'^*,,,,'*0

%-M-/N

N,9

Il To 3t9

EV

)S7( ,), -j.).;,.. ....-4

,.....

ANUL IV.
(1 Martie 1870

Martie 1871.)

Redactor: Iamb Negruzzi.

IASS1 1871.

(ee

TIPOGRAFIA SOCIETATII JUNIMEA.

+%,,,%++

www.dacoromanica.ro

No. 12.

lassi, 15 August 1870.

Anul IY.

CONATORBIRI LITERARE.
Apare la 1 kg 15 a fleegrei rani.
Abonamentnl pe unu anu pentru Romania liberit 1 galhentt; pentru Austria 5 fl; pentru Germania de Non lu 1 galbenu;
pentru Svitera, Belgia si Italia 15 franci; pentru Francia i Spania 20 franci.
Abonamentele se fatal numai pe unu anu intregu: in Iassi la Tipogratia SocietItii Junirnea si la librilria Junimea,
in Bucuresci la libraria Soccec & Comp.

SUMARIII:

Bo lliac anth iobagiul s'a hui lanturi de aramlf;

Epigonii, poesie de D. 211 . Eminescu.

Tuhutum. Noveilt istoriet de D. I. Pop Florentin. (Sfirsitu.)

Espositiunea artistilor in viatit.

L'ale terei flamuri negre CI& lova ostirea chiandt,

In rresentu vrAjesce umbre dinteal seculelor planu;

$i ea Byron, treazu de ventul celu selbaticu al durerei,

Alecsandrescn slthta candel'a speritrei,
stinge
Palidu
Descifrlindu eternitatea din ruina unui anu.

Despre opul ,La Creation." de'Quinet, studiu de D. A.

D. Xenopol.
Aduuarea din Suceava, poesie de D. N. &Italia.
Corespondutit.

EPIGONIX.
and privescu dilele de-auru a scripturelor romXne
Me eufundn ca intr'o mare de visitri dulci f?i amine
Si in jurn par'cit-mi colindit dulci i mithdre primAveri,
Sau fedu nopti, ce'ntindu deasuprit-mi oceanele de stele,
pile en trei sori in frunte, verdi dumbritvi en fflomele,
Cu isvoare-ale gitudirei i cu riuri de citutIri.
Yedu poeti, ce-au scrisu o liunbul, ea unu fagure de miere:
Cichindealu gurit-de auru, .71Iumu lean glasu cu durcre,
Pra le firea cea intoarql, Daniil celu tristu i micu,
Viictirescu cantUndu dulce a iubirei primavarit,
Cantimir croindu la planuri din cutite i pahare,
Beldiman vestindu in stihuri pe resboinl inimicu.

Lira de argintu, SihIcanu; Donici, cuibu de 'ntelepciune

Care, cum rar se intiimpla, ca sit mediteze pune
Urechile ce-su pre lunge ori coarnele de la cerbu ;
Unde-i boul lui cu minte, unde-i vulpea diplonuttd?
S'au dusu too, s'au dusu cu toate pe o cale ne'nturnath.
S'a dusu Pan, fiuul Pepe lei, celu istetu ca unu proverbu.

Eliad zideft din visuri i diu basme secularc

Delta biblicelor sltnte, profetiilor amare,
Adev'eru saldatu in mite, sfinxu pelrunstt de'ntelesu.
Munte cu capul de peata de furtuue detunatii,
Stit si ai in fata lumci, o euigudt nesplicatl,
veghiaz' o sttincit ars1 diutre noun tic crew.

Pe-unu patu albu ca unu lintoliu zace lebe-da murindit

cu lungi gene, rue blitudg
Zace pahda
Viala-i fu o primAvarit, moarte-o pIrere de feu;
Ear poetul ei celu tene-ru o privea cu imbItare
$i din Brit curgeau note ci din ochi lacrimi amare
Si astfeliu Bolintineanu incepiu antecul seu.
MurFoin scutura lantad cu-a lui voce ruginitit,
Rumpe coarde de aramil en o manA amortitg,
ChiamX peatra sl invie ea si miticul poetu,
Smudge muntilor durerea, bradilor destinul spume
Si bogatu in sitrilcia-i ca unu astru clu apune,
Preotu desceptarei noastre, semuelor vremei profetu.
Ear Ncgruzzi sterge culbul de pc cronice Vetrithe
Cgei pc mucedele pagiui stau domuiile romithe
Scrise de nOina cca veche a 'nviitatilor mireni;
Moae pane in coloarea unor vremi de mult treeute
ZugrIvesce din non eargsi pluzcle poFomorite
Ce-argtan faptelc crunte unor domni tirausi, vicleni.
S'aceht rege al poesici, vecinicu tiuuiiuu i ferice

Ce din frumle ii doinesce, CO cu fluerul ii dice,

Ce cu basmul povestesce veselul Alccsandri,
Ce'nsirAndu mitrgAritare pe a stelei blomIN rada,
Acum seculii strIbate, o minune luminoaa,

Acum Ade pintre lacrimi cand o dna pe Dridri;

Sau visnuth o umbrit duke en de-argintu aripe albe
Cu doi ochi ca doue basme mistiee, adithee, dalbe
Cu zimbirea do virginI, cu glasu blitudu, duiosu, incetn,
i puue pe-a ci frunte nandru diademu de stele
Em

www.dacoromanica.ro

iS6

EPIC 0/41LTIMUTIIM.

0 aseada'n tronu de auru sg domneasca lumi rebele

Si

iubind'o fr margini scrie: vista de poetn."

Sau visgndu cu doina tristg a voinicuhil de munte

Visul apelor adance si a stancelor carunte,
Visul selbelor batrane de pe umerii de dealu,
Elu desceaptg'n sinul nostru dorul terei cei strgbune
Elu revoaca 'n dulci icoane a istoriei minune
Vremea lui Stefan celu mare, zimbrul sombru i regalu.

......

Ce mai mult o incifreazg cel ce vra a descifill.

Ce e poesia ? Augeru palidu cu priviri curate.
Voluptosu jocu cu icoane i cu glasuri tremurate
Straiu de purpurg i auru peste tAre"na cea grea
Remaneti darg cu bine sante firi visionare
Ce faceati valul sg cgnte, ce puneati steaoa sA share,
Ce creati o altg Mine pe-astg fume de noroin;
Noi reducemu totic la pravul adi in noi, maul in ruina ;
Prosti si genii, micu si mare, sunetu, sufletul, lumina
Toate-su prafu . . . Lumea-i cum este . . . i ca tRinsa suntem noi.
lif. Eminescu

Ears noi? noi epigonii?... Simtiri reci, harfe sdrobite,

Mici de dile, mari de patimi; inimi bblrane, urite,
MIsd ridande puse bine pe-unu caracteru inhnicu;
Dumnedeul nostru: umbra, patria noastrit: o frazg,
In noi totul e spoialg, totu-i lustru flrl Una;

TUHUTUM.

Voi credeati in scrisul vostru, noi uu& credemu in nimicu !

Si deaceea spusa voastra erg, sl1nti

Novela originalit istorieg.

i frumoasg

Caci de minti era. gandita, caci din inimi erg scoasg,

mimi mari, tiuere ancg, de si voi sunteti Yetrani.
S'a intorsu masina lumei; cu voi viitorul trece;
Noi suntemu eargsi trecutul fara inimi, tristu i rece ;
Noi in noi n'avemu nimica, totu-i calpu, totu-i strginu!
Voi perduti in ganduri saute, convorbeati cu idealuri ;
Noi carpi= cerul cu stele, noi mgnjimu mares: cu valuri,
acci al nostru-i sum i rece mares noastrg-i de ifighetu.
Voi urmati cu rapejune cugetgrile regine,
Clad plutindu pe aripi sante pintre stelele senine
Pe-a lor urme luminoase voi asemene mergeti.

