
mari, in timp indelungat, in care componentele turbinei trebuie sa ramana nedeformate.
- Rezistenta la oboseala si oboseala termomecanica: cerinta este impusa de functionarea
turbomotorului, care creeaza socuri mecanice si termice la modificarea regimului de lucru.
In aceste conditii materialele folosite in constructia turbinelor trebuie sa reziste la incarcari asemantoare
cu cele pentru compresoare dar la temperaturi ridicate. Materialele metalice folosite, sunt de o
diversitate mare si se pot imparti in doua mari categorii: aliaje de nichel si aliale de cobalt.
Pentru materialele folosite in constructia statoarelor, cele mai importante proprietati sunt
rezistenta la temperatura si rezisenta la oxidare si coroziune. Astfel, in majoritate se folosesc aliaje de
nichel si cobalt, cu specificatia ca, aliajele de cobalt au o rezistenta mai mare la temperaturi ridicate,
decat cele pe baza de nichel. Totodata, pentru a preveni topirea paletelor de stator, acestea pot fi racite
cu aer. Ca o masura suplimentara de protejare a paletelor de stator se pot utiliza si acoperiri ceramice de
tip bariera termica, fapt ce va necesita o cantitate mai mica de aer de racire. In Tabelul nr. 4, sunt
prezentate exemple de materiale uzuale pentru constructia statorului, pentru motoare industriale.
Tabelul nr. 4. Exemple de superaliaje utilizate pentru constructia statoarelor [Ref. 7]
Nume

Compozitie chimica

X40

Co-25Cr10Ni8W1Fe0.5C0.01B

X45

Co-25Cr10Ni8W1Fe0.25C0.01B

FSX414

Co-28Cr10Ni7W1Fe0.25C0.01B

N155

Fe-21Cr20Ni20Co2.5W3Mo0.20C

Ni-22.5Cr19Co2.0W2.3Mo1.2Ti0.8Al0.10V
GTD-222 0.008C1.0B

Comentarii
Super-aliaj pe baza de
cobalt
Super-aliaj pe baza de
cobalt
folosit de
Super-aliaj pe baza de General Eletric,
cobalt
treapta 1
folosit de
Super-aliaj pe baza de General Eletric,
fier
ultimele trepte
folosit de
Super-aliaj pe baza de General Eletric,
nichel
treptele 2, 3

Discurile de turbina functioneaza la viteze de rotatie mari, intr-un mediu cu temperaturi nu foarte
ridicate. Prin urmare, caracteristica principala a materialului discului va fi rezistenta la oboseala. In
prezent, majoritatea discurilor de turbina sunt realizate prin deformare plastica din superaliaje cu baza
fier sau nichel. Ca o alternativa, discurile de turbina pot fi realizate prin procedee de metalurgia
pulberilor care, desi mai costisitoare decat alte procedee, (forjare sau matritare) au avantajul ca se pot
utiliza o diversitate mai mare de materiale care sunt mai greu (sau imposibil ) de prelucrat prin metode
conventionale [ix]. Intrucat regimurile de functionare si solicitare sunt diferite in aviatie fata de
aplicatiile industriale si materialele din care sunt realizate discurile de turbina pot fi diferite.
In Tabelul nr. 5 se prezinta exemple de materiale pentru discurile de turbina utilizate in aviatie,
iar in Tabelul nr. 6 se prezinta exemple de materiale pentru discurile de turbina folosite pentru aplicatii
industriale.
Tabelul nr. 5. Materiale pentru discuri de turbina utilizate in aviatie

Nume
A286
718
IN 100
Rene 95

Compozitie chimica
Fe15Cr25Ni1.2Mo2Ti0.3Al0.25V
0.08C 0.006B
Ni19Cr18.5Fe3Mo0.9Ti0.5Al5.1Cb 0.03C
60Ni10Cr15Co3Mo4.7Ti5.5Al0.15C 0.015B
0.06Zr1.0V
61Ni14Cr8Co3.5Mo3.5W3.5Nb2.5Ti3.5Al
0.16C0.01B0.05Zr

LC Astroloy 56.5Ni15Cr 15Co5.25Mo3.5Ti4.4Al 0.06C0.03B0.06Zr

54.4Ni12.4Cr18.6co3.3Mo1.4Nb
MERL-76
4.3Ti5.1Al0.02C0.03B0.35Hf0.06Zr
56.4Ni16cr13Co4Mo4W0.7Nb3.7Ti
Rene88 DT 2.1Al0.03C0.015B0.03Zr
55Ni18Cr14.8Co3Mo1.25W5Ti2.5Al0.035C
Udimet 720 0.033B0.03Zr
Udimet
57Ni16Cr15Co3Mo1.25W5Ti2.5Al0.025C0.
720LI
018B0.03Zr

Comentarii
de
metalurgie
conventionala
de
metalurgie
conventionala
de
metalurgia
pulberilor
de
metalurgia
pulberilor
de
metalurgia
pulberilor
de
metalurgia
pulberilor
de
metalurgia
pulberilor
metalurgie
Super-aliaj de
conventionala /
nichel
pulberi
aliaj Udimet 720 cu continut scazut
de bor si Carbon
Super-aliaj
fier
Super-aliaj
nichel
Super-aliaj
nichel
Super-aliaj
nichel
Super-aliaj
nichel
Super-aliaj
nichel
Super-aliaj
nichel

Tabelul nr. 6. Materiale pentru discuri de turbina pentru aplicatii industriale

Nume
CrMoV
steel
M152

Compozitie chimica

A286

Fe1Cr0.5Ni1.25Mo0.25V0.30C
Fe12Cr2.5Ni1.7Mo0.3V0.12C
Fe15Cr25Ni1.2Mo2Ti0.3Al0.25V
0.08C 0.006B

706

Ni16Cr37Fe1.8Ti2.9Cb0.03C

718
Udimet
720
Udimet
720LI

Ni19Cr18.5Fe3Mo0.9Ti0.5Al5.1Cb 0.03C
55Ni18Cr14.8Co3Mo1.25W5Ti2.5Al0.035C
0.033B0.03Zr
57Ni16Cr15Co3Mo1.25W5Ti2.5Al0.025C0.
018B0.03Zr

Comentarii

Super-aliaj de fier
Super-aliaj de
fier/nichel
Super-aliaj de
fier/nichel
Super-aliaj de nichel
Super-aliaj de nichel

Cele mai solicitate componente ale turbomotoarelor sunt paletele de turbina. Paletele de turbina
trebuie sa fie capabile sa reziste la forte centrifugale mari si la temperaturi foarte ridicate. Ele trebuie sa
reziste la oboseala, fluaj si socuri termice. Totodata, trebuie sa aiba o foarte buna rezistenta la coroziune
si oxidare. Durabilitatea paletelor de turbina este determinata in special de rezistenta la fluaj. Primele
materiale folosite pentru paletele de turbina, au fost otelurile aliate rezistente la temperatura, dar acestea
au fost rapid inlocuite de aliaje de nichel, care au o mai mare rezistenta la fluaj si oboseala.
In prezent paletele de turbina sunt realizate in marea lor majoritate prin turnare de precizie care
permite o mai mare flexibilitate in procesarea superaliajelor decat procedeele utilizate initial de
deformare plastica. In paralel cu dezvoltarea de noi superaliaje, introducerea tehnologiilor de topire si
turnare in vid si ulterior a tehnicilor de solidificare unidirectionala au permis realizarea de palete de
turbina cu caracteristici imbunatatite substantial, ca urmare a eliminarii limitelor de graunte orientate
transversal fata de axa paletelor (palete cu structura columnara) sau eliminarea completa a limitelor de
graunte (palete cu structura monocristalina) [5,x]. Diferitele generatii de superaliaje cu baza nichel cu
structura monocristalina au evoluat pe seama optimizarii compozitiilor chimice si a alierii cu elemente
considerate exotice (Re, Ru, Pt) in scopul imbunatatirii rezistentei la oxidare si a comportarii la fluaj. In
Figura 6 se prezinta evolutia diferitelor generatii de superaliaje cu baza nichel cu structura
monocristalina [xi]
10

a)
b)
Figura 6. Superaliaje cu structura monocristalina: evolutia rezistentei la oxidare si fluaj (a) si diagrama
Larson-Miller (b).
2.1.4 Turbina libera
Descriere generala
Turbina libera este un organ generator de energie mecanica, ce are rolul de a antrena alte sarcini
decat compresorul respectivului turbomotor, cum ar fi : elice, reductor, sarcina exterioara. Turbina libera
nu este conectata mecanic la gazogenerator (ansamblul compresor/camera de ardere/turbina), cuplajul
intre aceastea facandu-se doar termogazodinamic. Turbomotoarele cu turbina libera sunt in folosite in
general pentru elicoptere, nave, aplicatii industriale, etc.
Configuratia cu turbina de putere libera are diverse avantaje, cum ar fi :
a) pornire usoara
Datorita cuplajului termogazodinamic pornirea gazogeneratorului se realizeaza independent, si
deci mai usor, de sarcina. Astfel, motorul poate ajunge intr-un regim operational (relanti), inainte de a
prelua sarcina echipamentului antrenat.
b) turatie optimizata in functie de sarcina
Turbina libera (respectiv arborele de iesire) poate avea turatie diferita de cea a gazogeneratorului.
Acesta este un avantaj major, deoarece turbina libera poate fi proiectata pentru regimuri corespunzatoare
echipamentului antrenat, turatii care pot scadea pana la 3000- 4000 RPM [10], mult mai mici decat cele
de gazogenerator. Mai mult, pentru motoarele unde turatia arborelui de iesire este exact cea necesara
echipamentului antrenat, se poate elimina reductorul, crescandu-se astfel eficienta (reductorul creeaza
pierderi de 2-4 % [xii] din puterea turbomotorului) si reducandu-se costurile de intretinere de-a lungul
vietii instalatiei.
Pentru turbomotoarele unde nu se pot egala cele doua turatii, raportul de turatii dintre turbina
libera si sarcina poate ramane totusi mic, astfel incat se foloseste un reductor cu un raport de transmisie
mai mic decat in alte cazuri. Acest reductor este de obicei mai ieftin, mai usor de intretinut si are
pierderi de ordin mai mic, fata de cel folosit de un motor cu turbine de putere cuplata mecanic cu
gazogeneratorul.
Pentru antrenarea sarcinii, turbina libera este cuplata mecanic la aceasta, prin intermediul unui
cuplaj. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cuplajele sunt: siguranta in functionare, dimensiuni
de gabarit reduse, montare i demontare usoare, sa fie echilibrate static i dinamic, sa asigure durabilitate
ridicata, etc.
Functia principala a cuplajului este transmiterea miscarii si a momentului de torsiune, avand si
functii suplimentare, cum ar fi:
- compensarea abaterilor de pozitie a elementelor legate prin cuplaj, datorate erorilor de executie si/ sau
montaj;
11

- potectia impotriva socurilor si vibratiilor;

- posibilitatea eliminarii la nevoie a legaturii dintre cele doua elemente;
- limitarea sarcinii transmise si/sau a turatiei in scopul protejarii echipamentelor;
- stabilirea sensului de transmitere a sarcinii.
In timpul functionarii, asupra elementelor cuplajelor actioneaza si alte sarcini suplimentare, care
pot afecta functionarea turbinei libere, cum ar fi :
- sarcinile de inertie variabile, care apar in regimuri nestationare de functionare;
- sarcinile de soc si vibratorii, care apar atat in regim nestationar cat si in regim stationar de
functionare;
- sarcinile datorate deformarii accidentale/fortate a elementelor componente ale cuplajelor si a
elementelor sistemului de actionare, ca urmare a nealinierii arborilor;
- sarcinile datorate frecarii reciproce a elementelor mobile ale cuplajelor daca este cazul.
In general, cuplajul poate fi realizat in fata turbomotorului sau in spatele acestuia (Figura 7).

a)
b)
Figura 7. Schema de principiu a motorului cu sarcina conectata in spatele turbomotorului (a), respectiv
in fata motorului (b) motor ST18
Cuplaj in spatele motorului
In acest caz, arborele de iesire se afla in spatele turbinei, unde temperatura gazelor poate fi in
jurul valorii de 500 grade Celsius. Aceste temperaturi afecteaza functionarea si durata de viata a
elementelor de cuplare. Totoadata, aceasta configuratie este dificil de pus in practica, pentru ca
ansamblul de cuplare trebuie construit prin ajutajul de evacuare. Astfel, apar diferite aspecte de care
trebuie tinut sema in proiectare: temperaturi ridicate, turbulenta din ajutajul de evacuare, caderi de
presiune mari, accesibilitate redusa pentru lucrari de intretinere, etc.
Cuplaj in fata motorului
In acest caz, arborele de iesire se afla in fata compresorului si eventual si a prizei de admisie.
Avantajele principale ale acestei configuratii sunt: accesibilitatea echipamentului antrenat si sarcina
expusa la temperatura mediului.
Dezavantajul acestei pozitionari este lungimea mare a arborelui de cuplare si faptul ca intrarea in
compresor trebuie proiectata in asa fel incat sa inglobeze si arborele de iesire (curgerea in dispozitivul de
admisie nu trebuie sa fie turbulenta si trebuie sa furnizeze o curgere uniforma la toate regimurile de
functionare pentru a evita intrarea compresorului in regim de pompaj.
2.2 Regimuri termice si solicitari pentru o turbina (turbomotor) industriala de putere mica (1 2
MW) cu turbina libera.
Diagrama calitativa entalpie-entropie a turbinei libere este reprezentata in Figura 8.

