Sunteți pe pagina 1din 9

Prescriptia

Prescriptia constituie o expresie a rolului pe care il are factorul timp in realizarea


incidentei legii penale, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcate prin savarsirea unei
infractiuni (BULAI) . Nevoia unei aparari sociale reclama o reactie rapida si inevitabila fata de
orice infractiune produsa, prin pedepsirea infractorilor. Astfel, eficienta constrangerii penale este
dependenta de operativitatea cu care este realizata, scopul acesteia fiind mai bine realizat cu cat
intervine mai rapid, mai exact la un moment cat mai apropiat de cel al savarsirii infractiunii, cand
ecoul social al infractiunii este inca resimtit de constiinta sociala, cand urmele si celelalte probe
sunt inca proaspete si vii in mintea martorilor si chiar a infractorului. Aceasta eficienta inseamna
descoperirea la timp a infractorilor si tragerea lor la raspundere penala, condamnarea si punerea
cat mai rapida a celor gasiti vinovati sub pedepsele cuvenite.
Din nefericire, putem observa ca nu de fiecare data exista suficient timp pentru a putea
trage pe cineva la raspundere si pentru a-l pedepsi pentru ce a facut, fie pentru ca infractiunea nu
a fost descoperita la timp (ceea ce a fost considerat un act sinucigas la inceput era in realitate un
omor) sau pentru ca vinovatii nu a au fost prinsi sau indentificati sau deoarece speta fiind prea
complexa nu a putut fi solutionata la timp. Sau, s-ar putea intampla ca desi infractorul sa fie
condamnat pentru o fapta, sa nu execute pedeapsa deoarece a disparut si nu a putut fi capturat.
Deoarece pedepsirea infractorilor intarzie, aceasta trecere a timpulul are ca si rezultat
punerea sub semnul intrebarii a utilitatii raspunderii penale. Actiunea comisa de infractor poate
sa se stearga din memoria oamenilor, rezontanta sociala a faptei sa se stinga, probele sa dispara
sau se pot deteriora din puncte de vedere material cat si din amintirea martorilor. In al doilea
rand, infractorul care a fost tinut o buna perioada in urmarire penala si sub judecata, sub
amenintarea pedepsei, s-a putut indrepta. Aceasta trecere a timpului face ca insusi conflictul de
drept penal aparut din savarsirea infractiunii sa se stearga din memoria societatii, ca relatiile
sociale sa isi reintre in normal, ca sentimentul de frica si insecuritate sa dispara, de aceea
pedepsirea infractorilor dupa ce a trecut o buna perioada de timp de la comiterea infractiunii, nu
mai corespunde ideii de lege penala.

Tinand seama de temeiurile sale politico-penale, prescriptia penala apare ca o institutie


cu caracter de generala aplicatie, care opereaza totdeauna in mod obligatoriu, urmand sa fie
aplicata din oficiu, efectele sale producandu-se din momentul implinirii termenului de
prescriptie )ex tunc), iar nu din momentul constatarii acestui fapt (ex munc).(356)

Legea penala reglementeaza doua forme de prescriptie si anume: prescriptia executarii


pedepsei si prescriptia raspunderii penale, a doua functionand ca o cauza care inlatura
raspunderea penala pentru o actiune savarsita, impiedicand incidenta legii penale, urmarirea si
judecarea si condamnarea infractorului, iar prima fiind o cauza care inlatura executarea pedepsei
aplicate.

Self-Defence in Criminal Law by Boaz Sangero; Killing in


Self-Defence by Fiona Leverick
Antje Du Bois-Pedain
The Cambridge Law Journal
Vol. 68, No. 1 (Mar., 2009), pp. 227-230
(article consists of 4 pages)