Cu-a ei candela de aunt palida intelepciune

Cu zimbirea ei regalg, ca o stea ce nu apune
Lumina a vietei voastre drumu de rose semhatu.
Sufletul vostru unu gngeru, inima voastra o lirg,
Ce la v6ritul caldu ce-o miscg cantari molcome respirg ;
Ochiul vostru vedea '11 fume de icoane unu pa2atu.

Noi? Privirea scrutatoare, ce nimica nu viseazg,

Ce tablourile minte, ce simtirea simuleaza,
Privimu reci la lumea asta ye numimu visionari.
0 conventie e totul, ce-i adi dreptu mane-i minciung,
Ai luptatu lupta desartg, ati vgnatti thief nebung,
Ati visatu dile de auru pe-asta fume Ic amaru.

Moartea succede vietii, viata succede la moarte"

Alta sensu n'are lumea asta, u'are altu scopu, alta soarte;
Oamenii din toate cele facu icoang i simbolu ;
Numescu sgatu, frumosu si bine ce nimicu nu insemneazg

Impartescu a lor ggndire pe sisteme numeroase

Si punu haine de imagini pe cadavrul tristu i golu.

VIII.

Unn briin de spumA.

In marginea unui codru de frtgetu se leaganh, in yenta o dumbravh Wanda, unu bercu
inchisu, in linisce neturburath.
Intr'unu locu sth unu desisu, unu crAngu
ascunsn i nechlcatu de picioru phm6nteanu,
ca i unu altaru curatu, i pre care-lu vede
numai de sus oclitiul cerului; acolo stau nisce
shlcii ca adtincite in tame duioash, ca i
cum ant suspinit in jele nepreceputa de minte
de omu; ramurile lor se lash card pilmktu,
i pletele lor cadu imprejur in oglinda apelor unui lacu rotunda.

In locul acela se simpsce ca si cum s'ar

fi ascunsu cu locuinp suflarea pIkii,
suflarea ierthrii, suflarea uitarii.
In inima lacului este o palmh de uscatu
cu o salcie ca in unu briu de aprt. Acolo
la riidheina salciei acelcia vor apd cenusa
lui Gelu. Altariul acela n'a auditu injurare
de 1irnbi prtmnteanh.

Pintre copacii fhgetului se vCdu

Ce e eugetarea sacra ? Combinare maiestrita
Unor lucruri n'esistente ; carte trista si'ncglcitg

1 Dreptul de reproductiune reservatu.

www.dacoromanica.ro

venindu

TIIIIUTUM.

nouedcci de ostasi pedestri cu sabiile incinse

dea-dreapta. Duph ei septespredece preotr
chnthndu, si trei sute cu fhclii aprinse, insirati in doue randuri.
_Dula preoti vinu treideci de copile albe,
ca fata cerului, cu perul ca rada soarelui,
despletitu, ducendu pe brute cununi de iasomii, i chnthndu dulce si lin, ca nisce Angeri pMngetori, cht storceau toate inimile in
lacrimi amare, i leghnau toate inimele in
lacriwj dulci.

Ciiti le audeau, strigau in sufletul lor

0 ! ci de ce mai sunt pe phmentu si
alte fiinte ! de ce nu-su in lume numai Angeri ca acestia !
Acuma vend sicriul . . .
Duph sicriu duceau pre Vulturul celu albu,
care a purtatu pre Gelu in focurile Ultralor, si a vedutu fata mortii intr'una cu
densul.
Apoi

veneau doispredecc

aprodi,

bIei

tinerei, cu perul ca aurul, si duceau pe brace

brtu i armele lui Gelu, care erau numai
de 'otelu si in petre scumpe, si duceau marghritari de lacrimi in ochii lor cci nevinovati.

Duph bhieti urma

Ziria.
-Cine o vedea, se cutrernura de jelca ei. Biata

inima! cc purta ea! Chte odath uith a privl

la sicriu; si soptea nisce cuvinte;
eine
o vedea atunci, se infiora de groaza ci. Cuvintele nu le intelegeh nimene.
Dar Ziria nu mergch singurh. Mai mult
o duceh de bratu sotul ei celu falnicu, ca si
unu zmeu. Elu era legatu la capu de a
stinga; seranu, ch a fostu in bdtae, i singuru a remasu dintre romani, ca Tuhutum
dintre magori.

187

In urma lor veneau douespredece mame;

apoi inteleptii neamului; si in urma urmelor
o suth de chlAreV, numai chpetenii falnice,
ca sotul Ziriei.
Cum mergeh ireagul acesta prin sinul
dumbrhvei, toate inimile gemeau aphsate de
tristeth grea. Cuvinte nu se audeau, numai
suspine . . . . Asa-i, caucl suspinh o tart de
durere . . . .

Sicriul l'au asedatu in inima lacului.

Iii umbrele crangului eartt a luatu locau
suflarea phcei, in Were neturburath.
DC.

Dracill atraru1.
Inteleptii Ardealului s'au opritu pe o elm* sh, se sfritueasch, cum se duch tara de
acum inainte, i s'au intelesu cu totii asa :
Ziria-i copila lui Gelu, a alesului terei.
ea-si a alesu sotu. Apoi duct si-lu a a:
lesu densa, elu sh fie si alesul nostru!
Numai Dracul, satrarul, a intrebatu :
Da cine-i clii? Eu toath taxa o am
chlatoritu, i cunoscu si pre Tiplesci, si pre
Cornesci, i pre Floresci. Asa sciu pre ficiorii lui Danu, pre ai lui Tincu, i pre ai
lui Corbu; sciu pre Poruti, pre Pintea; sciu
cine-i Oprea, Ranta, Clitu, Tunsu, Negru,
Butu, cine-i Oncu, Ursu, Romul, Palandu,
Ciuru si Bulatel. Mai sciu pre multi alti
voinici tari si cu capu. Dar pre smeul acesta nu-lu am vedutu niciodath; nu-i din ei.
Ticlu a respunsu
Da nu-lu ai vedutu, ch numai Ia Ziria
se uith cu grijA; dar jelea nu-lu scutura nici
ca pre noi. Noue ne trebue unu alesu tare;
la Ungu in tura Panoniei au mai remasu

www.dacoromanica.ro

MUM.

188

magori, trebue s1. stitmu . incini de bathe.

Sa-lu alegemu dard! Copiii lui vor fi copiii
Ziriei, nepotii lui Gelu, celui viteazu; voru

crese in toate invtdturile i deprinderile aSA-lu alesilor, i voru fi alesi i ei.

legemu dard, !

Btrnii s'au infdtosatu la Ziria, si Palandu a sucitu odatd din mitstete, a pitsitu
inaintea ei, i a grditu :
Fiica liii Gelu! Sfatul bardnilor a judecatu sa vie inaintea fetei tale, si sd-ti qica
Muma Wei; adeve'ratu : Onerd, mumit, dar a
mai judecatu sfatul, c dupd ce tu ti-ai alesu
sotu i aprarttoru, noi asemene sa-lu alegemu
sd ne fie Domnu i indreptMoru, de cdte ori
se va sfatui i intelege cu unn sfatu din bit-

tranii neamulni. S. fie cum a fostu Gelu!

Ziria a respunsu :
Eu treinuru, cand gdndescu la domnie.
SA ye respundd sotul meu. Ce va voi dOnsul, eu voiu ascultit.
Acum s'a ardtatu sotul Ziriei inaintea 1)6tranilor. Florea, marele logofau-i a vestitu :
Doamne ! Sfatul semintiei noastre eatd,
te alege noue Doinnu, v6delidu-te alesul domnitei, i incredintIndu-se, cd esti din nearnul
nostril.

