Fizica Mediului si Protectia la Radiatii

(V1)
Emil Petrescu, Cristina Crtoaje
27 aprilie 2015

Cuprins
1 Introducere
1.1 Natura radiatiei electromagnetice . . . . . . . . . .
1.2 Radiatia termic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Efectul fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Ipoteza de Broglie . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Structura atomic
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5.1 Modelul Bohr . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5.2 Numere cuantice . . . . . . . . . . . . . . .
1.5.3 Atomul cu mai multi electroni . . . . . . . .
1.6 Raze X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.7 Electronii Auger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.8 Energia relativist
a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.8.1 Postulatele teoriei relativit
atii a lui Einstein
1.8.2 Energia cinetic
a a unei particule relativiste .
1.8.3 Relatia dintre impuls si energie . . . . . . .
1.9 Efectul Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2 Elemente de teoria nucleului
2.1 Raza nucleului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Masa nuclear
a si energia de leg
atur
a . . . . . . .
2.3 Forte nucleare si energia de interactiune nuclear
a
2.4 Modele nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.1 Modelul pic
aturii de lichid . . . . . . . . .
2.4.2 Modelul p
aturilor nucleare . . . . . . . . .
2.5 Interactii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.1 Sectiunea ecace . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Tipuri de reactii nucleare . . . . . . . . . . . . . .
3

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

7
7
11
13
15
16
17
21
23
24
25
28
28
28
29
30
35

.
.
.
.
.
.
.
.
.

37
39
41
43
44
44
47
50
50
53

4
2.7 Energia de reactie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7.1 Energia de prag . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Reactii produse de diverse particule incidente . . . . .
2.8.1 Reactii produse de particule . . . . . . . . . .
2.8.2 Reactii produse de protoni . . . . . . . . . . . .
2.8.3 Reactii produse de deuteroni . . . . . . . . . . .
2.8.4 Reactii nucleare induse de neutroni . . . . . . .
2.8.5 Reactii produse de fotoni cu energie foarte mare
2.8.6 Fisiune indus
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.8.7 Fuziunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3 Transform
ari radioactive
3.1 Transform
arile nucleelor cu neutroni n exces . . . .
3.2 Transformarea nucleelor cu protoni n exces . . . .
3.2.1 Emisia de pozitroni ( transformarea + ) . .
3.2.2 Captura electronic
a. . . . . . . . . . . . . .
3.3 Transform
ari radioactive suferite de nucleele grele
emisia particulelor alfa . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Emisia gama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4.1 Conversie intern
a . . . . . . . . . . . . . . .
3.5 Fisiunea spontan
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4 Viteza transform
arilor radioactive
4.1 Activitatea . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Legea transform
arilor radioactive . .
4.2.1 Timp de njum
at
atire . . . . .
4.2.2 Timp mediu de viata . . . . .
4.2.3 Timp mediu de viata efectiv .
4.3 Serii de transform
ari radioactive . . .
4.4 Echilibrul de transformare . . . . . .
4.4.1 Echilibrul secular . . . . . . .
4.4.2 Echilibrul tranzient . . . . . .
4.4.3 Producere de radionuclizi prin
4.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
activare
. . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

. . .
. . .
. . .
. . .
prin
. . .
. . .
. . .
. . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

56
57
59
59
59
60
61
62
62
62
64
67
69
73
73
75
77
80
80
82
83
83
84
84
85
85
86
90
90
91
93
94

5
5 M
arimi dozimetrice
5.1 Caracterizarea cmpului de radiatii . . . . . . . . . . . .
5.1.1 M
arimi cu ajutorul c
arora se caracterizeaz
a cmpul
de radiatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 M
arimi zice n dozimetria radiatiilor . . . . . . . . . . .
5.2.1 Doza absorbit
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.2 Expunere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3 M
arimi de radioprotectie . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3.1 Doz
a echivalent
a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3.2 Doz
a efectiv
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3.3 Doza echivalent
a angajat
a HT ( ) . . . . . . . . .
5.3.4 Doza efectiv
a angajat
a E( ) . . . . . . . . . . . .
5.4 M
arimi operationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4.1 Echivalent de doz
a ambiental H (10) . . . . . . .
5.5 Expunerea ocupational
a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.6 Expunerea populatiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7 Limite de doze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.8 Expunere natural
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.9 Fundamentele radioprotectiei . . . . . . . . . . . . . . .
5.10 Organisme Internationale . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11 Legislatie national
a n domeniul nuclear . . . . . . . . .
5.12 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

95
97
97
98
98
98
101
103
103
104
104
106
106
107
108
109
111
112
113

6 Interac
tia radia
tiilor cu materia
6.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Interactia particulelor alfa si a nucleelor grele .
6.2.1 Parcursul particulelor alfa . . . . . . . .
6.3 Interactia particulelor beta cu materia . . . . .
6.4 Atenuarea particulelor beta . . . . . . . . . . .
6.5 Calcularea dozei absorbite datorat
a particulelor
6.6 Interactia radiatiei gama cu materia . . . . . . .
6.6.1 Efectul fotoelectric . . . . . . . . . . . .
6.6.2 Efect Compton . . . . . . . . . . . . . .
6.6.3 Producerea de perechi . . . . . . . . . .
6.6.4 mpr
astierea coerent
a (Raleight) . . . . .
6.7 Atenuarea fascicolelor de fotoni . . . . . . . . .
6.8 Transferul de energie . . . . . . . . . . . . . . .
6.9 Echilibrul electronic . . . . . . . . . . . . . . . .

115
115
117
118
121
123
126
129
129
131
134
135
136
137
143

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

95
95

6
6.10 Teoria Bragg-Gray . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
6.11 Calculul dozei echivalente n aer pentru surse punctiforme 145
6.12 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7 Ecranarea radia
tiilor
7.1 Ecranarea pentru sursele emitatoare alfa
7.2 Ecranarea surselor beta . . . . . . . . . .
7.3 Ecranarea surselor gama . . . . . . . . .
7.4 Grosimea stratului de njum
at
atire . . .
7.5 Factorul de "Build Up" . . . . . . . . . .
7.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . .
8 Detec
tia radia
tiilor
si m
asurarea lor
8.1 Detectoare umplute cu gaz . . . . .
8.1.1 Camere de ionizare . . . . .
8.1.2 Detectoare proportionale . .
8.1.3 Contoarele Geiger-Muller . .
8.2 Detectori cu scintilatie . . . . . . .
8.3 Detectori cu semiconductori . . . .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

149
149
150
152
153
154
156

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

159
159
162
163
164
167
171

9 Radia
tiile
si radioactivitatea din mediul natural
9.1 Radiatii cosmice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Radionuclizi cosmogenici . . . . . . . . . . . . . . . .
9.3 Radiatia terestr
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.4 Radioizotopi ncorporati n organism . . . . . . . . .
9.5 Expunerea radioactiv
a datorat
a procedurilor medicale
9.6 Expunerea radioactiv
a datorit
a fumatului . . . . . . .
9.7 Radonul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.8 Dat
ari radioactive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.8.1 Datarea cu carbon . . . . . . . . . . . . . . .
9.8.2 Datarea cu ajutorul radionuclizilor primordiali
9.8.3 Datarea potasiu - argon . . . . . . . . . . . .
9.8.4 Datarea cu Thoriu 230 . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

173
174
176
179
181
182
183
183
185
185
186
186
187

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

Capitolul 1
Introducere
1.1

Natura radia
tiei electromagnetice

La nalul secolului al XIX-lea a fost pus

a n evidenta existenta undelor electromagnetice. Pornind de la ecuatiile lui Maxwell, viteza de
propagare a acestora n vid este:
1
c= p
"0

=3

108

m/s

(1.1)

unde "0 = 8; 854 10 12 F/m este permitivitatea vidului si 0 = 4 10 7

N/A2 este permeabilitatea vidului.
Spectrul undelor electromagnetice acoper
a un domeniu foarte larg.
Astfel n functie de frecventa sau de lungimea de und
a, undele electromagnetice pot clasicate n radiatii gama, raze X, radiatii ultraviolete,
radiatii vizibile, radiatii infrarosii, microunde si unde radio.
1. Undele radio n 1887, la opt ani dup
a moartea lui Maxwell, Henrich Hertz, profesor de zic
a la Technische Hochschule n Karlsruhe din
Germania a generat si a detectat primele unde electromagnetice. Undele obtinute de Hertz sunt ast
azi clasicate ca ind n domeniul de
radiofrecventa care se ntinde de la ctiva herti la 109 Hz (lungimea de
und
a variaz
a de la 0,3 m la ctiva km). Aceste unde sunt cele emise de
circuitele electro-oscilante. De exemplu un curent alternativ de 50 Hz ce
trece prin liniile de transmisie a energiei genereaz
a o und
a electromagnetic
a cu lungimea de und
a
7

c
=6
v

106 m = 6

103 km

Nu exist
a limit
a superioar
a teoretic
a pentru lungimea de und
a a acestui tip de unde. Ca exemple vom da intervalele n care emit posturile de
radio. Intervalul frecventelor n cazul undelor lungi este dat de 153-279
kHz, al undelor medii 532-1620 kHz si al undelor scurte 2310 - 25820 kHz.
Posturile FM emit n intervalul de frecvente 87,5-108 MHz. Telefoanele
mobile utilizeaz
a n principal frecventele de 900 MHz, 1800 MHz si 2100
MHz .
2. Microundele Domeniul microundelor are frecventele cuprinse ntre 109 Hz pn
a la 3 1011 Hz. Lungimile de und
a corespunz
atoare sunt
cuprinse ntre 1 mm si 30 cm. Radiatiile capabile s
a penetreze atmosfera
P
amntului au lungimile de und
a cuprinse ntre 1 cm si 30 cm. Astfel microundele sunt importante pentru comunicatiile cu vehiculele din
spatiul cosmic si de asemenea n radioastronomie. Ca exemplu atomii
neutri de hidrogen, distribuiti n vaste regiuni din spatiul cosmic emit
microunde cu lungimea de und
a de 21 cm ( = 1420 MHz). Microundele
sunt utilizate n telefonie, pentru ghidarea avioanelor, n cuptoarele cu
microunde si pentru determinarea vitezelor de deplasare a autovehiculelor
(radar). Conform Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei
benzile certicate pentru detectia misc
arii (radare) sunt: 2,4 - 2,4835
GHz (banda S); 9,20 - 10 GHz (banda X joas
a); 10,5 - 10,6 GHz (banda
X); 13,4 - 14 GHz (banda Ku); 24,5-24,25 GHz (banda K); 33,4 - 35,20
GHz (banda Ka).
3. Radia
tiile infraro
sii Domeniul radiatiilor infrarosii se extinde de
la 3 1011 Hz pn
a la 4 1014 Hz. Domeniul infrarosu este mp
artit n
4 regiuni:
a) infrarosul apropiat (750-3000 nm)
b) infrarosul intermediar (3000-6000 nm)
c) infrarosul ndep
artat (6000-15000 nm)
d) infrarosul extrem (15000 nm - 1,0 mm)
Aceasta este o mp
artire arbitrar
a. Trebuie remarcat c
a orice material
radiaz
a si absoarbe unde infrarosii datorit
a agitatiei termice a moleculelor
sale.

9
Moleculele oric
arui corp emit radiatii infrarosii chiar dac
a temperatura acestora este putin mai mare ca 0 K, dar n acest caz ele au
o intensitate mic
a. Pe de alt
a parte radiatii infrarosii sunt emise ntrun spectru continuu de corpurile calde. Trebuie remarcat c
a jum
atate
din energia emis
a de Soare corespunde domeniului infrarosu, iar becurile
emit mai mult
a radiatie infrarosie dect lumin
a.
Ca orice creatur
a cu snge cald si corpul omenesc emite radiatii infrarosii cu lungimi de und
a mai mari de 3000 nm avnd un maxim al
emisiei n jur de 10000 nm.
Aceast
a emisie se datoreaz
a tranzitiilor ce au loc ntre nivelele de
vibratie ale moleculelor.
Energia radiatiilor infrarosii este m
asurat
a cu detectoare sensibile la
absorbtia de radiatii infrarosii. Unele detectoare pot cuplate prin intermediul unui sistem de scanare la un tub catodic fapt care duce la
producerea unei imagini n infrarosu. Un astfel de aparat este cunoscut
sub numele de termograf.
Ca exemplu de emitator de unde infrarosii poate dat laserul cu CO2 .
Folosit ca surs
a de putere continu
a cu nivelul de 100W este utilizat mult
n industrie, n special n t
aieri de precizie si tratamente termice. Radiatiile emise au lungimea de und
a cuprins
a n intervalul (18; 3 23) m:
Acestea sunt usor absorbite de corpul uman astfel c
a laserul cu CO2 este
util n medicin
a pentru diverse operatii.
4. Lumina Lumina corespunde radiatiilor electromagnetice din banda
de frecvente 4 1014 Hz 7; 7 1014 Hz sau lungimilor de und
a cuprinse n
intervalul (390 nm - 750 nm). Ea este produs
a prin rearanjarea electronilor n atomi si molecule, adic
a prin tranzitiile electronilor n interiorul
acestora.
Newton a fost primul care a observat c
a lumina alb
a este un amestec
de culori.
Culoarea reprezint
a r
aspunsul fenomenologic si psihologic al omului
la diferitele frecvente ale spectrului luminii. Astfel frecventei 3; 84 1014
Hz i corespunde culoarea rosie. Pe m
asura m
aririi frecventei se trece
prin galben, verde, albastru si violet la aproximativ 7; 7 1014 Hz.
n materialele incandescente, precum lamentele metalice nc
alzite
puternic, gradul de agitatie termic
a este mare, astfel c
a electronii care
sunt accelerati sufer
a frecvente ciocniri si este emis
a lumin
a ntr-un spec-

10
tru continuu. Aceasta este situatia becurilor incandescente n care intensitatea emis
a creste cu cresterea lungimii de und
a.
Din contr
a n cazul n care se umple un tub cu un gaz si se realizeaz
a
o desc
arcare electric
a, atomii se excit
a si emit o radiatie caracteristic
a
diverselor nivele energetice ale acestor atomi, determinnd o serie de linii
sau benzi de frecvente bine determinate.
Un astfel de dispozitiv este cunoscut sub numele de tub de desc
arcare.
Astfel Kriptonul 86 are liniile foarte nguste. Linia cu lungimea de und
a
= 605; 780210 nm si l
argimea la semin
altime egal
a cu 0; 000470 nm
(ceea ce corespunde la o l
argime de 400 MHz) este utilizat
a din 1983 la
denirea unit
atii de lungime (1m = 1650763; 73 lungimi de und
a ale Kr
86).
L
ampile cu uorescenta emit un spectru cu multe linii n care foarte
importante sunt cele ale mercurului de la 405, 436 si 546 nm.
Alte surse de lumin
a sunt becurile cu leduri (diode electroluminescente). Ledurile emit ntr-un spectru ngust (50 -80 nm) cu maximele
situate n intervalul 350 - 750 nm. Pentru a se obtine culoarea alb
a
becurile cu leduri trebuie s
a emit
a culorile primare: albastru, verde si
rosu.
5. Radia
tiile ultravioletele Lng
a spectrul radiatiilor luminoase se
g
aseste spectrul radiatiilor ultraviolete descoperit de Johann Willhelm
Ritter (1776-1810). Frecventele radiatiilor ultraviolete sunt n intervalul
7; 7 1014
2; 4 1016 Hz, iar lungimile de und
a ntre 12,5 nm si 390
nm.
Ochiul uman nu poate percepe undele ultraviolete deoarece corneea
absoarbe n particular radiatiile cu lungimile de und
a cele mai mici, iar
cristalinul absoarbe puternic radiatiile cu lungimea de und
a din jurul a
300 nm. Insectele, de exemplu albinele, pot percepe radiatiile ultraviolete.
Atomii emit radiatii ultraviolete cnd au loc dezexcit
ari ale electronilor de pe nivelele energetice cele mai nalte pe nivele energetice mai joase
ale atomilor.
6 Razele X Au fost descoperite n 1895 de Wilhelm Conrad Rntgen
(1845-1923). Ele au domeniul cuprins aproximativ ntre frecventele 2; 4
1016 Hz pn
a la 5 1019 Hz, avnd lungimile de und
a foarte mici (6 10 3

11
nm - 12,5 nm).
O metod
a practic
a de obtinere a acestor radiatii este aceea de a accelera electroni si a-i orienta c
atre tinte realizate din diverse materiale.
Aceasta determin
a o decelerare rapid
a a electronilor care vor emite o
radiatie de frnare. n plus atomii tintei pot deveni ionizati n cursul
acestui bombardament. Pot eliminati electronii din p
aturile interioare
foarte apropiate de nucleu. Atunci cnd o astfel de stare este ocupat
a
de un electron din p
aturile superioare se pot emite radiatii X. Rezultatul
obtinut este o radiatie specic
a materialului tintei si ea poart
a numele
de radiatie caracteristic
a.
Radiograile cu raze X produc mai degrab
a umbre dect o imagine
fotograc
a. Au fost realizate telescoape cu raze X care sunt plasate pe
orbite cosmice, microscoape cu raze X, retele de difractie pentru raze X.
n 1984 un grup de la Lawrence Livermore National Laboratory a reusit
s
a realizeze un laser cu lungimea de und
a de 20,6 nm.
7. Radia
tii gama Sunt radiatiile electromagnetice cu frecvente mai
mari de 5 1019 Hz si sunt radiatiile electromagnetice cu lungimile de
und
a cele mai mici. Ele sunt emise n tranzitiile ntre nivelele energetice ale particulelor ce alc
atuiesc nucleul atomic. Datorit
a lungimilor de
und
a mici este practic imposibil s
a se observe comportarea ondulatorie
a acestora.

1.2

Radia
tia termic
a

Experienta arat
a c
a orice corp nc
alzit emite radiatii electromagnetice
(simtite sub form
a de c
aldur
a). Aceast
a emisie apare la orice temperatur
a
mai mare de 0 K, ea ind continuu distribuit
a pe toate lungimile de und
a.
n general procesele care determin
a o astfel de emisie sunt procese de
neechilibru. Dac
a aceast
a emisie are loc n conditii de echilibru, adic
a n
cazul n care energia emis
a este egal
a cu energia absorbit
a, temperatura
mentinndu-se constant
a radiatia poart
a numele de radiatie termic
a de
echilibru.
La temperaturi joase (sub 500 C) cea mai mare parte a radiatiei este
concentrat
a pe lungimile de und
a infrarosii (radiatiile care dau senzatia
de c
aldur
a), iar la temperaturi mai mari (peste 500 C) o parte tot mai
mare a energiei, se deplaseaz
a n domeniul lungimilor de und
a din vizibil

12

Figura 1.1: Densitatea spectral

a de energie. Comparatia ntre curba experimental
a si formula Raleyigh-Jeans

(corpurile devin incandescente). Radiatia termic

a emis
a de Soare, a c
arui
suprafata se aa la 6000 K acoper
a toate domeniile lungimilor de und
a.
Unda din m
arimile care caracterizeaz
a radiatia termic
a dintr-o regiune
este ( ) care reprezint
a densitatea spectral
a de energie. Densitatea
spectral
a de energie este raportul dintre densitatea volumic
a de energie
dw determinat
a de radiatiile cu frecventa cuprins
a n intervalul ( ; + d )
si d
( )=

dw
d

(1.2)

ncerc
ari de a explica curba din Fig. 1.1 au fost realizate de Rayleigh, a
c
arui lege nu poate explica curba experimental
a dect n cazul frecventelor
joase.
Cel care a dat o prim
a explicatie pentru aceast
a comportare a fost
Planck care a renuntat la interpretarea clasic
a si a presupus c
a emisia si
absorbtia undelor electromagnetice nu se face n mod continuu ci astfel
nct energia acestora s
a varieze cu un multiplu ntreg al unei cantit
ati
de energie a c
arei m
arime este proportional
a cu frecventa radiatiei
"=h
unde h = 6; 626

10

34

Js este numit
a constant
a Planck

(1.3)

13

Figura 1.2: Instalatie pentru studiul efectului fotoelectric: 1 tub vidat, 2

fereastr
a de cuart, 3 catod, 4 anod

1.3

Efectul fotoelectric

Urm
atorul pas a fost realizat de c
atre Einstein care a explicat efectul
fotoelectric extern prin introducerea notiunii de foton. Efectul fotoelectric extern const
a din emisia de electroni (n principal din metale) sub
actiunea radiatiei luminoase sau ultraviolete. Instalatia experimental
a
cu care se poate studia efectul fotoelectric este prezentat
a n Fig. 1.2.
Tubul de sticl
a (1) este vidat si este prev
azut cu o fereastr
a de cuart
(2) pentru a nu mpiedicate radiatiile ultraviolete s
a ajung
a pe catod
(3). Sub actiunea undelor electromagnetice catodul emite electroni care
ajung la anod (4) astfel c
a n circuitul extern apare un curent care poate
m
asurat cu galvanometrul G. Tensiunea dintre anod si catod se regleaz
a
cu potentiometrul P. Cu ajutorul montajului prezentat mai sus se poate
determina variatia curentului I n functie de tensiunea aplicat
a pentru
diverse uxuri de lumin
a.
Din experimentele efectuate s-a dedus c
a:
1. Dac
a frecventa radiatiei este mentinut
a constant
a, curentul fotoelectric creste cu intensitatea radiatiei incidente.
2. Fotoelectronii sunt emisi instantaneu (n mai putin de 10 9 s) dup
a
ce suprafata este iluminat
a.
3. Pentru o anumit
a suprafata, emisia de fotoelectroni are loc numai dac
a frecventa radiatiei incidente este egal
a sau mai mare dect
o frecventa minim
a 0 numit
a frecventa de prag, care este specic
a
ec
arui metal.

14
4. Energia cinetic
a maxim
a Ecm a fotoelectronilor depinde doar de
frecventa radiatiei incidente nu si de intensitatea ei. Determinarea energiei cinetice maxime Ecm se face prin aplicarea unei tensiuni inverse Uf
ntre anod si catod care anuleaz
a curentul electric. Acest lucru se petrece
cnd Ecm = eUf : Tensiunea Uf poart
a numele de tensiune de frnare iar
19
e = 1; 6 10
C este sarcina electronului.
5. Exist
a o relatie liniar
a ntre Ecm si frecventa :
O abordare clasic
a a fenomenului nu poate explica aceste legi. Astfel
ne astept
am ca energia cu care electronul p
ar
aseste metalul s
a e proportional
a cu m
arimea uxului undei electromagnetice. Experimental
acest lucru nu se observ
a. Un alt aspect care r
amne neexplicat este
acela al timpului de aparitie al curentului electric. Astfel n teoria ondulatorie clasic
a energia undei electromagnetice este repartizat
a uniform
pe frontul de und
a. Pentru a scoate un electron dintr-un atom trebuie
s
a se concentreze sucient
a energie pe o regiune de dimensiuni atomice,
lucru care nu se poate realiza f
ar
a o anumit
a ntrziere, mai ales n cazul
undelor cu intensit
ati mici.
Explicatia fenomenului a fost dat
a de Einstein n 1905 care a considerat c
a lumina este format
a din fotoni (Einstein a folosit conceptul de
cuant
a de lumin
a; termenul de foton a fost introdus n 1926 de G. N.
Lewis). El a considerat c
a ecare foton are energia:
E=h =

hc

(1.4)

unde h este constanta Plank iar c este viteza luminii n vid.

Astfel efectul fotoelectric este explicat prin absorbtia unui foton de
c
atre un electron liber din metal. O parte din energia fotonului este
folosit
a la scoaterea acestuia din metal; aceasta poart
a numele de lucru de
extractie W , restul o reg
asim sub form
a de energie cinetic
a a electronului:
1
h = W + mv 2
2
Rezult
a c
a pentru a obtine electroni liberi:
h
M
arimea
fotoelectric.

sau

(1.5)

W
h

(1.6)

W
este frecventa de prag pentru care are loc efectul
h

15
Alica
tie
O bil
a de cupru n stare electric
a neutr
a, independent
a de alte corpuri, este iradiat
a cu lumin
a monocromatic
a avnd lungimea de und
a
= 0; 2 m. Pn
a la ce potential maxim se va nc
arca bila pierznd
fotoelectroni? Lucrul de extractie al cuprului este egal cu W = 4; 47 eV.
Solu
tie
Prin pierdere de fotoelectroni bila de cupru se ncarc
a la un anumit
potential. La limit
a, energia electronului necesar
a pentru a nvinge forta
de atractie electrostatic
a si a efectua lucrul mecanic de extractie este:
h
Rezult
a:
U=

1.4

= W + eU

hc

W
= 1; 74 V
e

Ipoteza de Broglie

Ipoteza fost formulat

a de Louis de Broglie n 1924 cu ocazia prezent
arii la Paris a tezei sale de doctorat Cercet
ari asupra teoriei cuantelor.
El a emis ipoteza c
a particulele pot avea si propriet
ati ondulatorii, asa
cum radiatia are propriet
ati corpusculare.
n reprezentarea corpuscular
a se atribuie unei particule o energie E
si un impuls p. n reprezentarea ondulatorie se lucreaz
a cu frecventa
si lungimea de und
a . Dac
a cele dou
a reprezent
ari sunt aspecte diferite
ale aceluiasi obiect, atunci leg
atura dintre m
arimile care-l caracterizeaz
a
sunt aceleasi ca pentru un foton:
E=h

(1.7)

h
h
=
(1.8)
c
De Broglie a propus ca unei particule s
a i se asocieze o und
a plan
a
cu frecventa si lungimea de und
a determinate de relatiile:
p=

E
h

(1.9)

16
si
=

h
p

(1.10)

Alica
tie
S
a se determine lungimea de und
a de Broglie:
a. pentru un neutron cu energia de 0; 025 eV
b. pentru molecule de hidrogen care au viteza egal
a cu viteza termic
a
corespunz
atoare temperaturii de t = 20 C
Se cunosc masele protonului si neutronului mp ' mn ' 1; 67 10 27 kg.
Solu
tie
a. Lungimea de und
a se calculeaz
a cu relatia lui de Broglie:
=

h
p

unde

p=

2mE

unde m este masa particulei.

Astfel:
= p

h
= 1; 81
2mn E

b. n cazul moleculelor de hidrogen energia cinetic

a medie a acestora
este:
Ec =

3kT
2

unde

k = 1; 38

10

23

J/K

Atunci, lungimea de und

a corespunz
atoare va :

1.5

h
=p
= 1; 47
3mp kT

10

10

Structura atomic
a

Un mare num
ar de fapte experimentale au ar
atat c
a materia este
alc
atuit
a din sarcini pozitive si negative. Repartitia acestora n cadrul
atomului a constituit obiectul a numeroase modele. Primul model propus
a fost cel a lui Thomson din 1897 care considera atomul de form
a sferic
a,

17
sarcina pozitiv
a ind repartizat
a omogen, n interiorul acestuia anduse sarcinile negative.
Rutherford a efectuat o serie de experimente cu privire la mpr
astierea
particulelor pe foite metalice. Experimentele au demonstrat c
a majoritatea particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte mici de la directia
initial
a; o mic
a parte sunt deviate cu unghiuri foarte mari. Rutherford a
ajuns la concluzia c
a aproape toat
a masa atomului este concentrat
a ntrun nucleu, iar electronii se misc
a n jurul acestuia. Elabornd o teorie a
difuziei particulelor si confruntnd aceast
a teorie cu rezultatele experimentale a ajuns la concluzia (valabil
a si ast
azi) c
a nucleul concentreaz
a
14
aproape ntreaga mas
a atomic
a si are dimensiuni de ordinul a 10 m.
Din punct de vedere al zicii clasice un astfel de atom nu este stabil
deoarece sarcinile electrice aate n miscare circular
a n jurul nucleului
emit unde electromagnetice. Atunci raza traiectoriei electronului s-ar
micsora si electronul ar c
adea pe nucleu ntr-un timp t < 10 10 s:

1.5.1

Modelul Bohr

Bohr a prezentat modelul s

au n anul 1913. El a admis existenta
modelului planetar considernd pentru simplicare c
a orbitele electronilor sunt circulare.
La baza teoriei structurii atomului stau dou
a postulate:
Postulatul I : Atomii si sistemele atomice se pot g
asi un timp ndelungat numai n st
ari bine determinate - numite st
ari stationare - n care
acestea nu emit si nici nu absorb energie. n aceste st
ari sistemele atomice
posed
a energii care formeaz
a un sir discret.
E1 ; E2 ; ::::En
Astfel Bohr a postulat c
a sistemele atomice nu se pot g
asi n toate
st
arile prev
azute de mecanica clasic
a si n plus n contradictie cu electrodinamica clasic
a, nu pot emite radiatii n aceste st
ari.
Postulatul II : Energia unui atom nu poate varia dect discontinuu
prin trecerea dintr-o stare stationar
a En n alt
a stare stationar
a Em .
Acest lucru se realizeaz
a prin emisia sau absorbtia unui foton. Frecventa
acestuia este dat
a de relatia:
nm

Em

En
h

18

Figura 1.3: Electronul aat pe o orbit

a circular
a n jurul nucleului

dac
a fotonul este absorbit ( Em > En ) sau:
nm

En

Em
h

dac
a fotonul este emis ( Em < En ).
Pentru a putea calcula efectiv valoarea nivelelor de energie a atomului
de hidrogen, Bohr a mai adoptat un postulat suplimentar:
Postulatul III : Dintre toate orbitele circulare posibile electronul se
aa pe acelea pe care momentul s
au cinetic este un num
ar ntreg de
h
~=
(conditia de cuanticare a orbitelor circulare). Astfel:
2
L = mvr = n

h
= nh
2

n = 1; 2; 3; ::::

Consider
am pentru nceput un electron care se misc
a n jurul unui
nucleu (pe care-l consider
am initial innit de greu) pe o orbit
a circular
a
(Fig. 1.3).
Pentru ca electronul s
a r
amn
a pe o orbit
a circular
a este necesar ca
forta de atractie coulombian
a ce actioneaz
a asupra electronului datorit
a
interactiei electrostatice cu nucleul de sarcin
a Ze s
a e egal
a cu forta
centrifug
a (n cazul atomului de hidrogen Z = 1):
e2
me v 2
=
4 "0 r2
r

(1.11)

19
Din relatia (1.11) se obtine viteza electronului de mas
a me pe traiectorie:
s
e2
(1.12)
v=
4 "0 rme
Energia total
a a sistemului este suma dintre energia cinetic
a Ec si
energia potential
a Ep . Tinnd

cont de expresia vitezei (1.12) rezult

a:
E = Ec + Ep =

mv 2
2

e2
=
4 "0 r

e2
8 "0 r

(1.13)

Tinnd

cont de conditia de cuanticare mvr = nh si de expresia

vitezei (1.12) se obtine raza orbitei:
rn =

~2
me

4 "0
e2

n2

(1.14)

Atunci expresia energiei totale devine:

En =

e2
4 "0

me
2~2

1
n2

n = 1; 2; :::

(1.15)

Astfel energia total

a a electronului n atomul de hidrogen poate avea
doar anumite valori discrete care sunt determinate de num
arul n. Num
arul
de nivele discrete este innit. Num
arul n poart
a numele de num
ar cuantic
principal.
Energia cea mai mic
a este cea pentru care n = 1 si poart
a numele de
energia st
arii fundamentale. Aceasta are valoarea
E1 =

13; 6 eV

(1.16)

Astfel putem scrie

En =

E1
=
n2

13; 6
eV
n2

(1.17)

n Fig. 1.4 este prezentat

a diagrama nivelelor de energie
Totodat
a se pot calcula si razele orbitelor pe care se deplaseaz
a electronul
rn = r1 n2

(1.18)

20

Figura 1.4: Nivele de energie n atomul de hidrogen

unde
r1 =

~2 4 "0
= 0; 529
me e2

10

10

(1.19)

Aceast
a raz
a poart
a numele de raz
a Bohr. Astfel cu ct energia este
mai mic
a cu att electronul se aa mai departe de nucleu.
Unul din succesele teoriei lui Bohr const
a n faptul c
a a reusit s
a interpreteze materialul empiric acumulat n domeniul spectroscopiei, referitor
la spectrul hidrogenului si al metalelor alcaline. Astfel dac
a se aplic
a cel
de-al doilea postulat Bohr cnd atomul trece din starea energetic
a En
n starea energetic
a Em (En > Em ) rezult
a c
a acesta emite un foton cu
energia h nm :
h

nm

= En

me
Em = 2
2~

e2
4 "0

1
m2

1
n2

(1.20)

Toate aceste fapte experimentale au dus la dezvoltarea mecanicii

cuantice (n formul
arile Schrdinger si Heisemberg). Schrdinger introduce notiunea de functie de und
a (sau mai general functie de stare) a
c
arui modul p
atrat reprezint
a o densitate de probabilitate de localizare.
Alica
tie
De cte ori se m
areste raza atomului de hidrogen aat n stare fundamental
a, dac
a este excitat cu un foton cu energia egal
a cu E = 10; 2 eV?

21
Solu
tie
Fie En energia nivelului energetic pe care ajunge electronul dup
a absorbtia fotonului cu energia E. Atunci:
En = E1 +
unde E1 =

13; 6 eV este energia nivelului fundamental. Rezult

a:
r
E1
=2
n=
E1 + E

Atunci, raza noii orbite Bohr devine:

rn = n2 r1 = 4r1
unde r1 este raza atomului de hidrogen aat n starea fundamental
a.

1.5.2

Numere cuantice

Studierea atomului cu mai multi electroni se poate face doar n cadrul

mecanicii cuantice. n mecanica cuantic
a conceptul de orbit
a dispare
complet. Comportarea electronului este descris
a de asa numita functie de
und
a care este o solutie a ecuatiei Schrdinger. P
atratul modului functiei
de und
a este interpretat ca o densitate de probabilitate de localizare.
Astfel se poate calcula probabilitatea de a g
asi electronul ntr-o anumit
a
locatie. Din acest motiv n mecanica cuantic
a nu se mai poate discuta
despre modul n care se misc
a de exemplu un electron n jurul nucleului,
ci numai de probabilitatea ca acesta s
a se ae ntr-o regiune din spatiu.
O alt
a consecinta a mecanicii cuantice este c
a anumite m
arimi zice
sunt cuanticate, adic
a iau doar anumite valori. Astfel energia, momentul cinetic si proiectia momentului cinetic sunt m
arimi care sunt cuanticate.
n cazul atomului de hidrogen expresia energiei electronului este aceiasi
ca cea obtinut
a cu ajutorul modelului Bohr. Se observ
a ca energia
E = E (n) depinde de num
arul ntreg n care poate lua valorile 1; 2; ::: .
Num
arul cuantic n poart
a numele de num
ar cuantic principal.
~
O alt
a m
arime este momentul cinetic L = ~r p~ al c
arui modul este
cuanticat cu ajutorul num
arului cuantic orbital l
p
~ = l (l + 1)~
(1.21)
L

22
Pentru un electron caracterizat de num
arul cuantic n, num
arul cuantic orbital poate lua una din valorile
l : 0; 1; 2; :::; (n

(1.22)

1)

n plus este cuanticat

a si proiectia momentului cinetic pe o ax
a.
Aceast
a nseamn
a c
a este cuanticat
a si directia momentului cinetic. Axa
se consider
a ca ind directia unui cmp (electric sau magnetic) n care
se aa electronul respectiv. Notnd cu Lz aceast
a proiectie (pe axa Oz)
ea este cuanticat
a astfel:
Lz = m~
(1.23)
unde
m:

l;

l + 1; :::; 0; :::l

(1.24)

1; l

Astfel m poate lua 2l + 1 valori. Num

arul cuantic m poart
a numele
de num
ar cuantic magnetic deoarece energia de interactie a unui electron
cu un cmp magnetic depinde de m. Energia potential
a a unui electron
ntr-un cmp magnetic depinde de m:
Ep =

~ =
B~

(1.25)

~ este inductia cmpului magnetic orientat

unde B
a dup
a axa Oz, ~ este
momentul magnetic orbital al electronului iar z proiectia momentului
magnetic pe axa Oz. Momentul magnetic orbital este legat de momentul
cinetic prin relatia
~
~
L
e~ L
=
(1.26)
~ =
B
2me ~
~
M
arimea
e~
= 9; 27 10 24 Am2
B =
2me
poart
a numele de magneton Bhor. Proiectia momentului magnetic orbital pe axa Oz este:
z

Lz
=
~

Atunci energia potential

a a unui electron n cmp magnetic este:
Ep =

e
Lz =
2me

e~
m=
2me

BB

(1.27)

23
Spinul electronului
Fiec
arei particule elementare (proton, neutron, electron ...) i se aso~ numit spin. Modulul acestuia este:
ciaz
a un moment cinetic propriu S,
~ =
S

p
s (s + 1)~

(1.28)

unde s poart
a numele de num
ar cuantic de spin. n cazul electronului
s = 1=2:
Ca si n cazul momentului cinetic orbital este cuanticat
a si directia
spinului. Aceasta se realizeaz
a prin cuanticarea proiectiei sale pe axa
Oz.
Sz = ms ~
(1.29)
unde ms se numeste num
ar cuantic magnetic de spin si ia valorile
s;

s + 1; ::: ; s

1; s

(1.30)

adic
a 2s + 1 valori. n cazul unui electron
ms =

1.5.3

1=2; 1=2

(1.31)

Atomul cu mai mul

ti electroni

Se demonstreaz
a teoretic si experimental c
a dac
a atomul nu se aa
ntr-un cmp extern, energia unui electron depinde si de n si l:
E = E (n; l)

(1.32)

Dac
a atomul este introdus ntr-un cmp extern energia unui electron
poate depinde si de numerele cuantice m si ms :
Principiul de excluziune a lui Pauli
ntr-un atom nu pot exista doi electroni cu acelasi set de numere
cuantice. Astfel starea unui electron va caracterizat
a cu ajutorul a
celor patru numere cuantice n; l, m si ms :
Aplicarea principiului Pauli duce la concluzia c
a ntr-o stare cuantic
a
nu se g
aseste dect un singur electron. Num
arul cuantic de spin ms
ia doar dou
a valori 1=2. n acest caz putem spune c
a ntr-o stare
caracterizat
a de numerele cuantice n; l, m pot exista doi electroni.
Ansamblul electronilor unui atom care au o valoare dat
a a num
arului
cuantic principal n formeaz
a o p
atur
a electronic
a. Conform terminologiei
diferitele p
aturi sunt notate cu majuscule

24
n
1
P
aturi
K
Nr. electroni 2

2
L
8

3
M
18

4 5
N O
32 50

Ansamblul electronilor ce au aceleasi numere cuantice n; l; formeaz

a
un orbital. St
arile n interiorul unui orbital difer
a prin num
arul cuantic
m: Deoarece m ia 2l + 1 valori exist
a 2 (2l + 1) electroni pe un orbital.
Diferitii orbitali corespund diferitelor valori l si sunt notati cu literele
mici ale alfabetului latin.
l
0 1 2 3 4
Orbital
s p d f g
Nr. electroni 2 6 10 14 18
n lipsa unui cmp extern (electric sau magnetic) energia unui electron
nu depinde de num
arul cuanatic magnetic m:

1.6

Raze X

Razele X sunt produse n interiorul unor tuburi vidate prin bombardarea cu electroni rapizi a unor pl
aci metalice plasate n fata unui anod.
Razele X sunt invizibile pentru ochiul uman dar au proprietatea de a
produce o uorescenta vizibil
a n anumite substante cristaline naturale
(platinocianur
a de bariu, sulfur
a de zinc) sau n unele pulberi preparate
articial (luminofori). Ele impresioneaz
a placa fotograc
a si produc
ionizarea gazelor.
Natura razelor X este una electromagnetic
a si lungimea lor de und
a
este foarte mic
a n raport cu cea a radiatiilor din spectrul vizibil. Exist
a
dou
a modalit
ati n care apar razele X
1. Cnd sarcina negativ
a (electronul) intr
a cu viteza mare n cmpul
electric al unui nucleu asupra lui va actiona o forta electric
a de atractie
care-i va curba traiectoria. Aceasta nseamn
a c
a miscarea sa va deveni
una accelerat
a. Acest fapt face ca electronul s
a emit
a o radiatie electromagnetic
a Fig. 1.5.
Presupunnd c
a electronul este accelerat initial la o diferenta de
potentialul V , energia nainte de apropierea de nucleu este eV . Deoarece
el emite un foton cu energia h ; energia sa dup
a ce se ndep
arteaz
a de
nucleul respectiv va eV h :

25

Figura 1.5: Emisia radiatiei de frnare. Linia curbat

a reprezint
a traiectoria
electronului. eV reprezint
a energia initial
a a electronului iar eV h reprezint
a
energia electronului dup
a emisia unui foton.