12

Figura 8. Diagrama calitativa entalpie-entropie

unde :
h entalpie specifica
s entropie specifica
starea 3* - iesirea din camera de ardere a gazogeneratorului
starea 4*GG - intrarea in turbina libera ( iesirea din turbina gazogeneratorului)
starea 4*GGid - starea ideala corespunzatoare lui 4*GG
starea 4*TL - iesirea din turbina libera
starea 4*TL id - starea ideala corespunzatoare lui 4*TL
starea 5 - iesirea din ajutajul de evacuare.
Pentru a putea determina regimurile si solicitarile termice ale turbinei libere, se fac urmatoarele
ipoteze :
1) Puterea furnizata sarcinii exterioare P ~ 1-2 MW
2) Lucru mecanic pe turbina libera : Turbina libera poate avea 1, 2 sau 3 trepte. O treapta de
turbina poate avea un lucru mecanic specific lTL~100 - 250 kJ/kg [xiii].
3) Viteza la iesirea din ajutajul de evacuare: viteza c5 este de ordinul 100 m/s iar temperatura T5
~ 300 - 600 grade C.
4) In literatura de specialitate, se specifica turatia turbinei libere ca fiind nTL~ 3000 - 25000 RPM
5) Pierderea de viteza in ajutajul de evacuare Aj~ 0.9 - 0.98 [13]
6) Randamentul turbinei ~ 0.86 - 0.9 [13]
7) Se considera ca in ajutajul de evacuare se produce destindere completa, astfel ca p5 este
presiunea atmosferica
8) Excesul de aer ( rezultat in urma proceselor din gazogenerator) aer~2 - 6 [13]
9) Combustibilul folosit este o hidrocarbura, minL = 14.67 kg aer/ kg combustibil [13]
10) Se considera cunoscuti parametrii atmosferici : temperatura To =288 K; presiunea
p0=1.01325 bar; entalpia h0=288.0984 kJ/kg; entropia s0=6.660122 kJ/kg*K precum si constantele
pentru aer R = 288 J/kg*K si pentru gaze de ardere R=287.16 J/kg*K.
11) Polinoame h(T) si s(T) pentru aer si gaze de ardere cu exces unitar sunt prezentate in Tabelul
nr. 7.
Tabelul nr. 7. Polinoame h(T) si s(T) pentru aer si gaze de ardere [12]

13

h
s
i
s

T^0
T^1
T^2
T^3
T^4
T^5
-4.32139
1.0473499 -0.000191146
3.1605E-07 -1.3687E-10 1.48E-14
4.941494 0.009640127 -1.77859E-05
2.1014E-08 -1.32637E-14 3.42E-15
14.05847
0.9513943 -6.73506E-06 1.62709E-07 -9.25773E-11 1.7E-14
5.674248 0.004637718 -4.17439E-06 2.59904E-09 -8.98216E-13 1.29E-16

gaze ardere exces unitar

h
T - (600;1700 )K s

37.6687 0.83071487 0.000350779 -1.29054E-07 3.56506E-11 -5.3E-15

5.762517 0.005168511 -4.84713E-06 3.17058E-09 -1.14694E-12 1.72E-16

aer
T - (200; 1000 )K
aer
T - (600;1700 )K

Pentru a determina proprietatile termodinamice la fiecare stare, se folosesc relatiile :

(1)

(2)
Unde :
- entalpia si entropia pentru aer, obtinuta cu polinoamele de mai sus
- entalpia si entropia pentru gaze de ardere, cu exces unitar, obtinuta cu polinoamele
de mai sus
- proprietatile termodinamice, luand in calcul excesul de aer real (prin ) si
combustibilul utilizat (prin minL)
C
- se obtine utilizand relatia
Calculul diagramei h-s
Starea 5
Conform ipotezei 7 - p5=p0
Conform ipotezelor 3 si 5 cunoastem : Aj ;c5 ; T5;
Cunoscand T5 si folosind relatia r1 => h5
Cunoscand T5 si folosind relatia r2 => s5

Entropia
Starea 5id
Conform diagramei calitative - p5id=p5 ;
Cum c5=Ajc5id =>
si
Cunoscand
si folosind relatia r1 => T5id
Cunoscand T5id si folosind relatia r2 => s5id

Entropia
Starea
Conform diagramei calitative De la starea anterioara, cunoscand
Cunoscand

si folosind r1 = >

si folosind relatia r2 =>

Presiunea
14

Starea
Conform diagramei calitative Cum
=>
Cunoscand
si folosind r1 = >
Cunoscand

si folosind relatia r2 =>

Entropia
Starea
De la starea anterioara, cunoscand

si folosind r1 = >

Cunoscand
si folosind relatia r2 =>
Conform diagramei calitative Presiunea
Cu acest calcul putem obtine parametrii termodinamici ai turbinei libere. Cu acestia, impreuna cu
relatiile:
P=

-debit)

(k- coeficientul izentropic)

(3)
(4)

se poate estima debitul ce traverseaza turbina si diametrul aproximativ al acesteia.

Uzual, pentru turbomotoarele cu turbina libera din gama specificata, 1 2 MW, debitul de fluid
vehiculat se situeaza intre 6 si 12 kg/s. In acelasi timp, dat fiind faptul ca valoarea caldurii specifice la
presiune constanta a gazelor este in jurul valorii de 1000 J/(KgK), rezulta ca scaderea de temperatura pe
o treapta de turbina este de acelasi ordin de marime cu cea a lucrului mecanic specific, adica intre 100 si
250 C. Trebuie subliniat faptul ca o treapta de turbina cu lucru mecanic specific spre limita superioara
este o turbina foarte incarcata din punct de vedere mecanic si termic. Asftel de trepte se utilizeaza in
general pentru turbomotoarele avioanelor de vanatoare rezultand un timp de functionare foarte redus, in
jurul a 500 ore. Pentru turbomotoarele pentru care se doreste o durata de viata mai mare, cum sunt cele
industriale si/sau aeroderivative, se utilizeaza in general trepte cu incarcare mai mica, spre limita
inferioara de lucru mecanic specific.
Consideram o valoare de 120 kJ/kg care este in general acceptata. Astfel, este mai util sa evaluam
temperatura de lucru a treptelor de turbina libera cunoscand temperatura de evacuarea din turbomotor,
adica 300 600 C, pentru a scoate din calculul prezentat anterior turbina gazogeneratorului de gaze. In
functie de numarul de trepte, uzual intre 1 si 3 trepte, rezulta temperaturi maxime pentru turbinele libere
intre 420 960 C.
Turatia si diametrul turbinei sunt strans legate de aceste temperaturi pentru a se evita regimuri
supersonice de curgere la varful paletelor:
(5)
De regula se alege turatia n pentru a avea o corelare buna cu sarcina de antrenat, si rezulta
diametrul:

15

(6)

Acesta se situeaza pentru gama specificata de turbomotoare intre 350 mm si 850 mm, valorile
mai mari ce ar putea rezulta evitandu-se pentru a reduce gabaritul turbinei.
Valorile diametrului D si a turatiei n intra in calculul fortei centrifuge resimtita de paletele
turbinei libere, ea fiind forta predominanta care produce tensiunile din material. Valori obisnuite de
tensiuni echivalente sunt de ordinul 100 350 MPa, putandu-se varia numarul de palete si geometria lor
pentru a atinge valori acceptabile pentru materialele utilizate.
Avand in vedere solicitarile la care sunt supuse paletele, materialele utilizate pentru realizarea
acestora trebuie sa raspunda unor cerinte similare cu cele ale paletelor de turbina in ceea ce priveste
stabilitatea structurala, rezistenta la oxidare si coroziune, rezistenta la oboseala si oboseala termomecanica, sa prezinte o foarte buna rezistenta mecanica si rezistenta la fluaj la temperaturi ridicate.
2.3. Cerinte specifice impuse materialului pentru paleta de turbina libera
Avand in vedere solicitarile la care sunt supuse paletele de turbina libera, materialele utilizate
pentru realizarea acestora trebuie sa raspunda unor cerinte similare cu cele ale paletelor de turbina in
ceea ce priveste stabilitatea structurala, rezistenta la oxidare si coroziune, rezistenta la oboseala si
oboseala termo-mecanica, sa prezinte o foarte buna rezistenta mecanica si deformatii reduse la fluaj la
temperaturi ridicate. Conform obiectivelor specifice ale proiectului pentru aliajul care va fi dezvoltat cu
aplicabilitate in realizarea paletelor de turbina libera se propun urmatoarele caracteristici principale:
- Proprietati mecanice la temperatura ridicata (700C) egale sau mai mari decat cele ale aliajelor curente
(la 550-600C):
- Rezistenta la fluaj: deformatie sub 1% prin incercare la 700 C/ min. 150 MPa pentru 100 ore.
- Rezistenta la oboseala si oboseala termo-mecanica
- Rezistenta la coroziune si oxidare comparabile cu a superaliajelor cu baza nichel la temperaturi de pana
la 700 C.
Bibliografie:
[1] Gas Turbine Engineering Handbook, Third edition, Meherwan P. Boyce, Gulf Professional
Publishing, Copyright 2006 Elsevier Inc.
[1] N.Das, Advances in Nickel-based Cast Superalloys, Transactions of the Indian Institute of Metals,
vol. 63, 2010, pp. 265 - 274
[1] M. Gell, D.N. Duhl, A.F. Giamei, The Development of Sincle Crystal Superalloy Turbine Blades,
Superalloys, 1980, 205
[1] B.B. Seth, Superalloys 2000, TMS (The Minerals, Metals & Materials Society) , 2000, pp. 3-16
[1] R.C. Reed, The Superalloys: Fundamentals and Applications, Cambridge, UK: Cambridge UP, 2006.
[1] The Jet engine, Copyright Rolls-Royce plc 1986, Fifth edition, Reprinted 1996 with revisions
[1] Advances in Gas Turbine Technology, Edited by Ernesto Benini, Copyright 2011 InTech
[1] Manufacturing Technology for Aerospace Structural Materials ,F.C. Campbell, Ed 2006
[1] E. S. Huron, K. R. Bain, D. P. Mourer, T. Gabb, Development of High Temperature Capability P/M
Disk Superalloys, Superalloys 2008, TMS (The Minerals, Metals & Materials Society) , 2008, pp. 181189
[1] M. McLean, Directionally Solidified Materials for High Temperature Service, The Metal Soc.
London, 1983
[1] K. Kawagishi, An-Chou Yeh, T. Yokokawa, T. Kobayashi, Y.Koizumi, H. Harada, Development of
an Oxidation-resistant High-strength Sixth Generation Single-crystal Superalloy TMS-238, Superalloys
2012: International Symposium on Superalloys, TMS (The Minerals, Metals & Materials Society) ,
2012, pp. 189-195
16

[1] Gas Turbine Handbook: Principles and Practices, 3rd edition, by Tony Giampaolo, Copyright 2006
The Fairmont Press
[1] Motoare aeroreactoare Indrumare de anteproiectare Stanciu Virgil, Facultatea Aeronave,
Institutul Politehnic din Bucuresti, 1991

Activitate 1.2 Proiectarea compozitiei aliajului utilizat pentru executia paletei de turbina libera
Stabilirea caracteristicilor fizico-mecanice si structurale impuse materialului de aplicatia
vizata
Date generale
Paleta de turbina libera care se va dezvolta in cadrul proiectului este o componenta a turbinelor
cu gaz destinate utilizarii in turbogeneratoare industriale din componenta unor centrale termo-electrice.
Solutiile din proiect pentru materialele de executie a paletei, respectiv aliajul de titan pentru paleta si
acoperirea suprafetei acesteia, vizeaza asigurarea functionarii turbinelor la temperaturi mai inalte decat
cele actuale, ceea ce va conduce la un consum mai redus de combustibil si deci la emisii mai scazute
de CO2, CO si NOx.
Utilizarea acestor palete poate fi extinsa si in industria aeronautica, la turbomotoarele de
elicopter, care au sistem constructiv cu turbina libera.
Dupa cum se vede din figura 1, turbomotarele cu turbina libera au doua turbine cu gaze, dintre
care una este destinata exclusiv antrenarii compresorului de ardere, iar cealalta este cuplata cu masina
antrenata. Cele doua turbine pot functiona astfel la turatii diferite, fara legatura mecanica intre ele.

Figura 1 - (a) Schema unei instalatii cu turbina libera (IP, JP), cu ciclu simplu, cu 2 linii de arbori.
(b) Turbomotor de elicopter cu turbina libera (turbina compresor si turbina de forta)
Turbina cu gaz transfera unui ax energia gazelor (cu temperatura si presiune inalta, produse in
camera de ardere) sub forma de energie mecanica.[1] Conditiile de lucru severe impun utilizarea unor
materiale adecvate acestor solicitari. In prezent, paletele de turbina sunt componentele care limiteaza
performantele turbinelor cu gaz, intrucat pentru cresterea acestor performante sunt necesare materiale
de executie care sa reziste la conditii mai grele de functionare privind solicitarile mecanice, abraziunea
si coroziunea la temperaturi mai inalte. De aici a rezultat obiectivul proiectului, acela de a dezvolta noi
materiale de executie pentru paletele de turbina libera, constand dintr-un aliaj de titan cu proprietati
imbunatatite si acoperirea suprafetei acestuia cu straturi dure - bariera termica, care trebuie sa asigure
functionarea paletelor la temperatura de cca. 700 C.
In prezent, pentru componentele turbomotoarelor inclusiv pentru paletele de turbina care
functioneaza la temperaturi peste 550 C, pana la temperaturile inalte de 1100 1400 C[1] se
utilizeaza superaliajele de nichel (cu denumirile comerciale Inconel, Rene, CMX, PW, etc. in functie de
compania producatoare), care au greutate mare si sunt scumpe (in special dupa includerea in anul
2009 a nichelului intre materiile prime strategice). Ca exemple de astfel de aliaje se pot mentiona: IN738, Rene 77, http://en.wikipedia.org/wiki/Turbine_blade - cite_note-gematerials-13Rene N5, Rene N6,
PWA1484, CMSX-4, CMSX-10, , GTD-111, EPM-102, PWA 1497.
Superaliajele de nichel, care au rezistenta buna la oxidare, coroziune, fisurare si la solicitari
mecanice intr-un domeniu larg de temperaturi, au fost dezvoltate, in specia,l pentru turbomotoarele din

17

domeniul aeronautic, unde in functionare sunt solicitari la conditii extreme. In aceste conditii, aluminiul
si otelul cedeaza prin fisurare, datorita vacantelor induse termic in reteaua cristalina. Rezistenta
mecanica buna a superaliajelor de nichel la temperaturi inalte este realizata prin cresterea rezistentei
mecanice in solutie solida sau prin precipitare.
Tendintele in privinta cresterii eficientei turbomotoarelor, in special in domeniul aeronautic, dar
si in cel industrial, au in vedere nu numai cresterea temperaturii de functionare pentru reducerea
consumului de combustibil la aceeasi putere generata, dar si reducerea greutatii proprii a
componentelor si a costurilor. De aceea, pentru industriile de profil ar fi de un real interes noi aliaje de
titan care au greutate specifica aproape jumatate din cea a aliajelor de nichel si care ar urma sa
functioneze la temperaturi mai inalte decat aliajele comerciale de titan actuale.
3.1.1.2 Aliaje de titan utilizate in prezent pentru componente de turbomotoare si caracteristici
Titanul si aliajele de titan reprezinta unul dintre cele trei grupuri de materiale care domina
industria de turbomotoare alaturi de superaliajele de nichel (40 %) si oteluri (20 %) [4]. Acestea
reprezinta peste o treime din greutatea turbomotoarelor moderne, fiind al doilea cel mai utilizat metal
dupa nichel. Aliajele de titan se folosesc in prezent numai in "zonele reci" ale turbinelor unde
temperatura de lucru este sub 540-550 C. Chiar daca aliajele mai noi s-au realizat cu specificatii
privind rezistenta la temperaturi de pana la 600 C, in realitate acest prag este valabil pentru o perioada
scurta de functionare. Din acest motiv, pentru aplicatii ce necesita turbine lucrand intr-un interval
moderat de temperatura: 550 C -700 C, titanul este un candidat eligibil daca pot fi dezvoltate aliaje
special proiectate, in combinatie cu acoperiri rezistente la temperaturi inalte si rezistente la coroziune,
conducand la o turbina eficienta ca pret, cu proprietati imbunatatite, inclusiv in ceea ce priveste
impactul asupra mediului.
Titanul si aliajele sale au un punct de topire mai ridicat decat otelurile, avand temperatura
maxima de functionare de la 427 0C pana la 538 595 0C. Initial au fost utilizate pentru caracteristicile
lor adecvate de rezistenta la coroziune si rezistenta macanica. [3]
Producatorii de turbomotoare sunt interesati de utilizarea aliajelor de titan ca material structural
pentru diferite componente specifice ale motoarelor. Scopul final este o functionalitate maxima,
asociata cu un cost minim al vehiculelor, dar si cu siguranta in functionare [4].
Paletele rotoarelor de turbina (care transforma energia gazelor de ardere in energie mecanica si
antreneaza compresorul, iar in cazul turbinelor industriale cu gaz antreneaza si generatorul) trebuie sa
reziste la o combinatie severa de temperatura, solicitare, mediu, sa prezinte o excelenta rezistenta la
oxidare la temperatura si la coroziune.[8]. In plus, paletele sunt puternic supuse la solicitari centrifugale,
contribuind la aparitia fenomenului nedorit al vibratiilor. In concluzie, principalele provocari care trebuie
considerate ca majore sunt: fisurarea; oboseala termica; expunerea la cicluri multe de solicitare la
oboseala; oxidare/coroziune la temperatura.
Cerintele pentru dezvoltarea unor turbomotoare pentru centrale energetice, precum si pentru
aeronave militare si civile mai fiabile, sunt:
- greutate scazuta, pentru a evita efectele nefavorabile ale centrului de greutate (unde, in
special in cazul aplicatiilor militare, masa turbomotorului are o pondere mare in cea totala a aeronavei);
- consum de combustibil scazut prin greutate mai mica;
- costuri scazute pe ciclul de viata, prin consum scazut de combustibil, fiabilitate si reparabilitate
a componentelor;
- reducerea poluarii, ca rezultat al reducerii consumului de combustibil.
Pentru satisfacerea acestor cerinte este necesar ca materialele utilizate in constructia
turbomotoarelor sa prezinte urmatoarele proprietati:
- raport mare rezistenta/greutate specifica pentru ca piesele executate din aceste materiale sa
fie usoare si fiabile, sa prezinte caracteristici bune statice, dinamice si viscoplastice;
- rezistenta la temperatura ridicata, pentru a se realiza motoare cu fiabilitate la temperaturi
inalte;
- sa permita grade mari de liberatate la proiectare, inclusiv 3D, pentru geometria componentelor
complexe si realizarea de noi concepte de proiectare.
Aliajele de titan prelucrate au fost utilizate pe scara larga in locul aliajelor de nichel sau al
otelurilor in aplicatii aerospatiale datorita greutatii mici a componentelor supuse la solicitari mari, care
functioneaza in domeniul de temperaturi joase pana la moderat ridicate. Pe de alta parte, pentru

