Autor: Prof.

Balasa Daniela
Colegiul National Ionita Asan Caracal

Ce este cancerul?
Organele si tesuturile corpului sunt alcatuite din mici "particele" numite celule.

Cancerul este o boala a acestor celule. Desi celulele din diferite parti ale
organismului pot arata si functiona diferit, majoritatea se reproduc si se repara in
acelasi fel. In mod normal, atunci cnd o celula se divide, acest proces are loc intro ordine bine stabilita si riguros controlata. Daca, din diferite motive, acest proces
scapa de sub control, celula va continua sa se divida, dezvoltndu-se o masa, care
este denumita tumora. Tumorile pot fi benigne sau maligne.
Intr-o tumora benigna celulele nu se imprastie in alte parti ale corpului. Ele continua
sa creasca local si pot deveni o problema prin presiunea exercitata asupra tesuturilor
sau organelor vecine.
O tumora maligna este constituita din celule canceroase care au abilitatea de a se
imprastia in afara locului unde isi au originea. Daca nu se efectueaza un tratament
adecvat, pot invada si distruge tesuturile din jur. Uneori, celulele pleaca de la
nivelul tumorii primare si se imprastie la alte organe din organism, pe cale sanguina
sau limfatica. Atunci cnd aceste celule ajung la noul sediu, ele se pot divide si se
formeaza noi tumori, adesea denumite tumori secundare sau metastaze.

Specialitii credeau, pn de
curnd, c
boala
se
rspndete n corp dup ce
ajunge ntr-un stadiu avansat
i c celulele canceroase
sunt inactive pn cnd trec
printr-o serie de modificri
genetice care le fac mai
agresive, potrivit NewsIn.
Ultimele teste, efectuate pe
oareci, arat c metastaza
poate aprea din celule
aparent "normale", care se
rspndesc i rmn inactive
n corp pn cnd sunt
"pornite".
Asemenea celule au naintat prin sngele oarecilor pn n plmni i au supravieuit acolo timp de 16
sptmni, fr a se activa vreo gen a cancerului. Celulele au nceput s creasc agresiv n plmni abia dup
ce
celulele
canceroase
"oncogene"
au
fost
activate.
Rezultatele studiului explic de ce, n cazul pacientelor care au suferit de cancer la sn, boala revine deseori
dup un tratament.

Care sunt factorii responsabili de

aparitia bolilor neoplazice
??
Elemente care nu trebuie sa
Alimentatia necorespunzatoare si
stresul
sunt
principalii
factori
responsabili de aparitia acestei
cumplite boli.
Industria conservatilor si aditivilor
a facut, alaturi de stres si poluare, ca
riscul mutatiilor canceroase sa atinga
cote alarmante. Pe langa aceste
aspecte, pe care deja le cunoastem cu
totii, exista o serie de reguli pe care
trebuie sa le avem in vedere mai ales
atunci cand ne alegem dieta zilnica.

lipseasca din alimentatie

1. Proteine animale
Aminoacizii esentiali regasiti in carne,
lapte si oua sunt extrem de importanti
pentru prevenirea oricaror boli,
inclusiv a cancerului. Aceste substante
sunt importante in prevenirea aparitiei
cancerului, mai ales datorita faptului
ca participa la transmiterea unor
semnale in interiorul celulei. Astfel, in
celula exista lanturi de aminoacizi
care, prin modificari ale structurii
geometrice, anunta o anumita stare,
obligand nucleul sa-si activeze selectiv
unele dintre gene.

In cazul carentei de aminoacizi esentiali, lantul de aminoacizi

cu rol de semnalizare poate transmite comenzi eronate catre
materialul genetic. Daca lipseste un singur aminoacid
esential, este posibil ca materialul genetic al nucleului
celulei sa nu inteleaga semnalul transmis si sa activeze
gresit o oncogena.
Oncogenele sunt gene implicate in diviziunea normala a
celulei, dar pot declansa uneori si cancerizarea, adica o
forma de divizare. Se poate intelege astfel ca este indeajuns
ca o singura data organismul sa duca lipsa de aminoacizi
esentiali, pentru ca riscul la cancerizare a unui tesut sa
creasca foarte mult. In realitate, lucrurile nu stau chiar asa,
pentru ca organismul are o multime de mecanisme de
aparare contra celulelor canceroase aparute ca o greseala
de functionare a genelor.
Este interesant insa ca toate sistemele de inlaturare a
celulelor canceroase depind 100% tot de prezenta
aminoacizilor esentiali. Din acest motiv, lipsa totala din
alimentatie a proteinelor din carne, oua si lapte pe o