Sunt romanu
din inimd!
S trdesci, (Tara! i sd ne duci la dile
fericite si la mdriri !
Dracul n'a strigatu : Sd, trdesci !" cum a
auditu, cd, a respunsu : Sunt romdnu
din
inimd", Dar Florea a disu :
Sit scriemu aseddnAntul, si sa-lu iscitlimu; apoi
ddmu Alesului, sa vada, cit
noi l'amu alesu, i sa-lu iscaleascd i elu, ca
sa vedemu, cd i elu primesce.

Asa sd, fie ! au respunsu cu totii. Nu-

mai Dracul nu.

Florea a spusu logofetilor celor mici, cum
si cum; si aceia an scrisu apoi aseddm6ntu1
neamului en sotul Ziriei, drept alesul s6u.
I36tranii l'au iscdlitu; numai Dracul n'a vrutu;
apoi l'a iscdlitu Ziria, si pe ulna l'au ascernutu inaintea Domnului, sd-lu iscdleascrt.
Elu l'a iscalitu in fata neamului.
Florea l'a luatu sd-lu ceteascrt i iscdlitu.
Toti ardeau, sit audd, cum se numesce alesul.

Plna ceted Florea in audul tuturor, multi

diceau intro sine:
Aeuma stt vinit mamonul de Tuhutum
cu belzeburnii lui !
Florea ceteh acum iscalit.trile. Cand a
cetitu : ,Ziria," toti au tdcutu ca pdin6ntul, asceptandu fart suflare iscMitura de pe
!

urmrt.

Florea ceti :

Sotul Ziriei," i acuma numele :

Tuhutum !"

Tunetu a fostu asta ??

Tunetu cu-

tremuratoru.

Toti s'au scuturatu de numele, ce au auditu, in toate inchieturile, ca de o vorbd cu

farmecu afurisitu, ce ca o loviturd, fioroasd-i
a impinsu, de au pasitu inddrdt unu pasu,
ca de o putere nevOutit diavoleascit. Ochii
lor aruncau fulgere asupra fetei spdrietornlui; si nninele lor au sburatu Ia capul sabiilor

Pre Ziria o a lovitu o spaima "ca de t Isnetu.

i a aruncatu odatd, ochii spre
soul sea, gangdvindu:

Tuliu

www.dacoromanica.ro

TIMIITIIM.

189

graiul, si-i a in-

nu mai sunt, eine am fostu, V'am i juratu,

ghetatu privirea. A vrutu, sa' misce, sa'

sboare departe, ca de spArietorul noptilor; dar

ca sunt romanu din inima. Eata, dau maim

cu voi cu toti, ca sa sciti, cine-su.
Romnii-si au dusu dreptele de pe capul
sabiilor in dreapta lui Tuhutum. Dracul se
pusese in urma tuturor. Dupa ce-i a strinsu
mgna Tulmtum, i-a qisu :
Dracule, chiar diavolesce m'ai strinsu
de nuiiiit.
Dracul-i a respunsu

G-roaza-i a

amutitu

a intepenitu pe locu, ca in groaza visurilor

celor turburate. Sufletul 6i ardek in cugete
musctoare :
Tuhutum !

Tuhutum!

Care a sfargmatu pre Gelu, pre tatal teu

celu bunu, la care te inchinai ! Tu-lu ai sdrutata! tu-i ai jurata iubire ptinI la mormntu !
Tuhutum ! care-ti a taietu
pre fratii tiei cei scumpi,
tu-lu ai alesu de sotu! mai malt cleat frate !!
Tuhutum! cave a sfarlmatu in focu si
pojaru pragurile terei !
tu-lu ai fcutu
I

Domnu neamului tett I

Cugetele aceste-i spgriau sufletul, ca nisce

vulvoae aprinse,
si se inv'atek lumea
inaintea ochilor ei.

Dar par'cI-i strigh acum unu graiu :

Tu ai afurisitu pre celu ce a
tttietu pre Tuhutum !
Ai afurisitu pre
tatAl teu, pe cand se apIra, de Tuhu! ! !

tura !

Atunci 6i venI, ca si cum i s'ar risipi cerul asupra capului.

Doue mume o au prinsu in brute, i o au
luatu de acolo.
Cum au strigatu i armatii cu totii, scr
nindu in dinti cu amenintare :
Tuhutum !! !
grgitu :
Fratilor !

elu a-

De ce ye scuturl numele

meu inteatata ? S sciti, ca' numai numelemi-a remasu din cb.'t cram de re'u. Ziria m'a

i eu numai la ea me inchinu,
decand o am ve'clutu, de cdnd i-a fostu mill
imblitutlitu.

de mine, vyndu-me odata la perire. A.cuma

A na invOrtitu toate armele, Doamne,

mi s'a iutaritu mana . . .

Tuhutum s'a grabitu la Ziria,
gill de
departe cu blandcp ingrijita :
Domnipi . . . Domnita sufletului men!
Ziria se scutura de spaimd, i-i intoarse!
ui

fata intr'alt1 parte, tremurAndu de groazd. Elu

undt :
Zirio !

Am data mdna cu toti fratii

tci. Acuma sa dau maim de pace si cu tine...

Nu me auqi ?
Cum ai datu mana cu fratii mei? La

0!

Almasu?

Zirio ! uita-te la mine !

Si pre

mine m'au taietu. Asa-i in batae. Uita-te

numai odata la mine !
Groaza mi-i, i ca te audu! Aidemu!
aidemu de aici ! S nu-lu audu; sa nu-lu ve'clu;
ca nu sciu, cc, imi muca sufletul ! 0 ! . . .
Aidemu ! S nu-lu ve'du mai malt ! el numi asu mai put dcslipi ochii de elu;
ar strigh urgisire cenusa fratilor mei;
aru strigh bla'stemu oasele lor! . . Aidemu
departe de aici ! . . .
Si Tuhutum n'a mai ve4utu pre Ziria mai
!

mult.

Cum se duceit (Musa, fail sa-i flica unn

siuguru cuvOntu dulce, elu s'a uitatu, s'a uitatu dupg. (Musa indelungu; i cum nici nu-si

www.dacoromanica.ro

TIIHIITIIM.

190

a intorsu ochii ind6rat catra elu, cu o sinelu s'a uitatu pe

gurt privire macar :
acolo, pe unde o a v6dutu perd6ndu-se indepartare, ca si cum ar fi tot mai asceptatu,

unu mesteru anume pentru mine.

Eatit-lu,

imi mai cunoasce mana.

Sfatul s'a adunatu la Jilau.

Tuhutum

sn-i naluceasca fata uittindu-se la elu; ori sn-i

legile.

pa0 ca-i aude graiul, cum l'ar chemh. Dar

i priveh in intinderea departarii. Si asculth sborul v6nturi1or;
departarea nu-i arath nimica, i vOnturile nu-i
aduceau de veste nimica. Departarea luminoasa
ilu ingrozeh cu intunerecu plinu de sparietori
cum steteh nemicatu in locu,

si

mutia tiicerii iln scuturh ca urletele ma-

monilor de supt pame'ntu.

Peptul mi i-se nalth odata in suspinu sugrumatoru; apoi sopti in durere ne mai purtata :

Te ai dusu! te ai dusu!! Zirio!

M'ai parasitu! . . . 0 ! sburati ! dara, vci,
fromusetele unui visu rapede de fericiri dulci !
Si mie
ah ! pustie-mi remane mie
lumea asta, i intunecata! ! Sbori fefice, dark
visu frumosu! Sbori fericitu! i eu
me
ingrozescu singunt de ceea, ce me voiu face acuma. Au sburatu clanit blandetele ! S'au
dusu . . . si en
eara-su
Tuhutum !
Earit-su eu !
Aidemu la Jilau;

Acolo an remasn legi neiscalite. Sit le iscrtlimu ! Tuhutum s'a intorsu ultra Dracul,
si-i a qisu:
Dracule ! de ce cantaresci topoarele acele ? Da-mi mie unul.
Le cantitrescu, sa vMu, mai pota invrti. pre acestu mai mare ? Eata-lu,
daca-ti place.

s'a pusu in frunte,

logofetii au cetitu

Iscalesce acum, Tuhutume, dise Tunsu.