Producerea razelor X n acest fel este un proces aleatoriu, deoarece un

electron poate avea toate traiectoriile posibile inclusiv aceea n care acesta
cade pe nucleu. Din acest motiv fotonii emisi au toate energiile posibile
pn
a la valoarea eV: n plus ei sunt emisi n toate directiile. Radiatiile
X astfel obtinute poart
a numele de radiatii de frnare (deoarece n nal
energia electronului va mai mic
a dect cea initial
a) si ea are un spectru
continuu.
2. Cnd electronii au sucient
a energie ei pot disloca un electron
de pe p
aturile inferioare ale atomului. Astfel r
amne un loc vacant n
structura electronic
a, care poate ocupat de un electron de pe o p
atur
a
superioar
a. Prin aceast
a tranzitie apare o radiatie X. Deoarece nivelele
energetice pentru un anumit material au valori bine determinate radiatiile
X care apar n acest mod poart
a numele de radiatii X caracteristice.
Dac
a apare un loc vacant n p
atura K, razele X care sunt emise prin
ocuparea acestui loc poart
a numele de raze K (Fig 1.6). Electronii care
ocup
a acest loc pot proveni din subp
aturile nivelelor L, M, N. La fel se
petrec lucrurile cnd apare un loc vacant n p
atura L. Atunci electronii
care ocup
a acest loc pot proveni din subp
aturile nivelelor M, N,...

1.7

Electronii Auger

Asa cum am spus, razele X caracteristice sunt produse cnd un loc

liber din nvelisul electronic este ocupat de un electron ce cade de pe un
nivel energetic superior.
Totusi n spectrul observat al razelor X nu apar toate radiatiile car-

26

Figura 1.6: Aparitia unei radiatii X caracteristice. Segmentul orintat de la

p
atura L la p
atura K reprezint
a tranzitia unui electron ntre cele dou
a p
aturi.

acteristice. Aceasta se explic

a prin faptul c
a o radiatie X caracteristic
a
interactioneaz
a cu un electron dintr-o p
atur
a mai dep
artat
a de nucleu
pe care l scoate din atom. Acesti electroni poart
a numele de electroni
Auger.
Efectul Auger este similar cu efectul "fotoelectric intern". Atunci
cnd un loc vacant din p
atura K este ocupat cu alt electron din p
atura L
este emis
a o radiatie X caracteristic
a. Dac
a n loc s
a p
ar
aseasc
a atomul,
radiatia X interactioneaz
a cu un alt electron din p
atura L atunci acest
electron este scos din atom (Fig. 1.7). Astfel din p
atura L dispar 2
electroni si atomul r
amne dublu ionizat. Aceste locuri libere pot
ocupate de electroni din p
atura M, astfel c
a se produc raze X si ele pot
scoate alti electroni din p
atura M. Astfel apar electroni Auger n cascad
a.
Probabilitatea unor astfel de procese neradiative descreste cu cresterea
sarcinii nucleului. n cazul nucleelor usoare, emisia de electroni Auger
dep
aseste emisia de radiatii X.
Emisia de radiatii X este n competitie cu emisia de electroni Auger.
Se constat
a c
a emisia de electroni Auger este important
a pentru atomii cu
num
ar atomic Z mic si scade pe m
asur
a ce num
arul atomic creste. Pentru
a caracteriza producerea radiatiilor X n competitie cu electronii Auger
se introduce m
arimea numit
a randament de producere a radiatiilor X.
Ea este egal
a cu raportul dintre num
arul de fotoni emisi (radiatii X) si
num
arul de atomi ionizati. Acest raport functie de Z - num
arul atomic
este prezentat n (Fig. 1.8).
Energia cinetic
a a electronului Auger este egal
a cu diferenta dintre
energia radiatiei X si energia de leg
atur
a a electronului.

27

Figura 1.7: Aparitia unui electron Auger. Segmentul orintat de la p

atura L
la p
atura K reprezint
a tranzitia unui electron ntre cele dou
a p
aturi. Energia
sa este transferat
a unui electron tot de pe p
atura K. Aceste electron poart
a
numele de electron Auger si el p
ar
aseste atomul.

Figura 1.8: Randamentul de producere a radiatiilor X

atomic Z:

functie num
arul

28

1.8
1.8.1

Energia relativist
a
Postulatele teoriei relativit
a
tii a lui Einstein

1. Viteza luminii n vid n orice sistem de referinta inertial este c =

108 m/s
2. Legile zicii au aceiasi form
a n orice sistem de referinta inertial.
Una din consecintele acestei teorii este aceea c
a masa variaz
a dup
a
formula
m0
(1.33)
m= q
v2
1 c2

unde m0 este masa corpului aat n repaus.

1.8.2

Energia cinetic
a a unei particule relativiste

Legea a II-a a lui Newton se scrie:

F =

d (mv)
d @ m0 v A
q
=
2
dt
dt
1 v
c2

(1.34)

Ca si n mecanica clasic
a energia cinetic
a a unui corp este egal
a cu
lucrul mecanic care trebuie efectuat pentru a aduce viteza corpului de la
0 la v:
Atunci expresia lucrului mecanic elementar se exprim
a:
0
1
v
d (mv)
A
(1.35)
L = F dl =
vdt = vd (mv) = vm0 d @ q
dt
v2
1
c2

Atunci:

Ec =

Ec = m0

vm0 d @ q
1

@q v
1

v2
c2

+q

v2
c2

1
A

2
v vc2

v2 3
c2

A dv

29

Ec = m0

Astfel:

v
v

vdv
1

v2
c2

3=2

m0
= q
1

Ec = mc2

c2
v2
c2

=q

m0
1

m0 c2

c2
v2
c2

m0 c2

(1.36)

n expresia 1.36 m
arimea mc2 reprezint
a energia total
a a unei particule n miscare iar m0 c2 reprezint
a energia de repaus a particulei. Atunci
energia total
a a particulei este suma dintre energia de repaus si energia
cinetic
a:
E = mc2 = m0 c2 + Ec

(1.37)

La valori mici ale vitezei se demonstreaz

a c
a expresia energiei cinetice
se reduce la expresia din mecanica clasic
a:
Ec =

1.8.3

m0 v 2
2

Rela
tia dintre impuls
si energie

Deoarece impulsul este o m

arime care se conserv
a n cazul sistemelor
n care actioneaz
a numai forte conservative este de dorit s
a se poat
a
utiliza o relatie care leag
a energia total
a a particulelor de impuls. Din
relatia 1.33 prin ridicare la p
atrat si multiplicare cu c4 se obtine
m2 c4 =

m0 c4
2
1 vc2

m 2 c4 = p 2 c2 + m 0 c4
unde impulsul particulei este p = mv: Rezult
a c
a
q
E = mc2 = p2 c2 + m20 c4

(1.38)

n cazul n care viteza unei particule cu masa m0 se apropie de viteza

luminii v ! c atunci m ! 1. Aceasta arat
a c
a viteza luminii nu poate
atins
a de particule cu masa de repaus diferit
a de zero.
n cazul particulelor cu mas
a de repaus nul
a, viteza de deplasare este
c iar relatia dintre energie si impuls este:

30

(1.39)

E = pc

n zica atomic
a si nuclear
a se utilizeaz
a ca unitate de m
asur
a eV
(electron voltul) care reprezint
a energia c
ap
atat
a de un electron atunci
cnd este accelerat la o diferenta de potential de 1 V.
1eV = 1; 602176653

10

19

(1.40)

Deoarece n repaus energia unei particule este m0 c2 se poate face o

echivalenta ntre mas
a si energie. Ca exemple vom da echivalentul n energie a unit
atii atomice de mas
a, a electronului, protonului si neutronului
1u
me
mp
mn

1.9

!
!
!
!

931; 475 MeV

0; 511 MeV
938; 26 MeV
938; 55 MeV

Efectul Compton

A fost descoperit de Compton care a studiat mpr

astierea radiatiei X
pe paran
a. Radiatiile X au fost descoperite de Rentgen n 1895 si au
lungimea de und
a de ordinul 10 10 m fata de 10 7 m ct au radiatiile luminoase. mpr
astierea radiatiilor X de c
atre diverse substante a fost studiat
a de c
atre C. G. Barkla n 1909 care a interpretat rezultatele cu ajutorul teoriei electronilor. Unda incident
a actioneaz
a asupra electronilor
ntlniti si-i oblig
a s
a oscileze cu o frecventa egal
a. Drept rezultat electronii trebuie s
a emit
a unde electromagnetice cu aceiasi frecventa. Radiatia este mpr
astiat
a f
ar
a schimbarea frecventei (mpr
astierea Thomson).
Rezultatele obtinute au fost n bun
a concordanta cu teoria, cu exceptia
unor rezultate anormale obtinute pentru radiatiile X dure (corespunz
atoare unor lungimi de und
a foarte mici). El nu a putut m
asura lungimea
de und
a a radiatiilor mpr
astiate.
Acest lucru a fost posibil dup
a anul 1912 cnd Max von Laue si W.
Bragg au ar
atat c
a lungimile de und
a ale radiatiilor X pot m
asurate
prin difractie pe cristale. Pentru realizarea m
asur
atorilor, Compton a
folosit un dispozitiv similar cu cel prezentat n Fig. (1.9).

31

Figura 1.9: Instalatie pentru punerea n evidenta a efectului Compton 1. surs

a
de raze X 2. colimator 3. blocul de paran
a 4. colimator 5. cristal 6. camer
a
de ionizare detector

Instalatia const
a dintr-o surs
a de raze X (1) n care acestea se obtin
prin bombardarea unui anod din molibden cu electroni, un colimator (2)
f
acut din plumb (plumbul nu permite trecerea radiatiilor X), blocul de
paran
a (3), un alt colimator realizat dintr-o serie de pl
acute de plumb,
un cristal (5) si o camer
a de ionizare utilizat
a ca detector (6). Compton
a studiat radiatia mpr
astiat
a sub diverse unghiuri.
Se constat
a c
a prin mpr
astiere lungimea de und
a a radiatiei devine
mai mare dect lungimea de und
a initial
a 0 si creste cu cresterea unghiului de mpr
astiere .
Variatia lungimii de und
a se numeste deplasarea Compton si are valoarea:

unde
si .
0

= 2 sin2

(1.41)
2
este o constant
a universal
a independent
a de lungimea de und
a
=

= 2; 42

10

12

Rezultatul poate explicat considernd c

a radiatia este de natur
a
pur corpuscular
a, ind format
a din fotoni. Astfel Compton a presupus c
a
linia deplasat
a este datorat
a mpr
astierii fotonilor de c
atre electronii slab
legati de atomii tintei. Deoarece energia de leg
atur
a a acestor electroni
este mult mai mic
a dect energia fotonilor corespunz
atori radiatiei X,
mpr
astierea poate considerat
a ca ind f
acut
a pe electroni liberi.
hc
Dac
a un foton cu energia
loveste un electron el va pierde o parte

32

Figura 1.10: mpr

astierea unui foton pe un electron liber

din energia sa astfel c

a n nal el va avea energia

hc

<

hc

Rezult
a

c
a > 0 , adic
a lungimea de und
a a fotonului mpr
astiat este mai mare
dect cea a fotonului incident. Deoarece fotonul este o particul
a cu mas
a
de repaus nul
a atunci leg
atura dintre energie si impuls este conform relatiei 1.39 E = pc. Rezult
a:
p=

h
h
h 2
E
=
= =
= ~k
c
c
2

(1.42)

unde k este modulul vectorului de und

a a c
arei directie este n sensul de
propagare a undei. Vectorial relatia 1.42 se scrie astfel
p~ = ~~k

(1.43)

Presupunem c
a nainte de ciocnire electronul este n repaus, adic
a
impulsul electronului este nul. Considernd c
a impulsul fotonului era
nainte de ciocnire ~~k0 , dup
a ciocnire impulsul fotonului devine ~~k, iar
cel al electronului m~v . Procesul este reprezentat n Fig. 1.10.
Aplicnd legile de conservare a energiei si impulsului n cazul relativist, se obtine:
h 0 + m0 c2 = h + mc2
(1.44)
~~k = ~~k + m!
v
(1.45)
0

Se scrie conservarea impulsului pe componente:

mv cos ' =

h 0
c

mv sin ' =

h
cos
c

h
sin
c

(1.46)
(1.47)

33
2
2
=
.
unde s-a tinut cont c
ak=
c
Se ridic
a cele dou
a relatii la p
atrat si se adun
a. Se obtine:
m2 v 2 =

h 0
c

h
cos
c

h2 2
sin2
c2

(1.48)

= m2 v 2 c2

(1.49)

de unde rezult
a:
h2

2
0

2h2

cos + h2

Relatia (1.44) se scrie:

h(

) + m0 c2 = mc2

(1.50)

Ridicnd la p
atrat si aceast
a relatie se obtine:
h2

2
0

2h2

+ h2

+ 2m0 c2 h (

) = m2 c4

m20 c4 = m2 v 2 c2 (1.51)

Sc
aznd relatia (1.51) din (1.49) rezult
a:
(

) m 0 c2 = h

Se mparte relatia (1.52) la

= c= 0 rezult
a:
=

0 m0 c

(1

(1.52)

cos )

si tinnd cont c
a

2h
sin2
m0 c
2

Comparnd relatia (1.53) cu (1.41) rezult

a c
a

= c= si
(1.53)

h
. M
arimea
m0 c

poart
a denumirea de lungime de und
a Compton.
Formula (1.53) arat
a c
a deplasarea Compton nu depinde de lungimea
de und
a a radiatiei incidente. Deoarece
= 0; 0242 deplasarea nu
este observat
a n vizibil unde lungimile de und
a sunt de ordinul 103 .
Cnd electronii sunt mpr
astiati pe electronii puternic legati, energia si
impulsul sunt schimbate practic cu ntreg atomul. Deoarece masa atomului este mult mai mare dect cea a electronului, deplasarea Compton
corespunz
atoare acestui proces este neglijabil
a. Astfel se poate explica
existenta componentei nemodicat
a avnd aceiasi lungime de und
a 0 cu
radiatia incident
a.

34
Alica
tie 1.5
Un fascicul de radiatii X, cu lungimea de und
a o = 0; 1 nm este
mpr
astiat pe un bloc de carbon. S
a se determine:
a. energia fotonilor incidenti
b. lungimea de und
a a radiatiei difuzate la = 90o fata de directia fotonului incident
c. energia cinetic
a a electronului de recul si unghiul f
acut de directia sa
de miscare cu directia fotonului incident
Solu
tie

a. Energia fotonului incident este:

"=

hc

= 12400 eV = 12; 4 keV

b.
=2

h
h
sin2 =
=
mo c
2
mo c

= 2; 43

10

12

Variatia lungimii de und

a pentru fotonul mpr
astiat este egal
a cu
lungimea de und
a Compton.
c. Din legea conserv
arii energiei:
hc

hc
o+

+ mo c2 =

+ mc2

energia cinetic
a este:
Ec = mc2

mo c2 =

hc
o

hc
o+

= 295 eV

35

1.10

Probleme

1.1 S
a se determine energia si impulsul unui foton a c
arui lungime de
und
a corespunde:
a. domeniului vizibil al spectrului ( = 0; 6 m)
b. radiatiei X cu lungimea de und
a de 0; 1 nm
c. radiatiei cu lungimea de und
a de 0; 001 nm
1.2 S
a se arate, cu ajutorul legii conserv
arii impulsului si a energiei,
c
a un electron liber nu poate absorbi un foton.
1.3 Pe o suprafata de aluminiu cade un fascicul de fotoni cu = 200
nm. S
tiind c
a lucrul de extractie al aluminiului este egal cu Lextr = 4; 2
eV, s
a se ae:
a. energia cinetic
a a celui mai rapid fotoelectron
b. tensiunea de stopare
c. lungimea de und
a de prag pentru aluminiu
1.4 Suprafata unui metal oarecare este iluminat
a cu o radiatie avnd
lungimea de und
a = 3500 . Alegnd o anumit
a diferenta de potential,
fotocurentul este anulat. Micsornd lungimea de und
a a radiatiei cu 500
, diferenta de potential de frnare a trebuit s
a e m
arit
a cu U = 0; 59
eV pentru a anula din nou fotocurentul. Cunoscnd constanta Planck
h = 6; 626 10 34 Js, s
a se determine sarcina electronului.
1.5 Lungimea de und
a de prag pentru un metal oarecare este egal
a
cu p = 2700 . S
a se determine:
a. lucrul de extractie a unui electron din acel metal
b. viteza maxim
a a electronilor emisi din metalul bombardat cu radiatie
electromagnetic
a cu = 1800
c. energia cinetic
a a acestor electroni
Se cunosc e = 1; 6 10 19 C si me = 9; 1 10 31 kg.

1.6 S
a se calculeze viteza maxim
a a fotoelectronilor emisi de o suprafata
argintat
a, dac
a aceasta se iradiaz
a cu:
a. radiatii ultraviolete ( 1 = 0; 155 m)
b. radiatii ( 2 = 0; 01)

36
Se cunoaste lucrul de extractie Lextr = 4; 7 eV si masa de repaus a electronului m0 = 9; 1 10 31 kg
1.7 S
a se arate c
a energia fotonului mpr
astiat la = 90 prin efect
Compton nu poate dep
asi energia de repaus a electronului m0 c2 .
1.8 S
a se determine lungimea de und
a a fotonului incident dac
a se stie
c
a fotonul mpr
astiat are energia egal
a cu energia cinetic
a a electronului
de recul si se misc
a pe directii care fac ntre ele un unghi de 90 :
1.9 Un foton cu lungimea de und
a o = 6 nm este difuzat sub un
unghi de 90 pe un electron aat n repaus. S
a se determine:
a. lungimea de und
a a fotonului difuzat
b. energia cinetic
a a electronului de recul
1.10 S
a se determine dependenta dintre lungimea de und
a , m
asurat
a n a undei asociate unui fascicul de electroni accelerati sub o
tensiune U (cunoscut
a) m
asurat
a n volti.
1.11 S
a se determine razele orbitelor Bohr pentru atomul de hidrogen. Se cunosc: constanta Planck h = 6; 626 10 34 Js; sarcina electronului e = 1; 6 10 19 C si masa electronului me = 9; 1 10 31 kg.
1.12 S
a se determine vitezele pe orbitele Bohr, pentru atomul de
hidrogen.
1.13 S
a se calculeze de cte ori se va m
ari raza orbitei electronului
unui atom de hidrogen care se g
aseste n starea fundamental
a, dac
a este
excitat cu o cuant
a (foton) de energie Ef = 12; 09 eV. Se cunoaste energia
electronului aat pe prima orbit
a Bohr E = 13; 6 eV.
1.14 S
a se calculeze de cte ori se va m
ari raza orbitei electronului
unui atom de hidrogen care se g
aseste n starea fundamental
a, dac
a este
excitat cu o cuant
a (foton) de energie Ef = 12; 09 eV. Se cunoaste energia
electronului aat pe prima orbit
a Bohr E = 13; 6 eV.

Capitolul 2
Elemente de teoria nucleului
Rutherford a efectuat o serie de experimente cu privire la mpr
astierea
particulelor pe foite metalice. Experimentele au demonstrat c
a majoritatea particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte mici de la directia
initial
a; o mic
a parte sunt deviate cu unghiuri foarte mari.
Rutherford a ajuns la concluzia c
a atomii ar constituiti dintr-un
nucleu pozitiv, de mas
a mare (aproximativ egal
a cu masa atomului) si
14
de dimensiuni mici (sub 10
m), n jurul c
aruia se rotesc electroni la
distante mari de nucleu (n jur de 10 10 m).
Nucleul este constituit din protoni si neutroni. Protonul a fost descoperit n anul 1919 odat
a cu prima reactie nuclear
a realizat
a de Rutherford. Protonul este o particul
a nc
arcat
a pozitiv cu sarcina e = 1; 6
10 19 C (o sarcin
a egal
a dar de semn contrar cu sarcina electronului) si
o mas
a mult mai mare dect a electronului. Nucleele de azot au fost
bombardate cu particule (nuclee de heliu) si s-a obtinut un izotop al
oxigenului si un proton:
14
7 N

1
+42 He !17
8 O +1 H

Avnd n vedere faptul c

a nainte de a se descoperi neutronul fusese
descoperit electronul si protonul n primul model al nucleului s-a presupus c
a acesta este constituit din protoni si electroni. Acest model a
prezentat o serie de deciente care au fost rezolvate n anul 1932 cnd
Chadwick a descoperit neutronul. Ulterior Ivancenco si Meisemberg (n
mod independent) au propus modelele n care nucleul este format din
protoni si neutroni (f
ar
a electroni).
37

38
La nivel atomic si nuclear, masele atomilor si nucleelor sunt date n
unit
ati atomice de mas
a (u). O unitate atomic
a de mas
a este denit
a ca
12
a 12-a parte din masa atomului de carbon C
1u = 1; 66053886

10

27

kg

Este de remarcat c
a unitatea atomic
a de mas
a este apropiat
a de masa
protonului si neutronului
mp = 1; 6726231
mm = 1; 6749280

10
10

27
27

kg
kg

Masa electronului, protonului si neutronului se poate exprima n unit

ati
atomice de mas
a
me = 0; 00054858u
mp = 1; 00727547u
mn = 1; 00866492u
n zica nuclear
a se utilizeaz
a notiunile:
1. Numarul de masa A care reprezint
a num
arul de nucleoni (protoni
si neutroni) din care este constituit nucleul.
2. Numarul atomic Z care reprezint
a num
arul de protoni din nucleu;
el este o m
asur
a a sarcinii cu care este nc
arcat nucleul.
3. Numarul de neutroni din nucleu este notat cu N . ntre numerele
A, Z si N exist
a o relatie simpl
a si anume:
Z +N =A

(2.1)

Pentru denumirea speciilor nucleare se utilizeaz

a notatia A
Z ElN unde
cu El am notat elementul chimic.
4. Nuclidul reprezint
a o specie nuclear
a si este caracterizat de num
arul
de mas
a A si num
arul atomic Z. n prezent sunt cunoscuti peste 1200
nuclizi.
5. Izotopii sunt nuclizi care au acelasi num
ar atomic Z (adic
a atomii
care au acelasi num
ar de protoni, dar au un num
ar diferit de neutroni):
126
56 Ba

144
56 Ba

39
6. Izobarii sunt nuclizii care au acelasi num
ar de mas
a:
14
6 C

14
7 N

14
8 O

7. Izotonii sunt nuclizii care au acelasi num

ar de neutroni:
14
6 C8

15
7 N8

16
8 O8

8. Izomerii sunt nuclizii ce au acelasi num

ar de mas
a si acelasi num
ar
atomic dar care se aa n st
ari metastabile diferite. St
arile metastabile
sunt st
arile n care timpul de viata mediu este de 10 9 s:
Trebuie remarcat ca n stare liber
a neutronii sunt instabili si timpul
lor mediu de viata este de 16,9 minute. Protonul si neutronul mai sunt
numiti nucleoni.

2.1

Raza nucleului

Studiile efectuate prin mpr

astiere cu electroni, nucleoni, deuteroni si
particule mpreun
a cu consideratii de minim a energiei fac ca ntr-o
prim
a aproximatie s
a se considere c
a nucleul poate privit ca avnd o
structur
a sferic
a.
Cele mai aprofundate studii ale densit
atii materiei nucleare n nucleu
au fost f
acute de Hafstaderr si colaboratorii de la Stanford University.
Metoda utilizat
a a fost aceea a mpr
astierii de electroni. Acestia au
presupus c
a densitatea de sarcin
a este de forma:
=

1 + e(r

R)=z1

(2.2)

unde 1 este densitatea la dimensiuni mici ale razei, R este valoarea razei
r la care
= 1 =2 iar z1 este o m
asur
a a grosimii stratului supercial al nucleului. Se poate presupune c
a si densitatea materiei nucleare
urmeaz
a o lege de acelasi tip. Aceasta arat
a c
a nucleele nu au o frontier
a
bine determinat
a. Astfel structura nucleului este descris
a cu ajutorul
distributiei masei si a sarcinii nucleare a c
aror densitate scade continuu.
Din acest motiv vom ntelege prin raza nucleului R distanta din centrul
nucleului la punctul n care densitatea scade la jum
atate (Fig. 2.1). S-a
tras concluzia c
a pentru nuclee raza acestora este:
R = r0 A1=3

(2.3)

40

Figura 2.1: Variatia densit

atii materiei nucleare n functie de distanta m
asurat
a din centrul nucleului

unde A este num

arul de mas
a al nucleului iar r0 = 1; 4 10 15 m. Leg
atura dintre R si A permite determinarea densit
atii materiei nucleare
0

'

Amp
3Amp
3mp
=
=
' 1014 g/cm3
3
3
V
4 R
4 r0

Densitatea materiei nucleare este constant

a pn
a n apropierea suprafetei
unde aceasta scade brusc. Acest fapt a permis s
a se fac
a o analogie ntre nucleu si o pic
atur
a de lichid, pe baza c
areia s-a dezvoltat modelul
pic
aturii.
Alica
tie 1.1
Cu ct difer
a raza nucleului rezultat prin fuziunea a dou
a nuclee de
8
Be
fa
t
a
de
raza
nucleului
de
beriliu?
Se
cunoa
s
te
R
=
1;
45
10 15 m.

o
4
Solu
tie
Raza nucleului de Beriliu este:
p
3
R1 = Ro 8 = 2Ro
Raza nucleului obtinut prin fuziune va :
p
p
3
3
R2 = Ro 16 = 2 2Ro
Atunci rezult
a:
R2

p
3
R1 = (2 2

2)Ro = 7; 54

10

16

41

2.2

Masa nuclear
a
si energia de leg
atur
a

Nucleul contine n jur de 99,975% din masa unui atom. Tabelul

cu masele nucleare poate obtinut prin sc
aderea maselor electronilor
(lund n considerare si energiile de leg
atur
a a electronilor cnd se doreste
obtinerea unor precizii foarte mari). Totusi cu exceptia unor particule
ionizate (He, H) masa atomic
a este cea utilizat
a mai degrab
a dect cea
nuclear
a. Exist
a ns
a si situatii n care prezenta electronilor nu mai poate
neglijat
a ca de exemplu cnd acestia iau parte direct la procesele nucleare (captur
a electronic
a, conversie intern
a). Masa nuclear
a se obtine
cu ajutorul formulei:
MN c2 = M (A; Z) c2

(Zme c2

Be )

(2.4)

unde M (A; Z) este masa atomic

a, me este masa electronului, c este viteza
luminii, MN este masa nucleului, iar Be este energia de leg
atur
a a electronilor. Energia de leg
atur
a reprezint
a energia care ar trebui cedat
a
atomului pentru a desprinde de el toti electronii si a-i duce la o distanta
la care interactia dintre ei si nucleu s
a e neglijabil
a. n general energia de
leg
atur
a a electronilor este foarte mic
a, astfel c
a masa nucleului se poate
considera ca ind diferenta dintre masa atomic
a si masa electronilor.
MN = M (A; Z)

Zme

(2.5)

Mai mult, experimental s-a constatat c

a masa nucleului este mai mic
a
dect suma maselor componentilor s
ai. Aceasta se datoreaz
a existentei
unei energii de leg
atur
a a nucleonilor n nucleu. Energia de leg
atur
a
reprezint
a n acest caz energia necesar
a pentru a rupe nucleul n constituentii s
ai. Ea este:
B = [Zmp + (A

Z)mn

MN ]c2

(2.6)

Expresia de mai sus se poate scrie ca:

B = [Z(mp + me ) + (A

Z)mn

(MN + Zme )]c2

(2.7)

Tinnd

cont c
a masa hidrogenului este MH ' mp + me iar masa
atomic
a M (A; Z) = MN + Zme relatia (1.5) devine (neglijnd energia
de leg
atur
a a electronilor):
B = [ZMH + (A

Z)mn

M (A; Z)]c2

(2.8)

42

Figura 2.2: Variatia energiei de leg

atur
a pe nucleon functie de num
arul de
mas
a

O semnicatie mai important

a o are energia medie de leg
atur
a pe
nucleon B=A ar
atat
a n Fig. 2.2 deoarece ea este direct legat
a de stabilitatea speciilor nucleare. Pentru nucleele cu A > 30 energia de leg
atur
a
r
amne aproximativ constant
a si anume 8 MeV/nucleon cu un maxim de
8; 8 MeV/nucleon n jurul lui A = 60 si apoi scade monoton pn
a n jur
de 7; 5 MeV/nucleon cnd A = 240:
Aceast
a comportare furnizeaz
a informatii despre valoarea energiei ce
apare n cazul n care are loc siunea nucleelor grele n nuclee mai usoare.
Aceasta conduce la o m
arire a energiei de leg
atur
a per nucleon. Pentru
A = 240 prin siune cresterea energiei de leg
atur
a este de aproximativ 8; 5 7; 5 = 1 MeV/nucleon si corespunde unei energii eliberate de
aproximativ E ' 200 MeV.
Alica
tie 1.2
S
a se calculeze energia medie de leg
atur
a pe nucleon n nucleul de
16
16
O.
Se
dau:
masa
atomului
de
O,
M
=
15;
99491 u, masa neutronuO
8
8
lui mn = 1; 00867 u si MH = 1; 00783 u, unde u este unitatea atomic
a de
mas
a.

43
Solu
tie
Energia de leg
atur
a este:
W = [ZMH + (A

Z)mn

MO ]c2

Energia de leg
atur
a pe nucleon va :
B=

W
A

Pentru calculul numeric se tine cont c

a:
uc2 = 931; 5 MeV
Rezult
a:
B = 7; 98 MeV/nucleon

2.3

For
te nucleare
si energia de interac
tiune nuclear
a

Pentru ca nucleele s
a e stabile este necesar ca ntre nucleoni s
a existe
forte de interactiune care s
a-i tin
a apropiati unii de alti. Aceste forte
trebuie s
a e sucient de puternice pentru a contracara actiunea fortelor
repulsive de natur
a electrostatic
a care exist
a ntre protoni.
Energia medie de leg
atur
a pe nucleon (B=A) este aproximativ constant
a pentru nucleele stabile si are valoarea de aproximativ 8 MeV.
Aceasta arat
a c
a energia necesar
a pentru a ndep
arta un nucleon din
nucleu este aproximativ independent
a de num
arul de nucleoni pe care
acesta i contine. Aceast
a constanta a raportului B=A implic
a faptul
c
a energia potential
a de interactie dintre nucleoni nu are o raz
a mare
de actiune si dependenta de r trebuie s
a difere mult fata de 1=r. Concluzia care poate tras
a este aceea c
a energia potential
a are raz
a mic
a
de actiune iar n nucleu nucleonii sunt supusi unor forte atractive datorate vecinilor nucleonului respectiv (aceast
a proprietate poart
a numele
de proprietatea de saturare a fortelor nucleare). Deoarece distanta dintre doi nucleoni este n jur de 1,8 10 15 m =1,8 fm putem presupune
c
a fortele de interactiune dintre nucleoni se manifest
a pe o distanta de 2
fm.

44

Figura 2.3: Forma energiei de interactie internucleonice

O alt
a proprietate a potentialului nuclear V rezult
a din faptul c
a
volumul nucleului este proportional cu num
arul de mas
a A. Aceast
a
proportionalitate implic
a faptul c
a desi energia potential
a de interactie
determin
a forte atractive nu se ajunge la un colaps al nucleului. Acest
fapt se datoreaz
a existentei unei componente repulsive care are o raz
a
de actiune mult mai mic
a dect raza de actiune a componentei atractive
a fortelor nucleare. Aceast
a component
a tine la distanta nucleonii unii
fata de altii. Forma energiei potentiale de interactie este ar
atat
a n Fig.
2.3:

2.4
2.4.1

Modele nucleare
Modelul pic
aturii de lichid

Modelul este bazat pe ideea c

a nucleul se comport
a asem
an
ator unei
pic
aturi de lichid. De exemplu n cazul lichidelor, fortele intermoleculare
sunt forte cu raz
a scurt
a de actiune, astfel c
a energia necesar
a vaporiz
arii
unei mase de lichid dintr-o pic
atur
a este independent
a de dimensiunea
pic
aturii ceea ce nseamn
a c
a energia de leg
atur
a a moleculelor n pic
atur
a este independent
a de m
arimea acesteia. n acelasi mod, energia de
leg
atur
a pe nucleon este independent
a de A:
Modelul pic
aturii de lichid se aplic
a la nuclee grele pentru a calcula

45
energia de leg
atur
a si a studia procesul de siune nuclear
a. El se aplic
a
n general pentru nucleele cu A > 30.
Ideea de baz
a de la care se porneste este aceea c
a energia de leg
atur
a
este dat
a de suma mai multor termeni, forma acestor termeni ind determinat
a de considerente de natur
a zic
a. Termenii depind de anumiti
parametri care sunt determinati din compararea datelor teoretice cu valorile experimentale. Pentru un nucleu cu num
arul atomic Z si num
arul
de mas
a A exist
a urm
atorii termeni care contribuie la energia de leg
atur
a
a nucleului:
1. Energia de volum. Aceasta reprezint
a contributia fortelor atractive care actioneaz
a asupra ec
arui nucleon din partea nucleonilor vecini.
Dac
a ecare nucleon contribuie cu energia av la energia de leg
atur
a
atunci:
Bv = av A
(2.9)
2. Energia de suprafata. Nucleoni de lng
a suprafata interactioneaz
a
cu mai putini nucleoni fata de cei care sunt n interiorul nucleului. De
aceea energia de leg
atur
a este micsorat
a cu o cantitate proportional
a
cu num
arul de nucleoni aati la suprafata (fenomenul este analog cu
existenta unei tensiuni superciale pentru o pic
atur
a de lichid). Deoarece
num
arul de nucleoni aati la suprafata nucleului este proportional cu
suprafata, el va proportional si cu A2=3 deoarece raza nucleului este
proportional
a cu A1=3 . Rezult
a:
Bs =

as A2=3

(2.10)

3. Energia de interactie coulombiana. Nucleul are sarcina total

a Ze
distribuit
a n mod uniform n interiorul unei sfere de raz
a R. Energia
potential
a pentru o astfel de distributie de sarcin
a este:
3
Ep =
5
Deoarece R
forma:

(Ze)2
4 "0 R

(2.11)

A1=3 contributia acesteia la energia de leg

atur
a este de

Z2
(2.12)
A1=3
4. Energia de asimetrie. Nucleele stabile usoare sunt caracterizate
prin faptul c
a N ' Z , si A ' 2Z. Abaterea de la egalitatea A = 2Z
Bc =

ac

46
duce la micsorarea energiei de leg
atur
a. Astfel trebuie introdus un termen
negativ care s
a depind
a de diferenta A 2Z:
Bas =

aas

(A

2Z)2
A

(2.13)

5. Energia de mperechere. Experienta arat

a c
a nucleele cele mai
stabile sunt nucleele par-pare, nucleele impar-impare sunt cel mai putin
stabile, iar cele par-impare au o stabilitate intermediar
a. Efectul acesta
este considerat prin intermediul unui nou termen de forma
8
pentru nucleele par-pare
< a0 A 3=4 ,
0,
pentru nucleele par -impare
(A; Z) =
(2.14)
:
3=4
a0 A
, pentru nucleele impar-impare
Valoarea pozitiv
a a lui pentru nucleele par-pare indic
a cresterea
energiei de leg
atur
a.
Rezult
a n nal urm
atoarea expresie a energiei de leg
atur
a:
B = av A

as A2=3

ac

Z2
A1=3

aas

(A

2Z)2
+ (A; Z)
A

(2.15)

Masa nucleului este:

MN = Zmp + (A

Z) mn

B=c2

(2.16)

Comparnd masele nucleare calculate cu expresia (2.16) cu cele determinate experimental rezult
a urm
atoarele valori pentru parametrii ce
intr
a n relatia (2.15): av = 15; 76 MeV, as = 17; 81 MeV, ac = 0; 71
MeV, aas = 23; 70 MeV, a0 = 34 MeV.
Cu ajutorul modelului pic
aturii se poate g
asi relatia dintre A si Z
pentru toate nucleele stabile. Pentru aceasta se deriveaz
a relatia (2.15)
la Z, se egaleaz
a cu zero si se obtine:
Z=

A
1; 97 + 0; 015A2=3

(2.17)

Formula permite calculul lui Z pentru izobarul stabil pentru un

num
ar de mas
a A dat. Trebuie remarcat c
a desi (2.15) permite calculul
energiilor de leg
atur
a, a maselor nucleare, modelul nu poate utilizat
pentru a explora n detaliu propriet
atile nucleare ca spinul, paritatea,
momentul magnetic si nivelele de energie.

