Anul I.

No. 5.

Iassi, 1 Mai 1867.

CONVORBIRI LITERARE
Apare la 1 0 15 a ileefirei luni.
Abonamentul pe unu anu in Romlinia 1iber uuu galbenu; in Austria,4
Junimea in ham.

$ UMARIU.
Despre poesia rumitnI de D. T. Maioreseu.
Alccsandru Donici de D. C. Negruzzs.
Prelectiuni populare tinute de membrii SocietlftliJunimea".

Don Ramiro, traducere din Heine de D. 1. Negruzzi.

Anunciuri.

BESPRE POESIA 10111INA.

H.

Conditiunea ideal, a poesiei.

(Unwire.)

2. A doua asemOnare intre poesie i pasiune

este unu felu de exagerare- a gtIndirii. Or ce

simtim6ntu produce (prin partea numitit simpaticei a sistemului nostru nervosu) o incordare estraordinartt a intelegerii momentane
si shb presiunea ei ideile lucreazrt asupra
consciintei noastre cu acea energie caracteristicrt, a carei resultatu este miirirea objectelor i perceperea lor in proportiuni 0 sub

fi.

.1kbonamente1e se facn la Tipogiafta Societji

re-i servesce de fundamentu, ramu pututu ave

toi gradul intensitIcii lui# forma, 0 combinatiunea sub care se presentA, sunt originale
proprie a le poetului Aceastli intensitate
combinatiune nouftne esplick pentru ce, privite
din punctu de vedere prosaicu, poesiile paru de
regula exagerate. Dar tocmai exagerarea lor,
tinutI in marginile frumosniui, este timbrul
entusiasmului artisticu, sub care s'au conceputu.
CatI exagerare, ce persothficilri nereale, ans! in ace1a0 timpu ce simtime;ntu profundu al
naturei se manifesteazI in urmiitoarea poesie:
CONSULATIIINE.

daca, nici o iubiM

La moarte-mi nu va

Cu roil, totusi florile

Monantu-mi voru stropl.

Din treatori daa nici unul

La elu fin *a pfivi,
A lmfei rap cllAtoare
Cu doru se yp. opri.

coloH neobicinhite.

Modurilel prin cari so manifesteazI acea0

particularitate in poesiile cele frumoase, sunt
diferite. Mai Ant6i se poate constath observarea
ei in alegerea objectului. Objectul poesiei este
o itlee care, fie prin ocasiunea, fie prin energia
ei, se aistiuge i se separ d e idelle ordinare,
ingitandu-se peste sfera lor. Sinatime'ntul, ca-

daca pe acestu plin'entu

Me va luta or eine,
Dumbi ava ci dimphle

Voru mai eindi la mine.

Clci qi'ampia si dumbrava
florfle i luna,
De-a lor poetu i voru aduce
Ammte totdeauni.
(Tradusli den erustieeus Kerner )

DESPRE POESIA RIBLINA.

62

Un altu mien esemplu ilu estragemu. din

Lessing.
CiiiT ECU EIPAOIOLM

Eri eram plinu de amoru,

Msura ritmicI a cuvintelor, rima cea mtgulitoare, melodioasa cadeW 0 tot ce alatuesce
forma poesiei flu s'au descoperitu de geniul
omenescu, pentru c a or ce scriitoru sit ne spaIII a ia povtuiri de la pipi in cestiuni de amoru.

A41 patimescu,
Maue-o s moru:
Totusi gandescu
.MUVA si mane

La eri cu doru.

Clt de deeisivg este alegerea objectului

Asemene lucruri sunt platitudini prosaice, dar

nu conceptiuni de arte.
Cu crit are mai multu simtime-ntu poeticu i
mai distinse eomparatiuni Barbu tiganul din
Iassi, cund cantu plinu de melancolie:

din acestu punctu de vedere, se va lAmuri mai

bine din esemple contrarie, precum in genere

Dragi boeri de lumea noun,

Dim bunt ft thcu voug,

En ma ducu, m papadescu

regulele estetice au mai mult valoare negating : nu potu creh binele, dar indid 1-ul si
contribuescu la evitarea lui.

Ca tutu antecu batranescu.

Ah, ganditi c'am fostu odata
Glasul lumu desintata,
S' inchmati cate-unu paharu
Lui bietu Barbu lautarti

Traeasa pipa consolatoare,

incepe unu poetu,

Si cu tigara ce ne distamn, (?)
Ele 'n necasuri ne clan uitare,
Ora fericn (?) la ele-aflamu.

Cand n'ai mijloace de amagire

Pentru vr'o juna ce o iubesci,
Cere la pipa povittaire,
Ea-ti va da 'ngraba ate voesci,

aa mai departe vr'o gece strofe, in cari injosirea ideilor este intrecutI numai de cacofonia
limbei (Ea-0 va da 'nfirabei, etc)
Unu altu poetu, pe care-lu citImu tot din suspomenita nculesiune" a studentilor oradiani, se
adresead la una forwsa (cetesce: o frumoad")
Soarele vietei mele,
Resipitoare de rele,
'la esti, el nimfa formosa.
Ca Melita amorosa.