Cum de incepi a-mi strigh, ce sit facu ?

Dar tot voiu asculth de vorba ta, i voiu face o iscalitura.

Tuhutum sburh cu toporul ridicatu, si sfarama pre Tunsu inteo clipitit.
Toti s'au ingrozitu, i van aprinsu la cu,rete in clocotu amaru. Dracul a remasu ca
peatra; numai din sprancene apast peste ochi.
Tuhutum mai vorbi :
Legile aceste nu le voiu iscrtli; cit nu-mi
placu. Win face eu legi. Palandu i tu, Florea, plecai indata la Arpadu vizirul, sa-mi
trimitit sfetnici magori. Eata Botond, singuru a remasu din cei patru, ce-mi ptizeau
cortul. D6nsul va va arath drumul pana la
Arpadu Ia Ungu.
Florea nu s'a mkcatu, ci a respunsu :
Scimu i noi merge la Unga ; day nu
ne omu duce. Nu ai tu aici sfetnici de ajunsu?
Nu-i colo Marcu, cclii inteleptu ? Nu-i Drusu
din Teocu ? Nu-i Boiu din Lona ? nu-i Dracu

celu mult umblatu? Nu-i Cicul de la Oltu ?

Nu-i Buhatelu, Danu, Cuzn, Tanya ? toti
i preceputi ! Nu-i Crisoin ? Oltea,
Closcu, Mogu, Palandu, Sulu si Belcu?
minteosi

Dracule, acuma sit tai pre Florea; ca

Dracul a resnu-mi place, cate vorbesce.
punsu :

Dar nu-i pentru mann' de omu toporul

acesta. Da-mi-lu pre celu mai usoru, ca se
invilfiesce mai rapede.
Pre acestu mai greu mi-lu a facutu

i mie nu-mi place, sa taiu pre Florea.

Nu-ti place, sa asculti de Tuhutum ?
Nu!
Asa ricni
Te spulbera dart acuma!

www.dacoromanica.ro

191

TUHUTUM.

Tuhutum, ca turbatu, si a saritu spre Dracul, cii ochii sclinteindu, si cu toporul ridicatu; si-i a isbitu cu taisul earl frunte
intea
Toti au pocnitu in picioare, i
doua clipita au vOutu pre Tuhutum cai le nalucea anca in
diMdu indar6t
inchipuire, cum li se nazarise toporul lui
Dracu sburandu ca fulgerul, i intalnindu-se
i pocnindu-lu in-

in aeru cu al lui Tuhutum,

Na noi, Zirio. Elu ne taia pre noi ;

toporul cel din mana lui a sburatu spre
elu ind6rat.
0! !
Numai atata mai put grai Ziria in durerea ei ardOloare ; i nu audi, ce mai dise

Belcu ;

ci cto in bratele a doue femei.

Belcu a cetitu apoi unu juramealtu in audul tuturor ; si cum ceteh, toti diceau dupri, elu:

Bata, ca ne-amu adunatu toti noi, capeteniile neamului romanescu, i asedamu jurame'ntu aici la mormiintul lui Gelu, i juramu, cit r61.1 amu facutu, alegandu none

de'rat.

X.

Sullarea piicii.
Pintre umbrele fagilor dinteo fund, tacuta pribegesce o umbra singuratica suspinandu,

si se retacesce peste puntea de pe braul unui

lacu rotunda.
umbra Ziriei.
Umbra aceea e Ziria,
Cine o vede odata, plunge de mila ei ; si se
tot duce; nu se mai intoarce ind6rat sa o
vada', ca sit nu moara de jelea ei.
Dile intregi steteh pe malul lacului, cu ochii cufundati in pami'mtu ; i grain nu trecea peste buzele ci. Peptu-i purth dureri uriase, ce nu au graiu, chinuri, ce nu au nume.
Odata se scutura din nemiscarea inmarmural, i
zari, cum venea unu sireagu
mare de jelnici.
Cine s'a fi mai dusu de pe pame'lltul
acesta ?
Inima i se stringeh ca sub muscaturi de focu.
Belcu, marele postelnicu, cu p6rul albu, a
graitu

domnu pre unul din neamu strainu ; fie si socal domuitei!

i eata, cit juramu, ca flu
vomu mai face, cum amu facutu. Juramu tare si in numele nepotilor i stranepotilor
nostri, ei jurandu prin garde noastre, i prin
gandurile noastre, sit nu se pomeneasca in

vecii viitori fact cu sulletu din semintille

noastre, care ar face cum amu facutu noi."
Asa dara ridicamu afurisenie, Ion de spaiafurisenie sa fie ! ama si de invelatura:
furisenie i blastemu sa cadd asupra capului
aceluia, care an mai dice, si ar Altus' in
neamul nostru, sa calce juramatul, ce amu
juratu, i sa-lu fact prafu si pulberc in sama
v6nturilor uitarii."

Asa amu juratu ;

asa juramu

asa

vomu jura in gandul nostru, si in fiii Hon

nostri."

ama scrisu asedamiintu, drept dovada

Zirio ! Cerurile au scrisu, cit ura noustra cart sa' vie vOduva ;
i Ziria, cea
suprata, sa se deslege din greutatile cugetelor sale . . .
Oh ! L'ati tiliatu

.... .

si pomenire."

Ear de iscalitu iln voam iscitli chiar pe

si voru intemormOntul lui Tuhutum;
lege toti cei ce voru incelege . . . si se va
precepe mintea lor."

www.dacoromanica.ro

TIMUTUM.ESPOSITIUNEA ARTIMLOR IN VIATA LA BUCURESCI.

192

Si pentru aducere aminte in toti vecii viitori, vomu intemeea locarri aici ; i st le fie
numele Isaleu," st se scie, cit aice ama

Espositiunea artiOilor in viata

iscitlitu juram6utu1."

Deasupra micii galerii de tablouri din academia din Bucuresci, se cetesce titlul pornposu: Espositiunea artiOilor in viap
Nu

Si eatt, cit isalimu toti cei ce suntemu

fatt :"
Eu, Belcu, mare postelnicu, apoi en, Palandu, mare hatmanu, i eu, Cria, mare pdharnicu; Ticau, mare visternicu; Florea, mare logolau ; Drusu, mare vornicu ; Boiu,
ptralabu ; Dracu, atraru; Cicu, spttaru ;
Buhatel, cornisu; Cuzu, stolnicu ; Danu, logofelu ; i noi : Tancu, Cloru, Sulu, Oltea,
i Mogu."

Toti amu isalitu.*

Printre umbrele crtngului celui pacinicu a
mai pribegitu umbra Ziriei, iru de ani. Si
cum treceau ani dupt ani, valurile fiorilor din
trecutu s'au dusu de pe fruntea ei ; i fata
ei lumina numai in rale de zimbetu seninu.

Intr'unu tIrdiu au ajunsu trei marmure pe

uscatul din brtul lacului celui rotundu. Trei
umbre s'au liniscitu sub petre de sbaterile
vietuirii pe fata ptm6ntului.
Dar roata dilelor nu sta, ; i stinga
turei nu se opresce.

ftp-

In irul anilor s'au resturnatu povoaele de

pe costile dimprejur, au intorsu cele trei marmare cu capu in jos, i le au mtturatu in
parti necunoscute. In locul lor 'i-au stpatu
drumu spumele povoaelor; i dau p'acolo valuri peste valuri, fart adormire.