47

Figura 2.4: Energia potential

a medie pe care o are un neutron si un proton n
interiorul nucleului

2.4.2

Modelul p
aturilor nucleare

Modelul care a permis ntelegerea structurii nucleare este modelul

p
aturilor nucleare care ia n consideratie comportarea individual
a a nucleonilor n nucleu. Se poate considera urm
atoarea comportare a unui
neutron n interiorul nucleului. Asupra unui neutron care se misc
a n
interiorul nucleului forta medie, care actioneaz
a asupra lui este aproximativ zero atta timp ct este departe de marginile nucleului, deoarece
el este nconjurat din toate p
artile de alti nucleoni care-si compenseaz
a
reciproc actiunile. Atunci cnd nucleonul se apropie de suprafata, asupra
lui vor ncepe s
a actioneze forte de atractie, fapt ce duce la o modicare n
energia sa potential
a. Aceasta creste de la o valoare negativ
a aproximativ constant
a (cnd nucleonul este n interiorul nucleului) la zero atunci
cnd neutronul ajunge departe de nucleu si este n afara razei de actiune
a fortelor internucleonice. Se pot aplica aceleasi argumente la studiul
misc
arii unui proton, cu exceptia faptului c
a atunci cnd acesta se ndep
arteaz
a de nucleu exist
a forte de repulsie electrostatice care dau o
contributie pozitiv
a la energia potential
a de interactie. Aceast
a energie
este reprezentat
a n Fig. 2.4.
Considernd o particul
a ntr-o astfel de groap
a de potential prin rezolvarea ecuatiei Schrdinger rezult
a o serie de nivele de energie. Este de

48
asteptat ca nucleele n care nivelele energetice sunt complete, s
a prezinte
o stabilitate deosebit
a.
Numerele magice
A fost observat experimental c
a nucleele ce au urm
atoarele valori
pentru Z sau N , cunoscute sub denumirea de numere magice au o mare
stabilitate. Numerele magice sunt:
2, 8, 20, 28, 50, 82, 126
Anumite caracteristici ale acestor nuclee sunt prezentate mai jos:
1. Comparnd masele nucleare reale cu cele date de formula (2.16) se
g
aseste c
a acestea sunt semnicativ mai mici cnd Z si N sunt numere
magice.
2. Nucleele care au pentru Z si N ca valori numerele magice posed
a
mai multi izotopi stabili si mai multi izotoni stabili dect nucleele vecine.
De exemplu pentru Z = 50 exist
a 10 izotopi stabili n comparatie cu cei
4 izotopi stabili pentru celelalte nuclee. Pentru N = 20 exist
a 5 izotoni
stabili n timp ce pentru N = 19 nu exist
a nici un izoton stabil iar pentru
N = 21 exist
a un singur izoton stabil.
3. Nucleele dublu magice sunt deosebit de stabile. Ca exemplu putem
si nucleul de
da nucleul de 42 He (Z = 2, N = 2), de 16
8 O (Z = 8, N = 8)
208
82 Pb (Z = 82, N = 126) care este cel mai greu nucleu stabil.
4. Heliul precum si nucleele avnd N = 50, 82, 126 prezint
a o mare
abundenta n univers.
5. Primele st
ari excitate ale nucleelor cu un num
ar magic de protoni
sau neutroni au energii mult mai mari dect n cazul nucleelor vecine.
Pentru a obtine anumite rezultate cantitative trebuie s
a e f
acute
presupuneri asupra adncimii si l
argimii gropii de potential. Din studii
de mpr
astiere cu neutroni cu joas
a energie rezult
a c
a adncimea gropii
de potential este V0 ' 50 MeV.
Pentru determinarea nivelelor nucleare de energie trebuie rezolvat
a
ecuatia Schrdinger pentru un nucleon care se misc
a ntr-un astfel de
potential. Functiile proprii depind de numerele cuantice n, l, ml n timp
ce valorile proprii care corespund energiei depind de numerele cuantice n
si l.
Astfel modelul p
aturilor nucleare permite explicarea diverselor st
ari
n care se pot aa nucleele:

49

Figura 2.5: Nivele energetice ale nucleului

157 Xe.

- starea fundamental
a reprezint
a starea an care aranjamentul nucleonilor dintr-un nucleu este cel mai stabil
- starea excitat
a este o stare nestabil
a care are o existanta foarte
12
scurt
a, n general sub 10
s. Nucleul trece dup
a acest timp ntr-o alt
a
stare.
- stare metastabil
a este tot o stare nestabil
a, dar al c
arui timp de
12
viata este mai lung (peste 10
s). Exist
a st
ari metastabile al c
aror
timp de viata poate ajunge la ordinul orelor.
Din acest motiv st
arile metastabile sunt considerate ca avnd identit
ati separate. Astfel dou
a nuclele care difer
a unul de altul prin faptul
c
a se aa n st
ari metastabile diferite sunt numiti izomeri.
n zica nuclear
a, st
arile excitae sunt identicate printr-un asterix
A
X iar st
arile metasatbile sunt identicate cu ajutorul literei m: Astfel
99m
Tc reprezint
a o stare metastabil
a. 99m Tc si 99 Tc sunt izomeri.
Tranzitiile nucleare ntre dou
a diversele aranjamente ale nucleonilor
(protoni si neutroni) implic
a valori bine determinate ale energiei, ca si
n cazul atomului Bhor. O diagrama a nivelelor de energie este utilizt
a
pentru a identica diversele st
ari ale excitate si metastabile precum si energia acestora (fata de starea fundamental
a). n Fig. 2.5 este reprezentat diagrama partial
a a nivelelor enegetice ale nucleului 157 Xe. St
arile

50
metastabile sunt reprezentate n general prin linii mai groase. Distantele
pe vertical
a dintre linii sunt proportionale cu diferenta energiei dintre
nivelele energetice respective. O tranzitie de la un nivel energetic c
atre
un nivel cu energia mai mare implic
a ca nucleul s
a primeasc
a o energie
suplimentar
a din exterior. Tranzitia de pe un nivel de energie c
atre un
nivel cu energie mai mic
a implic
a eliberare de energie prin emiterea unui
foton sau a unei particule. Astfel fotoni care au origine nuclear
a din
tranzitiile ntre diverse nivele energetice. Atunic cnd are o tranzitie de
pe nivelul energetic de 0,364 MeV n starea fundamental
a are loc emisia
unui foton cu energia de 0,364 MeV. Dac
a tranzitia are loc de pe nivelul
de energie de 0,364 MeV pe nivelul de energie de 0,08 MeV atunci se
emite un foton cu energia de 0,284 MeV.

2.5

Interac
tii nucleare

Interactiile nucleare sunt acele interactii care implic

a bombardarea cu
particule a unor nuclee tint
a. Proiectilele utilizate n interactiile nucleare
por particule alfa ( ), protoni (p), deuteroni (21 H), neutronii (n) sau
nuclee de tritiu (3 H). Interactia dintre proiectil si nucleul tint
a produce
n principal un nou nucleu (B) si o alt
a particul
a b.
A+a!B+b
O astfel de reactie se mai scrie A (a; b) B.
ntr-o reactie nuclear
a se conserv
a printre alte m
arimi: num
arul de
nucleoni, sarcina, energia si impulsul.

2.5.1

Sec
tiunea ecace

Pentru a introduce notiunea de sectiune ecace consider

am o portiune
2
de materie cu aria L si grosimea dz care contine N sfere de raz
a R
(nuclee) care nu se obtureaz
a una pe alta. Aceast
a presupunere este
adev
arat
a deoarece nucleele se g
asesc la distante de 10 10 m unul de
altul n timp ce raza unui nucleu este de ordinul a 10 15 m.
O particul
a punctiform
a care cade pe aceast
a portiune de materie
poate lovi o sfer
a (nucleu) cu probabilitatea
N R2
= ndz
dP0 =
L2

(2.18)

51

Figura 2.6: Atenuarea unui fascicol de particule care cade pe o tint

a.

unde = R2 iar n = N=L2 dz reprezint

a densitatea de sfere (nuclee).
n discutia de mai sus consider
am c
a interactia dintre particula incident
a
si o sfer
a (nucleu) din cele considerate are loc dac
a particula incident
a
cade efectiv pe suprafata sferei (nucleului). n cazul unor particule care
trec prin materie interactia are loc chiar dac
a particula incident
a nu cade
efectiv pe suprafata nucleului. Probabilitatea de interactie se exprim
a si
n acest caz prin relatia 2.18 dar n acest caz desi are dimensiunea
de arie, nu mai reprezint
a aria sectiunii nucleului. M
arimea poart
a
numele de sectiune ecace de interactie. Deoarece raza nucleului este de
ordinul fm (fentometri 1 fm = 10 15 m) anticip
am c
a n reactiile nucleare
2
sectiunea ecace este de ordinul fm . Din acest motiv unitatea pentru
sectiunea ecace utilizat
a n zica nuclear
a se introduce o unitate de
m
asur
a numit
a barn.
1b = 100 fm2 = 10

28

m2

Vom demonstra n continuare c

a atenuarea unui fascicol de particule
ce trec printr-o tint
a este legat
a de . Fie o tint
a de arie A, grosime dz
care contine n nuclee pe unitatea de volum, iar pe suprafata tintei ajung
N0 particule n unitatea de timp (Fig. 2.6).
Consider
am c
a la distanta z de suprata tintei ajung doar N particule,
N < N0 . Probabilitatea ca o particul
a din cele N particule ce ajung la

52
adncinea z n interiorul tintei s
a interactioneze n interiorul stratului de
grosime dz este egal
a cu
dP = ndz
Astfel n acest strat num
arul de particule ce interactioneaz
a cu nucleele
tintei este
N dP = N ndz
Acesta este num
arul de particule care este ndep
artat din fascicolul
incident. Notnd cu dN variatia num
arului de particule din fascicolul
incident prin reactia nuclear
a (dN < 0) si atunci:
dN =

(2.19)

N ndz

Pentru o tint
a de dimensiuni nite vom obtine atenuarea total
a prin
integrarea pe grosimea z:
Z

N0

dN
=
N

(2.20)

n dz

unde N0 este o m
asur
a a intensit
atii fascicolului incident iar N este o
m
asur
a a intensit
atii fascicolului transmis. Rezult
a:
N = N0 exp ( n z) = N0 exp (

z)

(2.21)

unde = n este cunoscut sub denumirea de coecient de atenuare.

Alica
tie 1.3
Un fascicul de neutroni cade pe o folie de bor (densitatea borului este
= 2; 5 103 kg/m3 , mas
a molar
a B = 10; 8) si f = 95% din ei sunt
absorbiti. Dac
a sectiunea ecace de absorbtie este = 4000 b (1b =1
barn = 10 28 m2 ), s
a se calculeze grosimea l a foliei.
Solu
tie
Num
arul de atomi de bor dintr-o zon
a de suprafata S si grosime l
este:
lS
N=
NA
B

53
Suprafata total
a de absorbtie este:
Sa = N =

lS NA
B

Dar
f=
Atunci:
l=

2.6

l NA
Sa
=
S
B
f B
= 17 m
NA

Tipuri de reac
tii nucleare

a) mprastiere elastica Fie o particul

a nc
arcat
a care se apropie de
un nucleu. Prima interactie va cea electrostatic
a iar dac
a particula are
o energie mic
a ea va mpr
astiat
a pe un potential de tip coulombian.
Modul n care are loc mpr
astierea depinde de forma si m
arimea nucleului
si de potentialul asociat acestuia. Un astfel de proces va simbolizat
astfel
A + a ! A + a sau A (a; a) A
b) mprastiere inelastica Dac
a energia particulei este sucient de mare
este posibil ca particula nc
arcat
a s
a traverseze bariera de potential si s
a
ajung
a n regiunea n care se fac simtite fortele nucleare, iar particula
atinge practic nucleul. Exist
a mai multe posibilit
ati. Un nucleon poate
excitat pe un nivel energetic superior n timp ce particula incident
a
p
ar
aseste nucleul cu o energie mai mic
a. Un astfel de proces poart
a
numele de ciocnire inelastic
a si n urma lui nucleul r
amne ntr-o stare
excitat
a. O alt
a posibilitate este ca particula incident
a s
a excite un mod
colectiv de vibratie sau rotatie. Un astfel de proces este simbolizat prin:
A+a!A +a

sau

A (a; a) A

unde A are semnicatia c

a nucleul A este ntr-o stare excitat
a.
c) reactii directe Dac
a energia particulei incidente este si mai mare
atunci n urma interactiei nucleul poate suferi o transformare. Exist
a
dou
a posibilit
ati dependent de energia pe care o are particula incident
a si

54
de ct
a energie este pierdut
a de particula incident
a. Astfel dac
a particula
a are sucient
a energie ea poate s
a p
ar
aseasc
a nucleul si s
a determine
aparitia unui noi particule care s
a p
ar
aseasc
a nucleul. Acest proces se
scrie ca:
A+a!B+a+b
unde B este nucleul rezidual iar b este noua particul
a scoas
a afar
a din
nucleu dup
a ciocnire. Dac
a particula incident
a pierde foarte mult
a energie n cursul reactiei ea nu va mai avea sucient
a energie s
a p
ar
aseasc
a
nucleul si va r
amne n interiorul nucleului:
A+a!B+b
Aceste tipuri de reactii poart
a numele de reactii directe deoarece interactiunea are loc mai degrab
a doar cu un singur nucleon sau cel mult cu
un mic grup de nucleoni din nucleul tint
a, dect cu nucleul tint
a privit ca
un ntreg. Variante ale acestui tip de reactii sunt cele de stripping si pickup. n primul tip de reactie particula incident
a (de obicei deuteronul)
pierde unul din nucleoni care r
amne n interiorul nucleului tint
a n timp
ce cel
alalt iese din acesta.Un exemplu este:
12
6 C

+21 H !

14
7 N

1
!13
6 C +1 p

n care particula incident

a pierde un neutron.
n al doilea tip de reactie (pick-up) particula incident
a preia nucleoni
din nucleul tint
a. Un exemplu de o astfel de reactie este:
20
10 Ne

+21 H !

22
11 Na

4
!18
9 F +2

n care particula incident

a preia un proton si un neutron.
Aceste posibilit
ati sunt ar
atate n Fig. 2.7.
O alt
a posibilitate este aceea n care particula incident
a cade pe un
nucleu din care nu are sucient
a energie s
a ias
a. n interiorul nucleului
particula va suferi diverse ciocniri pn
a ce energia va concentrat
a pe
una sau mai multe particule care pot p
ar
asi nucleul. Este posibil si ca nucleul s
a piard
a excesul de energie prin emisie de radiatie electromagnetic
a
(emisie gama)
d) reactii de absorbtie cu formare de nucleu compus
Reactia se produce cnd proiectilul este absorbit n nucleul tintei. Se
formeaz
a un nucleu nou care exist
a doar 10 16 s. Acest nucleu nu poate

55

Figura 2.7: a) Exemple de reactii directe b) Reactie stripping c) Reactie

pick-up

observat direct doar timpul s

au de viata este mult mai lung dect timpul
necesar particulei s
a parcurg
a nucleul (10 21 s). Noul nucleu format
poart
a nucleul compus. Se presupune c
a nucleul compus nu-si aminteste
modul n care este format astfel c
a el se poate dezintegra n diverse
moduri. Un exemplu tipic pentru acest tip de reactie este urm
atorul
proces:

27
1
13 Al+1 p

!
!
!
!
!

27
1
13 Al+1 p
27
1
13 Al +1 p
24
4
12 Mg+2 He
27
1
14 Si+0 n
28
14 Si+

Diferitele moduri de dezintegrare poart

a numele de canale de dezintegrare si includ mpr
astiere elastic
a, mpr
astierea inelastic
a precum si
dezintegr
ari radioactive.

56

2.7

Energia de reac
tie

Consider
am o reactie nuclear
a:
A+a!B+b
unde A este nucleul tint
a, a este particula proiectil care ajunge pe nucleul
tint
a, B este nucleul care se formeaz
a dup
a reactia lor iar b este particula
care rezult
a n urma acestei reactii. O reactie poate scris
a simplicat
astfel: A (a; b) B. O reactia nuclear
a poate mai complicat
a n sensul c
a
pot exista mai multi produsi de reactie. n continuare ne vom limita la
situatia n care exist
a doar doi produsi de reactie.
Reactiile nucleare sunt guvernate de legile de conservare obisnuite: a
impulsului, a energiei, a sarcinii si a num
arului total de nucleoni.
Din punct de vedere energetic important
a este energia de reactie Q
care reprezint
a diferenta dintre energia de repaus a particulelor n starea
initial
a si energia de repaus n starea nal
a:
Q = [(ma + MA )

(mb + MB )] c2

(2.22)

O alt
a expresie a lui Q se poate obtine utiliznd legea conserv
arii
energiei n sistemul laboratorului. Consider
am c
a energia cinetic
a a particulei a n sistemul laboratorului este Ea iar nucleul tint
a se aa n
repaus. Atunci:
ma c2 + MA c2 + Ea = MB c2 + EB + mb c2 + Eb

(2.23)

unde EB si Eb sunt energiile cinetice ale produsilor de reactie. Rezult

a:
Q = EB + Eb

Ea

(2.24)

Exist
a dou
a situatii:
a) Q > 0. Atunci energia cinetic
a a produsilor este mai mare dect
a reactantilor. Reactia este nsotit
a de eliberare de energie. n acest caz
spunem c
a reactia este exoenergetic
a.
b) Q < 0. Reactia este nsotit
a de cresterea energiei de repaus pe
seama energiei cinetice. Spunem c
a reactia este endoenergetic
a.
Q se m
asoar
a n general n MeV si ea poate determinat
a utiliznd
ecuatia (2.22). Cteva valori pentru diverse reactii sunt prezentate mai
jos

57
1 3
2
2
1 D(1 D, 0 n)2 He
12
1
1 12
5 B(1 p, 0 n)6 C
12
1
3
10
5 B(1 p, 1 H)5 B
27
1 26
13 Al( , 1 p)12 Mg

2.7.1

Q = 3; 3 MeV
Q = 12; 6 MeV
Q = 6; 3 MeV
Q = 8; 3 MeV

Energia de prag

Dac
a Q < 0, legea conserv
arii energiei cere ca n sistemul laboratorului energia cinetic
a a proiectilului s
a e mai mare dect jQj deoarece
conservarea impulsului interzice ca produsii de reactie n starea nal
a s
a
e n repaus.
Singura situatie n care produsii de reactie pot la nalul reactiei n
repaus este sistemul centrului de mas
a, n care impulsul initial total al
sistemului este nul. Comform legii conserv
arii impulsului si impulsul nal
trebuie s
a e nul astfel c
a este posibil ca ambi produsi de reactie s
a e
n repaus. Notnd cu va viteza particulei incidente, ma masa particulei
incidente, vA viteza nucleului tint
a si cu MA masa nucleului tint
a, nainte
de ciocnire
ma va + MA vA = 0
(2.25)
de unde putem exprima viteza nucleului tint
a n functie de viteza proiectilui
ma
vA =
va
(2.26)
MA
Astfel n sistemul centrului de mas
a energia total
a este:
1
1
1
ma
ECM = ma va2 + MA vA2 = ma va2 1 +
2
2
2
Ma

(2.27)

n sistemul laboratorului nucleul tint

a este n repaus si doar particula
a se misc
a. Atunci energia cinetic
a este:
1
2
E = ma vra
2

(2.28)

unde vra este viteza relativ

a a particulei a fata de nucleul A.
vra = va

vA = va 1 +

ma
MA

(2.29)

58
nlocuind n (2.29) relatia (2.28) rezult
a:
ma
1
E = ma va2 1 +
2
MA

= ECM

1+

ma
MA

(2.30)

Tinnd

cont de conditia ca s
a se produc
a o reactie endoenergetic
a n
sistemul centrului de mas
a ECM > jQj. Atunci:
E 0 > jQj 1 +
Cantitatea jQj 1 +

ma
MA

ma
MA

(2.31)

reprezint
a energia de prag pentru care are

loc reactia nuclear

a.
Alica
tie 1.4
S
a se calculeze energia necesar
a pentru a descompune un nucleu de
20
aNe
n
dou
a
particule

s
i
un
nucleu
de 12
6 C cunoscnd energia de leg
10
tur
a pe nucleon pentru neon este BN e = 8; 03 MeV/nucleon, pentru particula alfa este B = 7; 07 MeV/nucleon si pentru carbon este BC = 7; 68
MeV/nucleon.
Solu
tie
Energia de reactie este:
Q = [MN e

2M

MC ]c2

Deoarece energia de leg

atur
a are expresia:
W = AB = [Zmp + (A

Z)mn

M ]c2

unde A este num

arul atomic, B este energia de leg
atur
a pe nucleon, mp
este masa protonului, mn este masa neutronului, M este masa nucleului,
rezult
a:
AB
M = Zmp + (A Z)mn
c2
Dar:
20BN e
MN e = 10mp + 10mn
c2
4B
M = 2mp + 2mn
c2
12BC
MC = 6mp + 6mn
c2

59
Atunci:
Q = (8B + 12BC

20BN e ) =

11; 88 MeV

iar energia necesar

a pentru descompunere va avea valoarea:
jQj = 11; 88 MeV

2.8
2.8.1

Reac
tii produse de diverse particule incidente
Reac
tii produse de particule

Prima reactie nuclear

a a fost obtinut
a de Rutherford. Acesta a plasat
o surs
a de radiu care emite particule cu energia 7,69 MeV ntr-o incint
a
umplut
a cu azot. La 40 cm de surs
a s-a plasat un ecran care putea
nregistra particulele ce ajungeau pe acesta. S-au observat scintilatii pe
un ecran, desi particulele nu pot str
abate un strat de azot cu o astfel de
grosime. Rutherford a concluzionat c
a scintilatiile sunt cauzate de alte
particule si a presupus c
a ele sunt emise de nucleele de azot. Aceast
a
reactie a fost:
14
4
17
1
! 18
7 N +2
9 F !8 O +1 p
Probabilitatea unei astfel de reactii este foarte mic
a: 1/1000000
Protonul ejectat n cursul acestei reactii are o energie mult mai mare
dect particulele si este datorat
a rearanj
arii nucleonilor din nucleul
bombardat.
Un alt tip de reactie este aceea n care apar neutroni. Reactia de mai
jos a fost cea cu ajutorul c
areia s-a descoperit neutronul
9
4 Be

+42

13
6 C

1
!12
6 C +0 n

Neutronii sunt particule puternic penetrante deoarece nu au sarcin

a
si nu sunt atrasi de nucleu.

2.8.2

Reac
tii produse de protoni

Astfel de reactii pot obtinute numai prin accelerarea protonilor si

ndreptarea lor c
atre o tint
a.

60
a) Reactii (p; )
7
3 Li

+11 p !

8
4 Be

!42

+42

b) Reactii (p,n) O astfel de reactie are ca efect cresterea sarcinii

nucleului tintei. Reactia este una endoenergetic
a deoarece variatia masei
totale este negativ
a:
11
5 B

+11 p !

12
6 C

1
!11
6 C +0 n

7
3 Li

+11 p !

8
4 Be

!84 Be +

c) Reactii (p, )

Aceast
a reactie este important
a deoarece ea furnizeaz
a fotoni cu energia de 17,2 MeV, energie care este mult mai mare dect energia fotonilor
ce provin din substantele radioactive.
d) Reactii (p, 21 H)
9
4 Be

2.8.3

+11 p !

10
5 B

!84 Be +21 H

Reac
tii produse de deuteroni

a) Reactii (21 H, )
20
10 Ne

+21 H !

22
11 Na

4
!18
9 F +2

Ultima reactie produce 18

9 F un produs radioactiv cu timpul de njum
at
atire T1=2 = 110 minute, care este utilizat n medicin
a.
2
b) Reactii (1 H, p)
12
6 C

+21 H !

14
7 N

1
!13
6 C +1 p

+21 H !

16
8 O

1
!15
8 O +0 n

c) Reactii (21 H, n)
14
7 N

d) Reactii (21 H, 21 H) Astfel de reactii apar atunci cnd apa grea este
bombardat
a cu deuteroni:
2
1H
2
1H

+21 H !

+21 H !

4
2 He
4
2 He

!31 H +11 p
!32 He +10 n

61

2.8.4

Reac
tii nucleare induse de neutroni

Neutronii produc foarte multe transform

ari nucleare deoarece nu au
sarcin
a electric
a si pot penetra nucleul mult mai usor ca protoni. Reactoarele nucleare sunt cele mai importante surse de neutroni. Alte surse
de neutroni se obtin prin amestecarea unor emitatori cu beriliu sau
deuteriu.
a) Reactii de captura (n, ) Cea mai important
a reactie este captura
radiativ
a n care num
arul de mas
a creste cu o unitate datorit
a ad
aug
arii
unui neutron. Energia de excitare indus
a este eliberat
a sub forma unei
radiatii gama (Q > 0). Elementul r
amne cu acelasi Z, dar produsul de
reactie care este adesea radioactiv se aa n dreapta liniei de stabilitate
a nuclizilor. Ca exemplu numeroase reactii au loc cu neutroni lenti:
1
1H

+10 n !21 H +

2
1H

+10 n !31 H +

Ultima reactie are o probabilitate de producere foarte mic

a. Astfel
se utilizeaz
a ca moderator apa grea deoarece deuteriul care nlocuieste
hidrogenul n molecula de ap
a are o sectiune de interactie foarte mic
a.
Mai mult datorit
a reactiilor de mai sus apa de r
acire a reactoarelor nucleare va contine si tritiu un gaz radioactiv extrem de nociv. O alt
a
reactie este:
59
1
60
27 Co +0 n !27 Co +
b) Reactii (n, )

6
3 Li

+10 n !

7
3 Li

!31 H +42 He

10
5 B

+10 n !

11
5 B

!73 Li +42 He

Aceste reactii sunt utilizate pentru a detecta neutronii. ntr-una din

metode o camer
a de ionizare este umplut
a cu BF3 care determin
a o captur
a ecient
a a neutronilor. Particulele
eliberate produc o ionizare
semnicativ
a care este colectat
a si amplicat
a.
c) Reactii (n, p). Astfel de reactii au loc rar cu neutroni de energie
joas
a, deoarece expulzarea unei particule nc
arcate necesit
a o cantitate
mare de energie
- reactie cu neutroni lenti
14
7 N

1
+10 n !14
6 C +1 p

62
- reactie cu neutroni rapizi
27
13 Al

1
+10 n !14
12 Mg +1 p

Uneori cnd un neutron de energie nalt

a cade pe un nucleu pot ap
area
doi sau mai multi neutroni. Variatia de mas
a este negativ
a si Q < 0.
Energia neutronilor incidenti trebuie s
a e foarte mare.
7
3 Li

2.8.5

+10 n !63 Li +10 n +10 n

Reac
tii produse de fotoni cu energie foarte
mare

Fotonii de energie foarte mare ( > 7 MeV) pot realiza reactii de tipul
( ;n) sau ( ;p). Pentru a se obtine astfel de fotoni se pot utiliza electroni
accelerati la energii foarte nalte care apoi sunt trimisi pe o tint
a de
tungsten. Ca exemplu putem da reactia:
129
53 I

Produsul

128
53 I

2.8.6

Fisiune indus
a

129
53 I

1
!128
53 I +0 n + Q

are un timp de njum

at
atire de 25 minute

Un astfel de tip de reactie nuclear

a se petrece atunci cnd nucleul
unui material sionabil precum 235 U sau 239 Pu absoarbe neutroni si apoi
se sparge n dou
a fragmente mai mici cu o energie de leg
atur
a pe nucleon
mai mare. Reactiile sunt exoenergetice si din acest caz pot surse de
energie. Deoarece n cursul procesului se emit si neutronii, aceste reactii
sunt si surse de neutroni. O astfel de reactie este:
235
95 U

+10 n !

236
95 U

89
!144
56 Ba +36 Zr + 3

1
0

n+Q

unde Q ' 200 MeV

2.8.7

Fuziunea

Fuziunea este procesul prin care dou

a nuclee usoare se unesc si este
eliberat
a o cantitate de energie. Din diagrama B=A n functie de num
arul

63
de mas
a se observ
a c
a fuziunea implic
a nuclee usoare care prin acest
arui energie
proces duc la nuclee mai grele n nal obtinndu-se 42 He a c
de leg
atur
a este foarte mare. Fuziunea este sursa de energie din Soare si
din armele termonucleare.
Reactiile de fuziune responsabile pentru arderea hidrogenului sau ciclul hidrogenului din Soare sunt:
a) 2 reactii ntre doi protoni cu energie foarte mare
1
1p

+11 p =21 H +01 e + + 0; 42 MeV

b) 2 reactii ntre atomii de deuteriu formati si cte un proton

2
1H

+11 p =32 He +

+ 5; 49 MeV

c) o singur
a reactie antre cei doi atomi de heliu formati n reactia de
mai sus care se nalizeaz
a cu aparitia unui atom de heliu care contine 2
proni si 2 neutroni. Acesta este un nucleu foarte stabil
3
2 He

+32 He =42 He +11 p +11 p + 12; 86 MeV

unde 01 e este pozitronul (o particul

a cu aceiasi mas
a ca a electronului dar
cu sarcin
a pozitiv
a) si este neutrino, o particul
a cu mas
a foarte mic
a
apropiat
a de zero. Setul de reactii de mai sus poart
a numele de ciclul
proton proton. Rezultatul net al acestor reactii este c
a din patru protoni
se obtine un nucleu de heliu si 2 pozitroni. Energia care rezult
a n urma
acestor reactii este:
E = 4mp

He

2me c2 = 24; 7 MeV

(2.32)

Reactiile de fuziune sunt numite reactii termonucleare deoarece sunt

necesare temperaturi foarte mari pentru a le produce. Astfel protonii si
deuteronii trebuie s
a aib
a sucient
a energie pentru a se apropia la 10 14
m unul de altul. n cazul protonilor energia potential
a a acestora trebuie
s
a e egal
a cu
1 e2
= 144 keV
Ep =
4 "o r
Astfel ecare particul
a ar trebui s
a aib
a o energie cinetic
a medie de
72 keV. Din relatia
3
E = kB T
2

64
rezult
a c
a T = 5; 6 108 K.
n practic
a temperatura cerut
a este mai mic
a deoarece numai anumite
nuclee au energii mult mai mari dect energia medie si nu toate nucleele
trebuie s
a treac
a de bariera de potential (efect tunel). n practic
a o
7
reactie nuclear
a de acest tip are loc la o temperatur
a 6 10 K.
Alica
tie 1.5
Ce cantitate de c
aldur
a se degaj
a la formarea unui gram de 42 He din
2
1 D? Se cunosc: MHe = 4; 0026 u, MD = 2; 0141 u.
Solu
tie
C
aldura de reactie este:
MHe )c2 = 23; 8 MeV

Q = (2MD

Num
arul de nuclee dintr-un gram de He si num
arul de reactii nucleare
este:
MHe
NA
N=
He

unde NA = 6; 023 1023 atomi/mol este num

arul lui Avogadro.
Atunci, energia degajat
a de reactie va :
W =

MHe

NA Q = 57; 3

1010 J

He

2.9

Probleme

2.1 S
a se calculeze raza nucleului 64
ste R0 = 1; 45 10
29 Cu. Se cunoa

15

m.
2.2 S
a se determine aproximativ, energia medie pe nucleon (n MeV)
pentru nucleele n care num
arul de neutroni este egal cu num
arul de protoni N = Z. Se cunosc MH = 1; 00783 u si mn = 1; 00867 u.

2.3 S
a se calculeze energia de leg
atur
a a particulei n nucleul de
Se dau: M = 4; 002 u, MLi = 7; 01601 u si MB = 11; 0093 u.

11
5 B.

65
2.4 S
a se calculeze energia care se degaj
a per nucleon n reactia
termonuclear
a:
6
2
4
3 Li +1 D ! 22 He
Se dau: MLi = 6; 01513u, MD = 2; 0141u si MHe = 4; 0026u.
2.5 S
a se calculeze energia cinetic
a de prag a unei particule pentru
B.
Se
dau:
MLi = 7; 01601 u, M = 4; 0026
reactia nuclear
a 73 Li( ; n)10
5
u, MB = 10; 01294 u, mn = 1; 00867 u, unde u este unitatea atomic
a de
mas
a.
2.6 n reactia
2
1H

+63 Li ! 2

se elibereaz
a energia Q = 22; 37 MeV. Cunoscnd masele M = 4; 0026
u, MD = 2; 0141u s
a se calculeze masa nucleului de Li.
2.7 S
a se calculeze energia necesar
a descompunerii izotopului de
n trei particule . Se cunosc: MHe = 4; 0026u, MC = 12u.
a o dezintegrare
2.8 Nucleul 32
15 P sufer
sulf n stare fundamental
a.
32
15 P

12
6 C

care conduce la nucleul de

! e + ~ +32
16 S

S
a se determine energia maxim
a a atomilor de sulf. Se cunosc: MP =
31; 973908u, MS = 31; 972074u, me = 0; 00054u.
2.9 S
a se calculeze energia total
a eliberat
a la emisia unei particule
din nucleul de 213 Po stiind c
a energia acesteia este E = 8; 3 MeV.
2.10 O particul
a aat
a n repaus n sistemul laboratorului se dezintegreaz
a n dou
a fragmente de mase M1 si M2 . S
a se calculeze energia cinetic
a a fragmentelor n functie de energia Q degajat
a n reactie.
Tratarea problemei se face nerelativist.
2.11 Un nucleu de 11
6 C n repaus emite un pozitron cu energia maxim
a. S
a se calculeze energia cinetic
a a nucleului de recul. Se cunosc:
MC = 11; 011433u, m = 0; 000548u, MB = 11; 009305u.

66

Capitolul 3
Transform
ari radioactive
Descoperirea radioactivit
atii a fost f
acut
a de Bequerell care a plasat
cristale de uraniu lng
a pl
aci fotograce ntr-un sertar si a constatat c
a
acestea au fost impresionate ca n cazul radiatiilor X. Bequerell a decis c
a
radiatiile care au impresionat pl
acile fotograce si au originea n cristalul
de uraniu. Marie si Pierre Curie au studiat propriet
atile acestor radiatii
si au g
asit c
a si radiul sau poloniul emit radiatii. Studiul acestor radiatii
a fost f
acut prin plasarea sursei ntr-un recipient vidat si aplicarea unui
cmp magnetic perpendicular pe directia pe care era emis fascicolul de
radiatii. Dac
a cmpul magnetic era mic se observ
a un spot n centru
si unul n dreapta care arat
a c
a aceast
a parte a fascicolului era format
a
din sarcini negative de mas
a mic
a. Acestea au fost denumite radiatii
(electroni). Cnd se aplic
a un cmp magnetic puternic s-a obtinut un
spot central si un spot n stnga care este determinat de un fascicol de
sarcini pozitive. Acest tip de radiatii au fost numite radiatii (nuclee de
heliu). Radiatiile care formeaz
a fascicolul nedeviat au fost numite radiatii
(fotoni de energie mare). Procesele descrise mai sus sunt exemplicate
n Fig. 3.1
Descoperirea emisiei particulelor si a ar
atat c
a nucleul nu este
unul indivizibil. Procesul de transformare radioactiv
a a fost recunoscut
de Rutherford ca ind unul de transformare al unui element n alt element. n general dezintegrarea radioactiv
a este termenul cel mai cunoscut dar denumirea de transformare radioactiv
a este unul mai potrivit
(deoarece termenul de dezintegrare sugereaz
a mai degrab
a un proces de
distrugere). Atomii sufer
a transform
ari radioactive deoarece constituentii
nucleului nu sunt aranjati n st
arile energetice cele mai joase. Are loc o
67

68

Figura 3.1: Separarea radiatiilor cu ajutorul cmpului magnetic

rearanjare a nucleului astfel c

a excesul de energie este emis si nucleul se
poate transforma n altul din punct de vedere energetic. Transform
arile
nucleului implic
a emisia de particule , electroni, pozitroni, neutroni,
protoni, raze X si radiatii ; nuclee de siune. Dac
a dup
a rearanjarea
nucleului se ajunge n st
arile cele mai joase din punct de vedere energetic, nucleul devine stabil; dac
a acest lucru nu se petrece au loc alte
transform
ari radioactive.
n Fig 3.2 este prezentat num
arul de protoni functie de num
arul de
neutroni pentru nuclee stabile. Desi gracul poart
a numele de linie de
stabilitate ea nu este o linie dreapt
a ci una n zig-zag.
Pentru nucleele usoare num
arul de protoni este egal cu cel de neutroni. n cazul nucleelor grele num
arul de neutroni este mai mare dect
num
arul de protoni. Acest lucru se explic
a deoarece energia de interactie
dintre nucleoni creste iar efectele repulsiei electrostatice sunt contracarate
(protonii devin mai dep
artati unii de altii). Pe aceast
a diagram
a pot
pusi si restul nuclizilor. Astfel elementele cu protoni n exces se situeaz
a
deasupra liniei de stabilitate iar cele cu neutroni n excess sub linia de
stabilitate.

69

Figura 3.2: Curba de stabilitate.