18

paletele de turbine de presiune inalta sunt utilizate componente turnate, deoarece acestea prezinta
proprietati mecanice superioare si pot fi fabricate mai usor in configuratii complexe.
Componentele rotative, cum ar fi paletele turbomotoarelor si alte piese ale turbinelor cu gaz,
necesita aliaje de titan cu rezistenta si stabilitate metalurgica la temperaturi ridicate. De asemenea,
aceste aliaje trebuie sa prezinte viteze scazute de fisurare longitudinala, o comportare predictibila de
rezistenta la rupere si ciclu scazut la oboseala. Pentru ca aceste proprietati sa fie reproductibile, cerinta
stringenta a utilizatorilor este asigurarea microstructurilor controlate, omogene si lipsite de imperfectiuni
de turnare ca segregatii alfa, incluziuni cu densitate mare sau mica si porozitati.
Temperaturi de functionare ale turbomotoarelor
Temperatura de operare a turbinei (temperatura de ardere) are impact asupra eficientei; astfel,
temperaturile de ardere mai mari conduc la o eficienta mai mare a turbinei. Totusi, temperatura de
admisie a turbinei este limitata de conditiile termice care pot fi tolerate de aliajul metalic al paletei.
Temperaturi inalte ale gazelor la admisia in turbina pot fi 1200 1400 0C, dar exista producatori care
au ridicat temperatura pana la 1600 0C prin acoperiri rezistente ale paletei si sisteme de racire pentru a
proteja componentele de pericolul termic. Gazele de ardere ies din turbina cu 480 650 C.
In cazul paletelor de turbina libera pentru centrale energetice si elicoptere, de tipul celor care se
vor cerceta in proiect, temperatura maxima de functionare trebuie sa fie cca. 700 0C; prin urmare,
materialul de executie a paletei (aliajul de titan pentru temperaturi ridicate cu acoperire MAX) trebuie sa
reziste la aceasta temperatura.
Limita maxima a temperaturii de lucru pentru aliajele de titan super destinate utilizarii la
temperaturi ridicate este in jur de 540 0C, maxim 600 0C. Aceasta limitare arata ca pentru
componentele cele mai calde ale compresorului (discuri si palete), cu temperaturi de functionare mai
inalte, ar trebui sa se utilizeze superaliaje de nichel care sunt de doua ori mai grele decat aliajele de
titan. In acest caz apar si probleme suplimentare legate de coeficientii de dilatare termica diferiti si de
tehnicile de imbinare ale celor doua sisteme de aliaje, daca se utilizeaza materiale diferite in functie de
zona de temperatura. De aceea, se fac eforturi sustinute pentru dezvoltarea de compresoare executate
complet din aliaje de titan. Pentru aceasta, aliajele trebuie sa reziste la 600 0C sau mai mult, ceea ce
impune extinderea cercetarilor in domeniul aliajelor de titan pentru temperature ridicate.
Temperaturile ridicate de functionare conduc la cresterea vitezei de coroziune si oxidare.
Oxidarea la temperatura inalta si, in special, coroziunea la temperatura pot fi cauze ale unor deteriorari
grave, daca pentru executia componentelor turbomotoarelor nu sunt alese materiale adecvate asociate
cu acoperiri de inalta performanta. Coroziunea la temperatura ridicata are loc in turbinele cu gaz care
vin in contact cu gaze fierbinti ce contin anumiti compusi chimici agresivi. Uneori combustibilul contine
compusi de vanadiu sau sulfati care, in timpul arderii, pot forma compusi care au punct scazut de
topire. Acestia sunt saruri topite, puternic corozive atat pentru oteluri inoxidabile, cat si pentru alte aliaje
care in mod normal sunt inerte la coroziune la temperaturi normale sau, pana la anumite niveluri de
temperaturi, usor sau moderat crescute.
Coroziunea la temperatura
Aliajele de titan absorb gaze si se oxideaza intens daca sunt utilizate in aer la temperaturi
ridicate, in special peste 500 0C. Pe suprafata lor se formeaza o faza imbogatita in oxigen, datorita
expunerii la aer cald sau oxigen. Aceasta faza, cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de
alfa case, este fragila si tinde sa formeze o serie de microfisuri care reduc performantele metalului si
proprietatile de rezistenta la oboseala, limitand astfel utilizarea unor astfel de materiale.
Dintre aliajele de titan pentru turbomotoare aerospatiale moderne care au nevoie de temperaturi
inalte de operare, aliajul IMI 834 este un aliaj super alfa relativ mai recent dezvoltat. Studiile detaliate
de oxidare ale acestui aliaj neacoperit au demonstrat necesitatea acoperirilor de inalta performanta
pentru protectia sa impotriva oxidarii si formarea fazei alfa case[5].
Mecanismul degradarii la coroziune la temperatura, in conditii de mediu marin (aerosoli marini)
pentru aliajul IMI 834 [6] este prezentat mai jos si cuprinde urmatorii pasi care se refera la titan,
elementul de baza si la aluminiu, unul dintre principalele elemente de aliere:
1. Formarea pe suprafata aliajului a unui strat predominant de dioxid de titan (TiO2) asociat cu
trioxid de aluminiu (Al2O3). Dioxidul de titan reactioneaza cu ionii de clor prezenti in mediul marin la
temperatura ridicata si formeaza clorura de titan (TiCl2) volatila.
TiO2 + 2 Cl- = TiCl2 + 2 O2(1)
Clorura de titan disociaza la temperatura si formeaza ioni de titan Ti2+ si ioni de clor Cl- .

19

TiCl2 = Ti2+ + 2 Cl(2)

Ionii de titan reactioneaza apoi cu ionii de oxigen prezenti in mediu si formeaza un strat de oxid
de titan neaderent si neprotector care se exfoliaza foarte usor. Ionii de clor patrund in aliaj si formeaza
cloruri volatile. Procesul continua pana cand aliajul de titan se consuma in intregime. Rezulta astfel ca
reactia este autocatalitica. Ionii de oxigen care se formeaza in reactia (1) difuzeaza in aliaj si formeaza
o regiune cu oxigen dizolvat datorita solubilitatii mari a oxigenului in aliajele de titan.
2. Al2O3 reactioneaza cu ionii de Cl- pentru a forma clorura de aluminiu.
(3)
Al2 O3 + 6Cl- = 2 AlCl3+ 3 O2Clorura de aluminu disociaza pentru a forma ioni de Al3+ si Cl.
(4)
AlCl 3 = Al3+ + 3 ClIonul Al3+ reactioneaza cu oxigenul pentru a forma o alumina libera neprotectoare, care se
exfoliaza foarte usor ca in cazul bioxidului de titan.
Al3+ + 3 O2- = Al2 O3
(5)
Din cele de mai sus rezulta ca ionii de clor patrund in aliajul de titan si il corodeaza cu formarea
de cloruri volatile printr-o reactie autocatalitica. Ionii de oxigen care s-au format in reactia (3) difuzeaza
in aliaj si reactioneaza cu titanul. Reactiile (1) si (3) contribuie la formarea unei zone cu oxigen dizolvat
pe suprafata aliajului de titan. Ca rezultat al reactiilor de mai sus, degradarea aliajului de titan are loc cu
viteza mare si in aceste conditii componentele fabricate din aliaje de titan care functioneaza in mediu
marin se pot degrada total si in conditii normale de functionare a turbinelor cu gaz.
Principalele aliaje de titan adecvate utilizarii la componente de turbomotoare
Multe aliaje de titan au fost proiectate pentru rezistenta optima la rupere, la compresiune sau la
fisurare la anumite temperaturi si, in acelasi timp, pentru a fi suficient de prelucrabile, ca semifabricate
adecvate pentru o aplicatie specifica.
Aliaje ca Ti-6Al-4V, Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo+Si, Ti-10V-2Fe-3Al si Ti-6V-2Sn-2Zr-2Cr-2Mo+Si sunt
utilizate sau proiectate pentru a fi utilizate la motoare de aviatie sau la motoare cu turbine cu gaz pentru
aplicatii aerospatiale.
Ti-6Al-4V este utilizat pentru componente statice si rotative in motoarele cu turbine cu gaz.
Componentele statice complexe din aliaj Ti-6Al-4V se executa prin turnare, iar cele rotative prin forjare.
Aliajul este utilizat pentru discuri de ventilator, discuri de compresor de joasa presiune si palete pentru
motorul Pratt & Whitney 4084, in zonele reci ale compresorului, pana la temperatura maxima de 315
0
C. In afara de Ti-6Al-4V, Pratt & Whitney a utilizat Ti-8Al-1Mo-1V, Ti-5Al-2.5Sn, Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo si
Ti-6Al-2Sn-4Zr-6Mo in motoarele cu turbine cu gaz.
General Electric a utilizat pe langa Ti-6Al-4V si Ti-4Al-4Mn, Ti-l,5Fe-2,7C si Ti-17.
Rolls Royce a folosit in motoarele produse aliajele IMI 550, IMI 679, IMI 685, IMI 829 si IMI 834
ca si Ti-6Al-4V (IMI 318). (IMI Titanium, Ltd. a fost un producator britanic care acum opereaza cu
numele Timet UK.).
Unele dintre aliajele mentionate au fost folosite in domeniul aviatiei. Alte aliaje utilizate sau
evaluate in detaliu in vederea utilizarii in domeniile aerospatial, tehnica rachetelor si alte aplicatii de
inalta performanta, sunt Ti-6V-2Sn-2Zr-2Cr-2Mo(+Si), Ti-6Al-6V-2Sn, Ti-10V-2Fe-3Al si Ti-13V-11Cr3Al.
Aliajul Ti-8Al-1Mo-1V este utilizat la paletele ventilatoarelor pentru turbomotoarele militare.
Aliajele 685 (Ti-6Al-5Zr-0.5Mo-0.25Si) si 829 (Ti-5.5Al-3.5Sn-3Zr-1Nb-0.25Mo-0.3Si), tratate termic in
faza pentru a maximiza rezistenta la fisurare, sunt utilizate in multe aeromotoare europene actuale
(RB2111, 535E4).
Aliajul IMI 834 (Ti-5.8Al-4Sn-3.5Zr-0.7Nb-0.5Mo-0.35Si-0.06C), un alt tip de aliaj relativ recent,
se utilizeaza in conditii care necesita o rezistenta optima la fisurare si oboseala. Aliajul a fost dezvoltat
ca material pentru disc de compresor in ultimele doua trepte ale compresorului de presiune medie si in
primele patru trepte ale compresorului de inalta presiune in variantele seriilor comerciale ale motorului
cu jet Rolls-Royce Trent.
Aliajul Ti-1100 (Ti-6Al-2.8Sn-4Zr-0.4Mo-0.4Si), un aliaj mai competitiv decat IMI 834, este
proiectat pentru a fi utilizat in stare tratata. Aliajul este evaluat de catre Allison Gas Turbine Engines
pentru o versiune a familiei de motoare 406/GMA3007/GMA2100 cu fiabilitate mai mare, fiind utilizat la
inceput pentru piese turnate. Aliajul este proiectat pentru o temperatura de lucru de 600 0C.
In USA, aliajul Ti6-2-4-2 (Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo) este preferat ca aliaj de temperatura inalta pentru
aplicatii la motoare cu jet. O varianta a acestui aliaj Ti6-2-4-2S este disponibil comercial. S inseamna

20

un adaos de 0.1-0.25 % Si pentru a imbunatati rezistenta la fisurare. Este utilizat pentru componenete
rotative ca palete, discuri si rotoare la temperaturi pana la 540 0C.[2]
Tabelul nr.1 prezinta compozitiile chimice si temperatura maxima de lucru pentru diferite aliaje
comerciale de titan, iar in tabelul 2 sunt prezentate aplicatiile aliajelor de titan in industria aerospatiala.
Tabel nr. 1- Aliaje de titan utilizate pentru componenete de compresor in turbomotoare
Tip aliaj
Ti64
Ti811
Aliaj 685
Aliaj 829
Aliaj 834
Ti1100
Ti6242S

Compozitia chimica nominala

Temperatura maxima de lucru

0
[ C]
315
400
520
550
600
600
540

Ti-6Al-4V
Ti-8Al-1Mo-1V
Ti-6Al-5Zr-0,5Mo-0,25Si
Ti-5,5Al-3,5Sn-3Zr-1Nb-0,25Mo-0,3Si
Ti-5,8Al-4Sn-3,5Zr-0,7Nb-0,5Mo-0,35Si-0,06C
Ti-6Al-2,8Sn-4Zr-0.4Mo-0,4Si
Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo-0,2Si

Tabel nr.2 Aplicatii ale aliajelor de titan in industria aerospatiala

Aliajul
Aliaje
Titan comercial pur (CP-Ti)

Ti-3Al-2,5V
Ti-5Al-2,5Sn

Ti-8Al-1Mo-1V
Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo

IMI 829
Ti-5,5Al-3,5Sn-3Zr-1Nb-0,25Mo-0,3Si

IMI 834
Ti5,5Al-4Sn-3,5Zr-7Nb-0,5Mo-0,35Si0,06C
Timetal 1100
Ti-6Al-2,8Sn-4Zr-0,4Mo-0,4Si
Aliaje +
T-6Al-4V

Ti-6-22-22
Ti-6Al-2Sn-2Zr-2Mo-2Cr+Si
Ti-6Al-2Sn-4Zr-6Mo

Ti-5Al-2Sn-2Zr-4Mo-4Cr

Aplicatia
Utilizat in stare recoapta pentru structura podelei in zona
bucatariei si a toaletei, sub forma de tevi si tuburi in sistemul
toaletei, in sistemul de control al mediului care opereaza la
0
temperaturi pana la 230 C, care sunt prea mari pentru aliajele
de aluminiu.
Utilizat pentru linii hidraulice de presiune, inlocuind tevile din
otel inoxidabil, reducand greutatea cu 40%.
Se utilizeaza in stare recoapta pentru aplicatii criogenice, avand
buna tenacitate la fracturare si ductilitate sub temperatura
criogenica, fiind cel mai indicat in zona de hidrogen a turbopompei cu combustibil de inalta presiune a navetei spatiale
Utilizat pentru paletele ventilatoarelor motoarelor militare
Se utilizeaza la executia componentelor motoarelor cu turbine
cu gaz, inclusiv palete, discuri si rotoare la temperaturi pana la
0
540 C si in compresoarele de inalta presiune la temperaturi
0
prea mari pentru Ti-6Al-4V care poate fi folosit pana la 315 C in
0
aplicatii structurale. Peste 540 C, temperatura este prea mare
pentru titan si se utilizeaza superaliajele de nichel.
0
Se utilizeaza la temperatura de operare pana la 540 C tratat
termic prin punere in solutie si imbatranire, pentru discuri de
compresor, palete pentru motorul RB211-535E4 cu care este
echipat avionul Boeing 757
0
Se utilizeaza pana la temperature maxima de 600 C la motorul
RR trent 800 pentru discuri de compresor in ultimele doua trepte
ale compresorului de presiune medie si primele patru trepte ale
compresorului de presiune inalta.
Este aliajul Ti-6-2-4-2S modificat pentru a fi utilizat pana la
0
600 C la motoarele cu turbine cu gaz Allison
Utilizat in motoarele cu turbine cu gaz pentru component statice
si rotative, inclusiv fuselaj, nacela, tren de aterizare, aripa,
ampenaj si deasemenea in structura podelei, inclusiv zona
bucatariei si a toaletei.
Este un aliaj durificabil. A fost dezvoltat pentru programul
Boeing F22.
0
Poate fi utilizat la temperatura moderate, pana la 315 C. A fost
intial utilizat la aviaoane militare ca F-100 si F 119, la un nivel
de limita de curgere de 1035 MPa. Nu se utilizeaza in motoarele
comerciale.
0
Se utilizeaza sub 400 C pentru discuri de ventilator si
compresor.