I. Pop Florentin.

la Bucuresci.

s'ar crede, dupt aceastt firma a in iru de

secule provinciele Romane au avutu pictori
i sculptori vestiti i a in academia de Bucuresci se espunu numai operele artitilor ce
traescu tnct, pentru a se put judeca duct
ei au urmatu, ajunsu sau intrecutu pe nemuritorii lor predecesori ?
Aa Ans6 iubesce
generatiunea presentit a-i impodobl cu tit-

luri i numiri strtlucite nisce mici merite indoelnice i on citt ar protesta foaea noastrt
contra acestui abusu, elu ii urmeaza calea
cu o consequentt imperturbabilt. Cc amu

crede noi despre cei Mani, and, espuindu

nisce icoane de altaru nou zugrtvite, aru fi
disu cit facu o espositiune a art4tilor in
viarci? . . . ce voru dice urmaii notri despre noi?
.

Dar st last= aceste reflectiuni care

ne

se impunu totdeauna and audimu fanfarele

cu care se buciumt meritele noastre literare
i artistice presente, i sit aruncamu o privire asupra tablourilor i desemnurilor espuse,

ale aror num6ru tota!u e de esedeci i trei.

De D. Aman sunt doue tablouri : Unul
representt nisce neguptorese care andu juvaeruri intr' unu hareinu i altul intitulatu:
unu kescaru. Celu Anttliu tablou face efectul
a nu fi isprilvitu : grupul din dreapta unde
se tinu negutlitoresele a reeitu mai bine,
ear celu stingu ne pare cu totul greitu ;
femeile din haremu privescu cu indeferenta
dinaiutea lor, and ai crede cit tocmai juvae-

www.dacoromanica.ro

ESPOSITIUNEA ARTI$TILOA IN YIAT.X. LI BUCURESCI

rurile i podoabele ce li se aratI ar trebul

a le intereseze. Figurele lor sunt reci i atIt
de putin espresive incat una samara cu alta.
Dei lumina cade numai asupra unei parti
a camerei, umbra nu se vede : pe ici pe colo
e indicatI, dar nicIiri executatI.Rscarul ne

mai slabu Inca i in idee i in

forma. Fundul tabloului e vagu: nu se cupare a

fi

noasce duel aglomerarea de colori din fundu

represintI o stinca sau o casa. Umbrele sunt
greite : dupa cum cade lumina, pe'scarul nu
ar trebui sa fie acoperith, de umbra : elu e pe
malu, lumina se'ntinde asupra totu ce este in
juru, numai elu e negru fall a se sci pentru ce.
D. Stancescu espune vo optu desemnuri i
pastcluri destul de bine executate. Portretele
sunt asemenatoare, mai cu snag. ale D-lor
Alexandri i I. Eliad Rldulescu. AIt valoare artistica nu trebue cautata.
De D. Leca este batIlia de la CIlugareni, tablou mai vechiu, cunoscutu de mult.
Meritul lui a fostu contestatu chiar de aceia
care la unu tablou cautI mai mult RomaTIcetuu despre dasul.
nismu decat ante.
D-nii Dan, Florescu, Hen(ta, .21Idrinescu,
Verussy, Constantinescu i D-na Polisu espunu mai multe portrete i desemnuri unele

mai bine, altele mai putin bine esecutate.

Portretul Domnitorului (Verussy) 1111-i tocmai
asemanatoru. Portretul parintelui Genadie

(Constantinescu) pare a fi reuitu : figura c

expresiva i caracterisca; maim clreaptI ans6.,

ridicath spre binecuvatare nu e depliu executata.

.D. lifarinescu espune unu tablou representandu fructe ; D. Popescu una altul representIudu unu costumu romiinescu din 'frau-

193

silvania i D. Trenk doue tablouri mitt pitheta de pe malul Dunarei" i virful Inncei la RucIru." Toate aceste cu merite relative.

Afar/ de tablourile acestor Domni, se gIsescu Inca doue tablouri de D. Ttdrescu i

douetleci i epte de D. Grigorescu. Unu tablou a D-ltd Tatarescu e unu portretu, ear

al doile representI pe Hagar cu fiul ei Ismail in pustiu." Ajunsu la acestu tablou privitorul se opresce cu multImire. In mijlocul
pustiului sta Hagar cuprinsI de groaza i

desperare. In stinga ei mai in fundu doarme

copilul pe panAntu, ear in dreapta sta Ingerul i cu o figura de bunatate i cereascI
mangliere i aratl isvorul cu apa care-i va
alina setea. Pustiul, figurele, espresiunea,

gruparea, toate sunt bine. Imputarea cI s'ar

fi data copilului unu capu pre mare nu ne-a
pIrutu justa. Mai degrabl s'ar put gsi
ca colorile sunt pre vii i ca contrasteazI
pre mult. In imbrIcamintea femeei Hagar roul, galbenul i albastrul stmt de sigur pre
vii unul litngit altul. Ans6 peste asemene greeli de forma, ici e posibil a trece mai uor,
cand de gasesci in Eta cu o idee, lucru ce in
toate tablourile ce amu mentionatu pan acum
s'ar cAuth in zadar.
Ajungemu acum la D. Grigorescu pe care
ilu cullosceatuu atat din teo visit:4 cc fIcusemu
cu multi ani in urma la monastirea Agapia din
judetul Neamtu, cat i de la espositiunea universalI din Paris. Multimea tablourilor espuse de acestu doninu nu te pune atat iu
mirare, cat multiplicitatea sujetelor. D. Grigorescu s'a incert;ata in toate ; are tablouri
(de ori ce nirinime) representandu peisagiuri,
fiori, portrete genre" etc. Atat, ntuartil,

cony, Lit. An. IV. No. 12.

www.dacoromanica.ro

ESPOSITIUNEA ARTI$T1LOR IN VIATA LA BUCURESCL

194

at vi diversitatea sujetelor nu credemu ca

vorbescu in avantagiul pictorului. Ele doveAns o actidescu activitate, ce e dreptu
vitate pripitd, neabdItoare, ce se constatd
uvor la unele tablouri care nu paru ispavite.
Ear diversitatea docurnenteaa, nehotarire,
necunoscintd despre adev6rata plecare vi inconstanta in dispositiunile sufletesci. Aceasta

sujetul p6atuesce.Acceeavi grevald se vede

vi la portrete. Marele banu Constantin Nas-

turel ar fi pre bine, dar

vi

aici

valul cu

care e incinsu nu e ispavitu in detailuri. Asemenea nu credemu ci adev6ratu1 te're'mu al

pictorului se fie sujete ideale precum laamundoue le place jocul sau o floare intre flori.
Nu se poate dice c. aceste tablouri sunt

Ans6 este grevala generatiunei noastre, gre-

rela, daru aru put fi mult mai bune. Ade-

ce resare mai mult Ana in literatua

ve'ratul t6re'mu al D-lui G-rigorescu ne pare

a fi ava numitul Genre." Femeea care
toarce e bine fla contestare. Carul cu boi

vald

D. Grigorescu sufere i elu efectele

atraosferei in care taimu cu totii. Mai
este vi altu pe"catu al generatiunei actuale
de care pare a fi atinsu vi D. G-rigorescu :
vi

pre marea incredere in sine : Precum se v'edu

in literatura vi in politica' materiile cele mai
i superficialigrele tractate cu o uurin
tate (pentru a nu intrebuinta unu cuvgntu

mai aspru) neiertate, ce se intemeeaa pe

speranta nedesvOitei culturi a poporului care
nu va sci sd, deosebeasa adeve'ratul meritu
de aparentd meritului ; asemene vi in picturd. Deacolo varietatea, cantitatea producerilor, deacolo aparentd strAucit i lipsd de
Dintre tablourile D-lui
meritu interioru.