3.1

Transform
arile nucleelor cu neutroni n
exces

Pentru ca nucleele cu neutroni n exces s

a devin
a stabile trebuie s
asi reduc
a num
arul de neutroni. Transformarea care produce acest lucru
este emisia unui electron (emisia unei particule
). Modicarea masei
nucleare este mic
a.
Ca exemplu pentru o astfel de transformare vom considera dezintegrarea beta minus a 14 C:
14
6 C

!14
7 N+

+e

(3.1)

O astfel de transformare se scrie n general:

A
ZX

!A
Z+1 Y +

+e

unde e este o particul

a cu mas
a aproape nul
a, numit
a antineutrino.
Cunoscnd masa nucleului initial M (Z; A) Zme , masa nucleului ce
se obtine M (Z + 1; A) (Z + 1)me si masa particulei
(electronului)
me , energia degajat
a n aceast
a transformare este:

70

Figura 3.3: Schema transform

arii radioactive a

= f[M (Z; A)
Q

Zme ]

[M (Z + 1; A)

= [M (Z; A)

14 C
6

(Z + 1)me + me ]g c2

M (Z + 1; A)] c2

(3.2)

Pentru ca o astfel de transformare s

a e posibil
a este necesar ca energia de reactie s
a e pozitiv
a (adic
a s
a se elibereze energie). Punnd
Q > 0 rezult
a conditia ca transformarea s
a aib
a loc este
M (Z; A) > M (Z + 1; A)

(3.3)

n Fig 3.3 este prezentat

a schema transform
arii descris
a de relatia 3.1
Astfel n diagrama prezentat
a n Fig 3.3 este ar
atat nivelul energetic
14
initial pe care se aa izotopul de 6 C (cu energia 0,1565 MeV) si nivelul
energetic de energie zero pe care se g
aseste izotopul 14
tine
7 N care se ob
dup
a transformarea
. Pe diagrama este reprezentat si procentul de
nuclee care sufer
a transformarea
fata de toate nucleele care sufer
a
transform
ari radioactive. n acest caz, deoarece aceast
a fractie este de
14
100 % rezult
a c
a izotopul de 6 C sufer
a doar o transformare
ntre cele
dou
a nivele energetice. n diagrama este prezentat
a si energia eliberat
a
n transformare a c
arei valoare este egal
a cu diferenta dintre energiile
nivelelor ntre care are loc transformarea. Deasupra liniei care reprezint
a
14
nivelul energetic pe care se aa izotopul de 6 C este precizat si timpul de
njum
at
atire care n acest caz este de 5700 ani. Timpul de njum
at
atire
T1=2 reprezint
a timpul dup
a care num
arul de nuclee initial dintr-o prob
a
scade la jum
atate datorit
a transform
arilor radioactive suferite.
Alte dou
a exemple sunt transform
arile radioactive suferite de 137 Cs si
60
Co doi nuclizi din care sunt realizate diferite surse radioactive. Aceste

71

Figura 3.4: Transform

arile radioactive suferite de

60 C
27

transform
ari sunt prezentate n Fig. 3.4 si 3.5. Transform
arile
sunt
urmate de emisii si alte transform
ari. n cazul izotopului de 137 Cs se
observ
a c
a exist
a dou
a posibilit
ati pentru transformarea : una n care
energia eliberat
a prin transformare este 0,5140 MeV n cazul a 94,4 % din
nucleele ce sufer
a transformarea
si una n care energia eliberat
a prin
transformare este 1,175 MeV n 5,6 % din nucleele ce sufer
a transformarea
. n cazurile izotopilor de 137 Cs si 60 Co pe diagramele de transformare
sunt prezentate si alte tipuri de transform
ari radiactive si anume emisia
de radiatii gama si conversia interna (CI).
S-a observat c
a spectrul energetic al particulelor
este unul continuu
desi de exemplu n reactia 3.1 energia nucleului descreste cu 0,156 MeV.
Unele din particulele
au aceast
a energie ns
a energia celor mai multe
particule este sub aceast
a valoare. Spectrul energetic al particulelor
este prezentat n Fig. 3.6.
Aceast
a problem
a a fost rezolvat
a prin considerarea aparitiei unei noi
particule n procesul de transformare radioactiv
a care s
a preia restul de
energie care se degaj
a n transformarea
. Particula respectiv
a poart
a
2
numele de antineutrino si ea are o mas
a foarte mic
a (mc < 250 eV, adic
a
0,05 % din masa electronului).
Tabelul 3.1
Emitatori de particule

72

Figura 3.5: Transform

arile radioactive suferite de

Figura 3.6: Spectrul continuu al particulelor

137 Ce
55

emise de

14 C
6

73
Element Izotop Energie max.
24
Sodiu
1,393 MeV
11 Na
32
Fosfor
1,71 MeV
15 P
51
Crom
753,73 keV
Cr
24
60
Cobalt
318,13 keV
11 Co
64
Cupru
578,7 keV
29 Cu
Strontiu 90
Na
546,0 keV
38
90
Ytriu
2,28 MeV
39 Y
125
Iod
150,61 keV
53 I
137
Cesiu
513,97 keV
53 Cs
204
Taliu
Th
763,4 keV
81

3.2

T1=2
14,957 ore
14,262 zile
27,702 zile
5,271 ani
12,7 ore
28,79 ani
64 ore
59,408 zile
30,07 ani
3,78 ani

Transformarea nucleelor cu protoni n

exces

Aceste nuclee sunt instabile datorit

a excesului de protoni. Aceste
nuclee sunt n principal produse prin interactia protonilor si deuteronilor
cu tinte formate din nuclee stabile. Exemple de astfel de nuclee sunt:
11
13
18
si 22
6 C, 7 N, 9 F
11 Na.

3.2.1

Emisia de pozitroni ( transformarea

Transformarea este descris

a adesea prin transformarea unui proton
ntr-un neutron si un pozitron (antiparticula electronului). Aceast
a descriere nu este n totalitate corect
a deoarece protonul nu poate furniza
energie avnd n vedere c
a acesta are masa mai mic
a dect a neutronului. Trebuie s
a consider
am c
a un astfel de proces are loc cu participarea
ntregului nucleu, care n urma acestui proces furnizeaz
a excesul de energie necesar procesului discutat mai sus. Transformarea se scrie astfel:
A
ZX

!A
Z

Y+

+ e + electron orbital

Cunoscnd masa nucleului initial M (Z; A) Zme , masa nucleului

rezultat M (Z 1; A) (Z 1)me si masa unui pozitron me energia
degajat
a n aceast
a transformare este:
Q

= f[M (Z; A)

Zme ]

[M (Z

1; A)

(Z

1)me + me ]g c2

74

Figura 3.7: Transform

arile radioactive suferite de

18 F
9

adic
a:
Q

= [M (Z; A)

M (Z

1; A)

Pentru ca un nucleu s
a sufere o transformare
0, adic
a
[M (Z; A)

M (Z

2me ] c2
+

este necesar ca Q

1; A) > 2me ]

(3.4)
+

>

(3.5)

Astfel pentru ca un nucleu s

a sufere o astfel de transformare diferenta
dintre masele celor dou
a nuclee trebuie s
a e mai mare dect masa a doi
electroni. Ca exemplu consider
am transformarea (Fig. 3.7)
18
9 F

!18
8 O+

+ e + electron orbital

Din cele discutate mai sus pare c

a n nucleu un proton se transform
a
ntr-un neutron si un pozitron. Totusi o astfel de transformare nu poate
avea loc deoarece masa protonului este mai mic
a dect masa neutronului. O explicatie ar aceea c
a excesul de energie al nuclului permite
ca acesta s
a elibereze n interiorul s
au un foton cu energia mai mare de
1,022 MeV. Acest foton se transform
a ntr-o pereche electron-pozitron n
cmpul fortelor nucleare. Fenomenul a fost observat si n afara nucleului
cnd un foton cu energie mai mare de 1,022 MeV ajunge n apropierea
unui nucleu. Fiecare din cele dou
a particule va avea energia total
a mai

75

Figura 3.8: Spectrul particulelor

si

emise de izotopul de

64 C
29

mare de 0,511 MeV (care reprezint

a echivalentul n energie al masei electronului si a poztronului). Electronul se combin
a cu un proton si rezult
a
un neutron. Pozitronul este expuzat din nucleu.
Spre deosebire de spectrul de energii al electronilor, spectrul de energii
al pozitronilor este t
aiat la stnga datorit
a fortelor de respingere electrostatice a nucleului care adaug
a pozitronului o anumit
a energie (Fig. 3.8)
Radiatia de anihilare acompaniaz
a ntotdeauna emisia de pozitroni.
Ei se anihileaz
a cu electroni si rezult
a dou
a cuante gama cu energie de
0,511 MeV.
Energia medie a particulelor + si
este aproximativ egal
a cu
Emax =3 unde Emax este energia maxim
a a particulelor emise. Pentru
un calcul mai exact se utilizeaz
a urm
atoarele dou
a relatii
Emed

1
= Emax 1
3
Emed

3.2.2

p !
p
Z
Emax
1+
50
4

(3.6)

p
Emax
4

(3.7)

1
= Emax 1 +
3

Captura electronic
a

Schema transform
arii radioactive pentru 18
a c
a n 98,73% din
9 F arat
cazuri are loc o emisie de pozitroni. Restul de 3,27 % este datorat capturii
electronice (CE) care este si el un mecanism prin care nucleele bogate n

76

Figura 3.9: Diagrama unor reactii de captur

a electronic
a

protoni si reduc num

arul de protoni. Ca exemplu vom considera dou
a
reactii de captur
a (Fig. 3.9)
Captura electronic
a se poate produce dac
a un electron orbital ajunge
sucient de aproape de nucleu si este absorbit de acesta. Atunci un proton se transform
a ntr-un neutron. Astfel se reduce num
arul de protoni
din nucleu. Transformarea general
a n acest caz se scrie:
A
ZX

QCE = f[M (Z; A)

0
1

e !A
Z

Y + + electron orbital

Zme + me ]

[M (Z

1; A)

QCE = [M (Z; A)

M (Z

1; A)] c2

(Z

(3.8)

1)me ]g c2
(3.9)
(3.10)

Pentru ca procesul de captur

a electronic
a s
a aib
a loc este necesar ca
QCE > 0, adic
a
M (Z; A) > M (Z

1; A)

(3.11)

Deoarece p
atura K este cea mai apropiat
a de nucleu, cele mai multe
evenimente de captur
a au loc cu electronii de pe aceast
a p
atur
a (90%).
Pot captati electroni si de pe p
atura L (10%). Un astfel de proces
las
a un loc liber n p
atura K si L (pentru p
atura M probabilitatea de
captur
a este mai mic
a de 1%). Acest proces este nsotit de emisia unei
radiatii X caracteristice nuclidului. De exemplu pentru 55
25 Mn (mangan)
aceast
a radiatie are energia de 5,9 keV. Aceast
a emisie are loc atunci
cnd un electron din p
atura L ocup
a locul liber r
amas n p
atura K. O
alt
a posibilitate este ca din nucleul obtinut s
a e emis un electron Auger.

77
Captura electronic
a este acompaniat
a si cu emisia unui neutrino monoenergetic. Captura electronic
a este un proces care apare cu o probabilitate mare la nucleele grele, la care p
atura K este situat
a n vecin
atatea
nucleului. Captura electronic
a poate privit
a ca o transformare beta
deoarece n transformare este implicat un electron, masa nucleului se
schimb
a foarte putin, schimbndu-se ns
a raportul protoni si neutroni.
Obs. Exist
a nuclee care ndeplinesc conditiile pentru realizarea celor
trei modalit
ati de transform
ari beta (beta plus, beta minus si captura
electronic
a) va prezenta simultan cele trei tipuri de transformare. Ca
exemplu putem da nucleul 64
29 Cu care n 40% din cazuri emite un electron,
n 40% din cazuri sufer
a captur
a electronic
a si 20% din cazuri emite
pozitroni.

3.3

Transform
ari radioactive suferite de nucleele grele prin emisia particulelor alfa

Dezintegrarea alfa const

a n eliberarea de c
atre nucleu a unui nucleu
de heliu. Acest mod de transformare are loc pentru nuclee grele (cu
235
asesc n
si 232
Z
83 - bismut). De exemplu nucleele 238
90 Th se g
92 U, 92 U
239
natur
a si au timpi de njum
at
atire foarte mari iar nucleele 94 Pu, 241
95 Am
238
232
sunt produse n mod articial. Nuclizii 92 U si 90 Th au un timp de viata
foarte mare ei existnd chiar din momentul form
arii sistemului solar n
urm
a cu 4-14 miliarde de ani. Pentru a-si atinge stabilitatea acesti nuclizi
238
si 208
trebuie s
a se transforme n nuclee stabile (206
82 Pb
82 Pb pentru 92 U
pentru 232
Th).
90
Astfel 238
si 22 de neutroni iar 232
92 U pierde 10 protoni
90 Th pierde 8
protoni si 16 neutroni. Cel mai ecient mod de a-si micsora masa este ca
ei s
a emit
a particulele 42 .
Transformarea alfa se scrie ca:
A
ZX

Q = [M (Z; A)

!A
Z

M (Z

4
2

Y +42
2; A

(3.12)
4)

M (2; 4)] c2

(3.13)

unde M (2; 4) este masa atomului de Heliu.

Particulele sunt monoenergetice si posed
a energii peste 4 MeV. Un
exemplu este:

78

226
88 Ra

4
!222
86 Rn +2

+ 4; 87 MeV

Desi energia de reactie este Q = 4; 87 MeV particula este emis

a
cu 4,78 MeV. Diferenta de 0; 09 MeV este preluat
a de nucleul de recul.
Exprim
am energia de reactie ca
Q = MX c2

MY c2

m c2

(3.14)

unde MX este masa nucleului elementului X,

/ MY este masa nucleului
elementului Y , iar m este masa particulei .
Aceast
a energie se mparte ntre particula si nucleul Y.
1
1
Q = MY vY2 + m v 2
2
2

(3.15)

n relatiile 3.14 si 3.15 MX este masa nucleului elementului X, MY

este masa nucleului elementului Y , iar m este masa particulei alfa (ne
referim la masa de repaus).
Utiliznd conservarea impulsului
MY vY = m v

(3.16)

relatia 3.15 rezult

a:
Q=

1+

m
MY

1
m v2
2

(3.17)

Astfel energia particulelor :

1
Q
Ec ( ) = m v 2 =
m
2
1+ M
Y

(3.18)

Ca exemplu de dezintegrare vom considera schema de dezintegrare

prezentat
a n Fig. 3.10
Existenta a dou
a tipuri de particule si a radiatiei demonstreaz
a
existenta st
arilor discrete de energie n nucleu. Toti emitatorii alfa au
timpi de njum
at
atire (10 6 1017 s) mult mai mari n comparatie cu
timpul necesar unei particule pentru a traversa nucleul 10 21 s. Trebuie remarcat c
a exist
a diferente enorme ntre timpii de njum
at
atire.
210
Astfel 84 Po emite particule cu energia E = 8; 336 MeV si timpul de
a

226
88 Ra

79

Figura 3.10: Schema de dezintegrare a

226 Ra
88

njum
at
atire T1=2 = 4; 2 10 6 s = 1; 33 10 13 ani iar 232
90 Th emite
19
particule cu E = 3; 08 MeV cu T1=2 = 1; 39 10 ani.
n Tabelul 3.2 sunt prezentate cteva exemple din care se observ
a
variatiile enorme ale timpilor de njum
at
atire c
arora le corespund variatii
mult mai mici n energia particulelor :

Energia particulelor

Tabelul 3.2
si timpi njum
at
atire pentru diferiti radioizotopi

Emitator Energia (MeV) T1=2

212
8,8
3 10 7 s
84 Po
214
7,7
1; 6 10 4 s
84 Po
210
5,3
1; 38 102 zile
84 Po
223
4,7
1; 62 103 ani
88 Ra
238
4,1
4; 5 109 ani
92 U
O retet
a empiric
a care leag
a constanta de dezintegrare
de energia particulelor
lg

=C

p
D= E

= ln 2=T1=2

(3.19)

unde m
arimile C si D variaz
a n functie de Z si nu depind de N .
Particulele pentru a iesi din nucleu trebuie s
a penetreze o barier
a de
potential care poate ajunge la 30 40 MeV n timp ce energia lor este de

80
cel mult 10 MeV. Rezolvarea problemei este dat
a n mecanic
a cuantic
a
unde se arat
a c
a o particul
a cu o energie mai mic
a dect n
altimea
barierei de potential o poate penetra cu o anumit
a probabilitate.

3.4

Emisia gama

Procesul radioactiv este un proces haotic si adesea las

a nucleul ntro stare excitat
a n care protonii si neutronii nu sunt n cele mai joase
st
ari energetice posibile. Energia de excitare va emis
a sub forma de
radiatii electromagnetice atunci cnd protonii si neutronii sunt pe nivele
de energie mai mari dect cea a nivelului fundamental si cad pe nivele
energetice inferioare. Energia unei cuante este egal
a cu diferenta de
energie dintre nivele ntre care are loc tranzitia. Astfel radiatia emis
a
este caracteristic
a pentru un anumit nucleu.
Emisia gama n general are loc dup
a o transformare radioactiv
a precum emisia alfa, emisia unui electron, pozitron sau captur
a electronic
a.
Cele mai multe st
ari excitate ale nucleului au un timp de viata mai
9
mic ca 10 s, dup
a care are loc o emisie gama. Anumite st
ari energetice
excitate exist
a un timp mult mai mare. Aceste st
ari excitate cu viata
lung
a se numesc st
ari metastabile (st
ari izomerice).
99
Un exemplu este transformarea Mo, transformarea (85%) duce
nucleul ntr-o stare metastabil
a 99m Tc cu o energie 0; 1405 MeV cu un
timp de viata de 6 ore.

3.4.1

Conversie intern
a

Cele mai multe nuclee ajung n st

ari excitate dup
a o transformare
radioactiv
a. Aceast
a energie de excitatie este n mod uzual anulat
a prin
emisia unei particule .
Dac
a miscarea orbital
a a electronilor duce electronul foarte aproape
de nucleu este posibil ca energia de excitare a nucleului s
a e transferat
a
direct acestuia si electronul s
a e ejectat din atom. Energia cinetic
a
a electronului ejectat este egal
a cu diferenta dintre energia de excitare
a nucleului si energia de leg
atur
a a electronului respectiv. Deoarece
conversia intern
a se petrece atunci cnd un electron orbital si un nucleu
excitat se ntlnesc, procesul este important pentru st
arile metastabile

81

Figura 3.11: Conversia intern

a. ECE este energia cinetic
a a electronului emis,
Ee este energia de excitare a nucleului iar El este energia de leg
atur
a a electronului care este emis.

(st
ari excitate de viata lung
a). Procesul de conversie intern
a este ar
atat
schematic n Fig. 3.11.
Din punct de vedere energetic procesul de conversie intern
a este similar cu efectul fotoelectric intern, cu exceptia faptului c
a nu apare un
137
foton. Un exemplu este transformarea radioactiv
a a 137
55 Cs n 56 Ba
Dup
a o emisie
cu energia 0,5410 MeV (care are loc n 94,4% din
Ba cu timpul de viata 2,552
cazuri) se ajunge ntr-o stare metastabil
a 137m
56
minute.
Prin conversia intern
a electronii emisi sunnt monoenergetici deoarece
energia de excitare a nucleelor este discret
a. Atunci un astfel de proces
const
a n aparitia unei linii n spectrul energetic al particulelor .
Conversia electronilor din p
atura K este mai probabil
a dect pentru
electronii din p
aturile L si M. n acest proces nu este creat un electron si
nici nu apare un neutrino.
n cazul 137 Cs peste spectrul este suprapus un pic la 0; 624 MeV
dincolo de 0; 514 MeV energia maxim
a a particulelor :
Deoarece conversia intern
a este n competitie cu emisia se deneste
un coecient de conversie care este denit ca fractie din dezexcit
ari care
se petrec prin conversie intern
a.
Coecientul de conversie intern
a creste cu Z 3 astfel c
a procesul este
mai important pentru nucleele grele. El descreste rapid cu cresterea
energiei de tranzitie iar pentru p
aturile atomice variaz
a cu 1=n3

82

3.5

Fisiunea spontan
a

Fisiunea este un proces n care un nucleu greu (din regiunea uraniului) se dezintegreaz
a n dou
a nuclee mai usoare cu eliberare a a doi-trei
neutroni cu energii foarte mari.
n regiunea n care A ' 240, energia de leg
atur
a pe nucleon este
B=A = 7; 6 MeV/nucleon, iar n regiunea n care A = 120, energia de
leg
atur
a pe nucleon este B=A = 8; 5 MeV/nucleon. Aceasta nseamn
a c
a
dac
a un nucleu cu num
arul de mas
a A = 240 se divide n dou
a nuclee,
energia de leg
atur
a a ec
arui nucleon creste cu 0; 9 MeV. Astfel este
eliberat
a o energie egal
a cu 216 MeV. Aceast
a energie este de 106 mai
mare dect energia eliberat
a n procesele chimice.
Trebuie remarcat c
a pe m
asur
a ce A creste, proportia de neutroni n
nucleele stabile creste. De exemplu cel mai stabil nucleu cu A = 120
este 120
50 Sn cu N=A = 0; 58 n timp ce pentru A = 240 cel mai stabil
sterii
nucleu este 204
94 Pu cu N=A = 0; 61. Acest efect este datorat cre
energiei repulsive de tip electrostatic dintre protoni. Astfel cnd are loc
un proces de siune exist
a un exces de neutroni n sistem. Unii neutroni
sunt emisi chiar n timpul procesului de siune (neutroni prompti) iar
alti sunt emisi mai trziu (neutroni ntrziati).
Energia eliberat
a n procesul de siune se distribuie astfel:
Energia
Energia
Energia
Energia
Energia
Energia

cinetic
a a nucleelor obtinute prin siune
emisie..................................................
cinetic
a a neutronilor .............................
particulelor emise ...............................
radiatiile care apar dup
a siune...........
neutronilor emisi de produsi de siune...

165 5 MeV
7 1 MeV
5 1 MeV
7 1 MeV
6 1 MeV
10 MeV

Capitolul 4
Viteza transform
arilor
radioactive
Viteza cu care au loc transform
arile radioactive nu este afectat
a de
procese naturale precum r
acirea, nc
alzirea sau de realizarea unor reactii
chimice. Exceptie fac anumite reactii chimice care cresc densitatea electronic
a de lng
a nuclee, fapt ce inuenteaz
a conversia intern
a sau captura
electronic
a, ambele ind legate de probabilitatea de interactie cu electroni
orbitali. Efectul a fost observat prin cresterea timpului de njum
at
atire
2
n cazul beriliului, cnd acesta este n compusul BeF2 cu 0; 08% fata de
cazul cnd acesta este pur.
Transform
arile radioactive implic
a trei concepte importante:
1. activitatea sau viteza de transformare
2. unitatea de m
asur
a a activit
atii
3. legea care determin
a dependenta de timp a activit
atii .

4.1

Activitatea

Dac
a facem abstractie de modalitatea n care are loc transformarea,
ecare specie de nuclizi radioactivi are o anumit
a probabilitate de transformare n unitatea de timp. Aceast
a probabilitate este notat
a cu . Ea
poart
a numele de constant
a de dezintegrare. Dac
a N reprezint
a num
arul
total de atomi radioactivi dintr-o prob
a denim activitatea sursei ca ind
= N
83

(4.1)

84
si reprezint
a num
arul de transform
ari radioactive n timp.
Pentru mult timp unitatea de m
asur
a a activit
atii a fost Curiul (Ci)
denit initial ca num
arul de transform
ari n unitatea de timp suferite de
1g de radiu si care este 3; 7 1010 transform
ari /secund
a. Apoi Curiul
a fost denit ca ind activitatea oric
arui material care sufer
a 3; 7 1010
transform
ari/secund
a. n sistemul international unitatea pentru dezintegrare este Bequerelul (Bq).
1Bq = 1 transformare/ sec und
a

4.2

Legea transform
arilor radioactive

Probabilitatea de dezintegrare dP a nucleului n intervalul de timp dt

este dat
a de relatia:
dP = dt
(4.2)
Astfel n cazul unui compus cu N nuclee radioactive n timpul dt
num
arul de transform
ari va N dP = N dt: Atunci variatia num
arului
de nuclee initiale dN este dN = N dt. Semnul minus apare deoarece
num
arul de nuclee netransformate scade. Atunci
dN
=
N
Z

N (t)

N0

dN
=
N

dt

si tinem cont c
a
(t) =

N (t) = N0 e
Dac
a multiplic
am cu

(4.3)

dt

0e

(4.4)
= N se obtine:

(4.5)

Cu alte cuvinte activitatea scade exponentul n timp.

4.2.1

Timp de njum
at
a
tire

Timpul de njum
at
atire a unei substante radioactive este utilizat
pentru a descrie sc
aderea exponential
a a activit
atii, deoarece are o interpretare mai simpl
a dect constanta de dezintegrare. Timpul de njum
at
atire este timpul dup
a care r
amn netransformati jum
atate din

85
nucleele initiale.
N (t)
1
= =e
N0
2
Rezult
a:
T1=2 =

T1=2

ln 2

(4.6)

si
(t) =

4.2.2

ln 2
t
T1=2

0e

(4.7)

Timp mediu de via

ta

Este timpul mediu dup

a care ecare atom sufer
a o transformare
R1
R1
N0 e t dt
N (t)dt
0
= 0
=
N0
N0
T1=2
= 1; 4427 T1=2
(4.8)
ln 2
Timpul mediu de viata mai poate interceptat ca intervalul de timp
dup
a care activitatea unei surse radioactive se micsoreaz
a de e ori.
=

4.2.3

Timp mediu de via

ta
efectiv

Uneori exist
a si alte procese care determin
a reducerea radioactivit
atii
sursei, distinct de transformarea radioactiv
a. De exemplu dac
a un radionuclid este localizat ntr-un organism din care acesta este eliminat
printr-un proces ziologic, este necesar s
a se ia n consideratie ambele
procese n vederea determin
arii activit
atii n functie de timp.
Astfel al
aturi de constanta de dezintegrare trebuie introdus
a o constant
a care caracterizeaz
a eliminarea biologic
a a radionuclidului b :Atunci
=

ef

ln 2

ln 2

ef

(4.9)

ln 2

(4.10)

si timpul efectiv de viata este

ef

b
b+

(4.11)

86
Se constat
a c
a timpul de viata efectiv al randamentului este mai mic
dect timpul de viata zic si cel biologic.
O alt
a m
arime ce caracterizeaz
a activitatea unei surse este activitatea
specic
a care reprezint
a activitatea unit
atii de mas
a.
Alica
tie 4.1
O mostr
a de c
arbune g
asit
a ntr-o grot
a contine 1=16 din cantitatea
C
pe
care
o
con
t
ine
o
cantitate
egal
a
de
carbon din materia vie. S
a
de 14
6
se g
aseasc
a vrsta aproximativ
a a mostrei, dac
a timpul de njum
at
atire
C
este
de
5568
ani.
al 14
6

Solu
tie
Considernd c
a la momentul initial num
arul de nuclee este No , la
momentul t acesta devine:
N = N0 e

tln2
T1=2

Dar N = No =16, atunci:

N0
= N0 e
16

tln2
T1=2

Rezult
a:
t = 4T1=2 = 22272 ani

4.3

Serii de transform
ari radioactive

Uneori transformarea radioactiv

a a unui nucleu produce un alt nucleu
radioactiv. Timpul de njum
at
atire al nucleului produs este n general
diferit de timpul de njum
at
atire al nucleului p
arinte. De exemplu 90 Sr
90
sufer
a o transformare beta si se transform
a n Y care la rndul lui este
radioactiv beta. Particulele beta emise de 90 Y sunt mult mai energetice
dect cele emise de 90 Sr astfel c
a la calculul dozei 90 Y contribuie mai
90
mult dect Sr.
S
a consider
am un izotop initial care produce un alt izotop care la
rndul s
au este radioactiv. Se consider
a c
a ultimul izotop produs este
stabil. Dac
a n cazul izotopului initial exist
a un singur proces ce trebuie

87
luat n considerare (transformarea sa radioactiv
a) n cazul izotopul rezultat din primul exist
a dou
a procese: producerea sa din izotopul initial si
transformarea sa radioactiv
a. Index
am cu 1 num
arul de nuclee ale izotopului initial si cu 2 num
arul de nuclee ale izotopului care se obtine din
cel initial. Atunci variatia n timp a num
arului de nuclee a izotopului
initial se exprim
a ca
dN1
=
(4.12)
1 N1
dt
n cazul celui de-al doilea izotop viteza de variatie a num
arului de
nuclee este
dN2
= 1 N1
(4.13)
2 N2
dt
Acesta nseamn
a c
a variatia n timp a num
arului de nuclee de tipul
2 este diferenta dintre viteza de producere a acestora si viteza de transformare (dezintegrare) a acestora.
Ecuatia 4.12 are ca solutie:
1t

N1 (t) = N10 e

(4.14)

unde N10 este num

arul initial de nuclee de tipul 1 care se dezintegreaz
a.
Atunci relatia 4.13 devine
dN2
=
dt

2t

nmultim relatia 4.15 cu e

dN2
e
dt

2t

1t

1 N10 e

(4.15)

2 N2

. Rezult
a:

2e

2t

(
1 N0 e

N2 =

1 )t

si
d
e
dt

2t

N2 =

1 N0 e

1 )t

1 )t

+C

Rezult
a:
N2 e

2t

=
2

e(

Constanta C se determin
a din conditia ca la t = 0, N2 = 0. Atunci
1

C=
2

N10
1

88
1

N2 (t) =
2

2t

(4.16)

si introducnd activit
atile

nmultind relatia de mai sus cu

N
si 2 = 2 N2 se obtine:
1 1
2

1t

N10 (e

10 (e

1t

2t

(4.17)

Primul termen semnic

a crearea nucleului nou iar cel de-al doilea
termen semnic
a dezintegrarea nucleului p
arinte. Acesta implic
a faptul
c
a activitatea nucleului nou format creste cu timpul si dup
a ce atrage un
maxim, n nal descreste. Momentul de timp la care activitatea atinge
un maxim se obtine punnd conditia:
d
=0
dt
1e

1 tm

2e

(4.18)
2 tm

=0

si
tm =

ln( 2 = 1 )
2

(4.19)

Tinnd

cont c
a = lnT2 si notnd cu T1 si T2 timpii medii de njum
at
atire
pentru cei doi izotopi,rezult
a
tm =

1 T1 T2
ln 2 T1 T2

(4.20)

Alica
tie 4.2
S
a se deduc
a formulele care exprim
a numerele de atomi N1 , N2 ; N3
la momentul t pentru lantul de reactii:
X1 ! X2 ! X3
Constantele de dezintegrare sunt 1 pentru prima dezintegrare si 2
pentru cea de-a doua dezintegrare. Se consider
a c
a la t = 0, N1 = N10 ,
N2 = N20 si N3 = N30 . Izotopul X3 este stabil.

89
Solu
tie
Ecuatia de bilant pentru nucleele X1 este:
dN1
=
dt

1 N1

Rezult
a:
N1 = N10 exp (

1 t)

La viteza de variatie a num

arului de nuclee X2 contribuie viteza de
dezintegrare a nucleelor N1 si viteza de disparitie a nucleelor X2 prin
dezintegrarea lor n nuclee de tip X3 :
dN2
=
dt

1 N1

2 N2

sau tinnd cont de modul n care variaz

a N1 se obtine:
dN2
+
dt

2 N2

1 N10

exp (

1 t)

Ecuatia este o ecuatie neomogen

a si are solutia:
1 N10

N2 = C1 +

exp [(

1 ) t]

exp (

2 t)

Dac
a punem conditia ca la t = 0; N2 = N20 se obtine:
N20 = C1 +

1 N10
2

1 N10

N2 =

[exp (

1 t)

exp (

2 t)]

+ N20 exp (

2 t)

Deoarece izotopul X3 este stabil, la variatia num

arului de nuclee X3
contribuie doar transformarea nucleelor X2 n nuclee X3 prin dezintegrare
dN3
=
dt

2 N2

Astfel
dN3
=
dt

N20

1 N10
2

exp (

2 t)

1 2 N10
2

exp (

1 t)

90
Prin integrare rezult
a:
N3 =

1 N10

N20

exp (

2 N10

2 t)

exp (

1 t)

+C

Punem conditia ca la t = 0; N3 = N30 rezult

a c
a:
C = N10 + N20 + N30
iar
2

N3 = N10
2

+N20 [1

4.4

exp (

1 t)

exp (

2 t)]

exp (

2 t)

+1 +

+ N30

Echilibrul de transformare

Dependent de diferenta dintre constantele de dezintegrare este posibil ca dup

a un anumit timp, activit
atile nucleelor s
a ajung
a o stare de
echilibru.

4.4.1

Echilibrul secular

Dac
a activitatea izotopului derivat ajunge egal
a cu cea a izotopului
initial spunem c
a se atinge echilibrul secular. Aceasta se ntmpl
a dac
a
timpul de njum
at
atire al izotopului initial este mult mai mare dect al
izotopului derivat.
T1
T2 sau 1
2
Astfel practic activitatea izotopului initial poate considerat
a constant
a pe un intervalul de timp mult mai mic dect timpul s
au de njum
at
atire. Din relatia 4.17 se obtine:
2 (t)

1
1

1
2

10 e

1t

10 e

Deoarece
1
2

' 0 si e

1t

'1

2t

91

Figura 4.1: Echilibru secular. Evolutia activit

atii nuclidului derivat care
ajunge la activitatea nucleului p
arinte a c
arui activitate r
amne constant
a.

Astfel
2 (t)

10 [1

2t

(4.21)

n acest caz activitatea nuclidului derivat creste n timp pn

a la un
nivel egal cu activitatea nuclidului p
arinte. Astfel activitatea nuclidului
derivat ajunge la 99% din activitatea izotopului initial dup
a 6; 7 T2 a
radionuclidului derivat (Fig. 4.1).

4.4.2

Echilibrul tranzient

Izotopul initial si cel rezultat exist

a ntr-o stare de echilibru n care
activit
atile acestora nu sunt egale dar raportul lor este o fractie constant
a.
Acesta se ntmpl
a dac
a nuclidul p
arinte are timp de njum
at
atire putin
mai mare dect timpul de njum
at
atire al nuclidului derivat (T1 > T2 )
sau 1 < 2 . Cnd t
tm
e

2t

1t

si
2 (t)

10 e

10 e

1t

(4.22)

Deoarece
1 (t)

1t

(4.23)

92

Figura 4.2: Echilibrul tranzient

Astfel raportul activit

atii celor doi nuclizi r
amne constant (Fig. 4.2)
2 (t)
1 (t)

= ct

Alica
tie 4.3
Prin iradiere se formeaz
a nuclee radioactive cu viteza constant
a q.
Cunoscnd constanta de dezintegrare a nucleelor radioactive, s
a se determine num
arul acestora n functie de timp.
Solu
tie
Variatia num
arului de nuclee radioactive se datoreaz
a producerii cu
viteza q si a dezintegr
arii acestora ( N n unitatea de timp). Atunci:
dN
=q
dt

sau

dN
+ N =q
dt

Pentru rezolvarea acestei ecuatii se utilizeaz

a metoda variatiei constantei. Solutia ecuatiei omogene este:
N = Ce

Consider
am C - functie de timp rezult
a:
q
C(t) = C1 + e

93
Atunci:
N = C1 e

unde C1 este o constant

a care se determin
a din conditia ca la t = 0,
N (0) = 0. Atunci C1 = q= si rezult
a:
q
N=
1 e t
Cnd t ! 1 atunci N1 = q= .

4.4.3

Producere de radionuclizi prin activare

Vom considera o situatie simplicat

a. Astfel consider
am c
a grosimea
tintei este sucient de mic
a. Num
arul de atomi din tint
a este N10 si
asupra ei cade un ux de neutroni cu densitatea (num
ar de neutroni/cm2 s).
Presupunem c
a reactia dintre neutroni si nucleele tintei produce un nou
nuclid care este radioactiv .
Considernd c
a sectiunea ecace de interactie a neutronilor cu atomii
tintei este 1 ; atunci probabilitatea de a se produce o reactie de c
atre un
neutron este 1 N: Considernd densitatea uxului de neutroni (debitul
uentei)
se produc
tii, adic
a noi nuclizi (n unitatea de
1 N10 reac
timp). O parte din acesti nuclizi se dezintegreaz
a cu rata 2 N2 (t) : Presupunem c
a activarea nucleelor "2" cu neutroni este neglijabil
a (sectiunea
de reactie a nucleelor nou create cu neutronii este foarte mic
a). Atunci
rata cu care se produc noile nuclee este
dN2
=
dt
Rezult
a
N2 (t) =

1 N10

1 N10

2 N2

(4.24)

(t)

[1

exp (

2 t)]

(4.25)

[1

exp (

2 t)]

(4.26)

n termeni de activitate
2

(t) =

1 N10

Dac
a timpul de njum
at
atire este mai mare de 10 ori dect timpul de
iradiere, putem neglija exponentiala si activitatea nuclidului nou produs
este
(4.27)
2 (t) =
1 N10

94

4.5

Probleme

4.1 Timpul de njum

at
atire al uraniului 235 U este 8; 5 108 ani. Care
este activitatea unui gram de substanta exprimat
a n Ci. (1Ci= 3; 7
1010 Bq).
104
4.2 Un preparat de uraniu 238
92 U, avnd masa de 1 g, emite 1; 24
particule/secund
a. S
a se determine timpul de njum
at
atire al izotopului.
a, dac
a
4.3 Cte particule emite un gram de 232
90 Th ntr-o secund
10
timpul de njum
at
atire este de 1; 34 10 ani.
206
4.4 Un minereu de uraniu 208
92 U are ca impuritate 82 Pb. Acesta
provine din dezintegrarea uraniului T1=2 = 4; 5 109 ani : Cunoscnd
c
a n minereul de uraniu se g
aseste 20% plumb s
a se determine vrsta
minereului.

at
atire de 4; 51
4.5 Izotopul de uraniu 238
92 U are un timp de njum
10 ani si se dezintegreaz
a prin emisia de particule . S
a se determine
activitatea radioactiv
a a 3; 7 g de uraniu.
9

at
atire de 140 zile.
4.6 Izotopul de poloniu 210
84 Po are timpul de njum
Cte nuclee vor r
amne nedezintegrate din 20 g de poloniu dup
a 10 zile?
at
atire de 4; 5 109
4.7 Izotopul de uraniu 238
92 U are un timp de njum
ani si se dezintegreaz
a prin emisia de particule . Care este timpul mediu
de viata?
4.8 Care este num
arul de particule emise n 131; 6 ore de 0; 222 g
de radon? Se d
a T1=2 = 3; 8 zile ( = 222 kg/kmol).
4.9 S
a se calculeze masa urm
atoarelor surse care au activitatea egal
a
cu 1 Ci = 3; 7 1010 Bq.
a) 238
at
atire T1=2 = 4; 5 1010 ani.
92 U, care are timpul de njum
b) 32
at
atire T1=2 = 14; 5 zile
15 P, care are timpul de njum
4.10 Denim activitatea specic
a s ca ind activitatea unit
atii de
87
mas
a a unei probe. S
a se determine T1=2 al izotopului Rb dac
a prin
m
asurarea activit
atii unei probe de RbCl se g
aseste s = 1000 dez/s
gram. Abundenta izotopic
a a 87 Rb este 27,85%. Masa molar
a a RbCl
este = 120; 92 g/mol.

