Tema comediei o constituie viaa social-politic dintr-un orel de provincie n

circumstaneletensionate ale alegerii unui deputat, eveniment care antreneaz energiile i capacitile
celor angajai, ntr-un fel sau altul, n farsa electoral.
Comediile si schitele lui Caragiale nu ofera altceva dect iluzia unei realitati si modul comediei
devine la el metafora unei conceptii despre lume. In comedie oamenii devin personaje cu roluri
stereotipe, conflictele devin intrigi, lumea este intoarsa cu susu-n jos, regasind in final de obicei dupa
o grandioasa acceleratie punctul ei de plecare normal-anormal. Perspectiva ironica si comica insa
nu face dect sa numeasca problemele, care deseori nu vor fi rezolvate in decursul actiunii. De aceea
orice comedie buna lasa in urma ei un dram de probleme nerezolvate. Astfel se constituie probabil
potentialul ei tragic sau realist.
ntreaga aciune a piesei se deruleaz n capitala unui jude de munte, cuprins de febra campaniei
electorale. Pretextul dramaturgic, ce ncinge spiritele i activeaz conflictul, este pierderea de ctre
Zoe, soia lui Zaharia Trahanache, a unei scrisori de amor ce i-a fost adresat de Tiptescu, prefectul
judeului. Scrisoarea, gsit de Ceteanul turmentat i apoi sustras acestuia de Caavencu, este
folosit de cel din urm ca mijloc de antaj pentru a obine candidatura. n timp ce Zoe este dispus a
accepta condiiile impuse de Caavencu, Tiptescu ncearc o nelegere favorabil siei, iar
Trahanache are puintic rbdare, ncercnd s-l prind pe onorabilul cu alta i mai boacn
(Trahanache las a crede c scrisoarea este curat plastografie). Farfuridi i Brnzovenescu, aliai ai
lui Trahanache i Tiptescu, bnuiesc o trdare i sunt dispui s expedieze o anonim la Centru.
Momentul de maxim tensiune n care cei doi candidai, Farfuridi i Caavencu, rostesc discursuri
memorabile este adunarea electoral din actul al treilea al piesei. Btaia dintre taberele de alegtori,
cu concursul poliaiului Ghi Pristanda i al oamenilor si, se declaneaz imediat dup anunarea
numelui candidatului: Agami Dandanache.
n final, conflictul se rezolv, cci scrisoarea revine la Zoe, prin intermediul Ceteanului turmentat,
Caavencu apare umil i speriat, acceptnd s conduc festivitatea n cinstea noului ales, totul
terminndu-se cu bine ntr-o atmosfer de srbtoare i mpcare.
In O scrisoare pierduta se atinge apogeul unui adevarat vrtej de situatii rasturnate. Indata ce intra in
posesia cuiva, scrisoarea ii schimba identitatea cu o masca vesela, de carnaval. Comedia urmeaza
indeaproape tiparele unui spectacol carnavalesc. Agitatia electorala, mai mult o petrecere decit o
confruntare, mizeaza pe schimbarea puterii politice. Alegatori si candidati se agita pentru desemnarea
alesului. Derularea evenimentelor se desfasoara, insa, pe trasee inverse. Alegatorii, simbolizati de
tras-mpinsul Cetatean turmentat, sint indecisi, constiinta lor civica e paralizata si asteapta indicatii
asupra modului in care trebuie sa-si exercite votul de la persoanele insemnate. Candidatii, ilustrati de
Catavencu, Farfuridi, Dandanache sint lipsiti de credibilitate, fanfaroni, imbecili sau de-a dreptul prosti,
ei conteaza pe un sprijin, care, cu ct vine mai de sus si are caracter de ordin, se bucura de eficienta.
Agamemnon Dandanache coboara in calitate de trimis al Centrului (al Cerului) in ipostaza de mintuitor
intr-o lume ameit, pe care n-o cunoaste si nici nu-l intereseaza si care, la rndul ei, nu-l

asteapta. Totul ia turnura unui spectacol in care nimic din ceea ce se petrece in fata ochilor nu e
autentic. Agami ignora sfinta lui indatorire cetateneasca, aceea de ales. Ce i se pare firesc, vazinduse aclamat de multimea ametita care striga: Sa traiasca! este sa-si intre in rol, asumindu-si calitatea
de rege al natiunii (e deranj!). Aceasta lume zapacita, turmentata psihic, lipsindu-i orice criteriu de
evaluare, confunda pe cel mai bun (alesul) cu cel mai prost, intr-o atmosfera de nepasare vesela,
tragicomica. Cu termenul lui Caragiale insusi, alegerea celui mai bun esueaza intr-o dandana.