21

Aliaje
Ti-13V-11Cr-3Al
Ti-10V-2Fe-3Al

Timetal 21S
( - 21)-Ti-15Mo-2.7Nb-3Al-0.2Si-0.15O
Aliajul C - Ti-8V-4Cr-2Mo-2Fe-3AI

S-a utilizat la avionul SR-71, pentru aripi, lonjeroane, tren de

aterizare.
Aproape intregul tren principal de aterizare al avionului Boeing
777 este realizat din acest aliaj, rezultand o scadere a greutatii
de 270 Kg. Elimina riscul fisurarii la coroziune characteristic
otelului. Bell, Westland, Sikorski si Eurocopter utilizeaza aliajul
pentru rotoare.
0
Temperatura normala de operare este in jur de 480-565 C. Se
utilizeaza in structurile motoarelor avioanelor 777. Greutatea
avioanelor scade cu 74 Kg.
Aliajul are avantajul rezistentei la aprindere, inlocuieste
superaliajele de nichel in structurile de evacuare si la
componentele turnate de compresor ale motoarelor F119 ale
avioanelor Boeing.

Cerintele cele mai importante pentru aceste aliaje sunt proprietatile mecanice ca rezistenta la
rupere sau limita de curgere raportate la densitate, viteza de crestere a fisurarii la oboseala si
tenacitatea la fracturare ca si consideratii privind prelucrarea mecanica.
In tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile mecanice ale unor aliaje comerciale si
semicomerciale pe baza de titan pentru componenete de turbomotoare.
Tabel nr. 3 Caracteristici mecanice ale aliajelor de titan pentru componente de turbomotoare
Compozitie aliaj
Aliaje super alfa
Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo
Ti-6Al-2Nb-1Ta-0,8Mo
Ti-2,25Al-11Sn-5Zr-1Mo
Ti-5,8Al-4Sn-3,5Zr-0,7Nb-0,5Mo-0,35Si
Aliaje +
Ti-6Al-2Sn-4Zr-6Mo
Ti-5Al-2Sn-2Zr-4Mo-4Cr
Ti-6Al-2Sn-2zr-2Mo-2Cr
Ti-4Al-4Mo-2Sn-0,5Si
Aliaje
Ti-8Mo-8V-2Fe-3Al
Ti-3Al-8V-6Cr-4Mo-4Zr
Ti-15V-3Cr-3Al-3Sn

Rezistenta
la rupere
[MPa]

Limita
curgere
[MPa]

900
790
1000
1030

830
690
900
910

0,05
0,02
0,04
0,03

0,05
0,03
0,04
0,08

0,0125
0,0125
0,008
0,006

0,25
0,12
0,12
0,05

0,15
0,10
0,17
0,15

1170
1125
1030
1100

1100
1055
970
960

0,04
0,04
0,03
x

0,04
0,05
0,05
0,02

0,0125
0,0125
0,0125
0,0125

0,15
0,3
0,25
0,2

0,15
0,13
0,14
x

1170
900
1000

1100
830
965

0,03
0,03
0,05

0,05
0,05
0,05

0,015
0,2
0,015

2,5
0,25
0,25

0,17
0,12
0,13

Nivel de impuritati
[%gr.max]
C
H
Fe

x- continutul maxim de N+O=0,2

3.1.2 Proiectarea compozitiei aliajului pentru asigurarea caracteristicilor fizico-mecanice

si functionale necesare paletei de turbina libera utilizate in conditii de lucru dure
Aliajul care se cerceteaza in proiect este destinat paletelor de turbina libera pentru turbine cu
gaz este in baza titan, cu elemente de aliere care sa ii confere rezistenta la temperaturi inalte si la
coroziune.
Titanul este un element cu densitate scazuta (aproximativ 60 % din densitatea otelului si a
superaliajelor) care poate fi durificat prin aliere si procese de deformare plastica. Titanul elemental sau
titanul comercial pur (CP-Ti) are conductivitate termica scazuta, densitate si modul elastic relativ
scazute, rezistenta mecanica moderata, rezistenta buna la coroziune in diferite medii si reactivitate
mare fata de o varietate de elemente. La temperatura joasa, titanul pur are structura hexagonal
compacta numita Ti, dar la temperatura ridicata structura stabila este cubica cu volum centrat, care
este Ti. Temperatura transus pentru titanul pur este 882 0C si depinde de cantitatea de impuritati
din metal. Existenta a doua structuri cristalografice diferite, constituie baza pentru o varietate larga de
proprietati ale aliajelor de titan. [7]
Titanul comercial pur contine anumite cantitati de impuritati ca azot (N), hidrogen (H), oxigen
(O) si fier (Fe). Materialele din clasa titan comercial pur contin faza si se impart in mai multe grade in
functie de continutul de impuritati. Continutul de oxigen este in mod uzual scazut, pastrat intre 0,1- 0,5
% in aceasta clasa de aliaje. Desi durifica titanul, efectele lui benefice se deterioreaza la temperaturi

22

peste 300 0C. Crestera continutului de oxigen scade ductilitatea, tenacitatea si stabilitatea pe termen
lung la temperatura ridicata. Rezistenta mecanica creste cu cantitatea de oxigen si fier din aliaj.
Pentru imbunatatirea caracteristicilor titanului este necesara alierea sa cu diferite elemente
pentru a se obtine caracteristicile fizico-mecanice si functionale specifice domeniului de aplicatie.
Studiul influentei elementelor de aliere asupra structurii si proprietatilor fizico-chimice ale
aliajelor de titan este necesar pentru proiectarea compozitiei noului aliaj care se dezvolta in proiect.
3.1.2.1 Influenta elementelor de aliere asupra structurii aliajelor de titan
Aliajele conventionale pe baza de titan se bucura de o crestere a gradului de utilizare in
industria aerospatiala, fiind disponibile standarde si alte specificatii cu date privind controlul
microstructurii si proprietatilor, prelucrarea, sudabilitatea, comportarea la coroziune.
Aliajele de titan ofera un domeniu larg de proprietati in functie de structura. Ele sunt in mod
uzual impartite in trei categorii: alfa (), alfa + beta ( + ), beta ().
Elementele de aliere pentru aliajele de titan sunt clasificate ca neutre, stabilizatoare si
stabilizatoare, in concordanta cu influenta lor asupra stabilizarii celor doua faze (Tabel 4). Elementele
care stabilizeaza faza cresc temperatura transus, in timp ce stabilizatorii coboara aceasta
temperatura. Elementele neutre au o influenta slaba asupra temperaturii transus. Pe de alta parte,
stabilizatorii se impart in elemente izomorfe si eutectoide. Primele favorizeaza stabilitatea fazei
in intreaga compozitie a aliajului, in timp ce ultimele favorizeaza transformari eutectoide ale fazei ,
cum este ilustrat in figura 2.
O rezistenta buna la temperaturi inalte si proprietati de rezistenta la fisurare se pot obtinute la
aliajele de titan pseudo alfa care contin Al, Zr, Sn, Mo si Nb in cantitati variabile, precum si concentratii
mici de Si in domeniul 0,2 0,3 %. [5]
Aluminiul este cel mai important stabilizator , in timp ce molibdenul este printre principalii
stabilizatori . Stabilizatorii si capacitatea lor relativa de a stabiliza faza este exprimata ca
echivalentul de aluminiu, iar stabilizatorii si capacitatea lor relativa de a stabiliza faza este
exprimata ca echivalent de molibden. [13].

Figura 2 - Influenta elementelor de aliere asupra domeniilor fazelor si

Aliajele sunt formate din solutie solida de faza , prezinta proprietati bune la temperatura
ridicata, dar nu permit modificari microstructurale prin tratamente termice pentru imbunatatirea
proprietatilor. Ele sunt in primul rand utilizate in industria chimica si in diferite procese industriale, unde
excelenta comportare la coroziune si deformabilitatea sunt de prima importanta, iar raportul rezistenta
mecanica mare / greutate este clasificat ca a doua cerinta. [15,16]
Aliajele pseudo contin in principal faza si mai putin de 10 % faza data de adaosul unor
cantitati mici (1-2 %) de elemente stabilizatoare. Faza imbunatateste rezistenta mecanica si
prelucrabilitatea aliajelor intrucat favorizeaza echilibrul intre rezistenta mecanica inalta a aliajelor
+ si rezistenta la fisurare a aliajelor . Temperatura lor de operare este limitata la 500 550 0C. Cele
mai multe aliaje comerciale pentru temperaturi ridicate utilizate pentru aplicatii la aeromotoare apartin
acestei clase. [15,16]
Aliajele + contin 4 16 % stabilizatori . Cel mai comun aliaj inclus in aceasta categorie
este Ti-6Al-4V, care reprezinta mai mult de 50 % din toate aliajele de titan utilizate in prezent.
La temperatura camerei, aliajele comerciale + contin 10 20 % faza . [15,16]

23

Aliajele pseudo sunt aliaje metastabile care contin cantitati mici de elemente stabilizatoare
si 10 15 % elemente stabilizatoare. Elementele stabilizatoare favorizeaza formarea fazei in
conditii metastabile, la temperatura camerei, aceste aliaje putand fi tratate prin imbatranire, tratament
care conduce la precipitarea unei faze foarte fin dispersate in matricea de faza . In plus, aceste
aliaje permit optimizarea compozitiei pentru inalta rezistenta mecanica si tenacitate si pot ajunge la un
nivel de rezistenta mecanica peste 1400 MPa. Totusi, rezistenta la temperatura creste daca continutul
de faza descreste. [15,16] Tabelul nr. 4 prezinta clasificarea, din punct de vedere al rolului de
stabilitor de faza, a unora dintre principalele elemente de aliere care pot fi utilizate in aliajele de titan.
Tabel nr. 4 - Rolul elementelor de aliere in aliajele de titan ca stabilizatori de faza [15,16]
Elementul de aliere
Metale
Al (creste temperatura beta transus)
Nb (scade temperatura beta transus)
Ta (scade temperatura beta transus)
Mo (scade temperatura beta transus)
V (scade temperatura beta transus)
Fe (scade temperatura beta transus)
Ni (scade temperatura beta transus)
Cr (scade temperatura beta transus)
Co(scade temperatura beta transus)
Si (scade temperatura beta transus)
Mn (scade temperatura beta transus)
Zr
Sn
Elemente interstitiale
O (creste temperatura beta transus)
N (creste temperatura beta transus)
C (creste temperatura beta transus)
H (scade temperatura beta transus)

Concentratie
stabilizare[13]
%

2 -7

x (Fig. 1-b)

Faza pe care o stabilizeaza

x (Fig. 1-c) - izomorf

x (Fig. 1-c) - izomorf
x (Fig. 1-c) - izomorf
x (Fig. 1-c) - izomorf
x (Fig. 1-d) - eutectoid
x (Fig. 1-d) - eutectoid
x (Fig. 1-d) - eutectoid
x (Fig. 1-d) - eutectoid
x (Fig. 1-d) - eutectoid
x (Fig. 1-d) - eutectoid
neutru (Fig. 1-a)
neutru (Fig. 1-a)

2 - 20
2 - 20

0,2 - 1
2-8
2-6
x (Fig. 1-b)
x (Fig. 1-b)
x (Fig. 1-b)

x (Fig. 1-d) - eutectoid

Proprietatile mecanice ale aliajelor de titan sunt influentate de proprietatile individuale ale
fazelor si , de distributia lor si de fractia volumetrica. De exemplu, faza are o densitate mai mica
decat faza datorita faptului ca elementul predominant in faza (Al) are o densitate mai mica decat
elementele predominante Mo sau V din faza . In concluzie, aliajele au o densitate mai mica decat
aliajele , dar toate valorile sunt in jur de 4,5 g/cm3. In afara de aceasta, microstructura fina asigura
cresterea rezistentei mecanice si a ductilitatii, intarzie initierea microfisurilor si favorizeaza deformarea
superplastica, in timp ce structura groba este mai rezistenta la fluaj si la fisurare la oboseala;
microstructura echiaxa are adesea o ductilitate si o rezistenta la oboseala mai mari si este ideala
pentru deformare superplastica, in timp ce structura lamelara are tenacitate mare la fracturare si
rezistenta superioara la fluaj si la fisurare la oboseala; microstructurile bimodale combina avantajele
structurilor lamelare si echiaxe, rezultand proprietati bine echilibrate.
In aliajele de titan pseudo si + , rezistenta la fisurare poate fi crescuta prin tratamente
termice sau termomecanice peste temperature transus. La racire se obtine o structura lenticulara.
Structura echiaxa obtinuta prin prelucrare la cald si tratament termic in domeniul + are o rezistenta
scazuta la fisurare. Pentru aliajul procesat termomecanic, rezistenta la fisurare depinde de morfologia
fazei , care poate fi controlata prin viteza de racire. Structurile tratate termic au o tenacitate
superioara la fracturare si la fisurare la oboseala. Pe de alta parte, structurile echiaxe + au
ductilitate mare si proprietati scazute de oboseala. Aliajele IMI 685 si IMI 839 utilizate in multe
aeromotoare europene sunt tratate termic pentru a maximiza rezistenta la fisurare. Totusi, optimizarea
atat a rezistentei la fisurare cat si a rezistentei la oboseala este o necesitate importanta, verificata in
cazul aliajului IMI 834, utilizat in stare + tratata termic cu 5-15% faza echiaxa in structura.
Controlul fractiei echiaxe in aceste aliaje a fost posibil prin largirea domeniului fazei + prin adaos
de carbon. Temperatura limita curenta pentru aliajele din clasa pseudo este 590 0C si se fac eforturi
pentru imbunatatirea comportarii lor prin adaos de Ta, dar nu au rezultat imbunatatiri semnificative.
Capabilitatea de temperatura raporata la temperatura de topire a aliajelor de titan este 0,4T fata de

24

0,8T in cazul superaliajelor de Ni. Acest lucru se datoreaza faptului ca stabilitatea metalurgica a
aliajelor este guvernata de transformarea + . Alt factor care limiteaza utilizarea aliajelor de titan
la temperaturi ridicate este suprafata de oxidare a aliajului expusa la temperatura peste 600 0C care
determina in consecinta fragilizarea si rezistenta la aprindere.
Fata de cele de mai sus, rezulta ca intre abordarile posibile pentru cresterea capabilitatii de
temperatura a aliajelor de titan este si cea privind dezvoltarea de aliaje ce prezinta o dispersie fina de
precipitate ordonate in matrice sau + . Microstructura acestor aliaje consta in mod uzual din
graunti mari transformati de solutie solida , in interiorul careia se afla blocate plachete de solutie
solida , separate cu filme subtiri de solutie solida ; evitarea unei microstructuri cu limita de graunti
formata din solutie solida sau este in general benefica pentru cresterea rezistentei la fisurare. Un
echilibru bun intre rezistenta la fisurare, tenacitate si rezistenta la oboseala se obtine cand
microstructura contine 50 % solutie solida intercalata cu graunti de solutie solida complet
transformata. [5]
Tabelul 5 prezinta principalele proprietati fizico-mecanice ale titanului nealiat si ale unora dintre
cele mai utilizate aliaje de titan pentru domeniul aerospatial si industrial.
Tabel nr. 5 Proprietati fizico-mecanice ale titanului si ale unor aliaje de titan
Tip aliaj