Capitolul 5
M
arimi dozimetrice
5.1

Caracterizarea cmpului de radia

tii

O regiune din vid sau din substante str

ab
atute de radiatii generate
de surse concentrate sau distribuite va denumit
a cmp de radiatii.
Modelul cmpului de radiatii lucreaz
a cu valori medii, astfel nct
cmpul de radiatii poate descris prin functii continue de coordonate
si timp. Regiunile din spatiu si intervalul de timp considerat trebuie s
a
ndeplineasc
a dou
a conditii:
a) sunt sucient de mari pentru a putea neglija uctuatiile statistice
ale m
arimilor caracteristice ale cmpului de radiatii.
b) sunt sucient de mici pentru ca valorile acestor m
arimi s
a e considerate "punctuale" sau "instantanee"
Pentru a caracteriza complet cmpul de radiatii necesit
a specicate:
a) natura particulelor
b) distributia spatial
a a particulelor
c) energia particulelor
d) directia vitezei particulelor

5.1.1

M
arimi cu ajutorul c
arora se caracterizeaz
a
cmpul de radia
tii

Vom nota cu N num

arul de particule de o natur
a oarecare care sunt
emise sau transmise. Pentru a caracteriza cmpul de radiatii trebuie
utilizate anumite m
arimi:
95

96
- elementul de arie da care este considerat ca arie a sectiunii diametrale a unei sfere care nconjoar
a punctul P. Aceast
a sfer
a poart
a numele
de sfer
a elementar
a. Motivul pentru care se consider
a o sfer
a n jurul
punctului P este acela de a lua n considerare totalitatea particulelor
care se misc
a n toate directiile. n acest fel ecare particul
a care str
abate sfera considerat
a trece perpendicular printr-o sectiune diametral
aa
sferei. Dac
a ns
a exist
a un fascicol paralel de particule elementul de arie
da poate luat ca ind perpendicular pe directia fascicolului respectiv.
- elementul de unghi solid d din jurul unei directii ~r
- intervalul elementar de timp dt
- intervalul elementar de energie dE
Fluenta de particule este denit
a ca num
arul de particule ce intr
a n
sfera elementar
a dN raportat
a la sectiunea diametral
a da sau mai precis
ca raportul dintre num
arul de particule care traverseaz
a n orice directie
sfera elementar
a avnd traiectoria normal
a la o sectiune diametral
a de
arie da:
dN
(5.1)
da
Debitul uentei de particule reprezint
a uenta n unitatea de timp
'=

d'
d2 N
=
(5.2)
dt
dtda
Radianta particulelor este o m
arime care specic
a distributia particulelor dup
a directie. Ea reprezint
a raportul dintre debitul uentei a
particulelor care se propag
a n elementul de unghi solid d din jurul unei
~
directii specicate :
=

d'
dN
=
(5.3)
d
dtdad
Energia radiant
a a N particule emise, transmise sau primite o vom
nota cu W: Astfel putem deni o serie de m
arimi energetice:
Fluenta energetica reprezint
a raportul dintre energia particulelor care
traverseaz
a sfera elementar
a si aria suprafetei diametrale.
p=

dW
(5.4)
da
Ca si n cazul anterior dac
a toate particulele au ecare energia "
rezult
a o relatie ntre uenta energetic
a si uenta de particule
'W =

97

'W = "

dN
= "'
dt

(5.5)

Debitul uentei energetice

d'W
d2 W
=
(5.6)
W
dt
dtda
Unit
atile de m
asur
a ale m
arimilor de mai sus depind de unit
atile de
m
asur
a n care se m
asoar
a suprafata si energia. n general suprafata este
m
asurat
a n cm2 iar energia n MeV (mega electronvolti)
Dac
a toate particulele au ecare energia " rezult
a c
a
=

5.2
5.2.1

="

(5.7)

M
arimi zice n dozimetria radia
tiilor
Doza absorbit
a

Doza absorbit
a este o m
arime fundamental
a n biologia radiatiilor,
radiologia clinic
a si protectia radiologic
a. Ea este utilizat
a pentru toate
tipurile de radiatii si orice geometrie de iradiere. Ea este denit
a astfel
d"
(5.8)
dm
unde d" este energia medie transmis
a de radiatia ionizant
a materiei de
mas
a dm. Doza absorbit
a reprezint
a cantitatea de energie pe care radiatia o cedeaz
a n unitatea de mas
a. Ea se m
asoar
a n J/kg n Sistemul
International de Unit
ati. Aceast
a unitate are o denumire specic
a si
anume Gray (Gy).
1Gy = 1J/kg
D=

O alt
a unitate utilizat
a este radul. Desi este din ce n ce mai mult
utilizat Gy ca unitate de m
asur
a totusi radul este nc
a utilizat n literatura de specialitate. Radul (radiation absorbed dose) a fost introdus
n 1953. Un rad reprezint
a doza determinat
a de energia de 100 erg care
este absorbit
a ntr-un gram de mediu absorbant.
1 rad = 100 erg/g = 0; 01 Gy

(5.9)

98
Doza absorbit
a este o m
arime m
asurabil
a si exist
a standarde primare
pentru determinarea ei. Atunci cnd se utilizeaz
a n aplicatii practice
de protectie dozele sunt mediate pe volumele tesuturilor. Calculul dozei
mediate depinde de omogenitatea expunerii si tipul radiatiilor. Pentru
radiatiile cu penetrare mic
a (fotoni de energie mic
a, particule nc
arcate)
si pentru tesuturile si organele distribuite pe o suprafata mare, distributia
dozei va eterogen
a.
O m
arime de interes este si rata (viteza) dozei absorbit
a. Rata dozei
este exprimat
a n Gy/s, mGy/s, mGh/h.

5.2.2

Expunere

Termenul de expunere este utilizat pentru a descrie cantitatea de ioni

produsi cnd radiatiile X si gama interactioneaz
a cu aerul. Expunerea
poate m
asurat
a n mod conventional prin colectarea sarcinilor electrice
n aer, lucru care nu se poate realiza n cazul unei persoane. Roentgenul
(R) este unitatea pentru expunere, el ind denit doar pentru aer si se
aplic
a numai radiatiilor X si radiatiilor cu energii sub 3 MeV . 1 R
reprezint
a cantitatea de radiatii X si gama care produc 2; 58 10 4 C
de sarcini pozitive si negative ntr-un kg de aer.
Expunerea si rata expunerii se utilizeaz
a numai pentru radiatii X si
gama numai n aer. Energia cedat
a n aer de c
atre radiatia care determin
a
o expunere cu 1 R poate calculat
a, cunoscnd c
a pentru producerea
unei perechi de ioni este necesar 33; 97 eV. Astfel doza respectiv
a este:
D(1 R) =

5.3
5.3.1

2; 58 10 4
1; 6 10 19

33; 97

1; 6

10

19

= 0; 008764 Gy

M
arimi de radioprotec
tie
Doz
a echivalent
a

Introducerea notiunii de doz

a echivalent
a este necesar
a deoarece diferitele
radiatii produc distrugeri diferite n tesuturi (modic
ari) pentru aceiasi
cantitate de energie cedat
a n tesuturi. Doza echivalent
a este notat
a cu
HT (pentru un tesut sau organ). n NSR-01 - Norme fundamentale de
securitate radiologic
a echivalentul doz
a se deneste ca produsul dintre
doza absorbit
a D si un factor de ponderare wR n cazul unei radiatii:

99

HT = wR DT R

(5.10)

unde DT R este doz

a absorbit
a mediat
a pe tesutul sau organul T datorat
a
radiatiei R. n cazul c
a se consider
a totalitatea radiatiilor care ajung la
tesutul respectiv
X
HT =
wR DT R
(5.11)
R

Factorii de ponderare tin cont de diferentele n efectul stocastic datorat diferitelor tipuri de radiatii.
Trebuie f
acut
a observatia c
a n jurul anului 1960 ponderarea efectelor
biologice a radiatiilor era asociat
a factorului de calitate Q care era o
functie de m
arimea numit
a transfer liniar de energie.
Transferul liniar de energie (T LE) este energia cedat
a mediului din
energia particulei raportat
a la unitatea de lungime.

dE
(5.12)
dx
unde dE reprezint
a pierderea de energie (dE < 0) cnd particula str
abate
distanta dx n mediul considerat .
Valorile factorilor wR au fost denite functie de ecacitatea biologic
a
relativ
a pentru diferite radiatii. Valorile ecacit
atii biologice relative sunt
date ca raportul dozei unei radiatii de referinta si valoarea corespunz
atoare a dozei radiatiei care produce acelasi efect ca si doza de referinta.
Radiatia de referinta aleas
a a fost si este n continuare ca ind radiatia X de 200 keV. Valorile factorilor de ponderare care sunt valabili la
momentul actual sunt prezentati n Tabelul 5.1
T LE =

100
Tabel 5.1
Factorii de ponderare ai diverselor tipuri de radiatii din Normele de
Securitate Radiologic
a - 01
Tipul radia
tiei.......................................................................
Fotoni - toate energiile............................................................
Electroni si mioni (toate energiile).......................................
Neutroni cu energia < 10 keV.................................................
Neutroni cu energia cuprins
a ntre 10 keV si 100 keV............
Neutroni cu energia cuprins
a ntre 100 keV si 2 MeV............
Neutroni cu energia cuprins
a ntre 2 MeV si 20 MeV.............
Neutroni cu energia mai mare de 20 MeV..............................
Protoni, alti dect cei de recul cu energii mai mari de 2 MeV.
Particule alfa, fragmente de siune, nuclee grele.....................

wR
1
1
5
10
20
10
5
5
20

n 2007 n Publicatia 103 sunt prezentate Recomand

arile Comisiei
Internationale de Protectie Radiologic
a (ICPR) asupra acestor factori
(Tabelul 5.2):
Tabel 5.2
Factori de ponderare recomandati de ICPR n Publicatia 103 din anul
2007
Tipul radiatiei
wR
Fotoni
1
Electroni si mioni
1
Protoni si pioni nc
arcati
2
Particule alfa, fragmente de siune, ioni grei 20
Neutroni
functie continua
Functia continu
a pentru neutroni este

wR =

8
>
>
>
<
>
>
>
:

i
h
(ln E)2
En < 1 MeV
2; 5 + 18; 2 exp
h
i6
2
(ln 2E)
5; 0 + 17; 0 exp
1 MeV < En < 50 MeV
h6
i
(ln 0;04E)2
2; 5 + 3; 25 exp
En > 50 MeV
6

n relatiile de mai sus energia este considerat

a n MeV.

101
Referitor la protoni, trebuie luate n considerare doar sursele de radiatii externe. n ultimii ani acestei radiatii i s-a acordat o mai mare
atentie pentru evaluarea dozei de expunere a echipajelor din avioane si
nave spatiale. Expunerea se datoreaz
a radiatiei solare si cosmice. n
aceasta predomin
a protonii cu energie mare iar protonii cu energii de
cteva MeV sunt nesemnicativi. Parcursul acestor protoni este mic n
tesuturi (protonii cu energia de 4 MeV au un parcurs n tesut de 0,25 mm
iar cei de 10 MeV au parcursul de 1,2 mm) si vor absorbiti n tesuturi.
ICPR a apreciat c
a este sucient s
a se adopte o singur
a valoare pentru
wR deoarece numai protonii de energie mare sunt relevanti n cmpurile
de radiatie cosmic
a.
Pionii sunt particule nc
arcate pozitiv, negativ sau neutri ntlnite
n atmosfer
a, la altitudine deoarece ele rezult
a din interactia radiatiilor
cosmice primare cu atmosfera. Ei se mai g
asesc c
a parte a cmpurile
de radiatie din spatele protectiei acceleratoarelor de particule de energie
mare. Masa lor este egal
a cu 273 mase electronice adic
a 1/7 din masa protonului. Interactia lor cu materia se face n principal prin efect Compton.
Cnd pionii negativi ajung n repaus ei sunt captati de nucleu care apoi
se dezintegreaz
a si rezult
a particule cu transfer linar de energie mare.
Unitatea de m
asur
a n Sistemul International a dozei echivalente este
Sievertul (Sv)
1Sv = 1 J/kg
O alt
a unitate (tolerat
a) este rem-ul 1 rem= 100 erg/g: Atunci 1 Sv
= 100 rem.

5.3.2

Doz
a efectiv
a

Doza echivalent
a asa cum a fost descris
a mai sus se utilizeaz
a pentru a decela actiunea diferitelor tipuri de radiatii. Doza efectiv
a ia n
considerare sensibilitatea ec
arui tesut care este iradiat. Pentru a lua
n considerare riscul asociat cu iradierea unui anumit organ se introduce
m
arimea numit
a doz
a efectiv
a denit
a prin:
ET = wT HT
unde wT este factorul de pondere al tesutului sau organului T .

(5.13)

102
Doza efectiv
a ET se m
asoar
a tot n sievert. Dac
a la radiatii sunt
expuse mai multe organe doza efectiv
a se calculeaz
a dup
a formula:
ET =

(5.14)

T wT HT

Unitatea de m
asur
a este tot Sievert. n Tabelele 5.3 si 5.4 sunt prezentate valorile factorilor de ponderare tisular
a conform Normelor de Securitate radiologic
a - 01, respectiv recomand
arilor ICPR 2007.
Tabelul 5.3
Factori de pondere tisular
a wT conform recomand
arilor ICPR 1991 si
conform Normelor de Securitate Radiologic
a-01
Tesut....................................

Gonade.................................
M
aduv
a osoas
a
Colon....................................
Pl
amni................................
Stomac.................................
Vezic
a urinar
a......................
Sni......................................
Ficat.....................................
Esofag...................................
Tiroid
a..................................
Piele.....................................
Suprafata osoas
a...................
Restul organelor/tesuturilor

wT
0,20
0,12
0,12
0,12
0,12
0,05
0,05
0,05
0,05
0,05
0,01
0,01
0,05

103
Tabel 5.4
Factori de pondere tisular
a WT conform recomand
arilor ICPR 2007
Tesut....................................

Gonade.................................
M
aduv
a osoas
a
Colon....................................
Pl
amni................................
Stomac.................................
Vezica urinar
a......................
Sni......................................
Ficat.....................................
Esofag...................................
Tiroid
a..................................
Piele.....................................
Glande salivare..............
Creier
Suprafata osului
Restul organelor/tesuturilor

5.3.3

wT
0,08
0,12
0,12
0,12
0,12
0,04
0,12
0,04
0,04
0,04
0,01
0,01
0,01
0.01
0,12

Doza echivalent
a angajat
a HT ( )

Aceast
a m
arime ia n considerare radioizotopii ncorporati de corpul
uman care iradiaz
a tesuturile. M
arimea iradierii depinde de timpul zic
de njum
at
atire al izotopului precum si de retentia acestora n organism.
Acesti radioizotopii pot iradia tesutul multi ani dup
a ncorporarea lor n
organism. Doza echivalent
a angajat
a datorit
a unui radionuclid ncorporat este doza echivalent
a care este asteptat s
a e ncasat
a de un organism
ntr-o perioad
a de timp specicat. Astfel pentru un tesut:
HT ( ) =

H_ (t) dt

(5.15)

5.3.4

Doza efectiv
a angajat
a E( )

Doza efectiv
a angajat
a se calculeaz
a cu o relatie echivalent
a celei
dintre doza echivalent
a si efectiv
a

104

E( )=

wT HT ( )

Timpul se consider
a dup
a ce radionuclidul a fost ncorporat
a. ICPR
recomand
a ca doza angajat
a s
a e atribuit
a anului n care s-a produs ncorporarea. Pentru lucr
atori doza efectiv
a angajat
a este evaluat
a pe o
perioad
a de 50 de ani care urmeaz
a ncorpor
arii. Valoarea a fost considerat
a ca ind durat
a de viata activ
a medie a unei persoane tinere care
ncepe s
a lucreze.
Aceast
a doz
a este folosit
a, de asemenea, n estim
arile prospective de
doz
a pentru populatie. n aceste cazuri se recomand
a tot o perioad
a de
angajament de 50 de ani. Pentru copii doza este evaluat
a pe 70 de ani.
Unitatea de m
asur
a pentru cele dou
a m
arimi este Sievertul.

5.4

M
arimi opera
tionale

M
arimile dozimetrice precum doza echivalent
a si doza efectiv
a nu sunt
m
asurabile n practic
a si prin urmare nu pot utilizate direct ca m
arimi
de monitorizare a radiatiei. M
arimile operationale sunt utilizate pentru evaluarea dozei efective si a dozelor echivalente n tesuturi si organe.
Ele ofer
a o estimare sau o limit
a superioar
a pentru valoarea m
arimilor
pentru protectie asociate unei expuneri sau unei expuneri potentiale a
persoanelor n cele mai multe conditii de iradiere. Pentru dozimetria intern
a nu au fost denite m
arimi operationale care s
a furnizeze o evaluare
direct
a a dozei echivalente sau efective. Pentru calculul dozelor interne
sunt aplicate diferite metode de evaluare. Ele sunt bazate pe diferite
m
asur
atori de activitate si pe aplicarea unor modele biocinetice (modele
numerice).

5.4.1

Echivalent de doz
a ambiental H (10)

Echivalentul de doz
a ambiental H (10) ntr-un punct dintr-un cmp
de radiatie este doza echivalent
a care ar produs
a de cmpul expandat si
aliniat corespunz
ator n sfera ICRU la o adncime de 10 mm pe directia
cmpului aliniat.
Sfera ICRU este o sfer
a realizat
a dintr-un material echivalent tesutu3
lui. Ea are diametrul de 30 cm , densitatea egal
a cu unitatea si are n

105
compozitie 76,2 % oxigen, 11,1 % carbon, 10,1 hidrogen si 2,6 % azot.
Un cmp de radiatie expandat este un cmp ipotetic, n care uenta
spectral
a si unghiular
a are aceiasi valoare n toate punctele unui volum
sucient de mare, si egal
a cu valoarea din cmpul real la punctul de
interes. Expandarea cmpului de radiatie garanteaz
a c
a ntreaga sfer
a
ICRU a fost imaginat
a s
a e expus
a la un cmp de radiatie omogen cu
aceleasi caracteristici ca si cele din punctul de interes din cmpul de
radiatie real.
Cmpul expandat si aliniat este un cmp derivat din cmpul real a
c
arui uenta are aceiasi valoare pretutindeni n volumul de interes ca si
cmpul real n punctul de referinta, cu exceptia faptului c
a uenta este
unidirectional
a. Practic uenta cmpului aliniat este egal
a cu integrala
radiantei peste un unghi solid de 4 . n acest cmp de radiatie ipotetic
sfera ICRU este iradiat
a omogen dintr-o singur
a directie.
n cele mai multe situatii de expunere extern
a la radiatii, echivalentul
de doz
a ambiental are rolul de a furniza o estimare sau o limit
a superioar
a pentru valoarea dozei echivalente pe care o pot ncasa persoanele
care intr
a n cmpul respectiv. Totusi aceast
a denitie nu este corespunz
atoare n cazul cmpurilor de radiatie de mare energie cum sunt cele din
vecin
atatea acceleratorilor de mare energie si a cmpurilor de radiatii cosmice. n aceste cazuri adncimea la care se atinge echilibrul particulelor
este mai mare de 10 mm si din acest motiv m
arimile operationale vor
subestima dozele efective.
Aceasta este o m
arime cu care se monitorizeaz
a mediul.
Echivalent de doz
a individual HP (d)
Monitorizarea individual
a a expunerii este realizat
a cu dozimetre personale purtate pe corp. Valoarea m
arimi operationale este determinat
a
de valoarea m
arimii respective lng
a punctul unde este purtat dozimetrul.
Echivalentul de doz
a individual HP (d) este doza echivalent
a n tesutul
moale ICRU la o adncime corespunz
atoare d sub un punct specicat pe
corpul uman. Punctul specicat este de obicei dat de pozitia unde este
purtat dozimetrul personal. Pentru evaluarea dozelor efective se alege
d = 10 mm pentru radiatiile penetrante, 0; 07 mm pentru radiatia slab
penetrant
a pentru piele si 3 mm pentru ochi.
Pentru o pozitie n fata trunchiului (la piept) m
arimea HP (10) furnizeaz
a
de cele mai multe ori o estimare a dozei efective E:

106

5.5

Expunerea ocupa
tional
a

La monitorizarea expunerii ocupationale la radiatie extern

a se m
asoar
a echivalentul de doz
a personal HP (10) : Aceast
a valoare este acceptat
a ca o estimare a dozei efective cu conditia expunerii uniforme a
ntregului corp. Pentru expunerea intern
a, dozele efective angajate sunt
determinate dintr-o evaluare a ncorpor
arii de radionuclizi prin m
asur
atori de parametri biologici sau alte m
arimi (excretii zilnice). Aceste valori
sunt combinate pentru evaluarea dozei efective totale:

E = HP (10) + E (50)
Pentru evaluarea dozei efective din expunerea extern
a, potrivit ecuatiei
de mai sus, este necesar ca dozimetrul personal s
a e purtat pe corp la o
pozitie reprezentativ
a. Dac
a doza m
asurat
a este mult sub limita anual
a
HP (10) este luat
a ca o estimare sucient
a pentru doza efectiv
a.

5.6

Expunerea popula
tiei

Aceast
a expunere apare datorit
a surselor de radiatii naturale la care
se adaug
a cea provenit
a din activit
atile umane. Doza efectiv
a anual
a la
persoane este suma dozei efective datorit
a expunerii externe plus doza
angajat
a datorit
a nuclizilor ncorporati n acel an. Aceast
a doz
a este
obtinut
a nu din monitorizarea individual
a ci n special este determinat
a
prin m
asur
atori care se fac n mediul ambiental. Ea se estimeaz
a din
m
asur
atori de mediu si de euenti. Componenta datorat
a evacu
arilor
de euenti poate estimat
a prin monitorizarea euentilor instalatiilor
existente sau prin predictii de la instalatii n curs de proiectare. Aceste
informatii sunt utilizate n leg
atur
a cu modelarea radioecologic
a (analiza
c
ailor de transport din mediu prin aer, prin ap
a, sol, sedimente, plante,
animale si oameni). Dozele pot calculate din concentratiile de activitate
din mediu prin modelare si calcul. Expunerile interne apar prin inhalarea
radionuclizilor dintr-un nor gazos, sau prin ingestia alimentelor si apei
contaminate.

107

5.7

Limite de doze

Valorile prezentate sunt cele din Normele de Securitate Radiologic

a
NSR 01 (Norme fundamentale de securitate radiologic
a)
1. Persoanele expuse profesional
a) Limita dozei efective este de 20 mSv pe an
b) n limita conditiei de mai sus sunt valabile urm
atoarele limite de
doz
a echivalent
a H:
- 150 mSv pe an pentru cristalin
- 500 mSv pe an pentru piele: limita se aplic
a pentru valoarea
medie a dozei pe 1 cm2 pe cea mai puternic iradiat
a zon
a a pielii.
- 500 mSv pentru extremit
atile minilor si picioarelor
Femeilor gravide trebuie s
a li se asigure conditii ca doza efectiv
a primit
a de f
at s
a e minim
a (sub 1 mSv pe toat
a perioada de graviditate
r
amas
a de la depistarea sarcini). n plus femeilor care al
apteaz
a li se
interzic activit
ati ce implic
a un risc semnicativ de contaminare.
2. Limite de doze pentru populatie
a) Limita dozei efective este de 1 mSv pe an. n conditii speciale
CNCAN poate autoriza pe an o limit
a de 3 mSv cu conditia ca valoarea
medie pe 5 ani consecutivi a dozei efective s
a nu dep
aseasc
a 1 mSv pe
an.
b) n limita conditiei de mai sus sunt valabile urm
atoarele limite de
doze echivalent
aH :
- 15 mSv pe an pentru cristalin
- 50 mSv pe an pentru piele: limita se aplic
a pentru valoarea
2
medie a dozei pe 1 cm pe cea mai puternic iradiat
a zon
a a pielii.
- 50 mSv pentru extremit
atile minilor si picioarelor
3. Persoanele n curs de preg
atire
a) sub 16 ani limitele de doze sunt cele pentru populatie
b) pentru persoanele ntre 16 si 18 ani care n cursul preg
atirii lor
sunt nevoite s
a utilizeze surse de radiatii, limita dozei efective este de 6
mSv pe an.
c) n limita conditiei de mai sus sunt valabile urm
atoarele limite de
doz
a echivalent
a H:
- 50 mSv pe an pentru cristalin
- 150 mSv pe an pentru piele: limita se aplic
a pentru valoarea
medie a dozei pe 1 cm2 pe cea mai puternic iradiat
a zon
a a pielii.
- 150 mSv pentru extremit
atile m
asurilor si picioarelor

108

5.8

Expunere natural
a

Expunerea natural
a este o expunere de referinta UNSCEAR (Comitetul Natiunilor Unite pentru Studiul Efectelor Radiatiilor Atomice) raporteaz
a anual valorile dozei efective pe individ datorit
a fondului natural.
n continuare sunt prezentate rezultatele raportului din 2008.
Radiatii cosmice:
- Ionizare direct
a si fotoni.....................................0,28 mSv/an
- Neutronilor........................................................0,10 mSv/an
- Radionuclizi cosmogenici....................................0,01 mSv/an
Total ............................ 0,39 mSv/an
Radiatia extern
a terestr
a
- n exterior ..........................................................0,07 mSv/an
- n interior............................................................0,41 mSv/an
Total.............................0,48 mSv/an
Expunere datorit
a inhal
arii
- Uraniul si seria thoriului .......................................0,01 mSv/an
- Radon (222 Rn)......................................................1,15 mSv/an
- Radon (220 Rn)......................................................0,10 mSv/an
Total ...........................1,26 mSv/an
Expunere datorit
a ingestiei
40
- Potasiu K .........................................................0,17 mSv/an
- Uraniul si seria thoriului........................................0,12 mSv/an
Total .............................0,29
mSv/an
Total general
2,4 mSv/an
Alica
tie 5.1
n timpul scan
arii stomacului cu ajutorul unui aparat de raze X pacientul primeste o doz
a de 0,36 Gy. S
a se calculeze doza efectiv
a primit
a
de pacient. Pentru razele X, wR = 1 iar pentru stomac wT = 0; 12:
Solu
tie
Doza echivalent
a este
H = wR D = 0; 3

1 = 0; 3 Sv

Doza efectiv
a este
E = wT

H = 36 mSv

109
Alica
tie 5.2
Un organ ncaseaz
a D1 = 0; 15 mGy de la o radiatie cu wR1 = 6 si
D2 = 0; 22 mGy de la o radiatie cu wR2 = 10:
a) Care este doza absorbit
a total
a
b) Care este echivalentul doz
a
Solu
tie
D = 0; 15 + 0; 22 = 0; 37 mGy
Doz
a echivalent
a este
H = wR1 D1 + wR2 D2 = 3; 1

5.9

10

Sv

Fundamentele radioprotec
tiei

Radioprotectia reprezint
a un instrument pentru managementul m
asurilor de protectie a s
an
at
atii mpotriva riscurilor pentru persoane si
mediu ap
arute a utiliz
arii radiatiei ionizante.
Principiile radioprotec
tiei:
Conform Standardelor Internationale de Baz
a elaborate de Agentie
International
a pentru Energie Atomic
a (IAEA) orice activitate uman
a
care introduce surse aditionale radioactive si care creste astfel expunerea
sau probabilitatea de expunere a persoanelor sau num
arul persoanelor
expuse se numeste practica.
Nici o practic
a nu trebuie autorizat
a dac
a nu produce un beneciu
sucient persoanelor expuse sau societ
ati, care s
a compenseze daunele pe
care radiatia le-ar putea cauza, adic
a numai dac
a practica este justicat
a.
Pentru aceasta trebuie luati n considerare factorii sociali, economici sau
alti factori relevanti.
n anul 1990 ICPR a expus principiile protectiei radiologice pentru
practicii, independent de situatiile de interventie.
1. Principiul justic
arii
Orice decizie care modic
a situatia de expunere trebuie s
a genereze
benecii si s
a micsoreze detrimentul cauzat.
Prin detriment se ntelege totaliatea daunelor care ar putea suferite
de c
atre un grup expus si de c
atre descendentii acestora, ca urmare a
expunerii grupului la radiatii provenind de la o surs
a.

110
n norma NSR-01 se statueaz
a c
a CNCAN va autoriza o practic
a dac
a
are o justicare temeinic
a. n plus practicile existente vor reevaluate ori
de cte ori apar noi situatii cu privire la consecintele si ecienta acestora.
Sunt considerate nejusticate urm
atoarele practici:
- cele care implic
a activitatea de iradiere, introducerea deliberat
a de
substante radioactive n alimente, b
auturi, cosmetice, sau orice alte m
arfuri sau produse destinate ingestiei, inhal
arii sau transferului transdermic
c
atre o inta uman
a.
- cele care implic
a utilizarea radiatiilor sau substantelor radioactive
n scop de divertisment, recreere sau n produse ca juc
arii, bijuterii personale sau ornamente.
2. Principiul optimiz
arii protec
tiei
Probabilitatea de a suporta o expunere, num
arul persoanelor expuse
si m
arimea dozelor individuale trebuie mentinute att de mici ct este
rezonabil de obtinut. Nivelul de protectie trebuie s
a e cel mai bun n
circumstantele date, maximiznd marja beneciului fata de detriment.
Optimizarea include principiul ALARA (As Low As Reasonably Achievable): dozele trebuie s
a e minime. Optimizarea practicilor este un proces continuu iterativ care implic
a:
- evaluarea situatiei la expunere incluznd orice expuneri potentiale
(ncadrarea procesului)
- selectarea unei valori adecvate pentru constrngere sau nivel de
referinta
- identicarea optiunilor de protectie posibile
- selectarea celei mai bune optiuni n circumstantele date
- aplicarea optiunii selectate
3. Principiul aplic
arii limitelor de doze
Doza total
a ncasat
a de orice persoane, de la sursele reglementate
din situatiile de expunere planicat
a altele dect expunerea medical
a, nu
trebuie s
a dep
aseasc
a limitele recomandate.
Astfel expunerea persoanelor trebuie restrns
a astfel nct doza echivalent
a total
a cauzat
a de o anumit
a practic
a nu trebuie s
a dep
aseasc
a o
limit
a relevant
a de doz
a, cu exceptia conditiilor speciale. Limita de doz
a
nu se aplic
a expunerii medicale.
Exist
a trei tipuri de expunere:
1. Expunerea profesionala care are loc n cursul activit
atii lucr
atorilor
precum si expunerile de la practicile sau sursele exceptate de norme.

111
2. Expunerea populatiei este expunerea suferit
a de persoanele de populatie de la diverse tipuri de surse. n general la expunerea populatiei
ecare surs
a va avea ca rezultat o distributie a dozelor pe mai multi
indivizi. Pentru a caracteriza obiectivele protectiei populatiei ICPR a
utilizat conceptul de "grup critic" pentru a caracteriza un individ care
primeste o doz
a care este reprezentativ
a pentru persoanele din populatie
cu cea mai mare expunere.
3. Expunerea medicala. Sunt expunerile suferite de pacienti ca urmare a diagnosticului medical sau dental (radiograi, cobaltoterapie) de
persoanele altele dect cele expuse profesional, care ajut
a voluntar la sprijinirea si sustinerea pacientului sau de voluntari n programe de cercetare
biomedical
a care implic
a expunerea acestora.
n vederea optimiz
arii radioprotectiei se introduc notiunile de constrngere sau restrictie si nivele de referinta.
Constrngerea de doz
a este o restrictie impus
a dozelor pe care persoanele le poate eventual primi de la o anumit
a surs
a de radiatii. Ea este
utilizat
a la proiectarea protectiei la radiatii n scopul optimiz
arii radioprotectiei si al respect
arii limitelor de doze n cazul expunerii cumulative
la radiatii datorate mai multor practici si/sau mai multor surse de radiatii din cadrul aceleiasi practici si/sau emisiilor de euenti produse de-a
lungul timpului.
O constrngere serveste ca margine superioar
a n optimizarea practicilor. Constrngerile de doz
a nu sunt limite de doz
a si nu se aplic
a n
cazul pacientilor care sunt supusi unor terapii ce implic
a iradieri.
Nivele de referinta: n situatii de expunere de urgenta sau expunerea
existent
a controlabil
a, nivelele de referinta reprezint
a nivelul de doz
a sau
risc peste care este necorespunz
ator s
a se planice o practic
a. ICPR a
propus o valoare de 100 mSv peste care exist
a o probabilitate mare a
efectelor deterministe si un risc semnicativ de cancer.
Astfel de expuneri ar justicate, e pentru c
a expunerea nu poate
evitat
a, e n situatii exceptionale asa cum ar salvarea de vieti sau
prevenirea unor dezastre grave.

5.10

Organisme Interna
tionale

Trebuie mentionate n nal organismele internationale relevante n

radioprotectie

112
1. ICPR (International Commission on Radiogical Protection). Comisia
a fost nintat
a n 1928 si furnizeaz
a ghiduri si recomand
ari n domeniul
protectiei radiologice. Ultimele recomand
ari au ap
arut n 2007 n cadrul
Publicatiei 103 si ele nlocuiesc recomand
arile din 1990 - Publicatia ICPR
60.
2. UNSCEAR - este comitetul S
tiintic al Natiunilor Unite Efectele
Radiatiei Atomice (United Nation Scientic Committe for Eects on the
Atomic Radiation). El elaboreaz
a rapoartele UNSCEAR privind utilizarea si efectele radiatiei atomice.
3. IAEA (Agentia International
a pentru Energie Atomice - International Atomic Energy Agency) este un organism independent interguvernamental care a fost nintat
a n 1957 si avea la nalul anului 2009
un num
ar de 151 de state membre. Este organismul care stabileste standarde de securitate pentru protectia s
an
at
atii si ofer
a sprijin la cererea
unui stat, pentru aplicarea acestor standarde. Agentia a publicat n
1996; Standardele Internationale de Securitate de Baz
a pentru Protectia
mpotriva Radiatiilor Ionizante si Surselor de Radiatii BBS (115).
4. ICRU - Interantional Commission on Radiation Units and Measurement este responsabil
a de unit
atile de m
asur
a utilizate.

5.11

Legisla
tie na
tional
a n domeniul nuclear

Activit
atile din domeniul nuclear sunt reglementate de legea nr. 111/1996
(Legea privind desf
asurarea n siguranta a activit
atilor nucleare).
n anul 1996 Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 96/26/
Euroatom de stabilire a normelor de securitate de baz
a privind protectia
s
an
at
atii lucr
atorilor si a populatiei mpotriva pericolelor cauzate de radiatii ionizante. Aceast
a directiv
a se bazeaz
a pe standardele BSS- 115
ale IAEA. Aceast
a directiv
a a fost introdus
a n legislatia national
a prin
Normele Fundamental
a de Securitate Radiologic
a NSR-01 emise n anul
2000 de c
atre CNCAN (Comisia National
a pentru Controlul Activit
atilor
Nucleare).
CNCAN a emis n continuare o serie de norme specice dintre care
amintim:
- Norme de dozimetrie individuale NSR - 06

113
- Norme de securitate radiologic
a. Proceduri de autorizare NSR- 03
- Norme privind eliberarea permiselor de exercitare a activit
atilor
nucleare si desemnarea expertilor acreditati n protectia radiologic
a NSR07
- Norme de securitate radiologic
a n practicile de radiobiologie si diagnostic si radiologie interventionale NSR- 11
- Norme de securitate radiologic
a n practica de radioterapie NSR -12
- Norme de radioprotectie operational
a privind desf
asurarea practicii
de control nedistructiv cu radiatii ionizante NSR -10
- Norme de securitate radiologic
a - Sisteme de m
asurare cu surse de
radiatii NSR - 13

5.12

Probleme

5.1 Care este densitatea uxului de fotoni produsi de o surs

a punc137
tiform
a de Cs cu activitatea de 1 mCi la distanta de 100 cm si 400
cm? Izotopul 137 Cs emite radiatii n 85% din transform
arile radioactive
suferite.
5.2 S
a se calculeze num
arul total de ioni produsi n aer de o particul
a
cu energia de 4,78 MeV emis
a de 226 Ra.
5.3 Care este doza absorbit
a n aer ce corespunde unei expuneri de
100 mR?.
5.4 O surs
a punctiform
a de 60 Co emite un num
ar egal de fotoni
de 1,17 si 1,33 MeV, determin
a o densitate a uxului de 5; 9 109
2
fotoni/cm s. Care este expresia densit
atii uxului de energie, exprimat
a
2
n MeV/cm s?
5.5 Care este doza absorbit
a ntr-o regiune cu volumul de 40 cm3
dintr-un organ cu densitatea de = 0; 93 g/cm3 care absoarbe o energie
de 3 105 MeV din cmpul de radiatii?
5.6 ntr-un depozit de surse radioactive durata maxim
a impus
a este
de 3 ore. Se cere debitul dozei efective la locul de munc
a respectiv n
conditiile expunerii profesionale limit
a de 20 mSv/an. Se presupune c
a
ntr-un an se lucrez
a 46 de sapt
amni si 5 zile pe sapt
am
an
a.

114

Capitolul 6
Interac
tia radia
tiilor cu
materia
6.1

Introducere

Radiatia, e corpuscular
a e cea electromagnetic
a are anumite propriet
ati precum masa, energia, impuls si sarcina, care determin
a modul
n care aceasta interactioneaz
a cu materie. n general particulele nc
arcate si pierd energia prin ionizare n timp ce fotonii si pierd energia prin
procese de mpr
astiere si absorbtie.
Tabel 6.1
Parcursul n aer si ap
a a diferitelor tipuri de radiatii
Radiatie

,
Neutroni
Radiatii X
Radiatii

Sarcin
a Energie
+2e
e
0
0
0

Parcurs
n aer
3 10 MeV
2 10 cm
0 3 MeV
0 10 m
0 10 MeV
0 100 m
0; 1 100 keV m 10 m
0; 1 10 MeV m 100 m

Parcurs
n ap
a
20 125 m
< 1 cm
0 1m
mm cm
cm zeci de cm

Pentru descrierea modic

arii energiei particulelor si energia absorbit
a
de mediu se utilizeaz
a o serie de m
arimi
115

116
1. Puterea de stopare S. Ea reprezint
a pierderea de energie a particulei pe unitatea de lungime.
dE
dl

S=

(6.1)

unde dE este pierderea de energie cnd particula parcurge distanta. Ea

depinde de de natura radiatiei, energia acesteia precum si de mediul prin
care trece radiatia.
2. Transfer liniar de energie T LE reprezint
a energia care este transferat
a pe unitatea de lungime mediuluui prin care trece particula.
dE
(6.2)
dl
Desi relatiile de denitie ale puterii de stopare si transferului liniar de
energie sunt asem
an
atoare ele sunt m
arimi diferite. Trebuie remarcat c
a
T LE este diferit de S deoarece nu ia n considerare radiatia de frnare
care transport
a energie departe de locul unde are loc interactia raditiei
cu materia.
3. Ionizarea specica ( IS) reprezint
a num
arul de perechi de ioni pe
unitatea de lungime care este
T LE =

dN
(6.3)
dx
unde dN este num
arul de perechi de ioni pe distanta dx. Cantitatea de
energie necesar
a pentru a crea o pereche de ioni n aer este 33; 97 eV,
m
arime care poate rotunjit
a de 34 eV.
4. Puterea relativa de stopare ( Srel )
Aceast
a m
arime este utilizat
a pentru compararea pierderii de energie
n diverse substante fata de un mediu de referinta precum aerul.
IS =

Sm =

Raer
(dE=dx)mediu
=
(dE=dx)aer
Rmediu

(6.4)

unde Raer este parcursul n aer si Rmediu este parcursul n mediul respectiv. O modalitate aproximativ
a de calcul a puterii relative de stopare
este
Sm =

mediu
aer

(6.5)

117
5. Kerma
Aceasta este o m
arime care se refer
a la energia cinetic
a a tuturor
particulelor nc
arcate eliberat
a de particule nenc
arcate (neutroni,fotoni)
n unitatea de mas
a. Din punct de vedere matematic Kerma se deneste:
K=

dEcin
dm

(6.6)

unde dEcin este energia cinetic

a a particulelor nc
arcate care apar ca
rezultat al interactiei radiatiei n elementul de mas
a dm: Kerma este o
m
arime care nu este independent
a de tipul tintei (adic
a al materialului
pe care cade radiatia). Trebuie remarcat c
a energia particulelor nc
arcate
eliberate (n principiu, electroni) nu este cedat
a dect partial n zona n
care acestia sunt produsi .