2. Lecitine si compusi sterolici

3. Metale

Lecitinele
sunt
substante
fosfolipidice
extrem
de
importante
in
functionarea
membranelor,
adica
a
invelisului
de
grasime
al
oricarei celule. In cazul in care
din
alimentatie
lipsesc
lecitinele, functionarea oricarui
invelis celular din organism
poate
fi
deficitara.
O
functionare
deficitara
a
membranelor celulare poate
determina modificarea chimica
din interiorul celulei, adica a
substantei
ce
delimiteaza
materialul genetic. Defectele de
functionare
ale
membranei
celulei cresc riscul de a se
declansa modificarea functiilor
unor gene, deci si riscul de
cancerizare.

Organismul isi ia din orice

alimente necesarul zilnic de
sodiu, potasiu si deseori chiar
de calciu si magneziu. Pentru a
preveni
posibilele
mutatii
cancerigene, avem insa nevoie
si de alte metale precum
aluminiul, seleniul si cadmiul.
Pentru o alimentatie bogata in
toate metalele importante inu
functionarea
normala
a
materialului
genetic,
se
recomanda ca din alimentatie
sa nu lipseasca varza cruda,
merele, alunele, carnea de
peste.

4. Dulciuri
Enorma campanie de presa impotriva consumului de dulciuri este un
cutit cu doua taisuri. Este foarte adevarat ca excesul de dulciuri poate
conduce la peste 20 de tipuri de afectiuni si boli, insa nu trebuie uitat
ca un organism care are un aport scazut de dulciuri se poate confrunta
cu multe alte probleme. De exemplu, in cazul in care concentratia de
glucoza scade brusc in mod frecvent perosna respectiva risca, pe
langa o criza de hipoglicemie, si o dezorganizare a unor functii.
Cercetari recente efectuate de endocrinologii belgieni au dovedit ca
scaderile regulate ale nivelului glicemic cauzate de evitarea
consumului de alimente dulci pot afecta functia secretorie a
hipotalamusului, o zona din creier implicata in controlul afectiv,
emotional, dar si hormonal. Tulburarile ritmice ale functiilor
hipotalamusului, cauzate de scaderea glicemiei, pot determina
secretia aberanta a unor hormoni. Aceasta tulburare poate conduce la
stimularea aberanta a unor functii celulare, care pot creste riscul de
cancerizare
a
unor
tesuturi.
Acesta este motivul pentru care nu trebuie sa eliminam total din
alimentatie dulciurile, mai ales daca ametim din cauza hipoglicemiei in
jurul orelor pranzului.
Chiar daca dorim sa slabim sau ne
temem de o dependenta de dulciuri, trebuie sa consumam si alimente
care contin un minim de glucoza. Aceasta conditie se impune mai ales

Substante carcinogene
Problema locului ocupat de afectiunile neoplazice in patologia umana, a
inductiei dar mai ales a chemopreventiei, este preocuparea permanenta
a biologilor, medicilor, chimistilor si a altor categorii populationale
predispuse sa contracteze un cancer. Cresterea incidentei cancerului la
nivel mondial implicit in Romania constituie ratiunea amplificarii a
numeroase studii epidemiologice si terapeutice
care vizeaza boala
canceroasa.
Este
justificat sa acordam o importanta crescuta mecanismelor
moleculare ale cancerizarii prin actiunea diverselor substante chimice. In
plus evidentierea in alimentele afumate a substantelor carcinogene
reprezentate de hidrocarburile policiclice aromatice, prezenta aminelor
aromatice si a nitrozaminelor in fumul de tigara , in sucurile de carne
supusa la temperaturi inalte, utilizarea colorantilor alimentari in
preparatele de cofetarie, patiserie, mezeluri, bauturi se asociaza cu
diverse forme de cancer.
HIDROCARBURI POLICICLICE AROMATICE (HPA)
Afumarea alimentelor: consumul constant de alimente afumate provoaca
inflamatie cronica intestinala. Initial s-a sugerat ca afumatul ar fi una din
cauzele cancerizarii. Ulterior s-a demonstrat, si nu numai statistic
incidenta ridicata a deceselor prin cancer la consumatorii de alimente
afumate fata de neconsumatori. Evidentierea in alimentele afumate a
prezentei substantelor carcinogene a condus la ideea unanim acceptata a

Dintre HPA, descoperite in alimentele afumate

enumeram:
* BENZO-3,4-PIREN (BP)
* 7,12-DIMETILBENZ-ANTRACEN (DMBA)
*DIBENZANTRACEN (DBA)
* METIL-COLANTREN (MCA)
AMINELE AROMATICE