Ti pur (CP-Ti)
Ti Gr 1
Ti Gr 4
Ti-5-2,5
pseudo
Ti-6-2-4-2-S
TIMETAL 1100
TIMETAL 685
+
Ti-6-4
Ti-6-6-2
Ti-6-2-4-6
Ti 17
Pseudo
SP 700
Beta III
Beta C
Ti-10-2-3
Ti-15-3

Compozitia chimica
[%]

Duritate
[HV]

Limita de
curgere
R0,2
[MPa]

Rezistenta
mecanica
Rm
[MPa]

Modul de
elasticitate
E
[GPa]

99,98Ti
0,2Fe-0,18O
0,5Fe-0,4O
Ti-5Al-2,5Sn

100
120
260
300

140
170-310
480-655
827

235
240
550
861

100-145
100-120
109

Ti-6Al-2Sn-4Zr-2Mo-0,1Si
Ti-6Al-2,7Sn-4Zr-0,4Mo-0,4Si
Ti-6Al-5Zr-0,5Mo-0,25Si

340
-

990
900-950
850-910

1010
1010-1050
990-1020

114
112
120

Ti-6Al-4V
Ti-6Al-6V-2Sn
Ti-6Al-2Sn-4Zr-6Mo
Ti-5Al-2Sn-2Zr-4Mo-4Cr

300-400
300-400
300-400
400

800-1100
950-1050
1000-1100
1050

900-1200
1000-1100
1100-1200
1100-1250

110-140
110-117
114
112

Ti-4,5Al-3V-2Mo-2Fe
Ti-11,5Mo-6Zr-4,5Sn
Ti-3Al-8V-6Cr-4Mo-4Zr
Ti-10V-2Fe-3Al
Ti-15V-3Cr-3Al-3Sn

300-500
250-450
300-450
300-470
300-450

900
800-1200
800-1200
1000-1200
800-1000

960
900-1300
900-1300
1000-1400
800-1100

110
83-103
86-115
110
80-100

In figura 3 este prezentata dependenta rezistentei specifice de temperatura pentru diferite grupe
de aliaje utilizate in constructia turbomotoarelor.

25

Figura 3 -Variatia rezistentei specifice cu temperatura pentru diferite grupe de aliaje. [13]
In vederea obtinerii aliajelor pe baza de titan cu rezistenta mare la fisurare si proprietati
mecanice bune la temperaturi ridicate se poate opta pentru alegerea elementelor de aliere care
stabilizeaza faza alfa (aliaje sau pseudo ), in timp ce aliajele metastabile ofera forjabilitate
imbunatatita. Ca exemplu, aliajul Ti 834 este un aliaj pseudo care a fost dezvoltat cu o
microsctructura atent controlata pentru a se obtine proprietati mecanice bune la temperaturi pana la
630 0C. Combinata cu un raport mare rezistenta/greutate, aceasta comportare excelenta la
temperatura ridicata face ca aliajul comercial Ti 834 sa fie adecvat pentru utilizare la discurile si
paletele de compresor. [14]
3.1.2.2 Influenta elementelor de aliere asupra proceselor in faza lichida si asupra proprietatilor
aliajului
Aliajele de titan dezvoltate pentru aplicatii industriale si aerospatiale prezentate in tabelul 5
contin diferite elemente de aliere care favorizeaza rezistenta la temperaturi ridicate. Baza de
comparatie este considerata aliajul + Ti-6Al-4V.
Aliajele cele mai rezistente la temperatura sunt cele care au un continut de faza mai mic decat
aliajul Ti-6Al-4V si sunt in general aliaje pseudo . Faza , datorita structurii ei hexagonal compacte,
favorizeaza fenomenele de difuziune in mai mica masura decat faza cubica cu volum centrat si,
astfel, ea formeaza un constituient majoritar (95 %) in aliajele de titan pentru temperaturi inalte. Faza
este o solutie solida cu rezistenta mecanica mare datorata elementelor care o stabilizeaza (cum ar fi
aluminiul) sau elementelor neutre (ca zirconiul si staniul).
Studiul diagramelor binare de echilibru al fazelor titanului cu elementele de aliere furnizeaza
informatii necesare selectarii elementelor de aliere si a continutului lor in aliajul care se cerceteaza in
proiect.
Sistemul Ti-Al (Diagrama de echilibru fig. 4)
Aluminul se considera principalul element de aliere al titanului, fiind prezent in numeroase aliaje
pentru o gama larga de utilizari.
Aluminiul, stabilizator in aliajele de titan, este unul dintre putinele elemente de aliere care
creste temperatura de transformare alotropica a titanului. Asa cum se constata din diagrama de
echilibru, aluminiul formeaza cu titanul un domeniu larg de solutii solide. Solutia solida corespunde
aliajelor cu cu pana la 6 % Al. Aliajele Ti-Al se deformeaza usor la cald si suficient de bine la rece. Pot
fi supuse forjarii si matritarii. Nu se durifica prin tratament termic si se utilizeaza in stare recoapta
realizata in domeniul temperaturilor 800-900 0C.
Adaosul de aluminiu creste rezistenta mecanica, rezistenta la fisurare, modulul de elasticitate si
scade densitatea.
Exista o limita a acestor adaosuri de durificare la care faza se descompune pentru a forma
precipitate fine de faza fragile TiAl. In mod empiric s-a stabilit o valoare limita pentru echivalentul
(echivalentul de Al) al aliajului sub care nu se formeaza faza TiAl.

26

Figura 4 Diagrama de echilibru Ti-Al

Aliajele Ti-Al se sudeaza usor in argon, se prelucreaza satisfacator prin aschiere si au
rezistenta deosebita la coroziune. Proprietatile mecanice (in special rezistenta la rupere) si
refractaritatea sunt scazute si, din aceasta cauza, in compozitia lor se introduc elemente de aliere care
pastreaza structura de faza , dar imbunatatesc caracteristicile mecanice atat la temperaturi scazute
cat si la temperaturi inalte. Adaugarea simultana a mai multor elemente in aliajele Ti-Al in cantitati mici
(astfel incat sa nu schimbe structura de baza) asigura cresterea spectaculoasa a proprietailor mecanice
si a refractaritatii intrucat formeaza cu acestea combinatii intermetalice care printr-un tratament termic
adecvat conduc la durificarea prin imbatranire.
Sistemul Ti-Zr (Diagrama de echilibru fig. 5)
Zirconiul este, dupa cum s-a mai aratat, un element neutru din punct de vedere al stabilizarii
fazelor.

Figura 5 - Diagrama de echilibru Ti-Zr

Asa cum rezulta din diagrama de echilibru, zirconiul formeaza o serie continua de solutii solide
cu ambele modificatii alotropice ale titanului si creste rezistenta la temperatura joasa si medie. La
calire, in aliajele bogate in titan din sistemul Ti-Zr, in domeniul de temperatura corespunzator fazei Ti
se produce transformarea martensitica a fazei in faza ca si la titanul pur. Numai la calirea aliajelor
de titan care contin 20 % Zr se poate fixa o oarecare cantitate de faza . Zirconiul mareste
refractaritatea si rezistenta la fluaj a aliajului pe baza de titan. Totusi, utilizarea zirconiului in proportie

27

de 5-6 % poate reduce ductilitatea si rezistenta la fisurare. In aliajele Ti-Al zirconiul imbunatateste
plasticitatea la fel ca elementele stabilizatoare.
Mo, V, Nb, Ta formeaza cu titanul sisteme de aliaje binare cu diagrame de stare apropiate de
cea cu Zr, intrucat ele fac parte din grupa a V-a a sistemului lui Mendeleev, iar diametrele atomilor lor
difera de cel al titanului cu mai putin de 10-15 %, avand reteaua cristalina izomorfa cu faza . Spre
deosebire de Zr, solubilitatea lor in Ti este limitata ca urmare a diferentelor in constructia retelelor
cristaline.
La calirea in domeniul se poate fixa structura in proportie de 100 % in aliajele binare care
contin 10 % Mo, 15 % V, 36 % Nb, 60 % Ta. Daca aceste elemente sunt adaugate in cantitati mici, in
timpul calirii are loc procesul de transformare martensitica a fazei in . Daca insa calirea se
efectueaza la temperaturi in domeniul + , se poate fixa faza chiar la continuturi mai mici ale
elementelor de aliere decat valorile critice. Aceste elemente au un rol de prim ordin in aliajele pe baza
de titan, contribuind la imbunatatirea simultana a diferitelor proprietati, inclusiv a rezistentei la
coroziune.
Sistemul Ti-Mo (Diagrama de echilibru fig. 6)
Molibdenul a fost primul stabilizator utilizat in aliajele de titan. Prezenta fazei in Ti creste
raspunsul aliajelor la tratament termic.

Figura 6 - Diagrama de echilibru Ti-Mo

Prezenta Mo creste, de asemenea, rezistenta la temperatura ridicata pe termen scurt. In aliajele
conventionale de titan, de regula molibdenul nu depaseste 15 % in greutate. Intre cele doua elemente
exista o buna miscibilitate, fara formare de compusi intermediari.
La un adaos de 15 % Mo in Ti, temperatura de transformare in + scade de la 882 0C (cea
pentru Ti) pur la 750 0C. Din diagrama rezulta ca solubilitatea Mo in Ti este foarte scazuta, sub 1 %
(comparativ cu vanadiul la care solubilitatea maxima in Ti este la 3 %). In domeniul concentratiilor
scazute de Mo, dar peste 1 % se formeaza la temperaturi scazute faza +.
Sistemul Ti-V (Diagrama de echilibru fig. 7)

28

Figura 7 Diagrama de echilibru Ti-V

Din diagrama de echilibru a fazelor Ti-V rezulta ca solubilitatea V in Ti este maxima la 3 %.
Vanadiul, ca si molibdenul, stabilizeaza faza la scaderea temperaturii de transformare din in .
Faza poate fi suficient de stabilizata ca sa coexiste cu la temperatura camerei. Acest fapt este baza
pentru crearea de aliaje de titan durificabile prin tratament termic. Cand V este adaugat in proportie de
4 % sau mai mult in aliajele + sau , favorizeaza durificarea prin tratament termic. O rezistenta
mecanica foarte mare poate fi obtinuta printr-un tratament de punere in solutie si de imbatranire,
rezistenta care poate fi mentinuta si la temperaturi moderate. [3]
Sistemul Ti-Ta (Diagrama de echilibru fig.8)
Sistemul Ti-Ta combina proprietati care nu se gasesc frecvent laolalta: rezistenta la coroziune,
rezistenta mecanica buna si un modul de elasticitate mai scazut.
Favorizarea de catre tantal a structurii a aliajului, imbunatateste proprietatile sale mecanice.
Diagrama din fig. 9 prezinta influenta continutului de tantal in aliaje Ti-Ta, asupra modului de
elasticitate.

Figura 8 - Diagrama de echilibru Ti-Ta

29

Figura 9 Influenta continutului de Ta asupra modulului de elasticitate al aliajelor Ti-Ta[12]

S-a constatat o variatie nelineara a modulului de elasticitate in functie de continutul de tantal.
La un continut de cca 2 % Ta se obtine o scadere a modulului de elasticitate cu cca. 5 %, fata
de cel al titanului nealiat. In paralel, se constata ca la cresterea continutului de Ta creste si rezistenta
mecanica pana la 587 MPa, urmata de o usoara scadere[12].
Avantajul rezistentei bune la coroziune a Ti aliat cu Ta a fost demonstrat prin numeroase studii
de coroziune, efectuate chiar in conditii foarte severe de temperaturi inalte. Astfel, rezultatele
experimentale prezentate in diagrama fig. 10 evidentiaza dependenta rezistentei la oxidare a aliajelor
din sistemul Ti-Ta de continutul de Ta.
La un continut de Ta de cca. 2% (in procente de greutate),[11] aliajul prezinta rezistenta buna la
coroziune, (pierderea in greutate a aliajului este in scadere), o temperatura de topire usor crescuta
comparativ cu titanului nealiat, proprietati mecanice imbunatatite.

Figura 10 Rezistenta la coroziune (oxidare la temperatura inalta) a aliajelor Ti-Ta[11]

Din cele de mai sus rezulta ca la un continut de 2 % tantal (in procente de greutate) in aliajul
cercetat in proiect devin evidente cresterea rezistentei mecanice, a rezistentei la uzura, scaderea
modulului de elasticitate, scaderea vitezei de coroziune (cresterea rezistentei la oxidare la
temperatura).
Sistemul Ti-Nb (diagrama de echilibru fig.11)
Diagrama de echilibru a sistemului Ti-Nb evidentiaza lipsa fazelor intermetalice, a reactiilor
eutectoide si peritectice, fapt ce determina superioritatea sa fata de alte elemente de aliere.
Ca stabilizator , niobiul este adaugat in compozitie pentru a imbunatati stabilitatea de suprafata
a aliajului la temperatura ridicata. De asemenea, substituind o parte din molibden cu niobiu se durifica
faza si scade transus' in aliajele IMI 829 si IMI 834. [9]

30

Figura 11- Diagrama de echilibru Ti-Nb

Sistemul Ti-Sn (Diagrama de echilibru fig. 12)
Staniul este unul dintre cele mai bune elemente de aliere pentru aliajele . In concentratii mari,
peste 10 %, formeaza compusi intermetalici.

Figura 12 - Diagrama de echilbru Ti-Sn

In sistemul Ti-Sn are loc o transformare eutectoida. Faza nu se fixeaza prin calire,
temperatura tranformarii eutectoide fiind inalta (865 0C), iar viteza de reactie este foarte mare.
Staniul este utilizat pentru durificarea solutiei solide, adesea impreuna cu aluminiul, pentru a se
obtine o rezistenta mecanica mare fara fragilitate.
Analiza diagramei de echilibru evidentiaza prezenta fazei SnxTi care exista la 40 % at Ti.
Aceasta faza este stabila pana la cel putin 700 0C, dar probabil nu si peste 770 0C, iar faza hexagonala
Sn5Ti6 este stabila sub 670 0C, iar faza Sn5Ti6 poate sau nu sa fie stabila sub aceasta temperatura.
SnxTi este Sn3Ti2.

31

 Sistemul Si-Ti (Diagrama de echilibru fig. 13)

Adaosul de siliciu (de ordinul zecimilor de procente) conduce la cresterea refractaritatii aliajelor
de titan, in special a celor cu structura + . Aceasta actiune favorabila a siliciului se explica prin
aparitia in structura a siliciurilor de titan sau ale siliciurilor cu elementele de aliere.
Siliciul este un element important in aliajele de titan pentru temperaturi ridicate deoarece creste
rezistenta mecanica si are efect benefic asupra rezistentei la fisurare.
Continutul de siliciu este uzual restrictionat pana la 0,1-0,2 % in aliajele americane si la o
valoare mai mare in aliajele englezesti si rusesti. Aliajele IMI 834 (UK) si Ti-1100 (US) au cel mai mare
continut de siliciu, pana la 0,5 %.