6.2

Interac
tia particulelor alfa
si a nucleelor grele

Particulele , nucleele grele de recul, fragmentele de siune sunt

nc
arcate din punct de vedere electric si interactioneaz
a cu materia n
principal prin fortele coulombiene dintre sarcinile lor pozitive si electronii orbitali. Desi interactia acestor particule cu nuclee (de exemplu mpr
astierea Rutherford a particulelor ) este posibil
a, unn astel de
fenomen este extrem de rar. Ciocnirile dintre particulele grele nc
arcate
si atomii sau moleculele materialului implic
a forte electrice de atractie sau
respingere. De exemplu o particul
a nc
arcat
a care trece pe lng
a un atom
exercit
a forte electrice asupra electronilor atomului respectiv. Dac
a particula are o traiectorie care este apropiat
a de atomul respectiv m
arimea
fortelor poate sucient
a pentru a separa un electron orbital de atom,
determinnd ionizarea acestuia. Interactia care duce la o ionizare apare
ca o ciocnire dintre particul
a nc
arcat
a si atom. Particula pierde energie
n cursul ciocnirii. Parte din aceast
a energie este necesar
a pentru a rupe
electronul din leg
atura sa cu atomul iar restul este cedat
a electronului
ejectat ca energie cinetic
a. Electronul ejectat poate la rndul s
au s
a
produc
a noi ioniz
ari. Particulele alfa interactioneaz
a cu multi electroni
astfel c
a acestea pierd energie n mod continuu. Transferul de energie
liniar este mare astfel c
a adncimea de p
atrundere este mic
a (de ordinul
micrometrilor). Datorit
a masei mari a particulelor alfa parcursul lor n

118

Figura 6.1: Ionizarea specic

a a unei particule alfa emis
a de 210 Po (poloniu) n
aer la presiunea de 760 torr si temperatura 15 grade Celsius. Energia particulei
alfa este 5,3 MeV.

materie este o linie dreapt

a. Foarte putine particule alfa sunt deviate de
la directia initial
a. Acele particule sunt cele care interactioneaz
a direct
cu nucleele atomilor, fenomen care este foarte rar din cauza dimensiunii
foarte mici a acestora.
Pierderea continu
a de energie prin ionizarea mediului reduce viteza
particulei. Atunci cnd o particul
a si reduce viteza si se opreste ea
capteaz
a doi electroni si se transform
a ntr-un atom de Heliu. Trebuie
remarcat c
a ionizarea specic
a nu este constant
a (Fig. 6.1).
Fragmentele de siune au un parcurs scurt. Cele dou
a fragmente
de siune care provin de la un atom de uraniu si mpart o energie de
aproximativ 170 MeV (70 MeV n cazul fragmentului usor A = 94 si
100 MeV n cazul fragmentului greu A = 140 ). Fiecare fragment are o
sarcin
a de aproximativ +20e si din aceast
a cauz
a drumul lor prin materie
este de ctiva m: n uraniu unde sunt produse, fragmentele de siune
parcurg 7 14 m.

6.2.1

Parcursul particulelor alfa

Pentru a deni parcursul particulelor ne referim la urm

atorul experiment (Fig. 6.2): Particulele alfa provenite de o surs
a sunt trecute
printr-un material absorbant a c
arui grosime poate variat
a. Particulele

119

Figura 6.2: Experimentul prin care se determin

a parcursul particulelor alfa.

alfa care trec prin absorbant sunt nregistrate cu un detector.

Pentru valori mici ale grosimii absorbantului, singurul efect este c
a
particulele
pierd o parte din energie si trec prin aceasta. Deoarece
traiectoria particulelor este o linie dreapt
a, num
arul total de particule
care ating detectorul r
amne acelasi. Nu exist
a nici o atenuare pn
a
ce grosimea absorbantului se apropie de cea mai scurt
a traiectorie pe
care o au particulele alfa n materie. Crescnd grosimea, sunt stopate
din ce n ce mai multe particule si intensitatea detectat
a de detector
scade brusc (Fig. 6.3). Putem deni parcursul mediu ca ind grosimea
absorbantului care reduce num
arul de particule nregistrate de detector
la jum
atate (n acelasi interval de timp). Un alt parcurs denit este
parcursul extrapolat care este obtinut prin extrapolarea unei portiuni
liniare de la cap
atul gracului. Particulele alfa traverseaz
a materia n
line dreapt
a astfel c
a drumul parcurs de particul
a n materie este chiar
parcursul mediu denit mai sus. Pentru electroni, care sunt particule
usoare acest lucru nu mai este valabil deoarece cnd un electron sufer
ao
ciocnire si schimb
a directia si traiectoria sa este o linie frnt
a. Parcursul
mediu particulelor este dependent de energia lor. O formul
a empiric
a
pentru parcursul mediul a particulelor n aer este:
R = 0; 325

E 3=2

(6.7)

E = 2; 12

R2=3

(6.8)

sau

120

Figura 6.3: Parcursul particulelor alfa ntr-un material absorbant

n relatiile 6.7 si 6.8, R este exprimat n cm iar E- energia este exprimat

a n MeV .
Parcursul particulelor
n aer poate folosit pentru a determina
parcursul n alt material.
r
aer
Raer
(6.9)
Rmediu =
mediu

aer

unde aer este densitatea aerului, mediu este densitatea materialului respectiv, este masa molar
a a materialului si aer masa molar
a echivalent
a a aerului. nlocuind valorile pentru aer a m
arimilor aer si aer se
obtine:
p
4
Raer
(6.10)
Rm = 2; 4 10
medi

Alica
tie 6.1
O suprafata contaminat
a cu 239 Pu care emite particule ( 5,144 MeV
n 15,1 % din cazuri si 5,156 MeV n 73,3 % din cazuri). Suprafata este
acoperit
a cu r
asin
a ce contine br
a de sticl
a ( = 1 g/cm3 ). Ct de
gros trebuie s
a e acest strat pentru a stopa n totalitate particulelor
emise? Se cunoaste masa molar
a a substantei care acoper
a suprafata
contaminat
a M = 18.
Solu
tie
Particulele

cu energia cea mai mare au un parcurs n aer egal cu

121

Raer = 0; 325

E 3=2 = 0; 325

(5; 156)3=2 = 3; 805 cm

Atunci parcursul n substanta care acoper

a suprafata contaminat
a
este
p

18
3; 805 = 38 m
1
Exemplul de mai sus arat
a c
a particule alfa au un parcurs foarte mic
n materie. Astfel ctiva cm de aer, o folie de hrtie sau o pereche de
mnusi sunt suciente pentru a stopa n totalitate particulele alfa.
R = 2; 4

6.3

10

Interac
tia particulelor beta cu materia

O particul
a
este un electron a c
arui origine se aa n nucleul
atomului radioactiv. Deoarece masa electronului este me = 9; 1 10 31 kg,
atunci cnd energia acestuia este de ordinul MeV, viteza acestuia este
apropiat
a de viteza luminii. Particulele pierd energia n 4 moduri:
a) prin ionizare direct
a
b) electroni delta
c) prin radiatia de frnare
d) prin radiatie Cerenkov
Energia pierduta prin ionizare directa
Particulele
care au sucient
a energie ca prin interactia cu un atom,
s
a scoat
a un electron din nvelisul acestuia. Dac
a particulele
elimin
a
electroni din p
aturile K, L sau M sunt emise si radiatii X caracteristice.
Traiectoria particulei
va una n form
a de linie frnt
a.
Parcursul particulelor
este mult mai mare dect al particulelor ,
deoarece transferul liniar de energie si puterea de stopare sunt relativ
mici. Astfel o particul
a cu energia 3 MeV care produce aproximativ 50
perechi pe ioni/cm are n aer un parcurs de aproximativ 10 m. n Fig.
6.4 este prezentat procesul de ionizare
Electronii delta sunt electroni care apar de-a lungul traiectoriei particulelor beta initiale prin ionizarea primar
a, care au sucient
a energie
(de ordinul a 1 keV) s
a poat
a ioniza la rndul lor alti atomi. Traiectoriile
acestor electroni secundari formeaz
a razele delta. Denumirea lor vine de
la faptul c
a procesele de ionizare a acestor electroni secundari pornesc de

122

Figura 6.4: Procesul de ionizare direct

a. Traiectoria unei particule
zig-zag n materie.

este n

la traiectoria electronului initial de o parte si de alta a acesteia precum

niste raze.
Energia pierduta prin radiatie de frnare
Asa cum am discutat radiatia de frnare se refer
a la emisia de radiatii
cnd particulele nc
arcate sunt accelerate sau decelerate n interiorul unui
material. Astfel cnd particulele trec pe lng
a nucleu ele sunt accelerate
astfel c
a ele pierd energie prin emisie de radiatii electromagnetice care
paort
a numele de radiatie de frnare.
Forta cu care particulele
sunt deviate este proportional
a cu sarcina
se pot apropia de nuclee sub dinuclear
a Ze a tintei si cum particulele
verse unghiuri, o surs
a de particule
va produce un spectru continuu al
radiatiilor de frnare. Intensitatea radiatiei de frnare este proportional
a
cu num
arul atomic al tintei. Trebuie remarcat c
a pentru radiatia
de
2 MeV n plumb (Z=82 ), 10% din energie este convertit
a n energia radiatiilor de frnare. n cazul c
a aceast
a radiatie este absorbit
a n tesuturi
doar 1% din energie este convertit
a n energia radiatiilor de frnare.
Radiatia Cerenkov
Particulele
cu viteze foarte mari (mai mari dect viteza luminii
n acel mediu) pot cauza emisia unei radiatii vizibile albastre, fenomen
numit efect Cerenkov (Fig. 6.5). Astfel radiatia Cerenkov apare atunci
cnd

123

Figura 6.5: Efectul Cerenkov

c
n
unde c este viteza luminii n vid iar n este indicele de refractie al mediului
respectiv.
v >

6.4

Atenuarea particulelor beta

Pentru determinarea atenu

arii particulelor beta se realizeaz
a un experiment asem
an
ator cu cel utilizat pentru determinarea parcursului particulelor alfa. Gradul de absorbtie este determinat prin num
arul de pulsuri detectate atunci cnd n fata sursei sunt pusi absorbanti de diverse
grosimi (Fig. 6.6). Se remarc
a c
a rata de num
arare scade pe m
asur
a
ce grosimea stratului de absorbant creste. Spre deosebire de cazul particulelor alfa unde rata de num
arare este constant
a pentru grosimi mici
ale absorbantului, n cazul particulelor beta rata de num
arare scade pe
m
asur
a ce grosimea stratului absorbant creste si ajunge la o valoare care
r
amne aproximativ constant
a pentru grosimi mari ale stratului de absorbant. Coada curbei nu reect
a transmisia de particule beta, ci pune
mai degrab
a n evidenta radiatiile X de frnare generate de particule beta
n absorbant, precum si fondul de radiatii. Intersectia dintre dreapta ce
extrapoleaz
a portiunea liniar
a a curbei si dreapta ce reprezint
a fondul
de radiatii poart
a numele de parcurs extrapolat. El este putin mai mic
dect parcursul maxim al particulelor beta, dar diferenta dintre acestea
este putin semnicativ
a. Parcursul extrpolat este invers proportional
cu densitatea materialului absorbant. Din acest motiv se va lucra cu
parcursul masic
R = Re

124

Figura 6.6: Absorbtia particulelor beta functie de grosimea de absorbtie.

unde cu R am notat parcursul masic, iar cu Re am notat parcursul extrapolat. S-a g

asit c
a parcursul masic extrapolat are aproximativ aceeiasi
valoare n diverse materiale.
Acest lucru permite s
a se calculeze parcursul n diverse materiale
pornind de la parcursul radiatiilor beta n ap
a. Deoarece parcursul masic
are aceiasi valoare n orice mediu
Re = Rea

(6.11)

unde Re este parcursul extrapolat n mediu, este densitatea mediului,

Rea este parcursul extrapolat n ap
a si a este densitatea apei, rezult
a:
Re = Rea

(6.12)

S-a ales apa ca material de referinta deoarece densitatea apei este

egal
a cu unitatea si n plus este foarte apropiat
a de densitatea tesutului.
n Fig. 6.7 este ar
atat parcursul extrapolat al particulelor beta n ap
a
pentru energii pn
a la 10 MeV.
S-au g
asit relatii empirice pentru parcursul masic al radiatiilor n
functie de energia particulelor . Dac
a parcursul masic R se m
asoar
a n
2
g/cm si energia E n MeV se pot utiliza urm
atoarele formule.
Pentru energii cuprinse n intervalul:
0; 01

2; 5 MeV

(6.13)

125

Figura 6.7: Parcursul particulelor beta n ap

a functie de energie. Sc
arile sunt
logaritmice.

relatia pentru parcurs este dat

a de:
R = 0; 412

E 1;265

ln E g/cm2

0;0954

(6.14)

Pentru energii
E

0; 6 MeV

(6.15)

relatia pentru parcursul masic este dat

a de:
R ' 0; 542E

0; 133 g/cm2

(6.16)

Descresterea num
arului de particule n functie de grosimea stratului
absorbant este dat
a de o lege exponential
a
N (x) = N0 e

(6.17)
3

unde este densitatea materialului exprimat

a n mg/cm iar
este
2
coecientul masic de absorbtie al radiatiilor exprimat n cm /mg

126
Alica
tie 6.2
S
a se estimeze parcursul masic a particulelor emise de 90 Y cu energia
maxim
a 2,28 MeV n oase a c
aror densitate este 1,9 g/cm3 :
Solu
tie
Parcursul masic este
R = 0; 542

0; 133 = 0; 542

2; 28

0; 133 = 1; 1028 g/cm2

n formula de mai sus energia E este exprimat

a n MeV. Parcursul n
cm este:
d=

6.5

1; 1028
= 0; 58 cm
1; 9

Calcularea dozei absorbite datorat

a particulelor

Calcularea dozei absorbite datorat

a radiatiilor se determin
a pornind
de la num
arul de particule care si pierd energia n mediu si de fractia de
energie care este cedat
a n unitatea de mas
a. Dac
a coecientul masic de
absorbtie
este exprimat n cm2 /g atunci coecientul liniar de absorbtie
este l =
si este exprimat n cm 1 : Consider
am c
a N particule cad
pe un material absorbant cu suprafata S si grosimea dx:
Num
arul de particule care-si pierd energia atunci cnd str
abat un
strat de grosime dx este dat de num
arul de particule care interactioneaz
a
cu mediul si ies din fascicol
dN = N

dx

(6.18)

sau dac
a se utilizeaz
a coecientul masic de absorbtie:
dN = N

dx

(6.19)

Consider
am E -energia medie corespunz
atoare ec
arei particule. Atunci
energia transferat
a n portiunea de material considerat
a este:
dE = N E

dx

(6.20)

127
Consider
am uenta de particule
'=

ca ind:
N
S

(6.21)

(uenta de particule reprezint

a num
arul de particule care cad pe unitatea de suprafata). Energia transferat
a mediului n unitatea de volum
este:
dE
N
(6.22)
= E
Sdx
S
Energia transferat
a mediului n unitatea de mas
a, care reprezint
a
doza absorbit
a se obtine prin mp
artirea relatiei la densitatea
dE
dE
N
=
= E
dM
S dx
S

(6.23)

= 'E

Relatia 6.23 exprim

a practic doza absorbit
a datorat
a particulelor beta
n material n Gy (Gray) dac
a toate m
arimile din aceast
a relatie ar
exprimate n m
arimi din SI. Dar n practic
a acest lucru nu se ntlneste
deoarece uenta de particule ' este denit
a ca nr. particule/cm2 , energia
E este exprimat
a n Mev si coecientul de atenuare masic
n cm2 =g.
dE
Astfel unitatea de m
arime n care este exprimat
a dM
este
dE
dM

MeV
1 cm2
MeV =
2
cm g
g

Din acest motiv vom tine cont c

a
1 MeV = 1; 6

10

13

si
1 g = 10

kg

Coecientul de absorbtie masic este exprimat n cm2 /g iar suprafata

S este exprimat
a n cm2 . Astfel doza se exprimat
a n Gy se calculeaz
a
cu formula:
D [Gy] = 'E

1; 6 10 13 J
= 'E
10 3 kg

1; 6

10

10

Gy

(6.24)

128
Debitul dozei D_ se obtine considernd n relatia 6.24 n locul uentei
'; debitul uentei :
D_ = E

1; 6

10

10

Gy/s

(6.25)

Dac
a se doreste exprimarea debitului dozei n Gy/h atunci n relatia
6.25 se nmulteste cu 3600
D_ [Gy/h] = D_ [Gy/s]

3600 = E

Energia medie E a particulelor

5; 678

10

Gy/h

se poate calcula cu expresia:

1
E ' Emax
3

(6.26)

Pentru coecientii de absorbtie se pot folosi relatiile:

, aer
, tesut

= 16(E max 0; 036)

= 18; 6(E max 0; 036)

;alt mediu = 17(E max)

1;4

cm2 /g

1;37

1;14

E cm2 /g

cm2 /g

(6.27)
(6.28)
(6.29)

n relatiile de mai sus energia maxim

a E max , este exprimat
a n
MeV. Relatii mai precise pentru energia medie a particulelor
si +
emise n transform
arile radioactive sunt:
!
p
p !
E max
Z
1
1+
(6.30)
E = E max 1
3
50
4
unde Z este num
arul atomic al atomului emitator :
!
p
E max
1
E + = E + max 1 +
3
4

(6.31)

Alica
tie 6.3
Care este rata dozei absorbite de c
atre o persoan
a aat
a la 1m de o
32
surs
a de 1 Ci de P care emite particule cu E max = 1; 71 MeV si
E mediu = 0; 695 MeV, presupunnd c
a nu exist
a nici o atenuare cnd
particulele trec prin aer?

129
Solu
tie
Densitatea uxul particulelor

r2

este:

3; 7 1010
= 2; 95
4 3; 14 1002

105 particule/cm2 s

Coecientul de absorbtie n tesut este

= 18; 6
= 18; 6

(1; 71

(E

0; 036)

max

0; 036)

1;37

1;37

= 9; 18 cm2 /g

Atunci debitul dozei este:

dD
= 5; 768
dt

6.6

10

mediu

= 1; 08 Gy/h

Interac
tia radia
tiei gama cu materia

Principalele moduri n care radiatia gama interactioneaz

a cu materia sunt: efectul fotoelectric intern, efectul Compton si producerea de
perechi. Alte interactii posibile sunt procesele de mpr
astiere Raleight si
Mie. Aceste interactii au diverse energii de prag si exist
a anumite energii
pentru care sectiunile ecace de interactie au valori mari pentru diferite
materiale. Chiar dac
a fotonii din fascicol au energie sucient
a pentru
a suferi orice tip de interactie nu toti fotonii sufer
a aceleasi interactii.
Acest lucru se petrece deoarece modul n care trebuie privit
a interactia
fotonilor cu materia este unul statistic, probabilitatea de interactie ind
caracterizat
a cu ajutorul sectiunii ecace.

6.6.1

Efectul fotoelectric

Efectul fotoelectric const

a n scoaterea unui electron dintr-un atom
atunci cnd acesta interactioneaz
a cu un foton. Ca exemplu putem considera interactia unui foton incident cu un electron de pe p
atura K (Fig.
6.8).
Energia cinetic
a a electronului emis este
Ef = E

El

(6.32)

130

Figura 6.8: Efectul fotoelectric

unde Ef este energia fotonului si El este energia de leg

atur
a a electronului. Deoarece n p
atura interioar
a se creaz
a un gol acesta este ocupat
de un electron de pe o p
atur
a superioar
a. n urma acestei tranzitii este
emis
a o radiatie X caracteristic
a sau un electron Auger. n elementele
usoare energiile de leg
atur
a si energiile caracteristice radiatiilor X sunt
de ordinul a ctorva KeV sau mai mici. Din acest motiv energia radiatiei
X sau a electronilor Auger reprezint
a o fractie foarte mic
a din energia
fotonului absorbit. n cazul elementelor grele ca iodul sau plumbul energiile de leg
atur
a sunt de ordinul a 20-100 keV si energia radiatiilor X sau
a electronilor Auger reprezint
a o fractie important
a din energia fotonului absorbit. Coecientul de atenuare liniar datorat efectului fotoelectric
este proportional cu sectiunea ecace de realizare a procesului.
Z5
E3

(6.33)

unde Z este num

arul atomic al atomului iar E este energia fotonului.
Putem concluziona c
a efectul fotoelectric este important pentru nuclee cu Z mare si particule gama cu energii mici. n general efectul
fotoelectric are loc cu electronii aati pe p
atura K.
Trebuie remarcat n plus
a
a) efectul fotoelectric implic
a electronii legati
b) atunici cnd energia fotonului dep
aseste cu putin energia de energia de leg
atur
a dintr-o p
atur
a sectiunea ecace se modic
a rapid (creste
brusc si apoi ncepe s
a scad
a)

131

Figura 6.9: Aparitia unui electron Auger

c) 80% din valoarea sectiunii de realizarea a efectului fotoelectric este

datorat
a interactiei fotonilor incidentii cu electronii de pe p
atura K.
Energia cinetic
a este cedat
a materiei lng
a locul unde a avut loc efectul. Parcursul extrapolat al acestor electroni poate determinat cu o
bun
a aproximatie pentru tesuturile vii utiliznd Fig. 6.7.

6.6.2

Efect Compton

Interactia Compton reprezint

a mpr
astierea unui foton pe un electron
liber sau aproape liber (Fig. 6.10)
n urma mpr
astierii, lungimea de und
a asociat
a fotonului variaz
a cu:
h
(1 cos )
(6.34)
me c
unde me este masa de repaus a electronului, h este constanta lui Planck
iar c este viteza luminii.
M
arimea
h
=
= 2; 42 10 12 m
(6.35)
me c
poart
a numele de lungime de und
a Compton.
Energia fotonului mpr
astiat este
=

E =

hc

hc
h
0 + me c (1

cos )

hc
0

1+

hc 1
(1
2
0 me c

cos )

132

Figura 6.10: Efectul compton

Notnd cu E

hc
0

energia fotonului incident se obtine:

E =E

1+

E 0
(1
m0 c2

(6.36)

cos )

Energia electronului mpr

astiat este
Ee
n cazul n care fotonul este mpr
astiat napoi, energia acestuia este
0
minim
a. Astfel dac
a = 180 , cos 1800 = 1 si
E

min

E
1+

0
2E 0
m e c2

(6.37)

n acest caz electronului i se transmite energia maxim

a.
Ee max = E

E
0

1+

0
2E 0
m e c2

E 20
E

me c2
2

(6.38)

Dac
a energia fotonului incident este mult mai mare dect energia de
repaus atunci:
E 0
m0 c2 = 0; 51 MeV
atunci:

133

min

'E
m

m 0 c2
m 0 c2
'
0
2E 0
2

(6.39)

' 0; 255 MeV

(6.40)

Astfel energia maxim

a a electronului emis este:
Ee

max

=E

0; 255 MeV

(6.41)

n Tabelul 6.2 sunt ar

atate cteva valori a energiei minime a fotonului
mpr
astiat E min si a energiei maxime a electronului emis.
Tabel 6.2
Energia minin
a a fotonului mpr
astiat si energia maxim
a a electronului
emis
Radionuclid
125
I
133
Xe
131
I
60
Co

E 0 (keV)
27,5
81
364
1330

E min (keV)
24.8
62
150
214

Ee max
2,7
19
214
1116

Astfel energia fotonului se schimb

a putin n cazul fotonilor incidenti
de energie mic
a. La energii mari ale fotonilor incidenti E min se apropie
de valoarea de 255 keV.
Coecientul de atenuare liniar datorat efectului Compton este de
forma:
Z
(6.42)
E
Spre deosebire de efectul fotoelectric efectul Compton inplic
a interactia fotonului incident cu un electron slab legat (de pe p
aturile exterioare) de atomul respectiv. Procesul este practic independent de
num
arul atomic al atomilor materialului. Sectiunea ecace de realizare a
efectului Compton descreste atunci cnd energia fotonului incident creste.
Fractia din energia fotonului incident care este transferat
a electronului
mpr
astiat sub form
a de energie cinetic
a creste pe m
asur
a ce energia
fotonului incident creste. Procesul Compton este procesul cel mai important n cazul absorbtiei de energie n tesuturi n cazul fotonilor cu
energia cuprins
a n intervalul 100 keV - 10 MeV.

134

Figura 6.11: Crearea de perechi

6.6.3

Producerea de perechi

Cnd un foton de energie mare E > 1; 022 MeV, interactioneaz

a
cu un cmp electromagnetic intens, precum acela produs de un nucleu,
energia poate convertit
a ntr-o pereche electron-pozitron. Producerea
de perechi este un exemplu clasic al teoriei relativit
atii a lui Einstein
(Fig. 6.11) .
Energia r
amas
a (hv 1; 022) MeV dup
a proces se mparte ntre electron e si pozitron e+ dar aceasta nu este mp
artit
a n mod egal. Pozitronul primeste un exces de energie deoarece asupra pozitronului actioneaz
a
o forta de respingere din partea nucleului, iar electronul este ncetinit.
Energia c
ap
atat
a de pozitron este mai mare cu 0; 0075 Z MeV dect
1
energia 2 (hv 1; 022) MeV. Electronul si pozitronul si pierd energia prin
ioniz
ari si interactii de excitare. Cnd un pozitron si-a pierdut toat
a energia cinetic
a si ajuns aproape n repaus urmeaz
a anihilarea sa cu un
electron care determin
a aparitia a doi fotoni cu energia de 0; 511 MeV.
Energia celor doi fotoni nu trebuie considerat
a o energie absorbit
a n
mediu. Fotonii rezultati prin anihilare pot produce la rndul lor efect
fotoelectric sau Compton, astfel c
a doar o parte din energia lor va
absorbit
a n mediu.
Coecientul de atenuare datorat producerii de perechi se exprim
a
astfel:
Z2

(E

1; 022)

(6.43)

unde Z este num

arul atomic si E energia fotonului n MeV. n Fig. 6.12
este prezent
a alura coecientilor de interactie pentru radiatia gama.

135

Figura 6.12: Coecienti de interactie a radiatiei gama (n cazul cmpului)

n Fig. 6.12 este prezentat

a variatia functie de energie a coecientilor
de atenuare datorat
a efectului fotoelectric, efectului Compton, gener
arii
de perechi precum si coecientului linar de atenuare care este suma celor
trei coecienti anteriori.

6.6.4

mpr
a
stierea coerent
a (Raleight)

mpr
astierea coerent
a are loc ntre un foton si un atom privit ca un
ntreg. Deoarece masa atomului este mult mai mare dect a fotonului
foarte putin
a energie revine atomului dup
a mpr
astiere. Fotonul practic este mpr
astiat f
ar
a sa-si piard
a energia. mpr
astierea coerent
a este
important
a doar pentru energii mici ale fotonului (< 50 keV) si este un
mecanism prin care s
a se transfere energie n materie.

136

Figura 6.13: Atenuarea radiatiei gama

6.7

Atenuarea fascicolelor de fotoni

Fotonii interactioneaz
a cu materia n mod diferit fata de particulele
nc
arcate electric. Aceasta se datoreaz
a faptului c
a interactia fotonilor
cu materia este una localizat
a sau discret
a. Astfel un foton care nu interactioneaz
a nu-si modic
a energia si nici directia de miscare. Consider
am
situatia din Fig. 6.13:
Aceast
a situatie o ntlnim cnd sursa este nchis
a ntr-un container
de plumb care are o deschidere foarte ngust
a. Astfel d
ac
a pe un strat de
grosime x cad un num
ar de N fotoni o parte dintre ei sunt ndep
artati
din fascicol datorit
a interactie cu mediul prin care acesta trece. Num
arul
de fotoni N ndep
artati din fascicolul initial este proportional cu N si
x: Factorul de proportionalitate poart
a numele de coecient de atenuare
liniar. Rezult
a
N= N x
Dac
a se trece la valori innitezimale relatia de mai sus se scrie astfel:
dN =

N dx

unde dN reprezint
a acum variatia num
arului de fotoni din fascicolul initial care trece prin stratul de grosime dx de absorbant. Semnul minus
arat
a c
a dN < 0 adic
a nunm
arul de fotoni din fascicol scade. Atunic Se

137
constat
a c
a intensitatea fascicolului (num
arul de fotoni pe unitatea de
suprafata n unitatea de timp) se modic
a dup
a relatia:
dN
=
dx

(6.44)

(6.45)

Rezult
a
N = N0 e

unde N0 este num

arul de fotoni incidenti pe suprafata unui absorbant
de grosime x iar N este num
arul de fotoni care au traversat stratul de
absorbant. n relatia 6.45 de mai sus coecientul de atenuare total poate
exprimat n functie de coecientii de atenuare fotoelectric, Compton si
producere de perechi:
'

(6.46)

(Dac
a se iau n considerare si alte procese atunci coecientul de absorbtie total se m
areste putin).

6.8

Transferul de energie

Cnd are loc interactia unui foton ntr-un material absorbant o parte
din energia acestuia este transmis
a unui electron (prin efect fotoelectric sau Compton) si o parte se reg
aseste n energia fotonului mpr
astiat
(Comton). Acest foton npr
astiat poate sau nu s
a p
ar
aseasc
a materialul
absorbant f
ar
a nici un transfer de energie. Electronul care a c
ap
atat energie dup
a interactia cu fotonul initial produce ioniz
ari n materie sau
poate s
a emit
a radiatie de frnare care poate s
a p
ar
aseasc
a absorbantul
sau s
a produc
a si ea noi ioniz
ari. Aceste procese sunt puternic dependente
de energia fotonului incident. ntr-un singur act de interactie este greu
de prezis modul n care energia este transferat
a de la foton si energia care
este absorbit
a de mediul respectiv. Putem vorbi doar despre o energie
medie transferat
a de la fotonul incident la electroni si de o enrgie medie
absorbit
a de mediu. n Tabelul este prezentat
a energia medie transferat
a
si energia medie absorbit
a pentru fotoni de diverse energii. De exemplu
n cazul fotonilor cu energia de 10 MeV care interactioneaz
a cu carbonul,
imediat dup
a interactie electronilor le este transferat
a o energie medie
egal
a cu 7,30 MeV. Din aceasta doar 7,04 este cedat
a absorbanului iar
restul de 0,26 MeV se disip
a n mediul nconjur
ator.

138
Tabelul 6.4
Energia medie transferat
a si energia medie absorbit
a a unnor fotoni
care interactioneaz
a cu carbonul
Energie foton
0.01 MeV
0.1 Mev
1 MeV
10 MeV
100 Mev

Energie medie transferat

a Energie medie absorbit
a
0,00865 MeV
0,00865 MeV
0,0141 MeV
0,0141 MeV
0,440 MeV
0,440 MeV
7,3 MeV
7,04 MeV
95,53 MeV
71,90 MeV

Pentrua a ntelege aceste procese remarc

am c
a transferul de energie
de la fotonii incidenti n mediul absorbant poate privit ca un proces
care are loc n dou
a etape (Fig. 6.14).
a) n prima etap
a fotonul scoate un electron din atom (prin efect
fotoelectric sau Compton) sau produce o pereche de electro-protoni dac
a
energia fotonilor incidenti este sucient de mare. Putem caracteriza acest
fenomen initial de coefcientul liniar de transfer al energiei. Consider
am o
portiune de grosime dx si suprafata S dintr-un absorbant caracterizat de
coecinetul liniar de atenuare pe care cad N fotoni. Atunic num
arul
de fotoni care sunt scosi din fascicolul initial, adic
a num
arul de fotoni
care-si transfer
a o parte din energie este
(6.47)

dN = N dx

Notnd cu Etr energia medie pe care un foton de energie h o transfer

a electronilor mediului rezult
a c
a energia transferat
a de cei dN fotoni
electronilor sub form
a de energie cinetic
a este egal
a cu

dEt = dN Etr (hv) = Etr (hv) N dx =

Etr (hv)
N h dx
h

(6.48)

unde h este energia fotonilor inidenti. Atunnci N h este energia incident

a Ei pe suprafata materialului considerat. Denim coecientul liniar
de transfer al energie ca ind
tr

Etr (hv)
h

(6.49)

139
unde notatia Etr (hv) pune n evidenta faptul c
a energia transferat
a electronilor este functie de enerrgia fotonilor h .
Astfel relatia 6.48 devine
dEt =

tr

Ei
Sdx =
S

tr

Ei
Sdx
S

(6.50)

Cum Ei =S = 'en este uenta energetic

a, este densitatea materialului iar Sdx = dM masa materialului considerat relatia 6.50 devine
tr

dEt =

(6.51)

'en dM

Astfel putem caracteriza procesul de transfer de energie prin energia

transferat
a unnit
atii de mas
a. Aceast
a m
arime poart
a numele de Kerma
(Kinetic energy released in material) si reprezinnt
a energia cinetic
a transferat
a de fotoni n unitatea de mas
a.
Kerma =

dEt
=
dM

tr

(6.52)

'en

Dac
a tr si 'en ar exprimate n unitati SI Kerma s-ar exprima n
J/kg. Dearece tr se exprim
a n cm 1 , se exprim
a n g/cm3 iar 'en
2
n MeV/cm atunci pentru ca Kerma s
a se exprime n J/kg este nevoie
ca n relatia 6.52 s
a se introduc
a un factor egal cu 1; 6 10 10 . Aceast
a
discutie este similar
a cu cea efectuat
a la calcul dozei absorbite n material
datorat
a radiatie beta. Rezult
a:
Kerma =

tr

'en

1; 6

10

10

J/kg

(6.53)

Pornind de la relatia 6.48 acest

a m
arime se poate exprima si functie
de uenta particulelor

dEt = dN Etr =

Etr (hv)

N
Sdx = '
S

Etr (hv)

dM (6.54)

Astfel

Kerma = '

Etr (hv)

1; 6

10

10

J/kg

(6.55)

140

Figura 6.14: Pierderea de energie a radiatiei gama

unde E tr este energia medie transferat

a mediului este exprimat
a n MeV,
2
iar este coecientul de atenuare masic exprimat n cm /g si uenta de
particule ' exprimat
a n cm 2 .
Interactiile Compton si efectul fotoelectric si generarea de perechi sunt
procese locale deoarece ele au loc ntr-o regiune elementar
a. n aceast
a
regiune are loc transferul de energie de la fotonul incident la electronii secundari (fotoelectroni, electroni). Electronii secundari p
ar
asesc regiunea
elementar
a n care au fost produsi cu o anumit
a energie cinetic
a.
Din cauza smulgerii fotoelectronului, atomul respectiv r
amne ca ion
pozitiv, cu o vacanta electronic
a. Vacanta se ocup
a prin rearanjarea
electronilor orbitali. Ca urmare a acestei rearanj
ari sunt emise radiatii
X caracteristice si electroni Auger. Aceste procese sunt procese locale.
b) n al doilea proces electronul ejectat si transfer
a energia mediului
prin procese de excit
ari si ioniz
ari. Electronii care apar n acest fel poart
a
numele de electroni secundari. Electronii secundari au un anumit parcurs
care este mult mai mare dect dimensiunile regiunii elementare considerate. Procesele de interactie care sunt suferite de electroni secundari
sunt procese nelocale, deoarece au loc n afara regiunii elementare unde
a avut loc interactia si au fost discutate n sectiunea referitoare la interactia radiatiei cu materia. O parte din aceast
a energie este pierdut
a
prin procese radiative (n principal prin radiatia de frnare). Procesul

141
este caracterizat de coecientul liniar de absorbtie al energiei ab exprimat n cm2 /g. El se deneste functie de energia fotonilor incidenti si
energia medie absorbit
a din energia fotonului incident.
E ab (hv)
(6.56)
h
Dac
a se reiau rationamentele din cazul anterior, doza absorbit
a poate
exprimat
a astfel:
ab

Dmediu = ' E ab (hv)

1; 6

10

10

Gy

(6.57)

unde E ab (hv) este energia medie absorbit

a atunci cnd prin materie trece
un foton de energie h exprimat
a n MeV, este coecientul de atenuare
liniar exprimat n cm 1 si este densitatea exprimat
a n g/cm3 :
Un alt mod de a exprima doza este cel n care se utilizeaz
a coecientul
1
liniar de absorbtie a energie exprimat n cm :
Dmediu =

ab

'en

1; 6

10

10

Gy

(6.58)

unde 'en uenta energetic

a este exprimat
a n MeV/cm2 .
n relatiile de mai sus, am considerat fotoni de aceeasi energie n
fascicolul incident. Ca o observatie trebuie remarcat c
a doza absorbit
a
are loc de-a lungul unui parcurs mediu al electronilor n substanta. n
plus si producerea de perechi determin
a cedarea de energie mediului prin
procesele descrise mai sus.
Trebuie remarcat c
a tr este coecientul prin care se calculeaz
a energia care este cedat
a de radiatia gama la interactia initial
a cu materia
(prin efect fotoelectric si Compton n principal). Coecientul ab este coecientul cu ajutorul c
areia se calculeaz
a energia care absorbit
a de mediu,
deoarece o parte din energia transfer
a initial se pierde prin procese radiative (radiatie de frnare, de anihilare). Din acest motiv tr > ab .
ntre coecientul de absorbtie al energiei en si coecientul de transfer al
energiei tr exist
a urm
atoarea relatie:
tr

ab

(6.59)

unde g este fractia de energie pierdut

a prin procese radiative (radiatie de
frnare).