Cunoascemu objectiunea ce o facu poetii pipei" i companie in contra acestei critice : Poesia frumoad trebue su fie adevratI, il n'y a de
beau que le vrai, etc.
Objectiunea seamitinI cu cei ce o facu.
Totu ce e frumosu e adev6ratu! Fie ; de Ovine su intrebi cu Pontius Pilatus: ce este a-

devaul? Dar din aceea nu resultI dna, ca

totu ce este adevratu trebue sa fie 0 frumosu.
Nimene nu contesteazu domnului C. P. A...
eu se uitu la portretu, and nu-i este Nina de leap;

dar de ad RU urmeazit, ci aceastI int6mp1are

adeve'ratu, d fie poeticl. Din multele idei ea
realitate, ce se cuprindu in capetele omenesci,
nuraai acele sunt i frumoase, cari sub v6lu1
unei sensibilitati adecuate ne present5, sim0minte distinse prin forma, intensitatea sau ocasiunea bor.

Al Ce (lieu? portretul tan

Singuru e in stare, (len!
Ca sa-mi insufle vista,

Nina, and nu esti de fat&

C. P. A.

Bi

in toate casurile cuv6ntu1 adearatu in

aplicarea sa la arte, trebuesce intelesu cum grow

DESPRE POESIA MAUNA.

salis. Ce este adev6ratu in frumoasa stroll

eitatd:
dacit pe acestu pKm6ntu

va uith or cine,

BS

Pe and fruna 'ngalbenitI

Pe creangit mureti,
Intma-mi intineritit
Vesel te lobed.
Acp Re creang en plitcere
Frunda vei zeri,
Adi inima-mi de durere

Dumbrava i cempiile

Voru mai Ondl la mine?,

Poate va muri.

Este adeve'ratu c voru glndl ampiile la po-

etu? Nu; dar adev6ratu este, a poetul

(31

inclapuesce si cL aceastil inchipuire ihi consoleazg,.

Cornea )

Ce efectu fruznosu potu st product contrastele, ne prnbeaza urnatoarea poesie de Goethe;

Cuvintele poetului potu dar sa fie tot asa de putin reale ca n1ucirile nebuniei, i cine a intelesu

odatl natura visionaa a intregei existenti, nu

se va mica de aceasta. Ce este realu, and nebunul se crede impe'ratu? Nu faptul, dar credinta lui.

It

di-o

i asemene in conceptiunile poetului

poate fi realu numai sinitimentul su cel profundu,

dar nu. inielesul logicu alu fraselor prin care

laNGIERE I LACIUMI..)

De ce, amice, ekti mAhnitu,

Citnd veseh toti ne-amu strinsu?

Eu dupI ochii ti cunoscn:

De sigur tu ai plansu.

Si

dac'am plAnsu, retrasu de voi,

Am plitnsu de chinul gra',

lacrimi curgu aka de dulci,

se aratl.

Alinu sufietul men."

Cu alte cuvinte: adeee'rul artistieu este unu

adearu subjectivu, i elu nu prescrie nici odat6.
D-lui C. P. A. de a face ate o poesie din toate
evenimentele D-sale private, ci i prescrie de
a-si intrupa in forma poetia* numai acele simtiminte adev6rate, cad se distingu prin noblela
lor i, introducendu o suflare de idealismu in
existenta de toate 1ilele, sunt demne de a manifesta o subiectivitate de omu. i aci este
punctul, unde se vede din nou, at de osebitg este
poesia de ocupatiunea scientifia.

Amicii ti voioki te rogu

In guulu lor sX vii,
Si on ce 'n lume ai perdutu,
Maluaitu sit nu mai fii.
Strigaci, vuiti, dar sI ve" spunu
Ce pKtimescu nu pot;
Ah nu eu n'am perdutu nimieux
De ki-nu lipsesce tau.'

Fii sprinteint dar u cu curaju,

gkti thnrii plinu de focu,
In anii tei oil nnde-ajungi
Cu-amorn i cu norocu.

Ah nu, acolo n'am s'ajungu I

Sta prea sus ca s speru,

Unu altu modu prin care poesia cautl a imit

si a produce energia afectului, este contrastul,
ca esemplu citImu mai ntili urmAtoarele

Lucesce blrind s'aka frumos

Ca steoa cea din ceru."

versuri noue ale unui june poetu rumlnu, in

care constatImu cu multumire o distinctiune
artistia, ce Ore ci dispilruse din literatura

Ear nu a le dorimu,

noastr:

De stele sit ne bucurImu,

Si cut plIcere noaptea-ades

La ele a privimu.
*) Traducere de N Sebelitti.

DESPRE POESIA RITAIANA.

64

Si cu plIcere ji1a 'ntregi

Privescu ades ia ea;
Litsati, ca nopSile 8/C pltingn

Is aceastt cruciulitt
plistreaz'o 'n senulu f6u,

Tu mai dt-mi a ta guritt, etc.