Figura 13 - Diagrama de echilibru Ti-Si

Impuritati
Aliajele de titan pentru temperaturi ridicate pot contine si urme de Fe, Ni, Cr si Co provenite ca
impuritati din continute in elementele componente, care au un rol important in degradarea proprietatilor
de fisurare. De aceea, multi producatori de aeromotoare cer restrictionarea acestor elemente la mai
putin de 0,01 % pentru aplicatii specifice cu rezistenta la fisurare.
3.1.2.3 Compozitia noului aliaj
Compozitia aliajului care se va cerceta in proiect, pentru executia paletelor de turbina libera, s-a
stabilit pe baza studiilor prezentate mai sus privind analiza caracteristicilor fizico-mecanice si
structurale impuse aliajelor pe baza de titan care sunt destinate fabricarii componentelor de
turbomotoare si a studiului influentei elementelor de aliere asupra acestor caracteristici.
Din cele prezentate rezulta urmatoarele concluzii care trebuie avute in vedere la proiectarea
compozitiei noului aliaj:
a) O rezistenta buna la temperaturi inalte si proprietati de rezistenta la fisurare sunt uzual
obtinute la aliajele de titan pseudo alfa, care contin ca elemente de aliere unele dintre metalele Al, Zr,
Sn, Mo, V, Nb si Ta in concentratii variabile (6,5 -10 %), cu adaos de Si in concentratii mici (in domeniul
0,2 0,3 %);
b) Aluminiul, stabilizator al fazei , este elementul de aliere principal al titanului, prezent in
majoriatea aliajelor pentru temperaturi ridicate care creste rezistenta mecanica, rezistenta la fisurare,
precum si modulul de elasticitate si scade densitatea. In aliajele pentru temperaturi ridicate aluminiul
este de regula in concentratii de pana la 6,5 % Al;
c) Aliajele pseudo contin in principal faza si mai putin de 10 % faza data de adaosul de
elemente stabilizatoare (Mo, V, Nb, Ta) in cantitati mici (1-2 % fiecare). Faza imbunatateste
rezistenta mecanica a acestor aliaje si prelucrabilitatea lor, favorizand echilibrul intre rezistenta
mecanica inalta a aliajelor + si rezistenta la fisurare a aliajelor . Temperatura lor de operare este
limitata la 500 550 0C. Cele mai multe aliaje comerciale pentru temperaturi ridicate utilizate pentru
aplicatii la turbomotoare apartin acestei clase. Este de asteptat ca gasirea unui anumit raport intre

32

aceste elemente, adaugate in cantitati mici (1-2 %) sa creasca temperatura de functionare a aliajului,
intrucat ele imbunatatesc rezistenta la coroziune la temperatura ridicata;
d) Cresterea capabilitatii de temperatura a aliajelor de titan se poate realiza prin durificarea
aliajelor conventionale in diferite moduri cum ar fi obtinerea de aliaje ce prezinta o dispersie fina de
precipitate ordonate in matrice sau + , faza fiind o solutie solida cu rezistenta mecanica mare
datorata elementelor care o stabilizeaza (cum este aluminiul) sau elementelor neutre (ca zirconiul si
staniul). Aceste elemente Al, Zr, Sn vor face parte din compozitia aliajului;
e) Zirconiul, care din punct de vedere structural favorizeaza o granulatie fina a aliajului, creste
refractaritatea si rezistenta la fluaj, dar continutul sau trebuie limitat la un nivel scazut, sub 5 %,
deoarece peste acest continut poate reduce ductilitatea si rezistenta la fisurare;
f) Molibdenul, vanadiul, niobiul si tantalul cresc rezistenta la temperatura si la oxidare a
aliajelor de titan, dar trebuie adaugate in cantitati mici, sub 3 %, pentru a evita cresterea cantitatii de
faza , deoarece sunt elemente stabilizatoare;
g) Staniul este utilizat in concentratie mica (pana la cca. 4,5 %) pentru durificarea solutiei
solide. Impreuna cu aluminiul realizeaza in aliaj cu rezistenta mecanica mare fara fragilitate;
h) Siliciu, ca adaos de ordinul zecimilor de procente, conduce la cresterea refractaritatii
aliajelor de titan cu structura + , datorita aparitiei in structura a siliciurilor de titan sau ale elementelor
de aliere.
Prin adaosul acestor elemente de aliere se urmareste obtinerea unui aliaj cu capabilitate
termica crescuta prin dispersie fina de precipitate ordonate in matrice + care, impreuna cu acoperiri
de tip bariera termica noi, alcatuite din faze ternare MAX, sa permita o temperatura de lucru de cca.
700 C, cu 100 C mai mare decat temperatura de lucru a actualelor aliaje comerciale performante.
Aliajul cu baza titan va contine urmatoarele elemente de aliere:
- aluminiu, element care stabilizeaza faza si care are un rol important in cresterea raportului
rezistenta mecanica / greutate specifica;
- zirconiu, element neutru privind stabilizarea fazelor, care creste refractaritatea, rezistenta la
fluaj si rezistenta la coroziune;
- staniu, element neutru, care impreuna cu siliciul formeaza precipitate fine constand din
compusi ai titanului cu staniu si respectiv siliciuri, responsabile pentru rezistenta la temperatura si
caracteristici mecanice inalte;
- niobiu, tantal, molibden si/sau vanadiu, care maresc rezistenta la coroziune, cresc
refractaritatea si asigura cantitate adecvata de faza pentru cresterea rezistentei la temperatura si
imbunatatirea prelucrabiliatii.
In aceasta etapa a proiectului s-au propus trei compozitii alternative. Toate cele trei compozitii
de aliaj cu baza Ti contin ca elemente de aliere Al, Sn, Zr, Si, Ta, Nb. Doua dintre compozitii contin pe
langa aceste elemente si Mo, iar una dintre acestea contine pe langa Mo si V. Compozitiile propuse
pentru noul aliaj care va fi cercetat in proiect pentru executia paletei de turbina libera destinata
turbomotoarelor industriale, sunt prezentate in tabelul nr. 6.
Tabel nr. 6 Compozitii alternative pentru aliajul care se cerceteaza
Al
5,5 6,5
5,5 6,5
5,5 6,5

Sn
2-3
2-3
2-3

Zr
3,5-4,5
3,5-4,5
3,5-4,5

Mo
1
1

Compozitie
[% greutate]
Si
0,2 0,4
0,2 0,4
0,2 0,4

V
1

Ta
2
2
2

Nb
2
2
2

Ti
rest
rest
rest

In etapa urmatoare a proiectului va fi selectata compozitia optimala, avandu-se in vedere studiile

de simulare privind influenta compozitiei aliajului asupra temperaturii de functionare si rezultatele
cercetarilor experimentale.

Activitate 1.3 Proiectarea tehnologiei de sinteza a aliajului

In vederea proiectarii tehnologiei de laborator pentru sinteza aliajului de titan cu compozitia
stabilita TiAlSnZrNbTaSi (Mo/V)s-au stabilit:
- procedeul de topire pentru sinteza in conditii optime a aliajului si tipul de echipament adecvat;

33

- fluxul tehnologic pe operatii.

Selectarea procedeului si a tipului de echipament pentru sinteza bioaliajului
Procedeul de topire si echipamentul adecvat pentru sinteza aliajului TiAlSnZrNbTaSi (Mo/V) se
selecteaza pe baza analizei procedeelor cunoscute pentru elaborarea titanului si a metalelor greu
fuzibile (Nb, Ta, Zr, Mo, V). Proprietatile fizico-chimice ale titanului si ale elementelor de aliere care
intra in compozitia aliajului cercetat, care au fost prezentate mai sus, impun anumite caracteristici
tehnice ale agregatului care va fi utilizat la elaborare. Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, temperaturile
de topire si densitatile foarte diferite ale elemntelor aliajului si afinitatea crescuta a unora dintre acestea
in stare lichida fata de gazele din atmosfera cuptorului, impun alegerea unei metode de elaborare care
sa asigure topirea completa a tuturor componenetelor aliajului, omogenitate chimica si structurala si un
nivel scazut al impuritatilor, in special al celor gazoase. Procedeele de elaborare care satisfac toate
aceste cerinte si care sunt specifice metalelor si aliajelor refractare sunt: topirea in cuptor cu fascicul de
electroni; topirea in cuptor cu arc in vid si electrod consumabil; topirea in cuptor cu rezistenta de grafit;
topirea in cuptor cu creuzet rece. Fiecare dintre aceste procedee prezinta avantaje si dezavantaje care
le recomanda sau nu pentru elaborarea aliajului propus.
a)Topirea in cuptor cu fascicul de electroni se realizeaza in conditii de vid inalt de 10-4 - 10-5
torr. In cuptorul cu fascicol de electroni se pot realiza temperaturi peste 2000 0C pentru topirea titanului,
dar este dificil de atins temperatura de topire a niobiului, molibdenului sau tantalului. Astfel, exista riscul
obtinerii unei structuri de turnare cu incluziuni de tantal, niobiu, molibden netopit datorita unui flux
energetic insuficient pentru atingerea temperaturii la care aceste metale se topeasc. Lipsa posibilitatii
de agitare a baii metalice nu asigura nivelul dorit de omogenitate chimica si structurala a lingoului de
aliaj obtinut si, datorita diferentelor mari dintre temperaturile de topire si densitatile elementelor
componente ale aliajului, apar segregatii, fiind necesare mai multe retopiri pentru omogenizarea
compozitiei si structurii. Un alt dezavantaj al acestui tip de cuptor este faptul ca aliajul turnat are o
structura cristalina groba, cu graunti mari, care necesita forjarea la cald in mai multe trepte pentru
finisarea structurii produsului finit.
b)Topirea in cuptor cu arc in vid si electrod consumabil are loc in vid, dar la un nivel mai scazut
al vidului de 10-3 10-2 torr. Si in acest tip de cuptor, temperaturi peste 2000 0C se ating cu greu, ceea
ce ar impune introducerea tantalului si a niobiului ca prealiaje Ti-Ta si respectiv Ti-Nb care au o
temperaturi de topire mai mici decat metalele pure. Acest procedeu permite obtinerea unei granulatii
mai fine a aliajului turnat si omogenitatea este mai buna decat la topirea in cuptorul cu fascicul de
electroni, datorita posibilitatilor de agitare electromagnetica a topiturii.
c)Topirea in vid, in cuptor cu rezistenta de grafit asigura un vid inalt si se obtin temperaturi de
topire pana la 3000 0C; acest procedeu nu are posibilitati de omogenizare a topiturii si nici de turnare,
solidificarea realizandu-se direct in creuzet, la interuperea alimentarii cuptorului.
d)Topirea in cuptor cu creuzet rece in levitatie magnetica (CCLM ) este cunoscuta ca o metoda
curata de topire fara contaminarea materialului topit. Din acest motiv se poate aplica la topirea
metalelor cu puncte foarte mari de topire sau a metalelor foarte reactive.
Procedeul permite topirea metalelor cu puncte diferite de topire, intre care pot fi si metale cu
temperaturi foarte ridicate de topire, obtinerea de aliaje cu compozitie uniforma datorita unui efect
puternic de agitare a topiturii, topirea metalelor fara contaminare.
In timpul operatiilor de topire si turnare se poate realiza o atmosfera de vid sau gaz inert pentru
a se evita reactia cu oxigenul sau azotul din atmosfera cuptorului. Temperatura care poate fi atinsa in
cuptorul cu leviatie cu creuzet rece depinde de caracteristicile fizice ale materialului ca: rezistivitatea
electrica, viscozitatea, greutatea specifica, omogenitatea, variatiile putand fi foarte importante.
Presiunea de lucru are limita 3x10-8 mbar. Procedeul prezinta o serie importanta de avantaje ca:
necontaminarea materialelor topite in levitatie in interiorul creuzetului; viteza foarte mare a procesului;
omogenitatea aliajelor datorita puterii agitatiei electro-magnetice a sarjei; posibilitatea turnarii de probe
in forme dorite. Caracteristicile fizice ale materialului influenteaza conditiile de topire din cuptorul cu
levitatie cu creuzet rece, dupa cum rezulta din exemplele date in tabelul nr 7.
Tabelul 7 - Dependenta conditiilor de topire din cuptorul cu levitatie de caracteristicile fizice ale
materialului
Metalul
Punct de
Presiunea de
Densitatea
Cantitatea
Puterea
topire (0C)
vapori (atm)
(g/cm3)
(g)
(kVA )
-4
V
1900
6x10
6,1
180
23

34

Zr
1852
8x10-7
6,5
100
23
Cr
1875
5x10-7
7,2
100
23
Ti
1680
1x10-6
4,5
180
24
Fe
1535
5x10-4
7,86
160
20
Co
1495
1x10-5
8,9
180
20
Ni
1453
5x10-5
8,9
180
17
Mn
1245
5x10-2
7,4
150
15
Actinide
2000
1x10-1
2,0
30
9
Lantanide
Alegerea metodei de elaborare a aliajului propus a avut in vedere consideratiile prezentate mai
sus pentru fiecare dintre procedeele analizate.
Complexitaea compozitiei si a proprietatilor fizice si chimice ale elementelor componente ale
aliajului reliefeaza urmatoarele aspecte:
- titanul, niobiul si tantalul sunt metale foarte reactive fata de gaze (oxigen, hidrogen, azot),
gaze care influenteaza caracteristicile lor mecanice atat ca metale pure cat si in combinatiile sub forma
de aliaje;
- titanul, metalul de baza, are temperatura de topire mai mica (1668 0C), dar si densitatea mai
mica decat unele dintre metalele componente ale aliajului (4,5g/cm3);
- niobiul are temperatura de topire 2500 0C si densitatea 8,57 g/cm3;
- tantalul are temperatura de topire 3017 0C si densitatea 16,69 g/cm3;
- molibdenul are temperatura de topire 2623 0C si densitate 10,22 g/cm3;
- staniul are temperatura de topire foarte scazuta 232 0C si densitate 7,28 g/cm3
- aluminiul are temperatura de topire scazuta 660 0C si densitate mica 2,6 g/cm3
- diagramele binare de echilibru ale Ti cu elementele de aliere scot in evidenta prezenta
solutiilor solide in domeniile concentratiilor mici ale acestora.
Aceste observatii sunt importante pentru alegerea procedeului de elaborare a aliajului, alegere
care trebuie sa ia in considerare urmatoarele necesitati:
- elaborarea aliajului se poate realiza numai in vid sau atmosfera controlata (argon), avand in
vedere faptul ca toate elementele componente ale aliajului sunt reactive si absorb usor gaze din
atmosfera agregatului de topire, chiar la temperaturi mici (200 300 0C);
- temperatura maxima care trebuie atinsa in cuptor trebuie sa asigure topirea niobiului,
molibdenului si tantalului, pentru ca aliajul obtinut sa nu contina dupa solidificare incluziuni de metal
netopit;
- diferentele mari dintre temperaturile de topire si densitatile metalelor creaza probleme legate
de omogenitatea chimica si structurala a aliajului topit si solidificat.
Avand in vedere avantajele si dezavantajele fiecaruia dintre procedeele de topire care pot fi
utilizate, procedeul selectat pentru sinteza aliajului cercetat in proiect este topirea in cuptor cu levitatie
cu creuzet rece.
Acest procedeu asigura temperaturi inalte de topire si un continut foarte scazut de impuritati
metalice si gazoase in aliajul solidificat. Prin topire in cuptor cu levitatie cu creuzet rece se obtine o
structura compacta, fina cu un grad avansat de omogenitate atat din punct de vedere al compozitiei
chimice cat si al dimensiunii si formei grauntilor, nefiind necesare topiri repetate ca in cazul altor
procedee (topirea in fascicol de electroni sau in arc in vid cu electrod consumabil).
Stabilirea fluxului tehnologic
Fluxul tehnologic pentru sinteza aliajului TiAlSnZrNbTaSi (Mo/V) in cuptorul de topire cu creuzet
rece este prezentat in figura nr. 14.