142

Etr

Eab

(6.60)
Etr
Practic n cazul energiilor E < 1; 5MeV ; 1 g ' 1: Astfel diferente
a pe
ntre energia medie transferat
a pe foton E tr si energia medie absorbit
foton E ab apare atunci cnd E > 1; 5 MeV. Valorile 1 g sunt prezentate
n Tabelul 6.5
g=

M
arimea 1

Tabelul 6.5
g functie de energia fotonului
E (MeV)
0,062
1,25
1,5
2
3
5
10

1 g
0,9984
0,9968
0,996
0,995
0,991
0,984
0,964

n Fig. 6.15este prezentat

a relatia calitativ
a dintre coecientul de
atenuare, de transfer energetic si de absorbtie a energiei.
Alica
tie 6.4
Pentru o uenta de 1010 fotoni/cm2 cu fotoni de 10 MeV care cad pe
un tesut s
a se calculeze. Pentru fotoni cu aceast
a energie care p
atrund
n tesut se cunosc m
arimile Etr = 7; 22 MeV iar Eabs = 7; 07 MeV iar
= = 0; 0219 cm2 =g. S
a se calculeze
a) Kerma
b) Doza absorbit
a
Solu
tie
Kerma este:
Kerma = '

Etr

1; 6

10

10

= 0; 258 J/kg

Doza
D='

Eab

1; 6

10

10

= 0; 249 Gy

143

Figura 6.15: Pierderea de energie n material a radiatiilor gama

6.9

Echilibrul electronic

Pentru a ntelege echilibrul electronic presupunem pentru nceput c

a
intensitatea fascicolului de fotoni nu este atenuat
a (Fig. 6.16). Cedarea
de energie mediului se face de-a lungul parcursului electronilor de la
suprafata materialului pornind de la zero si atinge valoarea maxim
a la
adncime egal
a cu R (parcursul maxim al electronilor produsi de c
atre radiatiile gama). Regiunea de la suprafata (d = 0) si la distanta d = R este
numit
a regiune de build up. Conditia numit
a echilibru electronicse
produce atunci cnd Kerma r
amne constant
a cu adncimea, iar doza
absorbit
a este egal
a Kerma. n regiunea n care d > R energia cinetic
aa
particulelor ce intr
a n volumul de mai sus este egal
a cu energia cinetic
a
a particulelor ce ies din acel volum.
Totusi aceast
a situatie nu are loc n realitate, deoarece uxul de fotoni
se atenueaz
a cnd traverseaz
a un mediu.
n acest caz doza absorbit
a creste, atingnd o valoare maxim
a cnd
d = R si apoi descreste ca si Kerma. Dac
a pierderile sunt realizate prin
radiatia de frnare curba care reprezint
a doza absorbit
a va deasupra
curbei care reprezint
a Kerma deoarece energia corespunz
atoare Kermei
se transfer
a ntr-o regiune mult mai mic
a dect n cazul energiei absorbite (Fig. 6.17). Trebuie remarcat c
a pentru energii mai mari de 5
MeV valoarea calculat
a pentru Kerma este practic egal
a cu valorile dozei

144

Figura 6.16: Echilibrul electronic - cazul ideal

absorbite

6.10

Teoria Bragg-Gray

O m
asur
atoare precis
a a dozei absorbite se poate face doar cu metode
calorimetrice. Teoria Bragg- Gray permite determinarea dozei absorbite
pornind de la ionizarea produs
a de un fascicol de fotoni ntr-o cavitate
mic
a de gaz aat
a n principiu ntr-un material tesut echivalent la o
adncime sucient
a fata de suprafata pentru ca s
a se produc
a echilibrul
electronic. n acest caz ionizarea este produs
a de electronii ejectati de
fotoni din materialul tesut echivalent. Electronii care ajung n cavitate
vor ioniza gazul dina aceasta. Sarcina care apare este colectat
a si cum
energia medie necesar
a pentru a realiza o singur
a ionizare este constant
a
pe gam
a larg
a a valorilor presiunii gazului si energiei electronilor. Astfel sarcina colectat
a este direct proportional
a cu energia cedat
a gazului.
Doza absorbit
a este legat
a de ionizare n gaz prin relatia
Dgaz =

Q
W
mgaz

(6.61)

unde Q este sarcina colectat

a exprimat
a n Coulombi, m este masa gazului exprimat
a n kg si W = 33; 97 J/kg este energia care necesar
a pentru
a ioniza unitate de mas
a.

145

Figura 6.17: Echilibrul electronic n cazul fascicolului de fotoni care se

atenueaz
a n material

Deoarece cavitatea este mic

a aceasta nu afecteaz
a spectrul electronilor, astfel c
a gazul vede aceiasi uenta care exist
a si n interiorul
mediului. Doza n mediu este legat
a de ceea din aer prin relatia
(6.62)

Dmediu = Srel Daer

Pentru materialul tesut echivalent Srel = 1; 2 (desi de multe ori este

utilizat
a valoarea 1,4)

6.11

Calculul dozei echivalente n aer pentru surse punctiforme

Cunoscnd c
a doza absorbit
a este dat
a de relatia 6.57, debitul dozei
se exprim
a ca
D_ =

E ab (hv)

1; 6

10

10

Gy/s

(6.63)

unde este debitul uentei de particule. Dac

a sursa este punctiform
a
calculul uentei la o anumit
a distanta de surs
a se poate exprima n functie

146
de activitatea sa si num
arul fotonilor emisi la un act de transformare
(dezintegrare gama) f , numit factor de schem
a. Astfel
=

f
4 r2

(6.64)

n relatia 6.64 activitatea trebuie exprimat

a n Bq, iar distanta r
n cm astfel ca debitul uentei s
a poat
a exprimat n particule/cm2 s.
Astfel relatia 6.63 se poate scrie
D_ =

f
4 r2

E ab

1; 6

10

10

Gy/s

(6.65)

10

(6.66)

Debitul dozei echivalente este

H_ = w D_ = w

f
4 r2

E ab

1; 6

10

Sv/s

unde w este factorul de ponderare pentru radiatia gama (el este egal
cu 1). n relatia 6.66 toate m
arimile sunt niste constante n afar
a de
activitatea si distanta r: Toate aceste m
arimi se pot aduna sub forma
unei constante ; numit
a constanta radiatiei gama.
H_ =

r2

(6.67)

n Tabelul 6.6 sunt date constantele pentru o serie de emitatori

gama n (mSv/h)/MBq la 1 m de surs
a aat
a n aer. Atunci relatia 6.67
furnizeaz
a debitul dozei echivalente n mS/h dac
a activitatea este dat
a
n MBq iar distanta de la surs
a n m. Valorile pentru constanta au fost
preluate din publicatia "Specic Gama-Ray Dose Constants for Nuclides
Important to Dosimetry and Radiological Assement" autori Laury M.
Unger si D. K. Trubey de la Oak Ridge National Laboratory din 1982.
Desi lucrarea pare veche o mare parte din c
artile si publicatiile ap
arute
de la data respectiv
a utilizeaz
a aceste valori pentru constanta gama.
Tabelul 6.6
Constanta radiatiei gama ((mSv/h)/MBq la 1 m)

147
Izotop
Na 22
K 40
Be 7
Ca 47
Ce 137
Co 60
Iod 123
Iod 129
Iod 130
Iod 131
Fe 59

Timp de njum
at
atire
2; 6 ani
1; 28 109 ani
53; 4 zile
4; 5 zile
30; 17 ani
5; 3 ani
13; 1 ore
1; 6 107 ani
1; 24 ore
8 zile
44; 6 zile

3; 590 10 4
2; 197 10 4
9; 292 10 6
1; 577 10 4
1; 017 10 4
3; 697 10 4
7; 475 10 5
3; 401 10 5
3; 768 10 4
7; 64 10 5
1; 487 10 4

ntr-un alt mediu

H_ mediu = Srel

H_

(6.68)

unde
Srel =

6.12

(dE=dx)mediu
=
(dE=dx)aer

mediu

(6.69)

aer

Probleme

6.1 O surs
a de radiatii cu energia 1 MeV produce o densitate a
uxului de particule
=106 cuante /cm2 s la distanta de d1 = 150
cm. Care este rata dozei absorbit
a la aceast
a distanta d2 = 200 cm. Se
2
cunoaste ( = )en = 0; 0307 cm /g
6.2 Care este grosimea unei folii de Al ( = 2; 7 g/cm3 ) necesar
a
pentru a atenua complet particule emise de o surs
a care au energia 5
MeV.
6.3 Ct
a energie va avea o particul
a cu energia initial
a de 2,2 MeV
dup
a ce trece printr-un material plastic cu densitatea = 1; 19 g/cm3 si
cu grosimea de 5 mm.
6.4 Care este rata dozei absorbite de c
atre o persoan
a aat
a la 1m
32
de o surs
a de 1 Ci de P care emite particule cu E max = 1; 71 MeV

148
si E mediu = 0; 695 MeV, presupunnd c
a nu exist
a nici o atenuare cnd
particulele trec prin aer.
6.5 Densitatea uxului unor radiatii de E = 6 MeV este 3; 4 106
fotoni/cm2 s ntr-un punct n Pb. Care este valoarea Kermei K acumulat
a
n timp de o s
apt
amn
a. Se cunoaste
= 0; 0331 cm2 /s.
tr

6.6 O surs
a de radiatii produce o densitate a uxului de 106 particule
gama/cm2 s la o distanta de 150 cm. Dac
a se cunoaste energia particulelor
gama este 1 MeV si c
a pentru un tesut Eabs = 440 KeV iar = = 0; 07
cm2 /g pentru acest tip de radiatii s
a se determine debitul dozei absorbite
ntr-un tesut aat la aceast
a distanta.
6.7 O surs
a radiactiv
a de 124 Sb are activitatea de 2 GBq. Ea este
manevrat
a de un operator cu ajutorul unui cleste cu lungimea de 50 cm.
S
a se determine durata maxim
a a acestei activit
ati, stiind c
a pentru un
operator aceasta este singura expunere n timp de o s
apt
amn
a. (Se considera c
a dintr-un an se lucreaz
a 46 de s
apt
amni). Se cunoaste constanta
3
radiatie gama = 0; 23 10 (mSv/h)/kBq la 1 metru distanta.
6.8 La distnata de 1 m de o surs
a de 192 Ir a fost m
asurat un debit al
dozei efective de 6 msV/h: La ce distanta de surs
a debitul se reduce la
7,5 Sv/h ?
6.9 Debitul m
asurat pentru o surs
a de 60 Co ( = 3; 06 10 4 (mSv/h)/kBq
la 1 metru distanta) cu activitatea de 300 GBq este 600 mSv/h. La ce
distanta se aa sursa.
6.10 Care este debitul dozei la distanta de 2 m de o surs
a de
cu activitatea de 10 GBq.

137

Ce

Capitolul 7
Ecranarea radia
tiilor
Diferite materiale plasate ntre surs
a si receptor afecteaz
a cantitatea
de radiatie primit
a de receptor. Aceasta se datoreaz
a atenu
arii si absorbtiei radiatiei n materialul sursei, n materialul utilizat pentru ncapsularea sursei si n ecranele nconjur
atoare. Trei cuvinte cheie sunt
utilizate cnd este vorba de lucru cu surse de radiatii: timpul, distanta
si ecranarea.
1. Timpul se refer
a la principiul c
a timpul petrecut n cmpul de radiatii al unei surse nu trebuie s
a e mai mare dect este necesar. Evident
c
a cu ct timpul este mai mare cu att num
arul de particule incidente
pe corp este mai mare si doza absorbit
a este mai mare. Este necesar ca
timpul de lucru n cmp de radiatii s
a e ct mai mic posibil, deoarece
cel ce munceste n cmp de radiatie nu simte prezenta radiatiilor.
2. Distanta se refer
a la faptul c
a este de dorit ca distanta dintre lucr
ator si surs
a s
a e ct mai mare. n general intensitatea sursei (m
asurat
a
n num
ar de particule ce trec prin unitatea de suprafata n unitatea de
timp) scade cu p
atratul distantei n cazul unor surse de dimensiuni mici.
3. Ecranarea se refer
a la materialele plasate ntre surse si lucr
ator
care pot micsora foarte mult intensitatea radiatiei.

7.1

Ecranarea pentru sursele emi

ta
toare alfa

Deoarece particulele au mas

a mare, parcursul lor este de la ordinul
zecilor de microni la ctiva centimetri n aer. Numai particulele alfa
cele mai energetice pot s
a penetreze cei 7 mg/cm2 ai stratului de celule
149

150
moarte de la suprafata pielii umane.
Cea mai important
a problem
a pentru sursele emitatoare
este c
a
materialul n care se aa sursa s
a nu devin
a o surs
a de contaminare
prin atingere sau prin particule eliberate n aer. Un strat de vopsea este
de obicei sucient pentru a reduce foarte mult intensitatea radiatiilor
transmise chiar n cazul suprafetelor puternic contaminate.
Trebuie tinut cont c
a detectia particulelor alfa este foarte dicil
a din
cauza parcursului foarte mic n mediile materiale. Fereastra detectorului
trebuie s
a e foarte subtire pentru ca acestea s
a ajung
a n volumul sensibil al detectorului. Mai mult trebuie avut grij
a s
a nu se contamineze
suprafata detectorului.

7.2

Ecranarea surselor beta

Particulele au un parcurs limitat n cele mai multe medii, deoarece

sunt particulele nc
arcate care-si disip
a usor energia cnd traverseaz
a
mediul, prin ioniz
ari si prin emisia de radiatie de frnare.
Parcursul mediu al celor mai multe radiatii n aer este de ctiva
metri, astfel c
a aerul atenueaz
a n mod semnicativ uxurile de particule
: Toate particulele pot stopate determinnd parcursul maxim al
celor mai energetice particule emise de sursa respectiv
a. Cele mai multe
ecrane trebuie s
a e mai groase dect acest parcurs maxim.
Atenuarea particulelor ntr-un material o consider
am ca ind una
exponential
a
I (x) = I0 exp

( x)

(7.1)

unde
(cm2 /g) este functie de energia maxim
a a particulelor , iar I (x)
este intensitatea de radiatii (num
ar de particule ) dup
a ce radiatia
str
abate un absorbant de grosime x, iar x este densitatea supercial
aa
2
absorbantului (g/cm ). Expresia pentru
este dat
a de relatiile ??, 6.26
si 6.27.
O problem
a care apare n cazul atenu
arii particulelor este aceea a
aparitiei radiatiei de frnare. Procentul de energie care este transferat
radiatiilor de frnare din energia radiatiei creste cu ct num
arul Z al
materialului traversat de radiatia este mai mare.

151
Tabelul 7.1 Procent din energia electronilor E care este transferat
a
radiatiei de frnare
E(MeV)
0,1
0,6
1
2
3

Ap
a
0,06
0,23
0,36
0,71
1,1

Aer
0,07
0,026
0,40
0,78
1,37

Al(Z=13)
0,14
0,50
0,76
1,45
2,17

Cu(Z=29)
0,36
0,97
1,94
3,51
5,10

Pb(Z=82)
1,16
3,64
6,84
10,96
14,47

O relatie empiric
a pentru calculul acestui procent este:
6 10 4 EZ
102 %
(7.2)
1 + 6 10 4 EZ
unde E este energia radiatiei n MeV iar Z este num
arul de atomic materialului. Deoarece o surs
a de radiatii beta emite particule cu energia
n intervalul 0 Emax , n formula 7.2 se ca considera c
a E este energia
medie a particulelor. Pentru simplicare este Emax =3.
Astfel n cazul calculului ecranelor pentru radiatiile trebuie luat
a n
considerare aparitia radiatiei de frnare. Astfel materialele cu Z mare ca
n cazul plumbului nu pot utilizate pentru ecranarea unor surse emitatoare precum 23 P (E ;max = 1; 71 MeV) sau 90 Y(E ;max = 2; 28 MeV)
deoarece 8 12 % din energia emis
a va transmis
a radiatiei de frnare.
Din acest motiv un ecran pentru protectia la radiatii const
a din
dou
a straturi un strat din material plastic sau aluminiu pentru ca particulele s
a e absorbite si un strat de Pb sau un alt material cu Z mare
pentru a absorbi radiatia de frnare si radiatiile X caracteristice produse
n primul strat de atenuare.
Alica
tie 7.1
S
a se estimeze fractia din energia particulelor de 2 MeV care este
convertit
a n energie a radiatiei de frnare cnd acestea sunt absorbite
n aluminiu sau n plumb.
Y =

Solu
tie
Pentru aluminiu ZE = 13
Y =

2 = 26

0; 0026 6
= 0; 015 = 1; 5%
1 + 0; 0026 6

152
Pentru plumb ZE = 82
Y =

7.3

2 = 164

0; 0164 6
= 0; 09 = 9%
1 + 0; 0164 6

Ecranarea surselor gama

Atenuarea fotonilor prin diverse materiale n cazul unor fascicole nguste are loc aproximativ dup
a relatia
I (x) = I0 e

unde I0 este intensitatea initial

a a fascicolului (ux sau uenta) iar I (x)
este intensitatea fascicolului dup
a trecerea acestuia printr-un absorbant
de grosimea x.
Coecientul de atenuare liniar
(cm 1 ) este un coecient care ia
n considerare totalitatea proceselor pe care radiatiile le pot suferi. El
depinde de materialul absorbant si energia particulelor : n plus creste
cu cresterea lui Z. Din acest motiv pentru ecranarea radiatiilor si a
radiatiilor X se utilizeaz
a ecrane de Pb iar sticla monitoarelor cu tuburi
catodice contine plumb.
Tabelul 7.2 Coecienti de atenuare pentru fotoni
Energie (MeV)
0,01
0,1
1
10
100
(g/cm3 )

Ap
a
4,99
0,168
0,071
0,022
0,017
1

Fier
1354
2,69
0,469
0,235
0,034
7,85

Plumb
1435
59,4
0,776
0,549
0,056
11,3

(cm 1 )

Beton
62,3
0,400
0,150
0,054
0,055
2,35

Alica
tie 7.2
S
a se calculeze grosimea unui ecran de Aluminiu si a unuia de Cupru
necesar
a pentru a atenua un fascicol monocromatic de fotoni cu energia
0; 8 MeV.
a) de dou
a ori a intensit
atii fascicolului
b) de zece ori a intensit
atii fascicolului

153
Se cunosc coecientii de atenuare liniari
0; 581 cm 1

Al

= 0; 185 cm

si

Cu

Solu
tie
Din relatia
I
= exp [
I0

x]

rezult
a
x=

ln

I
I0
1
= ln
I0
I

a) Pentru aluminiu
x1=2 =

1
ln 2 = 3; 74 cm
0; 185

x1=2 =

1
ln 2 = 1; 19 cm
0; 581

Pentru cupru

b) Pentru aluminiu
x1=10 =

1
ln 10 = 12; 44 cm
0; 185

x1=10 =

1
ln 10 = 3; 06 cm
0; 581

Pentru cupru

7.4

Grosimea stratului de njum

at
a
tire

Ca si n cazul substantelor radioactive este util s

a se lucreze cu o
m
arime numit
a grosime de njum
at
atire x1=2 . Aceast
a m
arime este valoarea grosimii (n cm) a unui strat de material care face ca intensitatea
fascicolului de fotoni s
a scad
a la jum
atate
I (x)
1
= = exp
I0
2

x1=2

(7.3)

154
De aici rezult
a
x1=2 =

7.5

ln 2

0; 693

(7.4)

Factorul de "Build Up"

Cnd un ecran este plasat ntre sursa fotonilor si receptor, uxul

fotonilor va alterat n mod semnicativ, datorit
a fotonilor Compton
mpr
astiati n mediul ecranului. Acesti fotoni mpr
astiati au energie mai
mic
a dect fotonii sursei initiale iar o parte din ei pot atinge receptorul.
Efectul fotonilor mpr
astiati care apar n plus fata de fotoni initiali este
cel mai bine descris cu ajutorul unui foton de "build up" B a c
arui valoare
este mai mare ca 1. Atunci
I (x) = I0 B (E; x) exp (

(7.5)

x)

Exist
a tabele cu factorii de "build up" n diferite medii functie de
energia fotonilor si x. n Tabelul 7.3 sunt prezentati factorii de build
up pentru apa si plumb.
Tabelul 7.3
Factori de "build up" pentru ap
a si plumb (The Health
Radiogical Health Handbook 1992)
Energie
x
fotoni (MeV) 1
2
4
7
10
Apa
0,1
4,55 11,8 41,3 137 321
0,5
2,44 4,88 12,8 32,7 62,9
1
2,08 3,62 7,68 15,8 26,1
2
1,83 2,81 4,99 8,65 12,7
4
1,63 2,24 3,64 5,30 7,16
6
1,51 1,97 2,84 4,12 5,37
10
1,37 1,68 2,25 3,07 3,86
Plumb 0,5
1,24 1,39 1,62 1,88 2,10
1
1,38 1,68 2,19 2,89 3,51
2
1,40 1,76 2,52 3,74 5,07
4
1,36 1,67 2,40 3,79 5,61
6
1,42 1,73 2,49 4,13 6,61
10
1,51 2,01 3,42 7,37 15,4

Physics and

15
938
139
47,7
21,1
10,3
7,41
5,19
2,39
4,45
7,44
9,73
13,7
50,8

20
2170
252
74,0
28,0
13,4
9,42
6,38
2,64
5,27
9,08
15,4
26,6
16,1

155
n principiu B depinde de energie si x: Deoarece aceste tabele sunt
mari, de obicei se utilizeaz
a o serie de formule empirice care provin din
tarea datelor experimentale:
1. Fitarea Taylor
B (E;

x) = A exp ( a1 x) + (1

A) exp ( a2 x)

(7.6)

unde A; a1 si a2 sunt parametrii pentru un anumit material si o anumit

a
energie. Valori ale acestor parametri sunt prezentati pentru plumb si
diverse energii n Tabelul 7.4
Tabelul 7.4 Valori ale parametrilor A; a1 si a2
E (MeV)
0,5
1
2
3
4
6
8
10

A
1,68
2,98
5,48
5,58
3,90
0,92
0,37
0,31

a1
0,031
0,035
0,035
0,054
0,084
0,178
0,237
0,240

a2
0,309
0,135
0,044
0,006
-0,024
-0,046
-0,057
0,028

O alt
a formul
a mai simpl
a este una liniar
a
B (E;

(7.7)

x) = 1 + al ( x)

n Tabelul 7.5 sunt prezentate diverse valori ale parametrului al pentru diverse materiale si diverse energii cnd x = 7:
Tabelul 7.5
Valorile parametrului al pentru diverse materiale si energii cnd x = 7
E(MeV)
0; 5
1
2
3

Ap
a
4,68
1,99
1,03
0,74

Beton
3,74
1,91
1,02
0,73

Fier
1,43
1,24
0,86
0,58

Plumb
0,155
0,299
0,380
0,38

156
Alica
tie 7.3
Un fascicol de radiatii cu energia 1,5 MeV caracterizat de uenta
5
10 particule/cm2 cade pe un ecran de plumb cu 2 cm. Care este uenta
energetic
a ce cade pe un receptor dup
a trecerea fotonilor prin ecranul
de plumb. Se cunoaste coecientul de atenuare liniar = 0; 5927 cm:
Pentru Pb x = 1; 185 si factorul de build-up B = 1; 45:
Solu
tie
I (x) = 105

exp [ 0; 5927

I = BI (x) = 1; 45

2] = 3; 06
3; 06

104 gama/cm2

104 gama/cm2

Fluxul de energie
I (E) = I

7.6

E = 4; 43

104

1; 5 = 6; 65

104 MeV/cm2

Probleme

7.1 O surs
a de 90 Y cu activitatea de 3; 7 108 Bq este nchis
a ntr-o
incint
a de Pb sucient de groas
a pentru a absorbi particulele care au
o energie maxim
a de 2,28 MeV si o energie medie de 0,94 MeV. S
a se
estimeze fractia din energia particulelor care este emis
a sub form
a de
radiatie de frnare. S
a se estimeze densitatea uxului de fotoni la 1 m
de surs
a.
7.2 Care este rata dozei absorbite de c
atre o persoan
a aat
a la 1m
32
de o surs
a de 1 Ci de P care emite particule cu E max = 1; 71 MeV
si E mediu = 0; 695 MeV, presupunnd c
a nu exist
a nici o atenuare cnd
particulele trec prin aer.
7.3 O surs
a punctiform
a cu activitatea de 3; 7 1010 Bq ( 1 Ci) de
P emite radiatii cu E max = 1; 71 MeV. Ea se aa ntr-un container
de Pb care nu permite nici unei particule s
a ias
a n afar
a. Care este
densitatea uxului de fotoni ai radiatiei de frnare, presupunnd c
a nu
are nici o atenuare la 10 cm de surs
a.
32

157
7.4 Un ux de particule egal cu 1000 de particule /cm2 s cad pe
o folie de aluminiu ( = 2; 7 g/cm3 ) cu grosimea de 0,1 mm. Care este
uxul de particule dup
a trecerea acestora prin aceast
a folie.
7.5 S
a se calculeze grosimea unui strat de Pb care reduce rata expunerii la 2,5 m de o surs
a punctiform
a de 137 Cs cu activitatea de 16 Ci
la 10 RSv/h dac
a fotoni mpr
astiati nu sunt considerati. Se cunoaste
= 7; 61 10 5 (mSv/h)/kBq la 1 m si coecientul liniar de atenuare
n plumb pentru radiatia emis
a de surs
a = 1; 2419 cm 1 .
7.6 Un fascicol de particule beta 1012 particule/s este incident perpendicular pe un strat de material cu grosimea de 2 cm si densitatea
= 11; 3 g/cm3 . Dac
a coecientul de atenuare masic
a este egal cu
= = 0; 01 cm2 /g s
a se calculeze num
arul de particule beta ce trec
prin stratul de material ntr-un minut.
7.7 O surs
a punctiform
a emite particule cu energia maxim
a a particulelor este 3 MeV. Care este grosimea unui ecran de aluminiu care
atenueaz
a total particulele . Ce grosime de Pb este necesar pentru a
reduce uxul de fotoni la 50 cm printr-un factor de 10 3 . Se cunoaste
densitatea aluminiului = 2; 7 g/cm3 si grosimea de njum
at
atire pentru
radiatii gama de 3 MeV pentru plumb este x1=2 = 1; 442 cm.
7.8 Un fascicol de radiatii cu energia de 1 MeV este emis
a dintr-o
2
surs
a cu densitatea uxului de 10000 fotoni/cm s. Dac
a 2 cm de er este
plasat n fascicolul, care este cea mai bun
a estimare a uxului ce trece
prin ecran. Se cunoaste pentru fotoni de 1 MeV coecientul de atenuare
liniar este = 0; 472 cm 1 . Factorul de build-up B (0; 944) = 1; 8.
7.9 Care este grosimea minim
a a unui ecran f
acut din a) plexiglas
b) din plumb pentru a stopa total radiatiile provenite de la o surs
a de
90
Sr. Strontiu emite particule cu energia 0,54 MeV. Izotopul care se
formeaz
a 90 Y emite si el particulelor cu energie de 2,27 MeV. Densitatea
plexiglasului este = 1; 18 g/cm3 iar cea a aluminiului = 2; 7 g/cm3 :

158

Capitolul 8
Detec
tia radia
tiilor
si
m
asurarea lor
Cnd radiatiile emise de un material radioactiv trec prin materie ele
interactioneaz
a cu atomii si moleculele c
arora le transfer
a energie. Transferul de energie are dou
a efecte: ionizarea si excitarea. Ionizarea are loc
cnd energia transferat
a este sucient
a pentru a scoate un electron din
nvelisul electronic al unui atom. Astfel se creaz
a o pereche de ioni (electronul este ionul negativ iar atomul care l-a pierdut este ionul pozitiv).
Excitarea se petrece cnd electronii sunt perturbati din aranjamentul lor
f
acnd ca moleculele si atomii s
a ajung
a n st
ari excitate. Ambele procese
sunt implicate n detectia radiatiilor.
Detectoarele se mpart n principal n dou
a mari categorii:
1. Detectoare umplute cu gaz
2. Detectoare cu materiale cristaline
Functionarea lor se bazeaz
a pe faptul c
a radiatiile care trec prin ele
elibereaz
a electroni care apoi sunt colectati prin mijloace electrice.

8.1

Detectoare umplute cu gaz

Detectoarele cu gaz includ camerele de ionizare, contorii proportionali

si detectorii Geiger Muler
Acesti detectori r
aspund la actiunea radiatiei prin aparitia unui curent
care apare datorit
a ioniz
arii gazului. Principiul de baz
a este prezentat n
Fig. 8.1. Un volum de gaz se aa ntre doi electrozi ntre care exist
ao
159

160

Figura 8.1: Schema de principiu a unui detector cu gaz.

diferenta de potential, adic

a un cmp electric. Electrodul legat la polul
negativ al sursei poart
a numele de catod, iar electrodul legat la polul
pozitiv al sursei poart
a numele de anod. n conditii normale gazul este
un izolator si ntre catod si anod nu circul
a nici un curent electric.
Presiunea gazului din detector este n jur de 1 atm. Cnd o particul
a
trece prin gazul din detector, sunt produse perechi de ioni (electroni si
ioni pozitivi). Electronii produsi sunt atrasi de anod si ionii pozitivi de
catod. Din acest motiv ionii ce apar datorit
a ioniz
ari vor colectati de
anod si catod. Astfel n circuit apare un mic curent. Curentul care este
m
asurat este o m
asur
a a num
arului de ionii care sunt colectati. n Fig.
8.2 este prezentat num
arul de ioni colectat n functie de tensiune aplicat
a
pe detector.
Dac
a ntre catod si anod nu este nici o diferenta de potential perechile
de ioni se vor recombina si nu exist
a curent prin circuitul extern.
Cnd se aplic
a o tensiune de ctiva volti doar o parte din ionii produsi
se vor recombina, restul ajungnd la catod si anod, astfel c
a n circuitul
exterior detectorului apare un curent electric. Pe m
asur
a ce tensiunea
creste recombinarea se micsoreaz
a, iar peste tensiuni de 10 V recombinarea devine neglijat
a si toti electronii ating anodul central. Dac
a tensiunea
creste pn
a la ctiva zeci de volti num
arul de ioni colectati este independent de tensiunea aplicat
a dac
a intensitatea radiatiei este constant
a. n
aceast
a regiune r
aspunsul detectorului este proportional cu puterea de
ionizare a radiatiei. Aceast
a regiune n care curentul este legat direct de
ionizarea produs
a este numit
a regiunea de ionizare. Num
arul de perechi

161

Figura 8.2: Num

arul de ioni colectati functie de tensiunea aplicat
a ntre anod
si catod

de ioni produse este mai mare n cazul particulelor fata de particulele

.
Dac
a se creste tensiunea, electronii eliberati prin ionizarea primar
a
cap
at
a sucient
a energie pentru a produce alte ioniz
ari. Num
arul de electroni colectati creste aproape exponential cu cresterea tensiunii, deoarece
ecare electron primar accelerat produce o mic
a avalansa de electroni
care apar mai ales n apropierea anodului. Astfel ionizarea produs
a initial de radiatie este amplicat
a cu o cantitate constant
a, adic
a num
arul
de ioni colectati este proportional cu ionizarea initial
a. n aceast
a zon
a
detectorul opereaz
a n regim proportional.
Cnd tensiunea din camer
a atinge cteva sute de volti efectul de multiplicare creste rapid si mai multi electroni produc avalanse. Aceasta este
regiunea de proportionalitate limitat
a.
Crescnd n continuare tensiunea, sarcina colectat
a devine independent
a de ionizarea initial
a si se obtine un platou cnd tensiunea creste n
continuare. Aceasta este regiunea Geiger -Muller. La tensiuni mai mari

162
se obtine o desc
arcare continu
a n interiorul detectorului.

8.1.1

Camere de ionizare

n cele mai multe camere de ionizare gazul utilizat este aerul. Pentru
a lucra cu o ecienta maxim
a, tensiunea trebuie s
a e sucient de mare
ca toti ionii produsi prin ionizare s
a e colectati de cei doi electrozi, adic
a
trebuie ca tensiunile s
a e n regiunea de ionizare (Fig. 8.2). Ele sunt
caracterizate de o colectare complet
a a ionilor produsi f
ar
a a avea loc
o amplicare a acestora n gaz. Camerele de ionizare pot plane (cu
electrozii sub forma de pl
aci plan paralele) si cilindrice (cu un detector
central care este anodul plasat ntr-un cilindru care formeaz
a catodul).
Cantitatea de sarcin
a electric
a produs
a este foarte mic
a. Deoarece pentru
a produce o ionizare n aer este nevoie de 34 eV, o particul
a cu energia
4
1 MeV produce 3 10 perechi de ioni a c
aror sarcin
a este 5 10 15 C.
Din acest motiv camerele de ionizare nu sunt utilizate pentru a detecta
particulele individuale. Este m
asurat
a cantitatea de curent datorat
a unui
fascicol de radiatie. Curentii foarte mici care apar n camele de ionizare
sunt m
asurate cu dispozitive care poart
a numele de electrometre.
Sarcina colectat
a n timpul ct se colecteaz
a este proportional
a cu
num
arul total de ioniz
ari.
Datorit
a simplit
atii lor ele sunt folosite n m
asur
atori de raze X, de
monitorizare a debitului dozelor radiatiilor : Avantajele camerelor de
ionizare sunt:
- Deoarece ionizarea este independent
a de tensiunea aplicat
a, micile
uctuatii ale tensiuni date de sursa de tensiune nu deterioreaz
a rezolutia
sistemului.
- Curentul de saturatie este proportional cu energia cedat
a de radiatie
n interiorul camerei
Ca dezavantaje putem enunta:
- Curentii care trec prin camerele de ionizare sunt foarte mici astfel
c
a n cmpurile de radiatii slabe nu se pot m
asura. n plus circuitul de
m
asur
a trebuie s
a aib
a un zgomot foarte mic.
- R
aspunsul lor depinde ntr-o oarecare m
asur
a de schimbarea conditiilor atmosferice
Din cele discutate mai sus rezult
a c
a acestea sunt potrivite pentru a
monitoriza cmpurile de radiatii intense.

163
Ca exemplu o camer
a de ionizare a unui aparat portabil are volumul
de aproximativ de 200 cm3 si este umplut
a cu aer la presiunea atmosferic
a. Camera este nchis
a la un cap
at cu o folie de myler pe care este depus
aluminiu astfel nct densitatea supercial
a a ferestrei s
a e 7 mg/cm2 .
Peste aceast
a fereastr
a este plasat un ecran de protectie din plastic pentru a proteja fereastra de myler. Aceasta are o densitate supercial
a de
aproximativ 0,44 g/cm2 care stopeaz
a toate particulele cu energii mai
mici de 1 MeV. Cnd se d
a jos capacul al
aturi de radiatia se poate
nregistra si componenta . Astfel componenta a cmpului de radiatii
se obtine prin sc
aderea celor dou
a nregistr
ari.

8.1.2

Detectoare propor
tionale

Acestea opereaz
a n regiunea de proportionalitate, adic
a n regiunea
n care se produce un puls care este proportional cu ionizarea initial
a.
Deoarece particulele
determin
a o ionizare relativ mai mare dect a
particulelor pot folosite pentru a discerne ntre cele dou
a tipuri de
3
particule. Factorii de multiplicare sunt cuprinsi ntre 10
104 .
Avantajul major al contorilor proportionali fata de camerele de ionizare
este c
a m
arimea semnalului produs de o particul
a este mult mai mare.
Din acest motiv detectoarele proportionale pot nregistra ecare particul
a care produce o ionizare. Mai mult m
arimea ec
arui puls este proportional
a cu cantitatea de energie pe care particula o cedeaz
a mediului
din interiorul detectorului. Astfel contorii proportionali pot utilizati
pentru a discerne ntre pulsurile cu diverse energii. Acestia sunt totusi
destul de putin eciensi cnd se pune problema detect
arii particulelor X
si gama. Ei sunt utilizati pentru a pune n evidenta particulele putin
penetrante (alfa si beta)
Contorii proportionali nu lucreaz
a foarte bine cu aer, deoarece oxigenul are o mare anitate pentru electroni si frneaz
a procesul de multiplicare. Un amestec des utilizat este format din 90 % argon si 10%
metan. Uneori aceste detectoare opereaz
a cu gaz care curge prin interiorul lor cu debit foarte mic. Acest lucru previne m
arirea concentratiilor
de impurit
ati din gaz, fapt c
a ar duce la degradarea performantelor acestuia.
Un exemplu de contor proportional cu curgere de gaz n geometrie 2
este prezentat n Fig. 8.3
Anodul se termin
a cu o mic
a bucl
a . Forma anodului este n asa fel

164

Figura 8.3: Detector proportional cu curgere de gaz

aleas
a pentru ca n apropierea sa cmpul electric s
a varieze foarte mult,
astfel nct cea mai mare parte a fenomenului de amplicare s
a aib
a loc
n apropierea sa.
Contoarele proportionale au o ecacitate bun
a si pot utilizate la
rate de num
arare mari deoarece ionii negativi sunt formati practic n
apropierea anodului la care ajung foarte rapid. Miscarea electronilor
este putin inuentat
a de prezenta ionilor pozitivi. Deoarece un puls al
unei particule contine 108 ioni iar a unei particule contine 105 ioni,
m
arimea pulsurilor dup
a amplicare p
astreaz
a acelasi raport. Astfel pulsurile sub o anumit
a valoare pot s
a nu e nregistrate. Deoarece m
arimea
pulsurilor este dependent
a de tensiunea aplicat
a atunci cnd se lucreaz
a
la tensiuni mici se nregistreaz
a doar pulsurile datorate particulelor
iar cnd se lucreaz
a la tensiuni mai mari pot nregistrate si pulsurile
particulelor (Fig.8.4).

