Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins [ascunde]
1 Istoric
1.1 nceputurile
1.2 Stadiile "reeducrii"
1.3 Sfritul i urmrile
2 Deinui n timpul experimentului
3 Vezi i
4 Note
5 Referine
6 Legturi externe
Istoric[modificare | modificare surs]
nceputurile[modificare | modificare surs]
nchisoarea a fost construit naintea nceperii experimentului conform
celor spuse de Eugen Mgirescu, cldirea a fost nceput spre sfritul anilor
'30, pe vremea Regelui Carol al II-lea, i a fost terminat n timpul dictaturii
lui Ion Antonescu.[5] Pentru o perioad dup proclamarea Republicii Populare
Romne, a continuat s funcioneze ca arest pentru cei vinovai de infraciuni
minore.[5]
Primele stadii ale "reeducrii" au avut loc la nchisoarea din Suceava, fiind la
scurt timp adoptate la Piteti, i cu intensitate mai redus, la Gherla.[6]
Grupul de supraveghetori a fost format tot din deinui politici i a fost condus
de Eugen urcanu, fost student la Universitatea din Iai i fost membru al
Grzii de Fier, pentru scurt timp i membru al PCR.[7] urcanu, probabil la
ordinele comandantului Securitii Alexandru Nicolschi (pe numele su
adevrat Boris Grnberg)[8], ale colonelului Czeller de la Direcia
Penitenciarelor i sub directa supraveghere a ofierului politic Iicovici Marina
a ales un grup unit format din veterani trecui prin reeducare, ca asisteni
pentru ndeplinirea sarcinilor politice; numit Organizaia Deinuilor cu
Convingeri Comuniste (ODCC, poreclit de prizonieri n batjocur
Odecaca)[9] - i-a inclus ca membri pe viitorul printe al Bisericii Ortodoxe i
dizident Gheorghe Calciu-Dumitreasa i evreul Petric Fux.[10]
Primul val de deinui de la Suceava care au trecut prin iniiere a fost trimis
la Piteti, unde tratamentul iniial uman a devenit subiectul unor restricii din
ce n ce mai severe potrivit lui Mgirescu, situaia s-a deteriorat cu
rapiditate n luna iunie.[5]
Deinuii erau silii s accepte noiunea c membrii propriilor familii aveau tot
felul de trsturi criminale, groteti; au fost obligai s scrie autobiografii
false, care cuprindeau diferite instane de comportament pervers.[14]
Conform relatrilor lui Dumitru Bacu: "Prin injectarea treptat de informaii
opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale i adevrate n subcontientul
victimei, prin alterarea i deprecierea constant a realitii existente i
nlocuirea ei cu o imagine fictiv, re-educatorul a obinut n final scopul
demascrii: s fac minciuna att de real pentru victim nct aceasta va
uita ceea ce pentru el nainte avea sens."[16] Asta a dus la un "revers
complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor n care victima crezuse
pn atunci".[17]
Dup 1989, abandonat i parial n ruin, cldirea a fost vndut unei firme
de construcii n 1991; mai multe cldiri au fost fie distruse, fie total
schimbate.[3] Un memorial a fost construit n faa intrrii nchisorii.[3]
Exemple de torturi psihice: a). n noaptea Pastelui, detinutii care refuzau sa-si
faca "autodemascarea" totala (sa spuna tot ce se presupunea ca n-au
declarat n timpul anchetelor la Securitate) sunt mpartasiti cu materii fecale;
Cea de-a patra etapa facea trecerea de la conditia de victima la cea de calau,
proaspatul reeducat trebuind sa fie apt sa conduca demonstrativ procesul de
reeducare al celui mai bun camarad din celula, pe care il va tortura exemplar.
Referindu-se la aceasta coabitare victima-calau in aceeasi faptura, Mihai
Radulescu propune conceptul de complex Turcanu.
reeducare considera ca schingiuirile aveau loc din sadism abisal, dar si din
invidia tortionarilor fata de cei care nu cedasera si a caror rezistenta ii sfida
pe cei care cedasera. Daca reeducatii prin sange de la Pitesti nu sunt totusi
niste reeducati reali, ci niste indivizi dresati (caci, desi mutanti o vreme,
marcati si obsedati de Pitesti, dupa iesirea din inchisoare, majoritatea vor
depasi trauma), daca ei nu se identifica intr-adevar cu agresorul, ci doar
mimeaza acest lucru, trecerea de la stadiul de victima la cel de calau se face,
dupa Alina Mungiu (Istoria romanilor dupa 89), prin ritualizarea credintei.
In cea de-a patra etapa mai ales, reeducatii se dedubleaza schizoid, iar
scindarea este descrisa ca o decorporalizare in care sufletul este spectator,
iar trupul, actor: Parca eram dedublat. Aveam impresia ca duhul meu statea
departe si asculta cum striga trupul meu... Aveam senzatia ca ma vad pe
mine insumi de la o distanta oarecare, apoi incet-incet cele doua fiinte s-au
apropiat una de alta contopindu-se. Incepeam sa preiau controlul asupra mea
insumi. (Octavian Voinea, Masacrarea studentimii romane in inchisorile
Pitesti, Gherla, Aiud).
Tot in timpul celei de-a patra etape, dar si dupa reeducare, apare din partea
proaspetilor reeducati deveniti reeducatori o competitie satanica in a chinui si
a spiona. Aceasta concurenta avea ca scop legiferarea desolidarizarii si
accesul intre alesii lotului de schinguitori imuni la tortura. Tortura putea fi
aplicata in oricare din cele patru etape, ea nu avea limite temporale sau
medicale si era obligatorie. Costin Merisca (Tarimul gheenei) aminteste, de
pilda, cazul unui schingiuit care ajunge sa-si adore in delir calaul, cerandu-i
sa-l biciuiasca in locurile nevatamate pana atunci, pentru a testa durerea.
Dilema fenomenului Pitesti consta in judecarea conditiei confuze de victimacalau, de hibrid, culpabilitatea problematica, inocenta preschimbata prin
dresaj concret in culpa. Caci, daca nu exista o vinovatie originara, exista una
dobandita pe parcurs. Marcel Petrisor ii compara pe reeducati cu martirii ori
eroii incercati de Dumnezeu: Avram, Iov, Hristos, Pavel (ultimul, in cazul
reeducatorilor redeveniti victime); cel mai des apare numele lui Iov, dar
observatia pe care o face Marcel Petrisor (Secretul fortului 13) este aceea ca,
daca in acest caz, Diavolul s-a atins doar de trupul lui Iov, in privinta celor
care au trecut prin experimentul de la Pitesti, Diavolul s-a atins si de sufletul
lor, pe acesta mutilandu-l mai grav.