Aminele aromatice induc tumori metastazante (la distanta de locul actiunii

lor) in comparatie cu HPA, caz in care dozele necesare sunt mult mai mari.
Dintre amine:
2-naftil amina se dovedeste cancerigena indeosebi cand este metabolizata
la 2-amino-fenol (induce cancerul vezicii urinare);
Benzidina induce cancerul vezicii urinare la muncitorii din industria
vopselelor;
2-acetil-aminofluorenul induce cancerul la nivelul ficatului;
Amine aromatice heterociclice: au fost detectate in diverse cantitati in
sunca si carnea de vita prajite la gratar; grasimea scursa din sunca, carnea,
pestele prajite la gratar contin cantitati semnificative de AAH de unde
concluzia ca fie acesti carcinogeni sunt eliberati odata cu grasimea in timpul
frigerii fie ca se formeaza direct cu grasimea si sucurile eliberate;

NITROZAMINELE reprezinta unul dintre cele mai grave pericole in materie

de igiena alimentara, fiind implicate in procesul cancerizarii; dintre nitrozamine ,
dimetilnitrozamina si dietilnitrozamina provoaca cancer hepatic, renal dar si
esofagian.
Dimetilnitrozamina si 2-amino-1-metil-6-fenilimidazo-piridina, rezulta prin
prepararea carnii rosii si au efecte carcinogene asupra stomacului inducand
cancerul gastric.
Nitrozaminele sunt prezente in alimentele provenitele din legumele
bogate in nitriti, in faina de grau, in porumb, si aceasta independent
de bogatia nitritilor din sol.In concentratii mici sunt prezente si in
bauturile alcoolice in laptele pasteurizat si in branzeturi.
Cum se formeaza nitrozaminele?
Degradarea prin decarboxilare a aminoacizilor
de catre
microorganisme, conduce la formarea aminelor primare care prin
incalzire reactioneaza cu nitritii si se transforma in amine secundare
iar acestea la randul lor prin nitrozare se transforma in nitrozamine.
Nitrozaminele din fumul de tigara: compusii prezenti in fumul de
tigara
de tipul N-nitrozodimetilamina sau N-nitrozodietilamina
condenseaz pe cilii cilor respiratorii, producnd nuclee edemice care mai
trziu vor degenera n cancer pulmonar.

 Mitotoxinele produse de ciuperci au efecte cancerigene

dovedite atat la om cat si la animalele domestie. Astfel aflatoxinele
elaborate de Aspergillus flavus, care ataca arahidele si porumbul
ca si fumonisina B1 produsa de Fusarium , care ataca porumbul si
derivatele sale, produc cancerul hepatic in colectivitatile
consumatoare de arahide si porumb.
Micotoxinele pot ajunge n organismul uman nu numai prin
consumul de cereale sau produse alimentare preparate din cereale
sau semine contaminate ci i prin consumul de lapte, carne sau
ou provenite de la animale hrnite cu furaje contaminate.
Studiile au artat printre altele c efectul carcinogen se datoreaz
unor compui care apar n organism ca urmare a transformrii
aflatoxinei, pe parcursul metabolizrii ei.

Pesticidele:
induce leucemia;

DDT-ul, induce cancerul de pancreas; tioureea

Ierbicide
Coloranti azoici:
In 1977 se aprecia ca exista peste 600
de coloranti folositi pentru a da
alimentelor aspect comercial, atragator.
Astazi numarul lor este foarte mare iar
folosirea lor fara discernamant provoaca
reactii iritante asupra tesuturilor, reactii
care pot evolua spre transformarea
canceroasa in special can colorantul
este
asimilat
de
organism
timp
indelungat;

colorantii azoici s-a demonstrat ca sunt carcinogeni: azobenzenul,

rosu metil, sudan brun RR, sudan rosu B, orange SS, albastru
tipan,galben AB, negru stralucitor, rosu citrus nr. 2.

Compusi naturali cu actiune

anticanceroasa
Agenti chemopreventivi:

sunt substante care

pot prevenii, stopa sau chiar reversa procesul de
carcinogeneza. Trebuie facuta distinctia intre chemopreventie
si chimioterapie. Chimioterapia ioncearca distrugerea celulelor
canceroase, minimalizandu-se moartea celulelor normale.
In categoria agentilor chemopreventivi sunt inclusi:
vitamina C, acizii fenolici(a. feluric, a. galic, a.cafeic),
flavonoidele, carotenii, vitamina E, polifenolii din ceai,
resveratrolul.
Printre substantele care au o actiune de prevenire a
cancerelor sunt citate in literatura de specialitate compusi si
complexe din plante precum: flavonoidele, vitaminele,
carotenii, constituentii chimici (organosulfurici )din usturoi,
ceai verde, plantele fam. Cruciferae. Toate aceste substante
inhiba mecanismele biochimice si celulare legate de procesul
de malignizare si induc adoptoza.