Grigorescu acele de genre" ne paru preferabile i socotirnu a la aceste ar trebui pictorul a se aplice mai cu samd. Florile sale
laudate i premiate nu ne-au pla'cutu. Buchetul

de flori de ampu ant de

ldudatu,

nu e bine : florile sunt vterse vi mai cu samd

acele din villa nu sunt decdt pete albe. Altul representIndu fructe : persici, struguri, ar
fi bine in grupare i in colori, -ans6 nu e
p6catul generatiunei. Altul reispavitu
presiatIndu nisce aldmdi nu place din causa
uniformitItii colorei rove. Altu tablou represintlindu fructe e mai variatu devi aici

asemene. Privindu tabloul, iti este ca cum ai cetli

unu pastelu de a lui Alexandri : natura ti se

presintd ochilor cu toatd realitatea ei ce-i
dreptu nu ava cum o vede ochiul omului fr
inchipuire sau fdra, pdsare, dar cum o addncesce privirea mai p6trunytoare a artistului. Cu multdmire te opresci i dinaintea
unui peisagiu

din Vlcea: ampu intinsu,

corturi tigdnesci, in depdrtare o cumpand de

toate luminate bland de soarele ce apune
acestu tablou aduce aminte
de poesia lui Alexandri Baraganul," cunoscutd, lectorilor novtri. Sfirvindu sa, nu
uitmu Laptarita, copilii tt'3ne'rd ce stii in
unghiul unei strade i privesce . . . la
eine ? i gandesce . . . la ce? Compard ea
frrnta'nd,

in mintea ei fericirea tredtorilor cu starea

nefericitd a ei ; sau sboara, gandul seu departe spre unu chipu care s'a presentatu
odatd mintii sale si de atunci nu s'a mai
vtersu ; sau insfirvitu nu gAndesce la nimene,
ci in nepdsarea vristei sale, lasd imaginilor

deosebite libea intrare in mintea sa de copill pentru au forma, tesaurul amintirilor

din care se hanesce vrista mai inaintatd,
and impresionabilitatea se vterge vi lumea

www.dacoromanica.ro

ESPOSITIUNEA ARTI$TILOR IN V1ATX LA. BITCURESCLDESPRE OM LA CREATION."

Cine ar pate
deslegh enigma ggndurilor tinerei Igptgrite dupg fata sa atgt de placutg, dar

esterioarg,

Despre opul La Creation"

te lasg rece?

(le Edgard_ Quinet.

atat de inchisg orhiului cereetatorului?

S. sfirsimu cu acestu tablou, aci nu in toate

La Cration par Edgard Quinet 2 vol. gr, in 8-o 1870,

Paris, Librairie Internationale,

a isbutitu pictorul atgt de bine ea in acesta

altele suferu de gresala gralairei.
Inceputul galeriei e micu, dar e unu inceputu. Meg urma ma fi mai mare in valoare,
nu se poate judech i ne place a sperh totdeauna ce e mai bine. Anse pentru a ajunge
la mai bine n'ar trebui sg s'audg cuvinte ca
urmatoarele, rostite de Ministrul instructiunei publice la imptirtirea premiilor in Innie 1868:
In dioa solemng do astridi cu dreptu a
fostu a se aminti numele acelor genuri mari
ca Apeles, Cimabue, Raphael care au lasatu
si

lumei

i posteritItii lor opuri mari ale ade-

verului i frumosului. Noi in modestia noas-

trg nationalg (?), adorgndu aeeste mari nu me,

nu vomu uith, a insenana in istoria literilor(?!)
.neastre pc acele ale Anzanilor, Tateirescilor,

Lecilor i altora etc."

Cu asemene cuvinte si asemene comparatiuni se stricg micii nostri incepetori, nu se
incurageazg. A ceste cuvinte dovedescu nu numai lipsg de modestie, dar chiar lipsg, de pudoare.

Dacg eel putin aru remane numai rostite asemene cuvinte ca sg, se uite cgt mai eurendu, dar

ele se tiparescu in Monitorul Oficialu," cadu

si in maim, strginilor apuseni pentru care limbs,
noastrg, acum nu mai este unu ce necunoscutu si

au tristul efectu de a arunch asupra poporului

nostru velul ridiculului si de a umple inima
acelor bine simtitori cu adgmcg naghnire.
Bed.

195

IL
In ce se deosebesce conceptiunea omului
despre natura, in urma deseoperirei cg natura

are o istorie, de ceea ce o aveh mai inain.

te ? Aceasta este intrebarea capitath, de care

stau legate toate gandirile espuse in Quinet

si a cgreia respunsu ne-lu dg elu insusi in

modal urmgtoru : Deosebirea consistg in aceea

nhtura, din superficialg ce erh mai painte, se sapg spre a pute fi vedutg din cresceca

tu plug in bag, de la inceputul lucrurilor." *)

Sa-si inchipue cinema pentru unu momenta

el nu cunoasce decgt locul in care s'a ngscutu ; pentru elu lumea toat e cuprinsa in
acelu locu. Clndu -vedul sau audul vinu de-i
imboggescu sfera de idei, aceasta se tot intinde, si omul se gig intr'o lume din ce in
ce mai mare, mai variatg in formele si aspectele sub care se presintg. Mintea lui se
imboggtesce en gndiri noue, jocul si coinbinarea ideilor sunt mai puternice, siinimintele mai cu resunetu in sufletu, dorintele si
nazuintele omului mai mari, potrivit cu lumea cunoseutg lui, in mijlocul cgreia are sg
le implineasel si din sinul cgreia va suge puterea trebuincioasg pentru implinirea lor.
Omul poate intinde cunoscirgele sale despre
lume in spaciu si in timpu : in spaciu prin
I I p. 34.

www.dacoromanica.ro

196

DESPRE OPUL LUI EDGARD QUINET LA CREATION."

cunoscinta pdrantului pdnd in amdnuntimile

sale, apoi prin afundarea in spaciurile ceresci;
in timpu prin reamintirea timpurilor trecute
cu faptele si evenimentele lor. Sciinta presentului, ori cat de mare e, nu se poate asemanh cu acea a trecutului; cdci sciinta presentutui are de obiectu lumea precum este,
acea trecutului tot aceasta lume mare, imensa, Anse' nu cum este in unu singuru momentu, ci cum a fostu i s'a schimbatu in
sirul nesfirsitu al timpurilor trecute. Istoria

contra mersului lucrurilor, sau in ocupatiuni

care nici nu ajutd nici nu inlesnescu prop.sirea. Pentru a intelege ans 6. morsel lucrurilor in presentu i tendinta Ion in viitoru,
trebue cunoscute legile desvoltarei omenirei
in genere si a popoarelor in deosebi, pentru
ca din aplicarea acestor legi asupra presentului i viitorului sa deducemu calculele noastre asupra intdrupldrilor posibile, pe care apoi

deci are unu mare efectu asupra spiritului

omenescu. Cu cat acesta se afunda mai de-

Aceste legi

parte in seculii cc nu mai sunt, cu atata cresce

sfera gandirilor sale, cu atata mai puternic
simte individul cd. face parte din unu tau
din ce in ce mai mare, si din intinsa privire cc se deschide sufletului lui, capdtd o putere i o incredere tot mai insemnate in
propria lui valoare.
Acosta e iins6 efectul mai mult moralu
a studiului trecutului, si de locu nu este singurul ce decurge din elu. Prin cunoscinta trecutului omul devine in stare a-si intelege presentul si a dominh viitorul. Aceasta s'a spusu
de multe ori; e vorba Anse' O. se inteleaga pe
deplinu.
Ne nascemu in o stare de lucruri

care nu a fostu totdeauna astfeliu cum o aflrtmu, si care nu ramane astfeliu nici milt
singuru momentu. Pentru a intelege care trehue sit fie regula noastra de purtare in mijlocul miscarei generale ce duce pe omenire,
pe popoare, pc individi inainte, trebuc sa
p6trundemu cu spiritul nostru in mersul Incrurilor insui. Atunci vornu pate sa lucrdmu
astfeliu incat sa athicemu la indeplinire cele
ce desvoltarea aduce numai decdt cu sine, si
nu vomu paradul puterile noastre in lupte

sa ne silimu a le paralizh dad, sunt role, a

lc grdbi implinirea dacd sunt spre folosu.
a le desvoltarei nu le putemu
anse" deduce dealt din studiul faptelor treatte, din studial istoriei.
Cunoscinta lumei trecute, pe de o parte
inaltd deci spiritul generalu alu timpulai, marindu lamea de gandiri si de simtiminte in
a cdrora jocu si combinare sta viata si propdsirea
pe de alta ne descopere legile desvoltarei cu ajutorul cdrora popoarele vora
puti; sa calce in mode mai pacinicu pc calea propsirei t i sd realizeze cca mai mare
suma de fericire ce le este date de a gusth.
Ori ce intindere dar in cunoscinta lumei
trecute maresce ambele aceste resultate penult binele i fericirea omenirei.
Para in timpurile din mina se cunosceit o
mare parte din universul ce De incunjoara,
globul pe care vietuimu in intregitnea sa, si
trecutul neamului omenescu pana la unu punctu
uncle, in lipsa de cercetare sciintificii, poesiei

religiunei le placeh a-i pune inceputul.