CL inima men vrea.4

Gurita ta, fet,41 e dulce rumeioart,

Unu non irti de refiectiuni decurge din acestu

paralelismu intre poesie i fsimtim6ntu, indata,

ce privimu parCa lui negativa. Dad, este greu

i de multe ori imposibilu a analish natura positiva a cerh4eloru poctice, este din contra mai

urr

E gam* creapt in a ei primavart....

Si taha-ti gingasit e foarte mladioast,
A tale picioruse, o scumpa mea frumoast,
etc.

Deli place, scumpt Lino, aceste versulete,

etc., etc.

i mai sigur a arata ceea ce este opritu

Marirci, guritiE, Ioniticet, cruciulicd, garofitti,

in poesie, i aci estetica practica i0 implinesce

misiunea ei dm mai folositoare.

piciorup, versuletepentru Dumneleu! Ce lim-

Din acea ca poesia, ea 0 pasiunea, maresce

objectul i se inalta intr'o sfera mai distinsa,
resulta ex contrario, ca ea tiebue sa se fereasca
de micrrare i de injosire.
Vorbindu mai ant6i de defectul micrrarii,
atingemu o cestiune destul de importanta pentru
poesiarumana actuala: cestiunea diminutivelor.
Forme le de substantive i adjective in ied, Oa,
pica, card, etc., sunt astaqi viciul contagiosu de
care suferu mai toate poesiile rumane. Cate scapu

din injosirea ideilor, moru de boala diminutivelor. Fie-care poetu crede, ea' nu este destul
de poeticu, de delicatu, dacit nu-0 diminueaza,
cuvintele, i acum amu ajunsu aa de depaite,
in cat cu greu se va mai afla vre o poesie rumana care sa nu fie bantuita de aceste forme de
decadenVi. limbistica:

ba este aceasta? Ce tonuri de copii nevirstnici?

Ce lingu0re bizantina ? Cu asemene terminatiuni linse i corupte are sa, se produca energia,
intensitatea, vigoarea impresiunei poetice?
Sa ne intelegemu! Ce rolu potu juch diminutivele in poesie? Poesia are samAreasca efectail; prin urmare numai acolo unde anume prim
micimea objectului se produce impresiunea cea

mai marcata, numai acolo diminutivul poate

aye locul 86u specialu. Toti poetii cei mari ne
invata. aceasta. Sit ne aducemu aminte de tsemplul citatu din Goethe:
De sub pluientu
tnu gheocelu
Abla esise
Tinerelu.

Teal o albint,
Gusti din elu:
SI scii ct natura
Cnd i-a creatu,

Pentru o hat
Scumpa mea Maritt,

I-a destinatu.

Dina mea din ceru,

Ia dt-mi o guritt
Asta-i totu ce ceru.
S'apoi Ionitict,

(Nu'i e destulu Ionitcl, a facutu Ioniticd!)

Ce- facu cu onoare,
Scii c'o guriticti

E ca rg o floare, etc.

textul germanu cuprinde diminutive,

unul din pucinele esemple de diminutive in Gee-.
the. Pentru ce? 21fieima objectului este punctul de contrastu. Idea este: Armenia cea mare
a universului se manifesteaza panit in cele mai

mici fiinte ale sale. Prin urmare diminutivul

are ad ratiunea sa de a fi.

DESPRE POESIA ROMANI.

Dar cand se afla diminutive in fiecare strofa

0 la fiecare ocasiune; cand gura este mica, piciorul mien, Maria mica, Ionith micu, garofa
Mica, versul mien, atunci e micu i poetul, mica
si literatura i toate se afla in decadenta.

E de necredutu, pitna unde merge aceasth

65

pentru aceasta negligenth, pentru lenea

poetulni de a-si cauth o alta rima, se corumpe
Iji

poesia intreaga i se introduce in literatura o efeminare i unu spiritu de miniatura, precum

nu se mai afla nici in ultima decadenta a linguOrilor persice si turcesci.

Cu cat o rima este mai .qoara, cu ant este

manie in literatura noastra. Unu june studentu,

altmintrelea plinu de inteliginth, incepe a publica nisce incercari poetice 0 le dedica, D-lui
V. Alexandri intr'unu sonetu, care se termi-

mai eftina i mai comuna, i. poetul trebue sit

se gandeasca de dua oH papa, a o intrebuinth.
Unu poetu distinsu nu va rima, nici odata ver-

nal. astfeliu:

surelearipele.

Priimesce, poete, aste versurele,

Cent sub ale tale falnice-aripele
Yreau sit leaganu gingas dorul, ce-am visatn I

A-si inchipul pe D. Alexandri en aripi, este

deja o intreprindere indrasneata; dar daca ari-

pele sunt mari, trecemerge! Ans6 a-si inchipui pe D. Alexandri cu aripele mici, este o
imagine de unit ridiculu aa de pronuntatu, incat, pentru onoarea gustului omenescu, trebue
at cautamu unu feliu de esplicare la intrebuinlarea ei.
Esplicarea este uprinta rimei. Versuri 0 aripe nu se rimeaza; hai sa facemu versvele pi
aripele! Mae i vale nu merge: hai sa qicemu
Menuta beletoare
Impreune dune flori
le-arunce in valeioare;

Gura i garoafa nu se potrivesce, hai sil 4icemu: tu ai o gurith ca o garofita; i aa in inSnitu. Diminutivele rumanesci, in diferinta de
cele francese i germane, au nefasta proprietate

de a cuprinde in terminatiunea lor tot-deauna

silaba intonath; prin urmare or ce cuvilntu rumnescu rimeaza firlt esceptiune cand in rima
masculina cand in rima feminina cu or ce altu
euvntu de ace1a0 genu, indath ce se pune in
di minutivu. Hine lacrimae.