35

Aluminiu
Siliciu

Titan

Niobiu

Tantal

Staniu

Molibden
u

Zirconiu

Debitare

Debitare

Debitare

Debitare

Debitare

Debitare

Debitare

Debitare

Curatare

Curatare

Curatare

Curatare

Curatare

Curatare

Curatare

Curatare

Degresare

Degresare

Degresare

Degresare

Degresare

Degresare

Dozare

Dozare

Dozare

Dozare

Dozare

Degresare

Dozare

(AlV)

Degresare

Dozare

Dozare

Incarcare in creuzet

Argon

Vidare si realizare

Topire I

Turnare

Racire + evacuare

Aliaj TiAlSnZrNbTaSi(Mo/V)

Incarcare in creuzet

Argon

Vidare si realizare

Topire II

Turnare

Racire + evacuare

Aliaj TiAlSnZrNbTaSi(Mo/V)

Figura 14 - Flux tehnologic de sinteza a aliajului TiAlSnZrNbTaSi (Mo/V)

Fluxul tehnologic, prezentat in figura nr. 14, cuprinde urmatoarele faze si operatii
principale:
- pregatirea materiilor prime, prin debitare la dimensiuni corespunzatoare;
- curatarea in baie cu ultrasunete;
- degresarea cu solventi organici volatili (ex: acetona);

36

dozarea prin cantarire a materiilor prime conform calculului de sarja;

incarcarea materiilor prime in creuzetul cuptorului;
vidarea instalatiei si realizarea atmosferei controlate (Ar) in incinta de topire;
topirea sarjei prin reglarea puterii electrice;
turnarea;
racirea si evacuarea lingoului din lingotiera.
incarcarea lingoului in creuzetul cuptorului, pentru retopire;
vidarea instalatiei pentru eliminarea gazelor remanente din incinta de topire,
urmata de realizarea atmosferei controlate (Ar) pentru topire;
- retopirea sarjei prin reglarea puterii electrice;
- turnarea lingoului final;
- racirea si evacuarea lingoului de prima topire din lingotiera;
- obtinerea lingoului final prin strunjire.
Caracterizarea chimica si mecanica aliajului obtinut se face de catre partenerul RD in
laboratorul propriu.
Se vor face urmatoarele teste de caracterizare: determinarea compozitiei chimice
prin spectroscopie de raze X (XRDS); testarea mecanica prin increcari statice si dinamice.
Parametri la topirea aliajului in cuptorul cu creuzet rece
In cadrul experimentarilor privind sinteza aliajului in cuptorul cu creuzet rece este
necesara atingerea urmatorilor parametri tehnologici:
- masa srja: 130 140 g
- diametru lingou: 20 mm
- vid (primar si secundar)
vid primar: 4 x 10-2 torr
vid secundar: 9 x 10-5 torr
atmosfera de lucru inerta (argon): - 0,3 bar
- parametrii electrici ai cuptorului de topire in leviatie
putere: 23 24 kW
frecventa: 105 110 Hz
- racirea sistemului de vid, a generatorului, a modulului de topire (creuzet si
lingotiera): continua
Parametri instalatiei de topire vor fi ajustati in timpul experimentarilor.
Materiile prime
Avnd n vedere destinaia aliajului, pentru aplicatiile la palete libere pentru
turbomotoare, dar si restrictiile impuse de obtinerea proprietatilor vizate, este necesar
respectarea riguroasa a calitii materialelor metalice utilizate la sinteza acestui material.
Gradul de puritate al materiilor prime influenteaza coninutul impuritilor in aliajul final,
inclusiv al celor gazoase (azot, hidrogen) care sunt strict limitate.

Activitate 1.4 Selectarea compozitiei pentru acoperirea paletelor de turbina libera

Pentru obinerea aliajului TiAlSnZrTaNbSi(Mo/MoV) in cuptorul de topire cu creuzet
rece se vor utiliza:
titan metalic, avand 0,20 % Fe, 0,03 % N2, 0,18 % O2, max. 0,015%H2, 0,08 % C,
rest Ti;
zirconiu metalic, 99,6 % Zr cu compozitia: 0,01 % Fe; 0,035 % Si; 0,03 % Mo; 0,05
% W; 0,01 % Ti; 0,02 % Ni; 0,02 % O2; 0,01% C; 0,0015 % H2; 0,01 % N2; 0,2 % Nb;
rest Zr;
niobiu metalic, 99,81 % cu compozitia: 0,005 % Fe; 0,005 % Si; 0,010 % Mo; 0,010
% W; 0,002 % Ti; 0,002 % Cr; 0,1 % Ta; 0,005 % Ni; 0,02 % O2; 0,02 % C; 0,0015 %
H2; 0,015 % N2; rest Nb;
tantal metalic, 99,59 % cu compozitia: 0,01 % Fe; 0,05 % Si; 0,02 % Mo; 0,05 % W;
0,01 % Ti; 0,01 % Ni; 0,03 % O2; 0,01% C; 0,0015 % H2; 0,01 % N2; 0,2 % Nb; rest
Ta;

37

 aluminiu primar A7, 99,7 % Al;

staniu metalic, 99,85 % cu compozitia: 0,01 % Al; 0,03 % As; 0,03 % Bi; 0,001 %
Cd; 0,05 % Cu; 0,01 % Fe; 0,05 % Pb; 0,05% Sb; 0,001 % Zn;
siliciu metalic, 98,9 % avand: 0,5 % Fe; 0,07 % Ca; 0,2 % Al;
molibden metalic, 99,25% cu compozitia: 0,12% Zr, 0,55% Ti, 0,010% Si,
0,003%O2, 0,001% N2, 0,01%Ni, 0,02% Fe, 0,04% C;
prealiaj AlV, 49-55% vanadiu, rest Al.
Pentru acoperirile paletelor de turbina libera se vor utiliza acoperiri dure din sistemul
TiSiC si CrAlC.
1. Caracteristicile fizico-mecanice si structurale impuse materialului destinat executiei
paletei de turbina libera pentru turbomotoare industriale sunt dependente de:
- caracteristicile fizico-mecanice si structurale ale aliajelor pe baza de titan care
functioneaza in conditii de temperaturi ridicate;
- influenta elementelor de aliere asupra caracteristicilor fizico-mecanice si functionale
ale aliajelor de titan.
2. La stabilirea compozitiei noului aliaj de titan pentru palete de turbina libera s-au
avut in vedere urmatoarele aspecte:
- Aliajul va fi cu baza titan si elemente de aliere al caror adaos va permite obtinerea
unui material cu capabilitate termica crescuta prin dispersie fina de precipitate ordonate in
matrice + . Compozitia originala a aliajului, impreuna cu acoperiri de tip bariera termica
noi, alcatuite din faze ternare MAX, vor permite o temperatura de lucru de cca. 700 C, cu
100C mai mare decat temperatura de lucru a actualelor aliaje comerciale performante
pentru palete de turbina libera;
- Aliajul cu baza titan va contine urmatoarele elemente de aliere:
aluminiu, element care stabilizeaza faza si are un rol important in cresterea
raportului rezistenta mecanica / greutate specifica, continut maxim 6,5 %
(greutate);
zirconiu, element neutru privind stabilizarea fazelor, creste refractaritatea,
rezistenta la fluaj si rezistenta la coroziune a aliajului; continutul de Zr trebuie
limitat la un nivel scazut, sub 5 %, deoarece peste acest continut poate reduce
ductilitatea si rezistenta la fisurare;
staniul (max. 4,5 %), element neutru privind stabilizarea fazelor, impreuna cu
siliciul (max. 0,5 %), formeaza precipitate fine constand din compusi ai titanului
cu staniu si respectiv siliciuri, care conduce la cresterea refractaritatii aliajelor de
titan cu structura + si a caracteristicilor mecanice;
niobiu, tantal, molibden si/sau vanadiu (max. 3%), maresc rezistenta la coroziune,
cresc refractaritatea si asigura cantitate adecvata de faza pentru cresterea
rezistentei la temperatura si imbunatatirea prelucrabiliatii.
3. S-au propus trei compozitii alternative de aliaj cu baza Ti care contin ca elemente
de aliere Al, Sn, Zr, Si, Ta, Nb. Doua dintre compozitii contin pe langa aceste elemente si
Mo, iar una dintre compozitii contine pe langa Mo si V. Compozitiile propuse pentru noul
aliaj care va fi cercetat in proiect, destinat pentru executia paletei de turbina libera destinata
turbomotoarelor industriale, sunt prezentate in tabelul de mai jos.
Compozitie
[% greutate]
Al
Sn
Zr
Mo
Si
V
Ta
Nb
Ti
5,5 6,5
2-3
3,5-4,5
0,2 0,4
2
2
rest
5,5 6,5
2-3
3,5-4,5
1
0,2 0,4
2
2
rest
5,5 6,5
2-3
3,5-4,5
1
0,2 0,4
1
2
2
rest
In etapa urmatoare a proiectului va fi selectata compozitia optimala, avandu-se in
vedere studiile de simulare privind influenta compozitiei aliajului asupra temperaturii de
functionare si rezultatele cercetarilor experimentale
4. Metoda de elaborare a aliajului a fost stabilita pe baza analizei proceselor fizicochimice in stare lichida la elaborarea aliajelor cu baza titan, a proprietatilor fizico-chimice ale

38

elementelor componente si a procedeelor de topire specifice pentru elaborarea acestor

aliaje. Alegerea metodei de sinteza si a procedeului de elaborare a avut in vedere
reactivitatea puternica a elementelor componente in stare lichida si interactiunea lor cu
gazele (oxigenul, azotul), precum si proprietatile fizico-mecanice ale elementelor de aliere.
Metoda de elaborare selectata este topirea in cuptor cu creuzet rece, in atmosfera inerta
(argon), care are ca principale avantaje:
posibilitatea de a sintetiza elemente cu temperaturi de topire foarte diferite, fara
risc de impurificare chimica cu gaze si oxizi;
asigurarea unei bune omogenizari a compozitiei chimice, chiar daca metalele din
compozitie au densitati diferite, si a finisarii granulatiei structurii, prin agitarea
electromagnetica intensa a aliajului topit si racirea rapida a lingoului obtinut.
5. In cadrul acestei etape a fost proiectata tehnologia de sinteza a aliajului cu
compozitia stabilita. Proiectarea tehnologiei de sinteza a aliajului pentru palete de turbina
libera a avut in vedere urmatoarele cerinte rezultate din studiul si analizele efectuate in
raportul de cercetare:
sinteza aliajului trebuie sa se realizeze in atmosfera controlata inerta (argon);
sinteza aliajului se va efectua in cuptor cu creuzet rece.
La proiectarea tehnologiei de laborator s-au stabilit:
schema fluxului tehnologic;
parametri necesari la sinteza aliajului;
calitatea materiilor prime.
6. Avand in vedere cele de mai sus, se poate aprecia ca rezultatele obtinute in cadrul
acestei etape corespund estimarilor initiale; aceste rezultate garanteaza atingerea
obiectivuilui proiectului si, prin urmare, nu sunt necesare corectii in desfasurarea proiectului.

39

5. BIBLIOGRAFIE
1. P. Tebbe, Engaged in Thermodynamics, Minnesota State University, www.mnsu.edu,
2010.
2. N. R. Muktinutalapati, Materials for Gas Turbines An Overview, Advances in Gas
Turbine Technology, www.intechopen, 2011.
3. M. J. Donachie, Titanium: A Technical Guide, ASM International, 2000.
4. J. Esslinger, Titanium in Aero Engines, Proceedings of the 10th World Conference on
Titanium, Weinheim, Germany, 2003.
5. M. Es-Souni, Creep behaviour and creep microstructures of a high-temperature
titanium alloy Ti5.8Al4.0Sn3.5Zr0.7Nb0.35Si0.06C (Timetal 834) Part I. Primary
and steady-state creep, Materials Characterization Vol. 46:65-379, 2001.
6. I. Gurrappa, I. V. S. Yashwanth, A. K. Gogia, The Selection of Materials for Marine Gas
Turbine Engines, Efficiency, Performance and Robustness of Gas Turbines, 2009.
7. C. Veiga, J.P. Davim, A.J.R. Loureiro, Properties and Applications of Titanium Alloys: A
Brief Review, Rev. Adv. Mater. Sci., Vol. 32:133-148, 2012.
8. E. Campo, V. Lupinc, High Temperature Structural Materials for Gas Turbines, Vol. II
(1):31-47, 1993.
9. A. K. Gogia, Review paper - High-temperature Titanium Alloys, Defence Science
Journal, Vol.55, No. 2:149-173, 2005.
10. PA. Blenkinsop, Titanium alloys. Advances in alloys, processes, products and
applications, Journal de Physique IV, Colloque C7, suppl. Journal de Physique 111, Vol.
3 :161-169, 1993
11. J.D. Cotton, J. F.Bingert, P. S. Dunn, D. P. Butt, R. W. Margevicius, Titanium Tantalum Alloy Development, Advances in the Science and Technology of Titanium
Alloy Processing, TMS Annual Meeting, Anaheim, Ca, 1996.
12. Y. Zhou, M. Niinomi, T. Akahori, M. Nakai, H. Fukui, Comparison of Various Properties
between Titanium-Tantalum Alloy and Pure Titanium for Biomedical Applications,
Materials Transactions, Vol.48 No. 3:380-384, 2007.
13. J. Lapin, TiAl - Based Alloys: Present Status and Future Perspectives, Proceedings of
Metal 2009, 1921.05.2009, Hradec nad Moravic.
14. M.Whittaker, Titanium in Gas Turbine Engine, Advances in Gas Turbine Technology,
www.intechopen, 2011
15. J.R.Davis, Alloying: Understanding the Basics, ASM International, 2001
16. F. C. Campbell, Elements of Metallurgy and Engineering Alloys, ASM International,
2008
17. Landolt-Brnstein, Ti-Zr (Titanium-Zirconium), Phase diagram New Series IV/5.

40

Activitatea 1.5. Calcule termodinamice preliminare

(Calcule termodinamice in sisteme multicomponente pentru determinarea fazelor si
temperaturilor de transformare pentru aliajele selectate)
Introducere
Clasificarea aliajelor de titan este facuta de regula pe baza compozitiei chimice in mai
multe categorii functie de tipul de structura dezvoltat in urma tratamentelor termo-mecanice
si termice: alfa (), pseudo-alfa, alfa+beta (+) sau (). Principalul element de aliere, Al,
precum si o serie de elemente care se dizolva interstitial (O, N, C) extind domeniul de
existenta a fazei . Aliajele alfa prezinta o structura monofazica constand in solutie solida de
faza , dar nu permit modificari structurale prin tratament termic pentru imbunatatirea
proprietatilor mecanice. Aliajele pseudo-alfa contin anumite fractii de faza ca rezultat al
adaosurilor limitate de elemente stabilizatoare pentru faza . In aceste aliaje faza
imbunatateste rezistenta si prelucrabilitatea prin deformare plastica a aliajelor [xiii].
Elementele care extind domeniul de stabilitate al fazei prin reducerea temperaturii
de transformare se impart de regula in doua categorii: elemente de aliere izomorfe,
solubile in faza (Mo, V, Nb, Ta) si elemente care sunt partial solubile care formeaza
compusi intermetalici prin descompunerea eutectoida a fazei , cele mai intalnite dintre
acestea fiind Cu si Si [xiii].
Desi contribuie la durificarea fazei , alte elemente de aliere (Sn, Zr) din aliajele de
titan de inters practic au o influenta redusa asupra temperaturii de transformare datorita
solubilitatii ridicate in ambele faze si ca urmare sunt considerate ca fiind elemente neutre
[3,4]. Cu toate acestea in aliaje de tip cu continut ridicat de Zr si Nb s-a raportat ca Zr
actioneaza ca stabilizator al fazei , iar efectul stabilizator creste cu cresterea continutului de
Nb [xiii].
Dintre elementele de aliere uzuale ale aliajelor de titan, Al este cel mai important
stabilizator al fazei in timp ce Mo este considerat principalul stabilizator al fazei . Din
acest motiv capacitatea diferitelor elemente de aliere de a contrinbui la stabilizarea uneia sau
alteia dintre faze poate fi exprimata prin doua marimi Moeq (echivalent Mo), respectiv Aleq
(echivalent Al) [xiii,xiii]:
Moeq = Mo+0,67V +0,28Nb + 0.22Ta)

(1)

Aleq = Al +0.33Sn +0,17Zr +10(O+N+H)

(2)

Pornind de la aceste considerente de ordin general au fost efectuate calcule detaliate

pentru a studia efectul elementelor de aliere in sisteme multicomponente asupra naturii si
fractiei fazelor si a determinarii temperaturilor de transformare in stare solida pentru aliajele
selectate.