Prin descoperirea ca natura are o istorie,
se mdrl de odatd in Mill modu uriesu, intinpi

derea cnipnlui gandirilor omenesci. Omul VI-

dl cd nu numai neamul seu are o istorie atat

bogata, ci pamentul intregu, fie ce

stalled, fie ce munte, fiece riu ; elu se increde

www.dacoromanica.ro

DESPRE OPTJL LTI1 EDGARD QUINET LA CRLATION".

dinta, din ce in ce mai mult de nespusa bogatie a faptelor petrecute pe pamOntu a'nca
inainte de venirea sa, intinse ideea de desvoltare, de istorie nu numai panAntului ci si
sistemului solaru si universului in genere, si
astfeliu adnugi o lume intreagn de o marime nespusa, lumei cunoscute pang, atuncea de
Ce era imbogatirea sufletului omenescu
elu.

din descoperirile lui Vasco de Gama si Columb asemanate cu imboggirea resultatn din
descoperirile geologice i paleantologice ? U-

ride aduceau la cunoscinta omenirei cdte-va

intinderi de pamntu cu plantele, animalele
noue i oamenii de pe ele ; cestelalte imbogateau sufletul cu nenum6ratele revolutiuni ale

globului intregu in timpu de milioane si bilioane de ani, cu formele cele nespusu de

variate i necontenitu schhnbatoare a muntilor, lacurilor, nirtrilor i continentelor intregi,
cu o suma de specii de plante i animale, dis-

parute, in sirul carora omenirea intreagn cu

toata desvoltarea ei nu pare cleat ineeputul
mud episodu!

In 1egtur CU espunerea facuta putemu

spune cu Edgard Quinet: Jnainte de a fi aruncatu ochii asupra acelor lumi anterioare,
eramu ca omul ce nu cunoasce decat istoria

satului seu de and s'a aseqatu tatal seu in

Prin istoria naturei amu regnsitu leelu.
gaturile de origine nu numai cu neamul omenescu darn cu lurnea insa'si."*) Aice e marea valoare a descoperirei. Istoria nu mai incepe cu neamul omenescu, ci cu globul nostru
cu cea ant6iu sanAnta de viata depug gna in sinul materiei-gazoase ce se condensa in corpuri ceresci.

) I p. 24.

197

De atunci i pan g. la omu gasimu unu

siru de forme din ce in ce mai depline, care
incepu cu celula simpll i sfirsescu cu omul.
Aceasta disvoltare treptata a organismeloru
merge totu intru una cu desvoltarea globului
insusu. Fiecarei perioade a revolutiuniloru
pame'ntului, ba fiecarui strat de malu depusu, corespundu specii de plante si de animale deosebite, si att de caracteristice,
incrit acele resturi de a,]imale sau plante
s'au vOutu a fi semnul celu mai siguru pentru recunoascerea paturiloru panAntesci din
deosebitele timpuri. Indata ce forma suprafetei parantului se schimba, se schimbh i acea
a organismelor de pe elu, dupn legea geneori ce organismu trebue sa fie in arrald
monie cu mediul in care se afla; altmintrele se
modifica sau pere. Aceasta se si intampla:
in urma unei revolutiuni a pam6ntu1ui gasimu in stratnrile noue, sau formele modificate a tipuriloru vechi, sau tipuri cu totul
noue fiindu c cele vechi s'au stinsu. Revolutiunile scoartei panAntului nu s'au flcutu
totdeauna in acelasi modu. Une ori schimbaffle erau incete, implinindu-si in timpu de
secule in modu mai nesimtitu ; alte ori innltarea pripit a unor munti uriesi, a continente intrigi, schimbau in scurtu timpu aspectul painentului prtn la necunoscutu. Gradul schitubtiriloru in organisme fiindu i elu
proportionatu schimbariloru incunjurimei, urmeazn, citi dupa cum revolutiunile erau mai
grabnice sau mai incete, mai puternice sau
mai slabe, asemene erau i modificniIe organismelor mai rnpeli sau mai lente, mai usor
sau mai adanc srtpate in formele de viatn
presurate pe pitinAntu. Intru cat starea modificata a para6ntu1ui permit& speciilor din

www.dacoromanica.ro

198

DESPRE OPITL Lill EDGARD QUINET LA CREATION."

perioadele precedente a vietul si de acumu

inainte, cle se pilstrare' modifichndu-se intru
ceva pilna in dilele noastre unde formeaza

cu toatele impreung fauna si flora epocei de

asthdi. Speciile care nu putur6 resisth mofichrilor, disphrur6 cu totul, i ne sunt cunoscute numai din urmele i ramitsitele lor
impietrite in stilucile i straturile geologice.

deci animale care impoporeaza astadi supre-

fata pamentului nu s'au produsu cu toatele

in acela0 timpu. Fiecare specie apartine
unei perioade deosebite a pamOntului, de uncle

a venitu panh in dilele noastre modificanduse mai mull sau mai putin. Astfeliu scoica a remasu din unu timpu mult mai indepartatu de noi decat acelu din care ne a
ritmasu sopirla. .'e asemine sopirla e mult
mai vechie pe pam6ntu dealt paserile, aceste
decat

mamiferele, mamiferele in

fine deal

eca mai noua dintre fiinte, omul. In genere

organismul Mu mai neperfectu e celu mai
vechiu pe pamntu, celu mai perfectu e totu
odath celu mai nou. Gradul de perfectiune
a unui organismu ne insamnh gradul seu de
vechime in sirul fiinteloru phm6ntesci. lurudirea intre speGiile de animale se esplica
in Geologic 0 Paleontologic prin factul ca
unele s'au desvoltatu din celelalte. Clasificarea animalelor de pe pilm6ntu duph gradul
asemrtnarii lor proiectatil in timpu, ne arata
sirul desvoltarei lor unele dupri altele si uncle din altele. Dach de esemplu in gradul
inrudirei lor infusorii sunt apropiati de polipi, polipii de echinodermi, acestea de molascaili si de molusci, urmeazh numai decht
ch infusorii care esistau poate inch in t6r6murile primitive s'au prefa'cutu in polipi,
acestea in echinodermi pe care 6i ghsimu in

t6r6mu1 spermianu ; din acestia s'au desvol-

tatu moluscii pe care Oi gasimu in straturile

siluriane s. a. m. d.
Amu espusu acestu complexu de legi geologice pentru a pregati. spiritul la o intrebare capitala
acea a originei neamului
omenescu. Acesta a venitu in irul timpu-

lui la urma celorlaltor organisme. Elu e celu

mai perfectu, ans6 e desvoltatu din cele precedente prin transformare. Specia de animale cea mai apropiath de omu este acea a
simiiloru. Dupa legile espuse urmeaza cu
necesitate ch omul s'a desvoltatu din maimuta in urma marei revolutiuni a globului in
care rauntii Alpi i Pirenei se inaltar.
Acestu adeve'ru in sine atiltu de naturalu
a produsu in lume o impresiune atilt de uricioasa, a ciocnitu atat de cumplit toate
ideile, incat e mai unu periculu de a-lu spuno in toata galiciunea lui. Adeve'rul ans6
trebue spusu astfeliu precum clu este si nu
precum amu dori ca elu sa fie. Este unu
lucru foarte clam care trebue s ne usureze
admiterea lui : dach seria intreaga a organismelor ne demonstrh o prophsire de la o
forma mai nedeplinh, la una mai deplina,
dach sh recunoasce de adevtiratu ch aceste
transformari de organisme corespundu in timpu
si in intensitate cu modificrtrile scoartei pa-

m6ntuluidacil licu srt admitu aceste adev6ruri, apoi e peste putinth a face pentru omu
o esceptiune de la legea generahl. Dacrt omul
nu este strilnepotul momitelor, cum ne esplicamu aparitiunea lui ? Numai prin a minune
s'ar put face aceasta, i unde e vorba de

minuni acolo nu are a face sell*.