Adaugiti la aceasta, c noi Rumanii avemu o

causa speciala de a ne fed de diminutive in poesie, si aceasta este intrebuintarea lor de earl
Tigani. Toti cunoascemu diminutivele servile
ce

le obicinua aceasta casta nefericita, and

vorbe limba noastra, 0 de atunci incoace diminutivele suntpar excellence o maniera tiganeasca.

Ca sa simii aceasta en totu desgustul, cetiti

urmatoarele strofe a le unui autorunu do r6ndu,

ci ale unui autoru, care este astadi unul din

cei mai buni scriitori in prosa, dar pe care in
poesie
vele sale.

aveti sa-lu judecati dup. diminuti-

Tii tu minte oare, pentru 'ntgia oatI

Cend la tulpmite, jos lenge gerlite

Not ne serutamu''?

Ili tu minte oare, noaptea de la marl,

Gremade 'n droschtte, cend en pe cluchit.5
tr.eam mAna ta?

Tii tu minte care in acea ceccioart,

etc.

Tii tu minte ()are, acea dumlnavioare,

etc , etc.

Cu asemene lucruri avemu de gandu sa punemu fundamentul literaturei rumane?

(Va urma.)
T. Alaiorescu.

ALECSANDRU DOMCI.

66

scalclam vara sub caldele adieri a zefirilor,

ALECSANDRIT DONICI.
Cand la 1812, Turcia in urma resbelului
ce avusese eu Rusia, viola toate tractatele ci
capitulatiunile uoastre, cedendu puterii invingetoare jumatate din teritoriul Moldovei, i
cand magnatii natiunei romane strivite i u-

milite, iii locu de a protesta, precum facuse

Ghika betranul cand se luase Bucovina, nu gitsirit nimiat mai nimerit, decal sa se adre-

seze la Poarta, cerendu in locul pamentului

cedatu sa se dea Moldovei cateva judete din
Muntenia *), multe familii ramasera in Besarabia. Intre aceste era 0 familia Donici,
de origine vechie i necorcitii.
Pe atunci Alesandru Donici era copilu. Parintii sei neputendu-lu invath limba sa (pentru
c it scoalele romane erau condemnate, Besarabia trebuindu ueaparat sit se ruseasca), l'au
tramisu la Petersburg uncle alte invetaturi
afara de cele militare neesistendu, au trebuitu
vrendu nevrendu sa-lu fad octeanu. Au plansu
mult bietii parinp cand au luatu astil hotarire; au plausu mult si elu, departandu-se de
casa parinteasca ; dar ce era de facutu alta
decat sa se supue soartei sale ? S'a dusu la

Petersburg ,0 a intratu in corpul de cadeti.

Anse avea elu oare vocatiune pentru artea miMara ? Iromu respunde copiindu unu frag-

inentu din scrisoarea ce amu priimitu de la

dansul, dud dupa cation ani a capatatu rangul de oficieru.

m'am veclutu de odata pe termurile neguroase

ale Nevei, uncle se vede atat de rar soarele,

uncle in locul dulcti limbi cu care me lega-

nasc mama, nu auqeam decat o llmbit as-

pra ca i climatul; cand mi veclui

parasitu
intre straini ce nu me intelegeau, silitu de

dimineata pana in sad a face marpri cu

mai multe oca de fern pe umeru 0 a inveta manevrarea puscei in 12 timpuri, desperarea me cuprindea, c1 peu! nu sciu dad,
arma pe care o purtam toatit Uoa, n'acu

fi intors'o ca sit o slobodu in peptul meu,

dacit ar fi fostu incareata. Viindu la casarma

me aruncam pe tristul men patu ; camaracjii mei rideau, cantau 0 se jucau, ear eu
plangeam, gandindu la tam mea, tart uncle
era Fetu-framosu i Eleana Cosinzana
Astfeliu se petrecura gilele sale, pat ce,
dupa multi ani de suferiuta, fit numitu praporscnica (sub-locoteninte) ctm tramisu la poku,1

N. de infanterie. Din norocire regimental acela era tabaritu aproape de Besarabia. Donici abja se presenta comendantului i cerenduli congediu, alerga sitS ci vaqii pitrintii, Anse
flu gitsi cleat mormentul lor! PerOndu sin-

gura mangere ce-i mai remasese, se lasa de

oaste, i peste putin trecit in Moldova.
Na ne aducemu aminte dad, mai traeh and
unchiul seu Logofetul Andronachi Donici,
care singuru cu betranul Flechtenmacher
sciea pe atunci Pandectele, incat itmbl asupra-i i o epigrama care qicea:
Daca ai vr'o judecatg,
Mergi la Donici de-o arat1

()and de pe malurile verli 0 in,fiorite a Bacului i a Rautului, uncle me

.