Recent s-a demonstrat ca extractele de usturoi inhiba transformarea

celulara si proliferarea tumorala prin blocarea formarii de nitrozamine,
modularea metabolismului carcinogenilor poliarenici si actiunea asupra
enzimelor care controleaza diviziunea celulara, in concluzie se poate spune
ca in apararea antitumorala compusii organosulfurici din usturoi joaca un
rol important. S-a demonstrat o relatie de inversa proportionalitate intre
incidenta cancerului gastric si consumul de usturoi si legume inrudite.

Usturoiul poate fi o mare speranta pentru multi bolnavi de cancer aflati in

suferinta. In 1996, un grup de cercetatori americani, in urma unor studii
laborioase publicate in jurnalul "New York Times", au reusit sa demonstreze ca:
"Usturoiul da bune rezultate in tratarea cancerului de plamani.
Doar 10 micrograme de Dialil Trisulfida (DATS), substanta pusa in evidenta in
usturoi, pot incetini cu 47% dezvoltarea celulelor canceroase in plamani, iar 100
micrograme de DATS distrug total aceste celule tumorale".
Observatii anterioare au aratat ca alte doua substante care se gasesc in usturoi S-alicistina (SAC) si Dialil Disulfida (DADS) - dau bune rezultate si in
tratamentul altor tumori maligne. In plus, contine si arsenic, care este citostatic si
stabilizeaza efectele retinoizilor. Efectele antitumorale ale usturoiului sunt
cunoscute inca din medicina romana sau cea egipteana, dar iata ca acum
cercetarea stiintifica moderna de laborator innobileaza si confirma aceste
cunostinte, ce apartin istoriei medicinii. Indicatia terapeutica este ca persoanele
interesate sa consume 10-15 g usturoi/zi (echivalentul a 2-3 catei de marime
mijlocie).

Resveratrolul, compus intalnit in cantitate mare in cojile de

struguri rosii, se gaseste in componenta unor medicamente
asiatice cunoscute sub numele de Hu-Chang, Ko-jo-Kon,
utilizate in tratamentul cancerului.
Resveratrolul este un polifenol ce se gaseste din abundenta
in struguri, fructe de padure si alune. Resveratrolul este
prezent cu 50 pina la 100 de miligrame in fiecare gram de
pielita de strugure, mai mult decit dublu fata de concentratia
existenta in oricare alte fructe. Vinul rosu, care este
fermentat mai mult timp impreuna cu pielita si coditele
boabelor de strugure, contine o cantitate ridicata de
resveratrol in compozitia sa.

Izoflavonele din soia: genisteina, daidzeina, glyciteina

Incidenta cancerelor dependente de hormoni(mamar si de prostata)
este mult mai scazuta in tarile estice China si Japonia datorita
fitoestrogenilor, compusi consumati in cantitati mari de catre
populatiile asiatice, substante implicate in preventia cancerului.
Din categoria fitoestrogenilor fac parte izoflavonele dintre acestea
genisteina,si daidzeina prezinta proprietati anticancerigene insa mecanismul de actiune nu
este pe deplin cunoscut. Izoflavonele sunt fenoli heterociclici inruditi di punct de vedere
structural cu estrogenii (hormonii steroizi). Izoflavonele sunt compusi ce se gasesc in
plante apartinand subfamiliei Leguminosidae (soia, fasole, mazare).
Izoflavonele au actiune antioxidanta si prezinta activitate antitumorala: inhiba cresterea si
metastazarea numeroaselor tipuri de cancere: ovarian, mamar, de prostata, tiroidian,
colorectal, pulmonar, melanom malign, limfom non-Hodgkin si unele leucemii.

Compusul
responsabil
pentru
aceasta
proprietate
este
epigallocatechin 3 gallate (EGCG)
care are o activitate antioxidanta de
100 de ori mai puternica decat
vitamina C si de 25 de ori mai mare
decat vitamina E. Se pare ca aceasta
substanta nu numai ca inhiba
dezvoltarea noilor celule canceroase,
dar le poate ucide si pe cele mature.
Pe langa aceasta contributie
importanta in tratarea si prevenirea
bolilor neoplazice, ceaiul verde
prezinta
activitate
hipocolesterolemianta,
hipoglicemianta, anti-inflamatorie,
antibacteriana,
antivirala,
antioxidanta, antimutagena.