Precum

momitele s'au desvoltatu din alte animale

anterioare in urma unor revolutiuni ale glo-

www.dacoromanica.ro

DhSPRE OPEL LUI EDGARD QIIINET LA OREATION."POESIL

199

bului, astfeliu i ornul din momite in urma

acelorgi fenomene.
Este 'Anse' unu factu curiosu care nu trebue tacutu, anume, ca ori i unde intalnimu
omul fosilu (antediluvianu) elu ne intamping
ca omu deplinu, ca .fiinca radical deosebita
de celelalte animale. Gasimu in peterile
unde ramaitele lui sunt 'castrate, unelte de
silex, desemnuri de animalele, pe care le
vna, increstate pe coarne de tarandu, mormintele moqilor, in fundul locuintelor celor
ce traeau. Dupil cum se vede deci omul
fosilu e foarte departe de momita. Nu s'a pututu tined' descoperi o forma, intermediara

doming, sau le cotropesce.

intre omu i momi, unu omu cu totul nedeplinu care si fie aned momita i totui

ratu de modificarile scoartei pamntesci i sa

intinde domintndu asupra ei. In acestu modu
trebue sa ne inchipuimu i ivirea omului pe
parantu. Nu sa prefacure momitele pe incetul in oameni, ci sub influenta marelor revolutiuni ale globului o varietate individuala
a speciei momitelor, se indeparta cu rapejune de trunchiul comunu i dadia nascere
neamului omenescu. Aceasta esplicare cu
atata mai upr de admisu cu cat ne este
cunoscutu ca precursorii atat a formeloru
cat i a ideilor noue sunt cei ce se perdu
mai cur6ndu din amintirea oamenilor sau se

sa contina in sine urmele cele d'anteiu a

omenirei. Pang, nu sa va afla acestu intermediaru, sciinta nu va pate da probe ve'dute peutru adeverul proclamatu. Dar aceasta
nu poate slabi intru nimica puterea adeve'rului insui. Multe alte forme intermediare
intre speciile de animale auc'a nu s'a descoperitu, ceea ce a'ns6 nu impedecit de locu
admite desvoltarea continua' a unei specii din
Totui asupra modului transforcealalta.

marei din o specie iu alta sa ne intelegemu

mai de aproape, caci de aice atarna i priceperea dart a originei omului. St nu credemu cit transformarea unei specii se face

Pentru a intelege aceasta sa privimu pe de o parte la varietatile de animale ce se producu une-ori

de odata I apoi se perpetuil prin generatiunepe de alta sit n amintimu ceea ce se
petrece in istorie cu tipurile de popoare, care
se forma cu incetul in ascunsu i apoi deodata venindu in conditiuni favorabile de traiu,
se intindu cu rapejune i imprima tipul lor

unei marl Orli din omenire.

Totu aa se
intampla i cu schimbarea organismelor pe
parnOntu. Nu se modifica o specie intreagit
de se preface in alta, ci unit tipu nou produsu in ascunsu ese deodata la lumina favo-

ascundu mai secret de investigatinnile lui.

A. D. Xenopol .
(Va urina.)

astfeliu cit specia intreaga se modified incetu

aa incat spre esemplu reptilul se devina
mamiferu. In unu momenta datu, din cause
mai multu individuale sa produce unu tipu
noir, o varietate, care in urma, prin trans-

formqiunile globului, venindu in conditiuni favorabile de ecsistenta se desvolta cu putere

pe Fang, tipurile celelalte pe care apoi Ic

C-20

S T. I.

Adunarea in Suceava.
La Suceava se lulunA
Multi resboinici in palatu,
Sala nalta greu resuna,
Totu poporul s'a sculatu,

www.dacoromanica.ro

POESSILCORESPONDENIX.

200

Si putere i-au vorbitu,

Mihul Vice: osti ca aste
Multe noi am biruitu.

Ale Ungarilor hoarde

Peste tara navalescu,
Sfarma, prada, taie, arde
Totu ce'n cale intalnescu.'

Chiar Neculcea, elu, bOtranul

Inalbitu i plinu de rani,
Vine sa-si espue sinul,
Cu mai multi betrani osteni.

Stefan Voda, acelu mare

Sta pe tronul sOu tacutu,
Ascultandu pe fie-care,
Ce pe Uaguri a vedutu.
Toti aprozii, capitanii
Toti aduna ostasii lor,
Si puternici ca Titanii
Vinu chemati de Domnitoru.

De multi ani nu se'narmase,

Toti se miru, cand l'au v6Vutu,
Multi acuma ilu uitase,
Si mortu altii l'au crelutu.

Si Movila 'n sal' apare

Celli mai brava dintre Romani,
Ce sub Stefan Domnul mare
Goni hoarde de pagani,
Si Movi It se'ngrijesce

Elu, ce nu se mai Vinci!,

Daca dusmanul sporesce

and spre dt,Insul naval

viteazul Sandrea vine,

De Pantirii Bei urmatu,

Nime'n lupta nu se tine

Ca acestu voinicu barbatu.
Laiotu, bravul de la munte
Cu Plaesii a sositu,
Nici unu dusmanu sa-lu infante
Pan' acum n'a indraznitu.
Precum marea se'nfuriaza
Cand furtunele-o muncescu
Si cu valuri se'narmeaza
Cala venturi ce-o isbescu:
Asa'n tara romaneasca
Micu si mare se sculau,
Cand strainii sa rapeasca
A lor drepturi eutezau!

Si Dnili, cu lungi plete,

Surnumitu i Taie-totu,

Capitanu mai multor cete,

A lui Stefan demnu nepotu,
SO, pe ganduri a veVuse
Mu
i mii de inimici,
multimea lor nespusa

S'a lui Stefan cete mici.

Ieremia, capitanul

Celu mai naltu si mai virtosu;

Tine'n mitna buzduganul
S'intra in saki. majestosu,
Ca si leul in mania
Cu ochi mari insangerati,
Elu asceapta cu mandrie
Pe dusmanii inganfati.

Si cant! sala se impluse

Cand eroii s'adunatu,
Cand tocsinul incepuse
Ca se urle'nfricosatu ;
Stefan striga. cu'nfocare
Dati-mi spada 85, me'ncingu;
Dusmani multi ! Onoare mare 1
Pentru-acei, care-i respingu 1"
N. Schelliti.

Mihul falnicu ea unu soare

Mandru 'n sala a intratu,

De la capu pan la picioare

Acestu brava este inarmatu.
Toti de-a Ungurilor oaste

CORESPONDENTX.
D-lui Z. Ant. Ploesci. Dupit usul consacratu foaea noastrit
nu reproduce in intregu nici o scrieru tipiiritA. Intitrdierea respunsuluinostru provine dintr'o eroare pentru

care ruglinu sit ne scusail.

Tipograga Societatii juuimea,

Itedaetoru; Iacob Negruzzi,

www.dacoromanica.ro

Red.