. .

V. Revista Carpatilor de G. Sion.

*)

Tata cunoscutulai nostru artistu.

ALECSANDRU DONICI.

Crt elu plinI 'in pilafa

Va gasi vr'unu paragrafu

s. c. 1.

67

sale s. a. Peste Milcovu, Ejiad, demnu urmatoru a lui Lazar, corecta limba. Boliac,

Nu scimu uncle gasea elu paragrafurile,

scimu tmmai c era unu omu vOrsatu in ju-

Ali,csandrescu, Rosetti . a. urmandu Carlovi-

Tisprudenta, i ca o prescurtare de legi ce elu

neimitabila frumuseta a limbei. In Transilvania i Banatu, Baritu, Murilsanu . a. subtineau nationalitatea. Numai in Besarabia,
abia lAtranul Stazati mai -da semnu de romanismu; Heincu i liajddu amutise. Se intreprinse publicarea unei foi literare, la care
conlucramu noi toti care scrieamu. Ea fit

a publicatu, este si astaqi cautata in tribu-nalele Besarabiei.

Aice Alesandru Donici gag rude si amici,

dar gasi mai ales limba sa. Voindu

sa-i

fad, o positiune sociala intl.& in serviciul ramului decanicu, i dupa ce ii perda sotia ce

luase, se insura de al doile. Acum greutape casei incepura: copii se nasceau pe tot
anul, i elu nu era avutu. Cu toate aceste
cu mica leafil ce avek, cu venitul unei moioare, si mai ales cu o mare cumpaneala
i economic ii ineh casa; ear virtuoasa lui
solle se trase la tail., consacrAndu-se numai
la crescerea copiilor sei. Singura lui recreatiune era poesia. Debutandu prin Ciirufa
jzo#ei, canticelu care cur6ndu se flea popularu, traduse apoi pganii de Puvhin, poemu
4tat de frumosu si de naturalu, dar toate aaceste erau mai mult pipairi, pana ce incertandu-se cu apologul, se desv611 adevaatul
-o

poetu.

Pe atunci mai multi juni romani ce-si terminase studiele in strainatate, inturnrindu-se
in tara isi propusera a da unu impulsu literaturei lancegande. Kogtilniceanu incepa a
predit unu cursu de istorie in colegiu, pubilch Dacia literaret i Archiva romeina, colaIlona i da la lumina chronicele noastre ui-

tate de atata timpu. Alexandri stigmatish

ignoranta prin Iorgu de la Sadagura cea anteiu veriga a acestei pretioase salbe de butati teatrale cu care elu impodobi scena noas-

tra.

.Donici biciuea, viciurile prin fabulele

lor i Vacarescilor, ne aratau in scrierile lor

primita cu incantare de publicu, dar vntul

pe atunci nu sufla Ia liberalismu; idetle noastre nu erau gustate de unu guvernu care nu.
puteh uita nici Satirele lui A. Cantimir 1),
nici scenele din viata lui LCpusneanu si a lui
Ghika 2) si luandu dreptu pretecstu o nevinovata poveste 3), sub cuv'entu ca, atacamu
religiunea, suprima foaea ; aceste ans6 repaint"

a se descrie de acelu ce va intreprinde de a

publica istoria literaturei romane, opera de
care suntemu lipsiti piinii acum.

Anul 1848, atat de priinciosu libertatii popoarelor, a fostu funestu pentru litere. Toata
lumea se arum& in arena politica. Lira mi
Lamartine se discorda, si telescopul lui Arago prinse ceata. Pre putini din romani
urmasera credinciosi cultului Muselor, si in-

tre acesti putini nu trebue a uith pe Donici.

Elu Ikea din cand in cand cate o fabuli, i.
dupa ce o cete amicilor sei, o ascundea degraba in portofoliu i astfeliu a urmatu, pin
ce oara morpi a sunatu!
Nu ne-amu incercatu a scrie biografia lui

1)

2)
3)

Traducere din Slavonli de A. Donici i C. Negruzzi.

Vedi fooka Prop4irea.
V. Todirica in PUcatele Tinaretilor" de C. Negruzzi..

ALECSANDRU DONICI.

68

Donici; asta o voru face-o altii mai competinti

de cat noi.