Calcule termodinamice in sistem multicomponente

41

Din punct de vedere compozitional aliajele selectate se bazeaza pe sistemul Ti-Al-SnZr aliat cu Ta si Nb. Variante ale aliajului de baza includ alierea suplimentara cu Mo si V
(Tabelul nr. Error! Main Document Only.).
Tabelul nr. Error! Main Document Only.. Compozitia chimica medie a aliajelor de titan
investigate

TiAlSnZ
r

Comp. 1
Comp. 2
Comp. 3

Al

Sn

Zr

6
6
6

2.5
2.5
2.5

4
4
4

Compozitia chimica, %gr.

Mo
Si
V

0
1
1

0.3
0.3
0.3

0
0
1

Ta
2
2
2

Nb
2
2
2

Ti

83.2
82.2
81.2

Calculele termodinamice in sisteme multifazice, multicomponente, s-au efectuat cu

ajutorul software-lui specializat Pandat (marca inregistrata a Computherm LLC, USA)
utilizand baza de date termodinamice specializata pentru aliaje de titan PanTi2014, care se
bazeaza pe metoda CALPHAD (CALculation of Phase Diagrams). Calculul echilibrului fazic
in sisteme multicomponente prin metoda CALPHAD a devenit un instrument utilizat ca o
alternativa a metodei incercarilor experimentale repetate fiind utilizat pentru previzionarea
diagramelor de faza pentru cele mai multe dintre sistemele de aliaje metalice sau
intermetalice de interes practic [xiii,xiii]. Metoda CALPHAD ete o metoda iterativa de calcul
pentru determinarea energiei libere Gibbs a diferitelor faze din sistem pentru realizarea
diagramelor de faza prin minimizarea energiei libere.
Aplicatia Pandat pentru calculul diagramelor de faza permite efectuarea de calcule
termodinamice in sisteme multicomponente care vizeaza atat procesul de solidificare cat si
transformarile fazice in stare solida. Calculul echilibrului fazic si a proprietatilor
termodinamice permit:
-

calculul echilibrului fazic stabil si metastabil;

calculul fractiei fazelor si a compozitiei acestora functie de temperatura;

simularea procesului de solidificare

determinarea punctelor de transformare (lichidus, solidus, solvus);

Evaluarea procesului de solidificare

Calculul diagramelor de faza in sisteme multicomponente se bazeaza pe extrapolari
ale diagramelor de faza binare si ternare. In sistemul de aliaje investigat analiza sistemelor
ternare permite identificarea naturii fazelor si a domeniilor compozitionale in care acestea
sunt stabile. Figura Error! Main Document Only. prezinta proiectia temperaturilor lichidus in
sistemul de baza Ti-Al-Sn si in sistemul Ti-Al-Mo in care sunt indicate liniile izoterme si
fazele aflate in echilibru.

42

a)
b)
Figura Error! Main Document Only.. Partea bogata in Ti a diagramelor ternare calculate
pentru sistemele Ti-Al-Sn (a) si Ti-Al-Mo (b)
Evaluarea globala (Figura Error! Main Document Only.) prin luarea in considerare a
diagramei ternare Ti-Aleq-Moeq, in care Aleq si Moeq au fost calculate pentru compozitia
chimica medie a aliajului indica faptul ca pentru domeniul compozitional de interes domeniul
de existenta a fazei (Bcc) se restrange cu scaderea temperaturii, la temperaturi scazute (500
C) fiind indicat domeniul de existenta a structurilor duplex (+). Se remarca de asemenea
faptul ca in anumite conditii de temperatura si compozitie chimica in sistem se pot forma si
alte faze. In sectiunea izoterma de la 500 C este reprezentat domeniul de existenta a fazei 2
(DO19_Ti3Al) care poate coexista atat cu faza cat si cu structurile duplex (+). Aceasta
constatare prezinta interes intrucat segregarea elementelor de aliere in cursul solidificarii
poate crea conditii de aparitie a acestor faze.

a)

b)

43

c)
d)
Figura Error! Main Document Only.. Sistemul ternar Ti-AleqMoeq: proiectia temperaturilor
liquidus (a) si sectiuni izoterme la 1200 C (b), 1000 C (c) si 500 C (d)
Influenta elementelor de aliere si a concentratiei acestora asupra procesului de
solidificare s-a realizat prin calcule termodinamice pentru compozitia medie a aliajului atat
prin metoda Scheil cat si in conditii de echilibru (regula parghiei). Figura Error! Main
Document Only. prezinta variatia fractiei de solid functie de temperatura obtinuta prin cele
doua metode pentru aliajul de baza TiAlSnZrSiNbTa (Comp 1). Simularea procesului de
solidificare in conditii de echilibru previzioneza temperatura lichidus (TL) a aliajului la
1655.17 C si temperatura solidus (TS) la 1623,2 C.

Figura Error! Main Document Only.. Variatia fractiei de solid functie de temperatura
pentru aliajul de TiAlSnZrSiNbTa
Alierea suplimentara a aliajului de baza (Comp 1) cu Mo si V influenteaza
temperaturile TL si TS. Adaosul a 1% Mo influenteaza in mica masura atat TL (1656.2 C) cat
si TS (1622.1 C). Spre deosebire de Mo, adaosul a 1% V influenteaza mai puternic
intervalul de solidificare in sensul reducerii temperaturilor TL (1646,6 C) si TS (1607,77 C).
Efectul combinat al celor doua elemente prin alierea simultana a aliajului de baza cu 1% V si

44

1% Mo se situeaza mai aproape de influenta V. Figura Error! Main Document Only. prezinta
efectul V si Mo asupra temperaturilor lichidus si solidus ale aliajului de baza.

Figura Error! Main Document Only.. Influenta V si Mo asupra temperaturilor lichidus si

solidus
Analiza distributiei elementelor de aliere in fata frontului de solidificare s-a efectuat
utilizand metoda Scheil prin calculul concentratiei elementelor in faza si in lichid. Figura
Error! Main Document Only. prezinta variatia concentratiei elementelor de aliere in fata
frontului de solidificare in functie de fractia de solid care prezinta relevanta in raport cu
nivelul de microsegregare al acestora in dendrite si in spatiile interdendritice. Un aspect
particular prezinta Nb care pentru aliajul de baza si dupa alierea cu 1% Mo tinde sa segrege la
limita de graunte, in timp ce prezenta V stabilizeaza acest element in faza (Figura Error!
Main Document Only.). Aceasta previziune urmeaza sa fie verificata si validata experimental
prin calculul coeficientilor de repartitie intre spatiile interdendritice si dendrite pe baza
rezultatelor de microanaliza cantitativa EDS.

45

a)
b)
Figura Error! Main Document Only.. Distributia elementelor de aliere in fata frontului de
solidificare pentru compozitiile Comp. 1 si Comp. 3.

Figura Error! Main Document Only.. Influenta V asupra segregarii Mo.

Activitate 1.6 Studii teoretice de stabilitate a fazelor structurale ale acoperirilor de faze
ternare
Evaluarea transformarilor in stare solida
Previzionarea prin calcule termodinamice a transformarilor fazice si calculul fractiei
fazelor functie de temperatura prezinta interes din punct de vedere al dezvoltarii pe cale
experimentala de caracteristici structurale care sa confere proprietati de rezistenta mecanica la
temperaturi ridicate. Totodata determinarea temperaturilor de transformare in stare solida este
importanta in raport cu stabilirea temperaturilor de incalzire pentru deformare plastica si
tratament termic. Figura Error! Main Document Only. prezinta variatia fractiei fazelor cu
temperatura calculate pentru aliajul de baza si dupa alierea suplimentara cu 1% Mo, 1% V si
1% Mo+ 1%V. Punctele de transformare calculate in cele patru variante compozitionale,
precum si fractia fazelor la temperatura ambianta sunt prezentate in Tabelul nr. Error! Main
Document Only..

46

a)

b)

c)
d)
Figura Error! Main Document Only.. Variatia fractiei fazelor cu temperatura pentru aliajul
de baza (a) si dupa alierea cu Mo (b), V (c) si Mo+V (d)
Tabelul nr. Error! Main Document Only.. Punctele de transformare si fractia fazelor
aliajelor studiate rezultate din simulare
Aliaj de baza
+ 1% Mo
+ 1% V
+1% Mo+1%V

TL, C
1655,17
1656,2
1646,6
1647,75

TS, C
1623,2
1622,1
1607,8
1607,0

T, C
1010
1089,2
993
993

TM5Si3, C
1069,7
1076
1072
1078

f(Hcp)
97,0
96,5
96,16
95,54

f(Bcc)
1,58
2,11
2.47
3,0

fM5Si3
1,38
1,38
1,38
1,38

Din analiza rezultatelor prezentate in Tabelul nr. 2 se constata ca in cursul racirii dupa
finalizarea solidificarii, din faza precipita compusul intermetalic cu formula M5Si3, la
temperaturi superioare temperaturii de transformare +. Efectul puternic de stabilizare a
fazei de catre Mo se evidentiaza prin efectul de crestere a temperaturii T in cazul alierii
aliajului de baza cu 1% Mo. In acest caz, desi precipitarea compusului intermetalic M5Si3
incepe in jurul aceleiasi temperaturi, aceasta se produce in cursul transformarii +.

47

Dupa cum se constata din Tabelul nr. 2, fractia compusului intermetalic M5Si3 este aceeasi in
toate cele patru variante, explicatia constand in faptul ca acest compus este rezultatul
descompunerii eutectoide a fazei , iar concentratia Si in aliaj este mica. La temperatura
ambianta aliajele studiate prezinta o structura pseudo-, fractia fazei fiind majoritara, cu un
continutul previzionat de faza pentru aliajul aliat cu Mo+V la un nivel de aproximativ 3%.
Analiza comparativa a aliajelor cu compozitia chimica la nivel minim, mediu, respectiv
maxim fata de specificatia propusa demonstraza faptul ca diferente majore se manifesta cu
privire la temperatura de inceput de transformare +, la temperaturi de sub 700 C
urmand practic acelasi mecanism de transformare, fara diferente notabile (Figura Error! Main
Document Only.).

Figura Error! Main Document Only.. Variatia fractiei fazelor si cu temperatura pentru
aliajele cu compozitia minima, medie si maxima fata de specificatie.
Rezultatele previzionate prin simulare au fost comparate cu rezultatele metodei
analitice prezentate de Kolakev et al. [xiii] conform careia temperatura de transformare
+ (T sau Ac3) poate fi determinata cu un model liniar de forma:
(3)
T = t0 +
in care t0 = 890 C, temperatura de transformare alotropica a titanului, ki reprezinta
coeficienti care caracterizeaza modificarea temperaturii T la introducerea a 1 %gr. a
elementului i, iar Ci este concentratia elementului i din compozitia aliajului in procente de

48

greutate. Coeficientii ki propusi de Kolakev et al. pentru aliaje de titan si pseudo- sunt
prezentati in Tabelul nr. Error! Main Document Only.. Acesti coeficienti au fost determinati
pe baza rezultatelor experimentale pentru aliaje comerciale si a valorilor teoretice rezultate
din diagramele binare sau propuse de diversi autori. Intrucat Sn si Zr sunt recunoscute ca
elemente neutre care nu influenteaza temperatura de transformare + valorile ki sunt
considerate ca fiind zero.
Tabelul nr. Error! Main Document Only.. Influenta elementelor de aliere asupra
temperaturii de transformare T
ki

Al
22

Sn
0

Zr
0

V
-10

Nb
-2

Ta
-6

Mo
-10

Si
-5

Tabelul nr. Error! Main Document Only.. Temperatura de transformare T (C) determinata
prin simulare si calcul analitic
Simulare Pandat
Calcul analitic

Comp. minima
970
974

Comp. medie
993
984,5

Comp. maxima
1010
995

Analiza comparativa a temperaturilor determinate prin simulare si prin calcul analitic

(Tabelul nr. 4) indica faptul ca desi intre rezultatele obtinute exista o concordanta rezonabila
privind ordinul de marime la temperaturii de transformare, intre cele doua metode exista
anumite diferente datorate faptului ca metoda analitica ia in considerare influenta fiecarui
element in parte in timp ce calculele termodinamice considera intreg sistemul
multicomponent.
Calibrarea calculelor termodinamice si validarea rezultatelor se va putea face pe baza
investigatiilor experimentale ulterioare (Activitatea 2.3) cu referire la natura, morfologia si
distributia fazelor, temperaturile de transformare si microsegregarea elementelor de aliere.
Prin calcule termodinamice in sisteme multicomponente privind procesul de
solidificare au fost previzionate punctele de transformare in stare lichida si solida (TL, TS), au
fost identificate fazele prezente in sistemele de aliaje investigate si s-au stabilit domeniile de
stabilitate ale acestora. Pe baza analizei solidificarii s-a previzionat modul de redistribuire a
elementelor de aliere in fata frontului de solidificare functie de care se poate previziona
procesul de microsegregare.
Analiza transformarilor in stare solida a permis previzionarea evolutiei fractiilor
fazelor functie de temperatura si determinarea temperaturilor critice de transformare in stare
solida (T) care prezinta interes pentru stabilirea parametrilor de deformare plastica a
aliajului. Rezultatele obtinute prin simulare se coreleaza rezonabil cu rezultatele calculelor
analitice.
Calibrarea calculelor termodinamice in sisteme multicomponente si validarea
rezultatelor preliminare se vor efectua prin corelare cu rezultatele experimentale ale
investigatiilor microstructurale care se vor efectua ulterior pe aliajele selectate.
Bibliografie
[1] C. Veiga, J.P. Davim, A.J.R. Loureiro, Properties and Applications of Titanium Alloys: A
Brief Review, Rev.Adv. Mater. Sci. 32 (2012) 133-148
[2] E.O. Ezugwu, Z.M. Wang, Titanium alloys and their machinability - a review, Journal of
Materials Processing Technology 68 (1997) 262-274

49

[3] M.Abdel-Hady, H. Fuwa, K. Hinoshita, H. Kimura, Y. Shinzato, M. Morinaga, Phase

stability change with Zr content in -type Ti-Nb alloys, Scripta Materialia, 57, 2007, pp.
1000-1003
[4] N. Clment, A. Lenain, and P.J. Jacques, Mechanical Property Optimization via
Microstructural Control of New Metastable Beta Titanium Alloys, JOM , January 2007, pp.
50-53
[5] T. Zhou, G. Itoh, Y. Motohashi, M. Niinomi, Microstructural Modification in a Beta
Titanium Alloy for Implant Applications, Materials Transactions, Vol. 47, No. 1 (2006) pp.
90 - 95
[6] N. Saunders si A. P. Miodownik, CALPHAD-A Comprehensive Guide (New York:
Elsevier Science, 1998)
[7] N.Saunders, Phase Equilibria in Multi-component -TiAl based Alloys, In Gamma
Titanium Aluminides 1999 eds.Y-W.Kim et al. (TMS Warrendale, PA) p.183
[8] B. A. Kolachev, Yu. B. Egorova, S. B. Belova, Relation between the Temperature of the
+ transformation of Commercial Titanium Alloys and their Chemical Composition,
Metal Science and Heat Treatment (Translated from Metallovedenie i Termicheskaya
Obrabotka Metallov), Vol. 50, No. 8, 2008, pp. 10 14

50