Din punct de vedere chimic ceaiul verde contine:

a)Catechine (17-30%): epigallocatechin gallatul (EGCG, epicatechin gallatul
(ECG), epigallocatechina (EGC) si epicatechina (EC). Sunt considerati cei mai
importanti constituentichimici ai ceaiului verde, EGCG avand cea mai puternica
activitate anticanceroasa.

b) Cafeina (1,3,7-trimetilxantina) din ceai 4% numita si teina este un stimulent al

SNC si al circulatiei sangvine. Detine un rol important in actiunea mutagena a
ceaiului verde si in special in preventia cancerului de piele cauzat de expunerea la
ultraviolete; este prezenta in toate tipurile de ceai; ceaiul negru contine o cantitate de
teina de 3 ori mai mare decat cel verde, de accea primul este recomandat pe post de
cafea.

c) Teobromina (0,002-0,013) si teofilina (0,07-0,013) sunt metaboliti ai cafeinei

d) L-teanina este un aminoacid intalnit in cantitati mari in ceai astfel o ceasca de

ceai contine peste 30mg din aceasta substanta; teanina reduce tensiunea arterialasi
mareste eficacitatea medicamentelor anticanceroase, avand cele mai importante
efecte la nivel cerebral

e) Clorofile (a si b) si compusi carotenici (luteina, beta-caroten) sunt compusi detectati

in cantitati mici in ceai.

Concluzie:
Maladia canceroasa apare sub actiunea combinata a diversi
factori endogeni (varsta, sex, factori genetici, boli preexistente
etc.) si factori de mediu. Factorii de mediu contribuie in proportie
de 60-90% la aparitia neoplasmelor.In cadrul acestora,
alimentatia pare a avea un rol hotarator in aparitia si evolutia
tumorilor maligne. Se estimeaza ca peste 50% din cazurile de
cancer la femei si 1/3 la barbati s-ar datora factorilor nutritionali.
Rolul alimentatiei in aparitia tumorilor maligne este determinat
de cantitatea mai mare a factorilor cancerigeni introdusi in
organism pe cale digestiva comparativ cu celelalte cai de
patrundere
(piele
si
plamani).
Caracteristic pentru produsele alimentare este faptul ca ele sunt
consumate pe parcursul intregii vieti, expunand astfel organismul
contactului indelungat cu substantele cancerigene. Acestea,
ingerate chiar in doze mici, pot deveni nocive, intrucat actiunea
cancerigena se cumuleaza, efectul malign putand sa apara dupa
o perioada de mai multi ani.

ATENTIE LA CE MANCATI!

Bibliografie.
1. Miscalencu D., Mailat F., Ilinca N., Cancerizare chimica si substante
anticancerigene din plante, Editura si Tipografia ICAR, Bucuresti 2004.
2. Pileri S. A., Ascani S., Leoncini L., Sabatini E., Zinzani P. L., Piccaluga P. P.,
Pileri A. Jr, Giunti M., Falini B., Bolis G. B., Stein H. Hodgkins lymphoma: the
pathologists viewpoint. J. Clin. Pathol 2002; 55:162-176.
3. Hansmann M. L., Willenbrock K.: Die WHO Klassifikation des HodgkinLymphomas und ihre molekularpathologische Relevanz. Pathologe 2002;
23:207-218.
4. Foss H. D., Marafioti T., Stein H: Hodgkin-Lymphome. Klassifikation und
Pathogenese. Pathologe 2000; 21:113-123.
5. Brauninger A., Wacker H. H., Rajewsky K., Kuppers R., Hansmann M. L. Typing
the Histogenetic Origin of the Tumor Cells of Lymphocyte-rich Classical Hodgkins
Lymphoma in Relation to Tumor Cells of Classical and Lymphocyte-predominance
Hodgkins Lymphoma. Cancer Research 2003; 63:1644-1651.
6. Franke S., Wlodarska B., Maes B., Vandenberghe P., Delable J., Hagemeijer A.,
De Wolf-Peeters C. Lymphocyte predominance Hodgkin disease is characterized by
recurrent genomic imbalances. Blood 2001; 97 (6):1845-1853.
7. Tzanov a. Zimpfer A., Pehrs A. C., Lugli A., Went P., Maurer R., Pileri S.,
Dirnhofer S. Expression of B-cell Markers in Classical Hodgkin Lymphoma: a
Tissue Microarray Analysis of 330 Cases. Mol. Pathol. 2003; 16 (11):1141-1147