Nu 1701:1111 termink kns6 aceastA

schitA ce e numai o trist. amintire, frol a

reproduce cele ce amu Scrisu la moartea lui
in sliarul Trompeta Carpatilor:
A.lecu Donici nu mai este! PlAngeti dobitoacelor ! Voi, curora elu sciek a ve' da atkta
spiritu! Istoricul vostru a muritu ;
Scimu cit ne se va spune ea' avemu multi poeti,

infinitus est numerus, atkt de multi, inckt

mai nu putemu alege pe cei buni din cei rei.
Sciu cA sunt si destui prosatori, Ans6 operele
lor sunt atkt de grele la mistuitu in ckt

preferimu a ceti Alesandria de at multe alte

scrieri pretentioase. Este acesta unu vial al
gustului nostru? Se poate. Dark ne vine sk
4icemu i noi cu poetul :
Si Peau d'ane m'tait cout,
J'en aurais int plaisir extreme.

ea cere pe Ling talentu O bunomie, nun stilu

simplu; ea e datoare sk spunk numai ce trebue, nici o silabk mai multu. i cine avek mai
mult1 bunomie decal Donici ! In bordciu ca
si in palatu, fabulele lui sunt cetite i intelese,

Cand dupk, unu fatalu duelu, A. Pqellin,

poctul rusu- a muritu, guvernul a ordinatu
sk se imprimA opere1e lui cu cheltucala Statului i sk se venal, in profitul urmasiloru s6i

Aceasta scuti pe familia ilustrului poetu de a

cersktori ca sk capete pknea de toate gale.

Oare aceea ce se filch pentru Pewhin sub
Czarul Muscalilor, sk nu se facA pentru Do-nici sub Principele Romanilor ?
Cost. Negruzzi.

Prelectiuni populare tinute de membril Soeietatii Junimea".

Totu asa, e i cu fabulele lui Donici. Cine

nu'si aduce aminte de Gascele, de Pyfupru pe
hotipru, de Judeeata momitei, de Cana cu
oale, de Magarii din Parnas, de L'upal nazir
ad. scl. ar trebul sit le insirkmu pe toate.
Da la Esopu, pe care-lu silabisimu pe bancele scoalei pkna la Lafontaine, Kriloff, Donici,

apologul ca i proverbul au fostu totdeauna

intelepciunea natiunilor. In fabulk vedi pe

judecktorul prevericatoru, pe dregktorul nodreptu ; i acei pe cari nimene n'ar cuteza, a-i
numi pe mime, apologul i aratk, ca intr'o
oglindk, sub masca unui hipu, a unei momite,
i toatk lumea i cunoasce. Si sk nu ere*:
cineva ck, e lesne a face o fabulk. Francia avit
multi fabulisti:, nici unul Anse' nu ajunse pe
Lafontaine, si sk ve" spunu pentru ce? Pentru ca, fabula nu sufere seckturk i umpluturk :

(Urinare1).

Dramele lui Shakspeare form= obiectul

discursului al cincilea tinutu de D. B. Pogor.
DupA o intinsk introducere in care oratorul
depinse spiritul domnitoru in evul de mijlocu,
care avea de tintk de-a se departa de naturA,
bunul simtu in toate privintile, in religiune, in politick, in sciintA, in arte, vorbi mai
cu osebire despre punctul din urmk i arktk
cum unu geniu trebuea sit apat pentru a o
reconduce pe calea dreapta. Acelu geniu apare in persoana lui Shakspeare, care se apropie ear de naturk. Dupg ce vorbi apoi despre viata i actiiitatea lui Shakspeare, dovedI ipotesa sa, analisAndu mai multe din tra-19

Vecli No. 1 din Convorbiri Literare.

PRELEMUNI EOPULARE.

gediele lui Shakspeare : Macbeth, Otello, Re-

ele Lear, Hamlet.

D. I. Negruzzi tract& in al seselea discursu
despre biblia protestant. Mai Anthill intr'o
scurtI introducere, depinse deaderea noral
a poporului Romanu in timpul imperiului,
mai cu samI in respectul religiunei. Pentru
a reinsufleti acestu corpu lngedu, trebueit sI
,aparg, unu nou spiritu, care s'aratI in persoana, i doctrina lni Christu. Aci oratorul
s opri pentru a face o comparatiune intre
Pbganismu i Christianismu din punctul de
vedere filosoficu. Elu aratA cum esenta doctrinei Chrestine este spiritualismul, cum astfeliu a inteles'o i practicat'o cei Intel Ohre-tini. Ans indatit ce religiunea Chresting, s6
latesce i devine cea domnitoare, singurg, s6
departeazI de la esenta sa: Materia se preface in forme care devinu acum momentul
principalu al religiunei. Astfeliu biserica trebuea, 0, se despartg. Biserica resariteang
cea apuseara se desvelescu dupI spiritul popoarelor intre care este domnitoare. Acum
oratorul descrise caracterul bisericei apusane
contrara doctrinei Chrestine. 0 reactiune in
spiritul Chrestinismului era neaparata care
se i opereazg prin Martin Luther. Dupg, o
scurtiti descriere a persoanei i vietei lui Luther si a faptelor istorice, ajunse a vorbi despre traducerea Bibliei i despre efectele sale
in privinta literatuiei germane pentru care
creaza o limbtt; in privinO, artelor ; a pictuTei si mai cu samI a musicei; in privinta
filosofiei si in fine a familiei. Aci oratorul
se intinse pentru a vorbi despre familie
despre rolul de este chiemata a juca in fiecare 8tatu.
In prelectiunea a septea, D. Pogor ava de- ob-

