Aconitum napellus. Omagul.

Ca celelalte specii din gen, este foarte otrvitoare, genernd ntr-att de mult
otrav cardiac nct s poat fi folosit n timpuri vechi pentru a unge vrful
sulielor i al sgeilor.

A fost folosit n etno-medicin n concentraii sczute n medicina tradiional

chinez pentru a trata "rceala", n general "nebunia" i "deficiena Yang".
Planta medicinala intalnita in regiunea subalpina si alpina, in zone stancoase.

Tulpina poate atinge chiar si 150 cm. Frunzele sunt netede, lucioase, mari, de
culoare verde inchis. Florile au culoare albastru violet. Fructul este o poli folicula,
care contine seminte cu munchii aripate sii paroase.

In scop fitoterapeutic se utilizeaza tuberii tineri, frunzele si partile aeriene.

Planta infloreste din luna iunie pana in luna septembrie. Recoltarea se face din
luna iunie pana in luna octombrie. Partea aeriana se recolteaza la inceputul
infloririi.

Omagul contine alcaloizi.

Uz intern:

- nevralgii, boli reumatice, ascita, guta, tuse convulsiva, bronsita, preumonii, boli
hepatice, nevralgii faciale, gripa, bronsita, laringita, angine, coriza, inflamatii
congestive acute, febra -sub forma de infuzie, decoct

Uz extern:

- dureri provocate de boli reumatice, nevralgii post-zosteriene, insuficienta

venoasa, alopecii - sub forma de cataplasma, comprese.

Contraindicatii:

- Planta fiind otravitoare, se recomanda utlilizarea ei numai cu avizul medicului.

Intoxicatia se manifesta prin varsaturi, diaree, paralizie, amortire a gurii si a
limbii, tulburari de vedere si auz, dureri de cap, gat, spate, hipotenisune,
hipotermie. Decesul se poate instala in maxim jumatate de ora de la intoxicatie,
prin colaps.
http://www.romedic.ro/aconitum-napellus-0P8916
http://www.gradina-online.ro/Omagul_Aconitum_napellus_A3873.html
http://www.sanatateabuzoiana.ro/atentie-la-medicamentele-homeopate-dinchina/

Denumire stiintifica: aconitum napellus

Omagul este o planta decorativa de mare efect, iubitoare de munte, dar si de
umezeala. Apartine familie ranunculaceelor.
Omagul infloreste in a doua parte a verii si toamna, florile fiind albastre, galbene
sau violacee.
In scopuri medicinale, din omag de utilizeaza rizomii si frunzele, preparandu-se
tinctura, extract si sirop pentru tuse.
Substantele active din omag sunt alcaloizii di gama aconitinei.
Preparatele pe baza de omag sunt atat de active incat au puterea sa puna in
functiune, eficient si rapid, intregul orgaism, determinand
*secretii marite de saliva, bila, intestinale, renale, bronhice, transpiratii intense.
*efecte decongestionnate, alagezice, sedative
*tuse convulsiva, sciatica, guta, reumatism, neralgii, laringita, angine, afectiuni
ale ochilor cauzate de frig, inflamatii cogestive acute.
Omagul este o planta foarte toxica, atat de toxica incat vechii luptatori isi bagau
varfurile sagetilor in extract de omag, iar un istoric antic numea aceasta planta
ARSENIC VEGETAL.
Omagul ataca snc, putand duce rapid la moarte.
Alcaloizii din aconit sunt substante cu caracter de esteri care se afla in produsul
vegetal fie liberi, fie legati de acidul aconitic.
Prin hidroliza se dedubleaza, producand o baza aconina si cate o molecula de
acid acetic si acid benzoic( la unele specii inrudite poate fi inlocuit cu acidul
veratric).
Mai contin: aconitina, neopelina, napelina, mesaconitina, hipaconitina si
picroaconitina.
In afara de acestia se mai gasesc si aconelina, sparteina, efedrina, rezine,
grasimi, inozita, acizi organici (aconitic, itaconic, malic, citric, tartric, oxalic,
succinic, malonic, pirolidin-carboxilic, ascorbic), proteine, zaharuri (maltoza,
zaharoza).
. Este un modificator al sistemului nervos central cu depresii asupra centrilor
bulbo-spinali.
In cazul intoxicatiei apar in ordine urmatoarele simptome: greata, dispnee,
furnicaturi ale limbii, nasului, buzelor, midriaza, neregularitatea si oprirea
functiilor respiratorii si cardiace, moartea prin asfixie
. Doza letal este de 1 mg. aconitin pentru adult.

posibilele efecte toxice ale acestor compui au inspirat o mare de cercetare in

mecanismele prin care anumite alcaloizi Aconitum poate aciona asupra
sistemului nervos central.