69

jectu Enciclopediq. Oratorul descrise in lung

suferintele poporului francesu sub regimul regilor care trAgeau puterea lor nemArginit'a din
dreptul divinu. Autorii seculului al XVIII
avail de scopu de-a arath prin scrierile lor mo. dul indreptarii acelor suferinti. In acestu sensu
lucreaz4 Voltaire, Rousseau Montesqueieu, in
acestu sensu lucreazg. Enciclopedistii care aveau
avantagiul unei activitAti colective. Autorii
francesi, numiti Enciclopedisti i publicatiunea
lor Enciclopedia" cu efectele ce a produsu, formarx partea din urml a discursului.
Objectul discursului al optulea tinutu de D.
I. Negruzzi, era Faust a lui Goethe, in care nu

se vorbi de clt despre partea Int6ia a acestei

poesii dramatice. Inainte de a intr in materie,
oratorul se litti asupra literaturei germane, in-

cependu din timpurile antichitatii i p5;n1 la

Goethe. Elu constata a caracterul principalu al
poporului germanu este idealismul, care se manifesteaza cu osebire in arte. Dupg o scurtg
espunere a celor duo6 principiuri contrare a idealismului i realismului, opuse in literatura germaul ca representanti a acestor idei pe Klopstock lui Wieland si pe Schiller lui Goethe. Ajung6ndu la aceasta, arund o grabnicil privire asupra vietii i operilor sale 0 se opri la Faust,
arltIndu cum Goethe a conceputu ideea acestei
poesii si cum a elaborat'o. Dupt aceasta facii o
intinsii analisa, a lui Faust, in care intra mai
ales espunerea caracterelor lui Faust, a Margaretei si a lui Mefistofeles. Sfirsindu aceasta.
espunere, arata cum Faust ocupa un locu insemnatu intre cartile omenirei, nu numai prin va-

loarea sa artistica dar si prin cea filosofica.

Espunerea acestui din urma punctu forma conclusiunea discursului.
Prelectiunea din urma a fostu Omuta de D.

70

PRELECTIETNI PorITLARE.

Maiorescu asupra Criticei ratiunii pure de Kant.

Continuandu desvoltarile date de D. Pogor in

privinta Enciclopeditilor, D. Maiorescu a arktatu mijlocul socialu in care s'a produsu acestu
sistemu de filosofie, provenitu mai 6.nt6i din decadenta credintii religioase in timpul modernu:
Apoi D. Maiorescu a esplicatu, pentru ce paralel cu o mare crisa istorica, se observa de regula
o iiou epoca de filosofie. (Nemultamirea gene-

ral/ silesce societatile culte a analish din nou

izvorulnemultamirii, adeca ratiunea omeneasca).

Trecendu la Kant, Alupg o mica schita biografieg, D. Maiorescu a construitu inaintea auditorului seu lumea idealistica, dupa, categoriile lui
Kant, esplicandu mai pe largu aprioritatea timpului, spaiu1ui i causalitatei. Ca resultatu
practicu alii acestui sistemu s'a aratatu a fi cultura intelectuala a individului. Daca, universul,
astfeliu precum apare, este unu visu colosalu,
pe care numai oamenii ilu Viseaza, toata forma
si armonia lui aterna de la subj ectivitatea visionarilor. In noi, i nu in imprejurarile din afara, se afia causele pentru toate, pentru bine 0
reu, pentru fericire i nefericire.

i barbatii care au onoratu aceste prelec-tiuni cu presenta bor.

nele

1;31 Co

1B.

DON RAMIRO *)
4e

HEINE.
(Trwlucere)

Donna Clara, donna Clara t

Cald'iubita de multi ani,
Tu voesci a mea peire
0 voesci neindurat

Donna Clara, donna Clara

Dulce este-al vietei daru
Grozavu anse p adencul
Intunericul mormentu

Donna, Clara, salt/ vescl

imire
Mani, Ferando, al teu mire
La altaru tu va conduce
Ta la nunth nu me chiemi?

Don Ramiro, Don Ramiro !

Mutt amaru iti e cuventul
Mai amaru cleat ursita
Care ride de-al meu doru

Don Ramiro, don Ramiro !

Discursurile ce au tinutu in acestu anu D-nii
T. Mdioreseu, V. Pogor, N. Mancirea, I. Caragiani i I. .Negruzzi, membri a soctptatiii Junimea " asupra cartiloru omenirii, au fostu foarte
frequentate de publicul inteligentu din Iasi 0
se putek vale ca interesul ascultatorilor merge/ tot crescendu. Interesul ce hu insuflatu i
multarairea ce an produsu aceste discursuri, de
care nu s'a pututu face aici de cat o pre scurta
dare de sama, a doveditu c oarele petrecute in
noue duminici consecutive in sala universitgii
-de Ia0, nu au fostu oare perdute pentru down-

Scutura-te de-al teu china

Pe pamentu sunt fete multe,
Dumnedeu ne-a desplirtitu!

Don Ramiro, ce-atati Maud

Ai invinsu cu vitejie
Adi pp tine te invinge;
Mani la nunta, te invitu.

Donna Clara, donna Clara!

Dar, o juru, dar am sa vinu
voescu sa jocu ou tine!
Noapte buna!Mane viral !"
Poesia originaIN este nerimag.

DON HAMI40,

71

Noapte bung. !Pc,--1 fereastra

Se inchide, jos Ramiro
Impietritu stO, mu1t1 vreme

a la jocu colo in so.%

Pan' in noapte disOrli,

A lor haine santeilndu

In sfigitu, din lunga luptI

a Toledo se aratiti
Ca unu ampu intinsu de flori,

Mirele i. cu mireasa
Donna Clara, Don Ferando
Sethi pe scaune'naltate
a preschimba, dulci vorbiri

Edificiuri i palaturi
Scanteeazg 'n sus slim soare
Si-a bisericilor virfuri
Aurite strlucescu

Si'mprejur se micI vesel

Ale oaspetilor valuri:
Instrumentele resung
a trompetele trasnescu.

Cum s'aude-unu roiu de-albine

Astfeliu clopotele sunI

Pentru ce, frumoasI doamng

Se indreapta, ochii tei
In colo spre unghiul salei?"
Cu mirare o 'ntreabI elu.

IMoa ese'nvinOtoare

a din templele pioase

Se iniltrt rugriciuni
Dar privesce, dar privesce!
Cum colo din cea capela;
Curge, curge in valuri dese
0 multime de poporu :
Cavaleri, frumoase doamne
Domni de curte stalucindu,
Voios clopotul vuesce

Orga sun& mult manta.

Oaspetii s'adung tog

Si se v6du de vii lumine

Cum, nu vedi tu, don Ferando

Pe-acelu omu in manta: neagrl?
Cavalerul bland suride
E o umbr,41, scumpa mea."
Umbra Anse, eatg, vine

Si era unu omu in manta

Sangele in Clara ferbe,
Pe Ramiro cunosce'ndu.

Dar in mijlocut multimei

Cunjurati de-ad6mu respectu
Cu pasu linu mergu insotitii
Donna Clara, Don Ferando.

Acum glise" jocu'ncepe

a multimea 6 petrece
PIn l'al mirelui palatu

Cu placere, don Ramiro,

Voiu sa. te urmezu la jocu,
Dar in astI manta neagra

Jucatorii s'invirtescu
Cu betie 'n cercu salbaticu
Si plmiintul geme greu

Uncle nunta se serbeazi

Dupg usul celu anticu

N'ai fi trebuitu tI vii."

Trnzu bogatu i jocu de arme

Se urmeaan veselie
Grabnic, vesel trece timpul
Piin ce noaptea a cadutu.

a Ramiro o ficseazg
Cu ochi mari, stapung6tori
Si o stringe ui-i respunde :
,Tu la nunt m'ai chiematu V'

72

DON RAMIRO:

Mergi dar, mergi u Dumnedeu!"

Si in jocul celu selbaticu

Se aruna amindoi:
Instrumentele resua

Clara strigg cu'nfiorare

Abie 4ise i indata
Don Ramiro dispiire.

Si trompetele irsnescu.

Clara cade, fiori in sufletu,

Noapte rece o cuprinde,
Leinul cu sine-o trage
In imperiul 8eu obscuru.

Fata ta e ca omatul"
Clara dice tremurAndu

Tu mai invitatu la nunta!

&Cc resuno." glasul seu.

In sfilitu negura piere

Mine

sunt reci ca ghiaca"

Clara-i dice ingrozitI

In sfiritu deschide ochii

Dar din nou acum mirarea
I inchide ochii sei

Tu mai invitatu la nunta1

i'n virtejuri ii se perdu

De and jocul incepuse

Scaunul n'd plasitu

Las/ 1 Lastirme, Ramiro

Suflul teu e de cadavru 1'
Ear cuventul ceht sinistru

Si ea sea lng vire

Care-i dice tulburatu.

Tu la nunta m'ai chiematu!

De ce fata ta e

Arde, fumega, pamentul

albit,

Ochiul t6u intunecatu ?"

Si Ramiro . . . . Clara geme,
Si o groazn-i leaga, limba

Vesel musica resua

Ca in cercuri armecate
Toti in sala s'invirtescu.

Dar cu fruntea incretitl

vice clu, Nu cliuta

Lag ! Lasd-m6, Ramiro !"

In gramad'unu glasu susping.
Don Rarairo tot respunder:

S'audi veste s'augeroasI

.A.di Ramiro a muritu."
Iacob Negrupi.

Tu la nuntg, m'ai chiematut-

ANUNCIURI.
40I

Se anunta acelor Douani earl s'au abonatu de curndu, sau se voru aboni
de acum, ei, nuinerile 1 1, 2 a Convorbirilor Literare" filndu luate toate, se
tiparescu din nou, qh in cat ori eine va put ave toate immerge in complectu.
.

Cu numerul acesia inceteaza trimiterea Convorbirilr Literare" la acele

persoane ear! pall' mid nu s'au abonatu anca. Acei Dontlai earl dorescu a
primi numerile unnatoare, unt rugati a,- se about), eat de curnchi.
1

Redactorn respuwjaoru: Lob' Negruzzi.

Tipografia

bcieliz funimea.