Efectele farmacologice ale preparatelor de rdcini Aconitum sunt atribuite mai

multor alcaloizi diterpenoizi.
Principalul alcaloid acestor plante este aconitina, un alcaloid diterpenoizi extrem
de toxic, care este cunoscut pentru suprimarea inactivarii canalelor de Na +
voltaj dependente prin legarea neurotoxinei de situsul de legare 2 din
subunitatea alfa a proteinei canal.
Mecanismele prin care anumite alcaloizi Aconitum poate aciona asupra
sistemului nervos central:
Efectele farmacologice ale preparatelor de rdcini Aconitum sunt atribuite mai
multe alcaloizi diterpenoizi. Principalul alcaloid acestor plante este aconitine, un
alcaloid diterpenoizi extrem de toxic, care este cunoscut pentru a suprima
inactivarea canalelor de Na + dependente de voltaj prin legarea neurotoxinei de
situs ul de legare 2 din subunitatea alfa a proteinei canal.
. Studiile neurochimice i neurofiziologice vor fi revizuite, cu accent pe efectele
alcaloizilor din regiuni ale creierului care au fost implicate n transmiterea durerii
si generarea de activitate epileptica. Avnd n vedere structura chimic a
alcaloizilor Aconitum precum mecanismul lor de aciune, o subdiviziune n trei
grupe devine evident:
primul grup cuprinde astfel de alcaloizi care posed o toxicitate ridicat din cauza
a dou legaturi ester la scheletul diterpen. Membrii acestui grup activeaza
canalele de sodiu voltaj dependente la potentialul de repaus i inhib recaptarea
noradrenalinei. Activarea canalelor de sodiu i, n consecin, depolarizare
excesiv cu inexcitabilitate final i suprimarea transmiterii durerii explica
proprietile lor antinociceptive.
Al doilea grup cuprinde monoesteri puin toxici care s-au dovedit a poseda
activitate antinociceptiv puternic, proprieti ritmogena i antiepileptiforme
datorit unui blocaj a canalului de sodiu dependente de voltaj. Studiile
electrofiziologice au relevat o utilizare: inhibare dependent a activitii
neuronale de acesti alcaloizi. Acestia par a fi antagonitii competitivi ai grupului
intai de alcaloizi.
Al treilea grup de alcaloizi Aconitum au molecula lipsita de o caten lateral
ester. Toxicitatea este redus semnificativ n comparaie cu celelalte dou
grupuri. Ei nu reuesc s afecteze activitatea neuronala, dar sunt raportate de a
avea aciuni antiaritmice care sugereaz c ar putea avea afiniti diferite la
diferite subtipuri de subunitati alfa ale canalelor de Na + n creier i inim.

Aconitine este o toxin aritmogena bine-cunoscut i induce

declanarea activiti prin canalele de Na + voltaj-dependente
cardiace. Cu toate acestea, efectele aconitinei asupra
semnalelor Ca2 + intracelular au fost necunoscute anterior. Au
fost investigate efectele aconitinei pe semnalele produse de
Ca2 + n miocitele ventriculare de obolan i au fost explorat
posibilul mecanism de toxicitate indus de aconitina
aritmogena.
Semnalele Ca2 + au fost evaluate prin msurarea de tip L a
curentilor de Ca2 +, eliberarea de Ca 2+ indusa de cafeina i
activitatea NCX i SERCA2alfa.
Potenialului de aciune, precum i activitile declanate au
fost nregistrata in celule prin tehnici de patch-clamp. n miocite
ventriculare de obolan, durata potenialului de aciune a fost
prelungit n mod semnificativ de 1 pM de aconitina. La
concentraii mai mari (5 pm i 10 pm), aconitina induce
declanarea activiti i postdepolarizrile ntrziate (6 din 8
cazuri)

Curba de activare a fost mutat spre potenial mai negativ, n

timp ce curba de inactivare a fost mutat spre potenial mai
pozitiv de 1 pM de aconitina. In concluzie, aconitina a crescut
nivelul de calciu citosolic prin accelerarea activitatii canalelor
ionice si astfel produce postdepolarizari intarziate si aritmii.

The sodium-calcium exchanger (often denoted Na+/Ca2+

exchanger, NCX, or exchange protein) is an antiporter
membrane protein that removes calcium from cells.
SERCA resides in the sarcoplasmic reticulum (SR) within muscle
cells. It is a Ca2+ ATPase that transfers Ca2+ from the cytosol
of the cell to the lumen of the SR at the expense of ATP
hydrolysis during muscle relaxation.