8.1.3

Contoarele Geiger-Muller

Contoarele Geiger-Muller sunt cele mai cunoscute si extrem de usor

de folosit. Sunt utile pentru protectia la radiatii.
Un contor Geiger-Muller este un detector care lucreaz
a n domeniul
palierului unde ecare electron care apare prin ionizarea primar
a produce
o avalansa care este nregistrat
a. M
arimea pulsului este independent
a de
ionizarea initial
a. Este necesar
a o tensiune minim
a aplicat
a ntre anod
si catod pentru a se obtine o amplicare n avalansa. Aceast
a tensiune
se determin
a expunnd contorul Geiger la surs
a de radiatii constant
a si

165

Figura 8.4: Rata de num

arare a unui contor proportional

observnd rata de num

arare functie de tensiunea aplicat
a detectorului.
Cnd rata de num
arare se stabilizeaz
a (variaz
a foarte putin) se ajunge n
regiunea n care detectorul opereaz
a. Cnd tensiunea creste foarte mult
rata de num
arare ncepe s
a creasc
a. Acest lucru se petrece deoarece
atunci cnd tensiunea este mare ncep s
a aib
a loc ioniz
ari spontane n
gaz care sunt nregistrate ca pulsuri. Cnd aceast
a rat
a creste foarte
mult practic se ajunge la o desc
arcare continu
a deoarece nu se mai pot
discerne pulsurile individuale.
Un contor Geiger-Muller const
a dintr-un cilindru din sticl
a (cu un
strat conductor pe interior) sau metal (subtire) n centrul c
aruia se aa
un electron central (anod) din tungsten n interiorul c
aruia se aa un gaz
cu molecule care au o slab
a anitate pentru electroni (heliu, neon, argon
si un amestec care contine 90% argon si 10% alcool etilic). Tensiunea de
lucru este situat
a ntre 800-2000 V.
Cnd are o ionizare electronii sunt accelerati c
atre electrodul central.
n plus fata de ionizare electronii accelerati determin
a si excitarea moleculelor pe care le ciocnesc. Timpul de viata al st
arilor excitate este de
10
ordinul a 10
s. Apoi moleculele revin n starea initial
a prin emisia
unui foton n vizibil sau ultraviolet. Cnd un foton interactioneaz
a cu
suprafata catodului, acest produce un fotoelectron care poate determina
o alt
a avalansa. Astfel ionizarea n avalansa se propag
a n tot volumul
detectorului. Pe m
asur
a ce avalansa creste electronii care sunt usori sunt

166
colectati rapid, n timp ce ionii pozitivi cu ajung la catod. Ionii pozitivi
formeaz
a un nor n jurul anodului astfel c
a avalansa se stinge deoarece
norul pozitiv scade cmpul electric. Ionizarea prin avalansa determin
a
o sarcin
a mare si care este constant
a pentru un interval larg al tensiunii
aplicate ntre catod si anod. Factorul de amplicare poate ajunge la 1010 .
Semnalul obtinut este detectat cu ajutorul unui circuit electronic. Ca si
n cazul detectorilor proportionali contorii Geiger pot detecta particulele
individuale. Ei nu por pentru a selecta particulele dup
a energia lor.
Ionii pozitivi se misc
a c
atre catod din care pot extrage electroni care
pot neutraliza o parte din ionii pozitivi, l
asnd atomii respectivi n st
ari
excitate. Cnd acestia revin n stare fundamental
a pot emite radiatii ultraviolete care pot emite radiatii ultraviolete. Aceste radiatii pot scoate
mai multi electroni din catod. Acest lucru poate face ca contoarele Geiger
s
a intre ntr-un regim de desc
arcare aproape continu
a. Din acest motiv
n contoarele Geiger se utilizeaz
a asa numitele gaze de "stingere". Ei
trebuie s
a aib
a trei propriet
ati principale:
- s
a cedeze usor electroni. Cnd norul de ioni este format moleculele
gazului de stingere neutralizeaz
a o parte din ionii din acesta prin cedarea
de electroni. Norul de ioni pozitivi se transform
a astfel ntr-un nor de
molecule ionizate ale gazului de stingere.
- cnd moleculele gazului de stingere sunt neutralizate ele se disociaz
a
n loc s
a emit
a radiatii ultraviolete.
- moleculele gazului de stingere trebuie s
a absoarb
a puternic radiatiile
ultraviolete pentru ca acestea s
a nu mai produc
a fotoelectroni
De obicei se utilizeaz
a ca gaze de stingere vapori ale unor substante
organice (alcool) sau halogeni (Cl2 ). Utilizarea halogenilor este mai avantajoas
a deoarece dup
a descompunerea moleculelor atoni obtinuti se recombin
a. Astfel un detector cu halogen se poate utiliza un timp aproape
nelimitat. Detectorii ce au ca gaz de stingere vapori ale unor substante
organice au un timp de viata limitat, deoarece gazul de stingere se consum
a (fragmentele care se obtin prin disociere nu se mai combin
a). Un
astfel de detector poate nregistra pn
a la 1010 particule.
Anumiti contori Geiger au o fereastr
a (de aluminiu sau mic
a) foarte
subtire pentru a permite intrare radiatiilor putin penetrante (alfa si beta).
Exist
a detectori Geiger-Muller care la un cap
at au o fereastr
a cu grosime
de 30 micrometri, astfel c
a 65% din particule beta emise de C14 pot s
a
treac
a prin aceasta.
Pentru a se detecta particule fereastra detectorului trebuie s
a e

167
de 15 micrometri. Practic ecare particul
a determin
a o avalansa si n
circuitul exterior se nregistreaz
a un puls. n cazul particulelor doar o
mic
a parte va interactiona cu peretii detectorului. n cazul particulele
se deneste ecacitatea detectorului:
"=

nr. de particule nregistrate

nr. de fotoni ce trec prin detector

(8.1)

Datorit
a mediului de operare, acest tip de detector nu poate identica tipul particulei care trece prin el. Contorul Geiger-Muller este un
num
ar
ator pur de particule.
Factorii de care depinde rata de num
arare a detectorului n afar
a de
ecacitatea detectorului sunt:
1) fW fractia din num
arul de particule emise de surs
a care pot intra
n detector
fW =

1
1
2

d
d2 + r2

(8.2)

unde r este raza ferestrei detectorului iar d este distanta de la sursa

punctiform
a la fereastra detectorului.
2) fi fractia din num
arul de particule emise care ating fereastra. De
exemplu particulele sunt absorbite n sursa ns
asi n aer.
3) fo fractia din num
arul de particule care ating fereastra detectorului
intr
a n volumul sensibil al acestuia si produc o ionizare
4) fr fractia din num
arul particulelor care p
ar
asesc sursa n alt
a directie dect detectorul, dar care sunt mpr
astiate apoi c
atre detector.
Acest factor poart
a numele de factor de retrompr
astiere. Acest factor
este supraunitar. Dac
a not
am cu S rata emisiei si cu R rata de num
arare
atunci:
R = Sfw fi fo fr

8.2

(8.3)

Detectori cu scintila
tie

Asa cum s-a discutat, la trecerea unei radiatii printr-un material apare
ionizarea sau excitarea atomilor sau moleculelor mediului. Cnd ionii
obtinuti sau recombinat si moleculele excitate se dezexcit
a o cantitate de
energie este eliberat
a. Cea mai mare parte din aceast
a energie se disip
a

168

Figura 8.5: Fotomultiplicator

sub form
a de energie termic
a (de vibratie a moleculelor de gaz si lichid si
de vibratie a retelei cristaline pentru solide). n unele materiale o parte
din aceast
a energie este emis
a sub forma de radiatie luminoas
a. Aceste
materiale poart
a numele de scintilatori.
Materialele scintilatoare utilizate sunt n general substante anorganice sub form
a de solid cristalin sau materiale organice dizolvate n solutii
lichide.
O caracteristic
a a acestor scintilatori este c
a cantitatea de lumin
a
produs
a dup
a ce o particul
a gama sau beta interactioneaz
a cu aceast
a
este proportional
a cu energia transferat
a de radiatia incident
a scintilatorului. Cantitatea de lumin
a este foarte mic
a: cteva sute sau mii
de fotoni pentru o singur
a interactie a unui gama a c
arui energie este
cuprins
a ntre 70 si 511 keV.
Pentru a putea utiliza aceste detectoare se utilizeaz
a tuburile fotomultiplicatoare (Fig. 8.5). Aceste dispozitive sunt tuburi electronice care
produc un puls sau un curent electric cnd sunt stimulate de semnale
luminoase foarte slabe. Suprafata din interiorul ferestrei fotomultiplicatorului este acoperiti
a cu o substanta fotosensibil
a care poate elibera
electroni atunci cnd pe ea cad fotoni din domeniul vizibil (sau ultraviolet). Una din substantele utilizate ca material fotosensibil este CeSb.
Suprafata fotosensibil
a poart
a numele de fotocatod si electronii emisi de
aceasta poart
a numele de fotoelectroni. Ecienta conversiei foton electron este cunoscut
a sub numele de ecienta cuantic
a si are valoarea de
1-3 fotoelectroni/10 fotoni. Dependenta ecientei cuantice de lungimea
de und
a este prezentat
a n Fig. 8.6 .
La mic
a distanta de catod se aa o plac
a metalic
a mic
a numit
a din-

169

Figura 8.6: Ecenta cuantic

a functie de lungimea de und
a pentru un fotocatod.

od
a. Dinoda este mentinut
a la o diferenta de potential pozitiv
a fata de
fotocatod de ordinul 200 -400 V si ea atrage electronii ejectati de acesta.
O gril
a focalizant
a directioneaz
a electronii pentru a c
adea pe dinod
a.
Dinoda este acoperit
a si ea cu un material ca are o emisie mare de electroni secundari. Ca material poate utilizata chiar CeSb. Fotoelectronii
cap
at
a o energie mare datorit
a diferentei de potential care-i accelereaz
a.
Atunci cnd un electron loveste dinoda sunt emisi mai multi electroni.
Acesti electroni sunt atrasi de o a doua dinod
a care se aa la un potential
pozitiv fata de prima (50-150 V) si procesul de multiplicare se repet
a.
Factorul de multiplicare este de 3-6 pe dinod
a si reprezint
a num
arul de
electroni scosi de un singur electron ce cade pe aceasta. Astfel n cazul
unui fotomultiplicator format de 10 dinode care au un factor de multiplicare egal cu 6 num
arul de fotoelectroni care apare n nal datorat
unui singur foton este 610 ' 6 107 . Fotomultiplicatorii necesit
a surse
de nalt
a tensiune. De exemplu pentru un tub cu 10 dinode cu prima
dinod
a aat
a la un potential de +100 V relativ la fotocatod si de +100
V pentru ecare din urm
atoarele dinode, este nevoie de o surs
a de 1000
V. Este necesar ca sursa s
a e bine stabilizat
a deoarece o crestere numai
cu 1% a tensiunii determin
a o crestere a curentului colectat cu 10%.
Astfel ecare puls obtinut este proportional cu energia fotonului care
loveste detectorul. Pulsurile sunt sortate si stocate n canalele corespun-

170
z
atoare unui analizor multicanal, astfel c
a se poate obtine un spectru
de energie cedat
a de radiatie n cristalul scintilator. Acest lucru este
foarte important mai ales n aplicatiile n care este necesar s
a se m
asoare
m
arimea pulsurilor. Fotomultiplicatorii sunt introdusi n tuburi vidate
nconjurate de un nvelis metalic pentru ca interiorul acestora s
a nu e
afectate de eventuale cmpuri magnetice care ar devia electronii.
n anumite aplicatii fotomultiplicatorii pot nlocuiti cu detectori
sensibili la lumin
a precum fotodiodele cu Siliciu. n acest caz dioda nu
detecteaz
a radiatiile gama sau X ci lumina emis
a de materialul scintilator.
Fotonii emisi de scintilatori au sucient
a energie pentru a ioniza siliciul,
sarcina produs
a ind proportional
a cu num
arul de fotoni de scintilatie
care cad pe fotodiod
a. Fotodiodele au avantajul c
a sunt mici (au grosimi
de ctiva milimetri, inclusiv carcasa). Ele au o ecienta cuantic
a mult
mai mare dect n cazul fotomultiplicatorilor. Un alt dispozitiv este dioda
de Si n avalansa APD (avalance photodiode) care utilizeaz
a un cmp
electric foarte puternic, care face ca ecare electron s
a capete sucient
a
energie ntre ciocniri pentru a crea alte ioniz
ari. Amplicarea acestor
dispozitive este inuentat
a puternic de tensiune si temperatur
a iar acesti
parametri trebui atent controlati.
Scintilatorii anorganici sunt solide cristaline care pot emite scintilatii datorit
a structurii lor cristaline. Anumite substante sunt scintilatori n stare pur
a precum NaI la temperatura azotului lichid. Cei mai
muti scintilatori sunt ns
a impuricati, adic
a n structura lor cristalin
a
sunt introdusi alti atomi numiti "impurit
ati". Deoarece ei sunt responsabili de efectul de scintilatie, acesti atomi aati n reteaua cristalin
a
poart
a numele de centre de activare. Scintilatorii mai des utilizati sunt
iodura de sodiu impuricat
a cu taliu NaI(Tl) sau iodura de cesiu impuricat
a cu taliu CeI(Tl). Cel mai utilizati scintilator pentru detectori
este NaI(Tl) care are diametrul de 30-50 mm si o grosime de aproximativ 1 cm. Cristalul este ncapsulat ntr-o carcas
a de aluminiu si are o
fereastr
a de sticl
a sau plastic pentru a permite iesirea scintilatiilor din
cristal. NaI are o ecienta mare pentru detectarea radiatiilor gama (din
cauza densit
atii si valorii mari a lui Z pentru iod), intervalul de timp corespunz
ator obtinerii unui puls ind 0,25 microsecunde (timp de rezolutie).
Proprietatile ctorva scintilatori sunt prezentate n Tabelul 8.1.

171
Tabelul 8.1
Propriet
atile anumitor scintilatori
Propietate
Densitate kg/m3
Nr. atomic efectiv
Timp de relaxare (ns)
Randament fotonic (pe KeV)
Indice de refractie
la care emisia este maxim
a (nm)

8.3

NaI(Tl)
3,67
50
230
38
1,85
415

CeI(Tl)
4,51
54
1000
52
1,80
540

Gd2 SiO5 (Ce)

6,71
59
60
12-15
1,85
430

Detectori cu semiconductori

Semiconductorii sunt solide astfel c

a ei o densitate de 2000-5000 ori
mai mare dect a aerului. Din acest motiv ei au o putere de stopare foarte
mare si sunt eciente pentru detectarea radiatiilor X si gama. Materialele
cele mai utilizate sunt Si si Ge. Recent au nceput s
a e utilizate si alte
materiale precum CdZnTe. n Tabelul 8.2 sunt prezentate propriet
atile
unor materiale semiconductoare folosite pentru producerea de detectori.
n acest tabel W reprezint
a valoarea energiei necesare pentru producerea
unei perechi de ioni.
Tabel 8.2
Propriet
ati ale unor materiale semiconductoare folosite la producerea de
detectori
Si(Li)
Densitate (g/cm ) 2,33
Nr. atomic efectiv 14
W (eV)
3,6
3

Ge(Li)
5,32
32
2,9

CdZnTe
6,06
48-52
4,43

Aer
0,001293
7,6
33,7

Se observ
a c
a n cazul materialelor semiconductoare energia pentru
producerea unei perechi de ioni este situat
a ntre 3 si 5 eV fata de 34 eV
n cazul aerului. Totusi mecanismul prin care se produc sarcini de semne
opuse este diferit de cel n cazul aerului.
Pierderea de energie a radiatiilor n semiconductori puri intrinseci
(precum germaniul) excit
a electronii din banda de valenta si-i face s
a
treac
a n banda de conductie, l
asnd goluri n banda de valenta. Cnd

172
se aplic
a o tensiune de polarizare de-a lungul semiconductorului, cmpul electric care apare n interiorul s
au determin
a aparitia unui puls de
curent.
Nu numai c
a un detector cu semiconductor este mai ecient dar semnalul electric este de aproximativ 10 ori mai mare dect n cazul detectorilor cu gaz. Semnalele sunt sucient de mari pentru ca ecare s
a e
nregistrat individual. Astfel particulele care trec prin detector pot
nregistrate n mod individual. Mai mult m
arimea semnalului este proportional
a cu energia absorbit
a de materialul detectorului. Astfel ei pot
utilizati pentru a se realiza o selectie dup
a energia particulelor. Totusi
exist
a si cteva dezavantaje:
n Si si mai ales n Ge apar curenti termici datorati misc
arii de agitatie
termic
a care face s
a se genereze electroni si goluri. Acesti curenti interfer
a
cu cei determinati de particulele detectate.
Al doilea dezavantaj este c
a exist
a impurit
ati chiar n cristalele relativ
pure. Acestea crez
a capcane care capteaz
a electronii ce apar prin ioniz
ari
astfel c
a are loc o reducere a cantit
atii de sarcin
a electric
a ca poate
m
asurat
a. Deoarece semiconductorii au numere atomice efective mici ei
au o ecienta sc
azut
a pentru detectarea radiatiilor gama.
Exist
a ns
a dou
a posibilit
ati de a surmonta aceste dicult
ati:
- prima din ele este aceea de a se prepara probe de semiconductori
ultrapure HPGe(germaniu de nalt
a puritate). Acest material este foarte
scump si detectorii care sunt fabricati sunt limitati ca dimensiuni (5 cm
diametru si 1 cm grosime)
- a doua metod
a este introducerea unor atomi compensatori (de exemplu Li). Procesul este unul dicil din punct de vedere tehnologic
si iar
asi detectorii sunt limitati n dimensiuni. n plus acesti detectori
functioneaz
a la temperaturi foarte joase pentru ca valoarea curentilor
termici s
a e foarte mic
a. Pentru aceasta este utilizat azot lichid a c
arui
temperatur
a este T = 77 K ( 196 C). n plus acesti detectori trebuie
tinuti n azot lichid si atunci cnd nu functioneaz
a deoarece la temperatura camerei se distruge aranjamentul cristalin al detectorilor.
Detectorii CdZnTe au ca principal avantaj faptul c
a pot lucra la temperatura camerei si au un num
ar atomic efectiv mare fapt ce-i face apti
pentru a detecta n mod ecient radiatiile X de joas
a energie.

Capitolul 9
Radia
tiile
si radioactivitatea
din mediul natural
Fondul natural de radiatii const
a din totalitatea radiatiilor provenite
din mediul nconjur
ator. Radiatiile si radioactivitatea natural
a determina fondul de radiatii din mediu. Acesta este important deoarece determin
a o expunere continu
a a intelor de pe p
amnt si orice m
asur
atoare
a nivelului de radiatii trebuie s
a l ia n consideratie.
Fondul natural de radiatii determin
a o iradiere continu
a a organismelor si este determinat de radiatiile cosmice, nuclizii cosmogenici, radiatiile terestre, radiatiile provenite din radionuclizii ncorporati n organism, radonul si produsii s
ai de dezintegrare. Radiatiile cosmice sunt
radiatiile care provin din galaxie si soare. Nuclizii cosmogenici sunt
nuclizii care apar ca urmare a bombard
arii elementelor din atmosfer
a si
p
amntul cu particule de energie mare care se g
asesc n radiatia cosmic
a (mezoni , protoni ). Radiatiile terestre externe sunt cele provenite
din scoarta terestr
a care contine mici cantit
ati de substante radioactive.
Deoarece o parte din aceste substante ajung n organism prin intermediul
apei si mnc
arii, o parte din doz
a echivalent
a este datorat
a radiatiilor care
provin din acestea. Radonul este un gaz radioactiv care provine din sol si
care ajunge n sistemul respirator. n tabelul de mai jos sunt prezentate
dozele echivalente medii provenite din diverse surse naturale de radiatii.
Nuclizii cosmogenici sunt nuclizii care apar ca urmare a bombard
arii
elementelor din atmosfer
a si p
amntul cu particule de energie mare care
se g
asesc n radiatia cosmic
a (mezoni , protoni ). De exemplu astfel de
radionuclizi sunt 10 Be, 14 C, 26 Ca, 129 I. Acesti nuclizi se g
asesc n concen173

174
tratii foarte mici si n general au timpi de njum
at
atiri foarte mari.

9.1

Radia
tii cosmice

P
amntul este bombardat continuu de radiatii care-si au originea n
Soare sau alte surse din interiorul sau exteriorul galaxiei n care ne aam.
Aceste radiatii ntlnesc n drumul lor atmosfera superioar
a a P
amntului
care reprezint
a un prim scut mpotriva lor pentru vietuitoarele de pe
p
amnt.
Radiatiile cosmice constau n principal din protoni n proportie de
85% , particule n proportie de 12 % si nuclee grele (Z> 0) n proportie
de 3%.
Unele din aceste particule au energii chiar de 1014 MeV dar cele mai
multe din aceste particule au energii n intervalul 10 eV - 100 GeV. Din
interactia radiatiei cosmice cu nucleele atomilor din atmosfer
a rezult
a
uxuri de particule secundare si tertiale, care constau n principal din
din pioni si kaoni. Pionii si kaonii sunt mezoni. Ei apartin grupului
de particule care pot interactiona puternic si care sunt numite hadroni.
Hadronii includ mezonii si barioni. Protonii si neutronii si st
arile lor excitate sunt barioni. n teoria quarkilor barioni sunt formati din 3 quarki.
De exemplu protonul este format din 2 quarci "up" cu sarcina 2e/3 si
un quark "down" cu sarcina -e/3. Notatia pentru proton este (uud).
Neutronul este format dintr-un quark "up" si doi quarki "down". Notatia pentru neutron este (udd). Mezoni reprezint
a st
ari legate formate
+
din quarki si antiquarki. Pionul nc
arcat pozitiv
este format dintr-un
quark "up" si un antiquark "down" ad (uad). Acesti mezoni pot la rndul lor interactiona sau se pot dezintegra. Comparatia dinte cele dou
a
procese este determinat
a de densitatea local
a a atmosferei.
Componentele usoare a radiatiei cosmice constau din electroni si fotoni care apar din dezintegrarea 0 . Acestea sunt absorbite rapid n
atmosfer
a si nu ajung la suprafata p
amntului. Spre deosebire de componentele usoare, produsii care apar prin dezintegrarea pionilor si kaonilor
nc
arcati - mioni si neutrini ating usor la suprafata p
amntului aat
a
la nivelul m
arii. Mioni sunt particule nc
arcate negativ cu propriet
ati
asem
an
atoare cu a electronilor dar sunt de 200 de ori mai grele. Astfel la
nivelul m
arii 80 % din radiatiile cosmice sunt mioni a c
aror energie este
cuprins
a ntre 1 GeV si 1 TeV. Datorit
a probabilit
atii lor foarte mici de

175

Figura 9.1: Dependenta ratei dozei functie de latitudine.

interactie cu materia neutrinii nu sunt luati n considerare n protectia

radiatiilor. Fluxul mionilor la nivelul m
arii este de 1 particul
a/cm2 . Datorit
a pierderilor lor mici n energie mioni pot p
atrunde mult n interiorul
p
amntului. Astfel un detector cu suprafata de 15 10 cm2 m
asoar
a
un fond de 150 de particule/minut. Acest rezultat nu trebui privit ca
un dezavantaj. El poate privit si ca un test pentru instrumentele de
m
asur
a cu care se m
asoar
a radiatiile.
Expunerea unei persoane la radiatii cosmice este de 0,3 mSv/an. Ea
variaz
a puternic cu altitudinea. De exemplu pe Everest expunerea este
de 20 mSv/an n timp ce n Alpii francezi ea este numai de 1,2 mSv/an.
La n
altimi de 10-14 km, acolo unde se g
asesc avioanele de pasageri expunerea este n jur de 3-5 Sv/or
a. La n
altimi mai mari de 20 km doza
devine egal
a cu 20 Sv/or
a. La o n
altime data aceasta doz
a echivalent
a
depinde de latitudine. n Fig. 9.1 este ar
atat
a dependenta ratei dozei
functie de latitudine. Expunerea n statiile MIR si Statia Spatial
a International
a este n jur de 0,3-0,5 mSv/zi n interiorul statiei si 0,5 mSv
n timp de ore dac
a se lucreaz
a n afara statiei. Astfel n spatiul cosmic
trebuie remarcat c
a 70 % din iradiere se datoreaz
a radiatie cosmice si

176

Figura 9.2: Dependenta ratei dozei efective cu altitudinea la o latitudine de

45 grade.

30% din protonii care fac parte din centura de radiatii a P

amntului.
Din datele geologice rezult
a c
a P
amntul si-a schimbat polii magnetici
la intervale de aproximativ 250.000 ani. Atunci cnd cmpul magnetic a
fost nul intensitatea radiatiei cosmice a avut vaori de 3-5 ori mai mari,
f
ar
a ca acest fapt s
a afecteze viata pe planet
a.
n Fig. 9.2 este prezentat
a si dependenta ratei dozei cu altitudinea
n atmosfer
a la o latitudine de 45 grade.

9.2

Radionuclizi cosmogenici

Radionuclizii cosmogenici sunt nuclizi care sunt produsi de interactia radiatiei cosmice sau a particulelor secundare si tertiale produse
de aceasta cu diversele substante aate n atmosfer
a, n apa m
arilor si
oceanelor si scoarta terestr
a.
Multi radionuclizi cosmogenici sunt produsi cnd protonii de energie

177
mare (85% din radiatiile cosmice) interactioneaz
a cu constituentii atmosferei. Particulele mai lente, n principal neutronii, care apar din aceste
interactii prin interactia cu constituentii atmosferei fac s
a apar
a radionuclizi precum 3 H, 7 Be, 14 C si 22 Na care sunt produsi cu o rat
a uniform
a.
Neutronii secundari de energie mare (MeV) care produc aceste interactii
au originea n atmosfer
a mai degrab
a din spatiu. Acest lucru se petrece
deoarece neutronii liberi au o viata aproximativ de 12 minute, astfel c
a ei
nu pot s
a str
abat
a un drum foarte mare. Concentratia neutronilor creste
cu altitudine pn
a la 10.000 m si apoi aceasta descreste.
Fluxul de neutroni este de aproximativ de 30 neutroni/cm2 h, la nivelul
m
arii, dintre care numai 8 sunt neutroni termici. Astfel producerea de
materiale radioactive datorit
a interactiei acestor neutroni cu suprafata
p
amntului si suprafata m
arii este minim
a.
O exceptie important
a este producerea izotopului de viata lung
a 36 Cl
prin activarea 35 Cl din suprafata P
amntului. n Tabelul .... este prezentat
a distributia global
a a radionuclizilor cosmogenici.
Tabelul ..
Distributia global
a a radionuclizilor cosmogenici
3

H
Stratosfer
a
6,8%
Topesfer
a
0,4%
Suprafata p
amntului 27%
Suprafata oceanului
35%
Fundul oceanelor
30%
Sedimente oceanului
-

Be
60%
11%
8%
20%
0,2%
-

13

C
0,3%
1,6%
4%
2,2%
92%
0,4%

22

Na
25%
1,7%
21%
44%
8%
-

Oxigenul din atmosfer

a nu interactioneaz
a cu neutronii. Interactia
14
neutronilor cu axotul N conduce la obtinerea de 14 C n 99% din cazuri
si tritiu 3 H n 1% din cazuri. Izotopul 14 C exist
a n atmosfer
a n combinatie cu oxigenul sub forma de dioxid de carbon CO2 . El are timpul
de njum
at
atire de 5730 ani si prin dezintegrare se transform
a n 14 N. n
urma transform
arii rezult
a o particule cu energia maxim
a de 157 keV
(energia medie 49,5 keV).
Raportul dintre izotopul 14 C si izotopul stabil al carbonului este 1; 2
10 12 . Aceasta corespunde la o activitate de 0,226 Bq pe gram de C.

178
Dac
a se tine cont de fractia n care carbonul se aa n tesuturi moi (0,23)
gonadele (0,089), m
aduva osoas
a (0,41) si schelet (0,2) media anual
aa
dozei absorbit
a n aceste tesuturi este 0,013 mSv (tesuturi moi), 0,005
mSv (gonade), 0,023 mSv (m
aduva osoas
a) si 0,014 mSv (n schelet) pe
an.
Tritiul 3 H este produs prin reactiile 14 N(1 n,3 H)12 C si 16 O(1 n,3 H)14 N n
atmosfer
a si el exist
a n natur
a exclusiv ca 1 H3 HO, dar n hran
a el poate
ncorporat si n compusi organici. Tritiul are un timp de njum
at
atite de
12,3 ani si dup
a transformare emite particule beta cu energia maxim
a de
18,6 keV (energia media 5,7 keV). Concentratia medie a tritiului cosmogenic n ap
a determin
a o activitate de 100-600 Bq/m3 . Dac
a presupunem
c
a n corp concentratia de hidrogen este de 10% ca si n apa de suprafata,
tritiul determin
a o activitate de 400 Bq/m3 . Aceasta determin
a o doz
a
efectiv
a de 0,012 Sv pe an.
Radionuclizii 14 C si 3 H n biosfer
a sunt n echilibru n sensul c
a rata
producerii acestora este egal
a cu rata transform
arilor radioactive suferite
de acestia. Continutul cosmogenic al 14 C n mediu s-a diluat n secolul
XIX datorit
a arderii combustibililor fosili fapt ce a cauzat o emisie de
CO2 care nu contine 14 C. n plus datorit
a testelor nucleare realizate n
aer la mijlocul secolului XX a crescut concentratia de 3 H si 14 C. Deoarece
testele nucleare n atmosfer
a au fost oprite concentratiile de 3 H si 14 C au
revenit la nivelul normal.
Radionuclizii 7 Be cu timpul de njum
at
atire de 53,4 zile si 10 B cu
6
timpul de njum
at
atire de 1; 6 10 ani sunt produsi de radiatiile cosmice
care interactioneaz
a cu azotul si oxigenul din atmosfer
a. Radionuclidul
7
Be sufer
a o transformare radioactiv
a prin captura unui electron si se
transform
a n 7 Li n 10,7% din cazuri rezultnd o particul
a gama cu
energia de 447 keV. Concentratia lui n regiunile temperate determin
a
3
3
o activitate de 3000 Bq/m n aer si 700 Bq/m n apa rurilor. Doza
echivalent
a absorbit
a este de 0,012 mSv n intestinul mare, 0,0012 mSv
n m
aduva osoas
a si 0,0057 mSv n gonade, pe an.
Radionuclidul 22 Na este produs printr-o interactie dintre argon si neutronii de energie mare produsi de radiatia cosmic
a. El are un timp de
njum
at
atire de 2,60 ani si se transform
a prin emisie de pozitroni (90%
si captura electronic
a (10%) n 22 Ne. Pozitronii emisi cu energia maxim
a
de 546 keV (energia medie de 216 keV). Toate transform
arile sunt nsotite de emisia unei cuante gama cu energia de 1,28 MeV. O mare parte
din 22 Na r
amne n atmosfer
a unde este produs, dar jum
atate din aceast
a

179
cantitate ajunge n oceane (la suprafata). Media anual
a a dozei absorbite
este de 0,01 mSv n tesuturile moi, 0,022 mSv n m
aduva rosie si 0,027
mSv la suprafata oaselor timp de un an. O serie din alti radionuclizi
(26 Al, 35 Cl, 38 Cl, 37 Cl, 31 P, 31 Si, 38 Mg, 24 Na) sunt produsi prin reactii
de spalatie cu argonul din atmosfer
a 40 Ar inclusiv cu 39 Ar (cu timpul
37
de njum
at
atire egal cu 269 ani) si Ar (cu timpul de njum
at
atire 35
zile). Deoarece energiile radiatiilor cosmice sunt mari, ele pot determina
spargerea nucleelor n mai multe moduri rezultnd aceste produse. Desi
acestea sunt detectabile n mediu, ele au inuenta foarte mic
a la doza
echivalent
a ncasat
a n organismele vii.
Neutronii termici interactioneaz
a si cu 80 Kr si se produce 82 Kr (timpul de njum
at
atire egal cu 2; 1 105 ani) si cu 84 Kr si se produce 85 Kr
(timpul de njum
at
atire 10,7 ani), ambele n cantit
ati foarte mici. Trebuie remarcat ca pentru a determina doza efectiv
a ncasat
a de organism
este necesar ca dozele echivalente s
a e nmultite mai nainte cu factori
tisulari corespunz
atori si apoi nsumate.

9.3

Radia
tia terestr
a

Multe din elementele radioactive din sol apar ca membri ai unei din
seriile radioactive ale 238 U (timpul de njum
at
atire este 4; 468 109
ani) , 235 U (timpul de njum
at
atire 7; 038 108 ani), 232 Th (timp de n10
jum
at
atire 1; 405 10 ani) si 237 Np (timp de njum
at
atire 2; 144 106
ani) . Cu exceptia neptuniului ecare din radionuclizii p
arinti ai seriilor
au origini primordiale deoarece timpul lor de njum
at
atire este de ordinul
a ei au existat din momentul
vrstei sistemului solar 4; 6 109 ani), astfel c
aparitiei acestuia. Neptuniul are un timp de njum
at
atire mult mai mic,
astfel c
a sursa primordial
a nu mai exist
a deoarece neptuniul s-a transformat practic n totalitate. Actualmente seria acestuia ncepe cu 241 Pu
si 241 Am care sunt precursori ai 237 Np. Radioizotopii 241 Pu si 241 Am
au o abundenta relativ mare deoarece 241 Pu este produs n reactoarele
nucleare prin activarea cu neutroni a 239 Pu. 241 Pu se transform
a prin
241
emisia unei particule beta n Am care prin emisa unei particule se
transform
a n 237 Np.
Exist
a asem
an
ari si diferente ntre cele patru serii radioactive. Seriile
238
U, 235 U si 232 Th au ca intermediar radioactiv radioizotopul gazos radon
si se termin
a cu un izotop stabil care este plumbul. Seria neptuniului nu

180
are ca intermediari produse gazoase si se termin
a cu izotopul stabil 209 Bi.
206
82 Pb

238
92 U

Z = 10,

A = 32

232
88 Th

Z = 8,

208
82

A = 24

235
88 Th

Z = 10,
237

Np

Pb

207
82

Pb

209

Bi

A = 28

Z = 10, A = 28
Cele mai importante elemente radioactive care se g
asesc n sol si roci
40
sunt izotopii primordiali K (timpul de njum
at
atire 1; 251 109 ani), si
232
10
Th (timpul de njum
at
atire 1; 405 10 ani) precum si 87 Rb - rubidiul
(timp de njum
at
atire 4; 9 1010 ani).
Radioizotopul 40 K contribuie cu aproximativ 40% din expunerea uman
a
datorat
a radiatei naturale. El are o abundenta izotopic
a 0,017% . El
sufer
a o transformare e prin captur
a electronic
a (10,67%) e prin emisie
de particule
(89,23%). Particulele
emise au o energie maxim
a de
1,312 MeV (cu energia medie 0,51 MeV). Captura electronic
a este urmat
a
de emisia unei cuante cu energia 1,461 keV.
Radioizotopul 87 Rb are o abundenta izotopic
a 27,84% si emite particule
cu energia maxim
a 292 keV (energia medie 79 keV). El determin
a
o doz
a efectiv
a medie de 0,14 mSv/an n tesuturile corpului.
Radioizotopi 40 K si 232 Th se g
asesc n materiale de constructii precum betoanele si c
ar
amizile. Expunerea datorat
a acestor radioizotopi
variaz
a n functie de concentratia acestora n sol si roci. Acestia determin
a asupra organismului uman o doz
a efectiv
a de 0,5 mSv/an. Totusi
valoarea dozelor efective variaz
a mult n functie de compozitia solului.
Astfel n Kerala pe coasta de vest a Indiei valoarea dozei efective este de

181
26 mSv/an, pe malul Atlanticului n Brazilia 120 mSv/an. Cea mai mare
valoare se g
aseste n Ramsar n Iran unde valoarea dozei anuale este de
450 mSv. Aceste doze mari sunt determinate de concentratia mare de
Thoriu - 232 n solurile respective.
Este interesant c
a 239 Pu (timpul de njum
at
atire este de 24300 ani)
apare ca un radioizotop natural n scoarta terestr
a datorit
a reactiei neu238
tronilor determinati de radiatia cosmic
a cu U:
1

239

9.4

U !

n +238 U !

239

Np +

239

U+

239

Pu +

Radioizotopi ncorpora
ti n organism

O parte din radioizotopii din natur

a p
atrund n organismul uman prin
ingestie (hran
a) si inhal
arii (respiratie). Acesti izotopi sunt n principal
tritiul 3 H, 14 C, potasiul 40 K , poloniul 239 Po, radonul 222 Rn, radiul 226 Ra si
thoriul 232 Th. Radioactivitatea corpului uman este de ordinul a 9000 Bq
si este datorat
a n principal de izotopii 40 K si 14 C. Despre dozele efective
determinate de carbon si tritiu am discutat n sectiunea referitoare la
radionuclizii cosmogenici. Radioizotopul 40 K produce o doz
a efectiv
a de
0,14 mSv/an la suprafata oaselor, 0,17 mSv/an n tesuturile moi si 0,27
mSv/an n m
aduva osoas
a. Acesta contribuie si la expunerea extern
a
datorit
a concentratiei din sol (12 pCi/g) si determin
a o doz
a efectiv
a de
0,12 mSv/an.
O alt
a surs
a de expunere este datorat
a inhal
arii 222 Rn. n pl
amni
radonul determin
a o doz
a efectiv
a de 1,1 mSv/an.
Expunerea prin ncorporare substantelor radioactive naturale este de
aproximativ 1,5 mSv/an. Aceast
a expunere variaz
a datorat
a conditiilor
locale. Astfel n nc
aperile slab ventilate expunerea datorat
a inhal
arii
radonului poate creste de 5 ori. n minele slab ventilate aceast
a crestere
poate ajunge la 100.

182

9.5

Expunerea radioactiv
a datorat
a procedurilor medicale

Cele mai simple exemple de proceduri medicale care implic

a o iradiere
a organismului uman sunt radiograile. Astfel la o radiograe pulmonar
a
organismul ncaseaz
a o doz
a efectiv
a de 0,1 mSv, la o radiograe dentar
a organismul ncaseaz
a o doz
a efectiv
a de 0,01 mSv. n schimb atunci
cnd se realizeaz
a o angiograe a arterelor cu ajutorul razelor X doza
efectiv
a ncasat
a de organism este de aproximativ 10 mSv. Realizarea
unei imagini a glandei tiroide cu 131 I (timp de njum
at
atire 8 zile) determin
a o doz
a efectiv
a pentru ntregul organism egal
a cu 33 mSv. n
trecut pentru a se obtine o imagine a catului se utiliza radioizotopul de
198
Au (timp de njum
at
atire de 2,7 zile) care determin
a o doz
a efectiv
a
99m
de 3,6 mSv. Acesti izotopi au fost nlocuiti n zilele noastre cu
Tc
(stare metastabil
a a 99 Tc) care are timpul de njum
at
atire de 6 ore. O
scintigram
a pentru examinarea inimii determin
a o iradiere egal
a cu 7,6
mSv.
n tomograa cu emisie de pozitroni se utilizeaz
a radioizotopul 18 F
(109,7 minute) care marcheaz
a radioactiv glucoza care este introdus
a n
corp. El se obtine prin reactia
1
1p

18
1
+18
8 O !9 F + n

Deoarece timpul de viata al izotopului 18 F este relativ mare, el poate

distribuit pe plan local dup producerea ntr-un accelerator. Emitatorii de pozitroni, 11 C (timp de njum
at
atire 20 minute), 13 N (timp de
15
at
atire 1,25 min) trebuie
njum
at
atire 10 minute) si O (timp de njum
produsi n spitalele care posed
a ciclotroane).
n practica clinic
a modern
a dintre radioizotopii de viata scurt
a este
99m
utilizat cel mai mult
Tc pentru a reduce expunerea la radiatii a pacientilor.
Cele mai mari expuneri medicale au loc atunci cnd se trateaz
a tumori. Astfel pentru o singur
a portiune din corp dozele maxime la o
singur
a iradiere pot ajunge la 100 Sv. Doza letal
a pentru ntregul organism este de 4,5 Sv. (Doza letal
a este denit
a ca doza care determin
a
moartea a 50% din persoanele expuse, n timp de 30 de zile dup ncasarea
acesteia)
Expunerea medie n Europa este de 1,9 mSv/an datorit
a utiliz
arii

183
radiatilor X n diagnosticarea bolilor si n jur de 0,05 mSv/am n alte
tratamente.
n Europa o expunere medie datorat
a substantelor radioactive n
cercet
ari si stiinta este de sub 0,01 mSv/an.

9.6

Expunerea radioactiv
a datorit
a fumatului

La prima vedere leg

atura dintre fumat si expunere nu exist
a. Plantele
210
222
de tutun preiau din sol radioizotopul Pb si din aer Rn. Acesti radioizotopi determin
a o iradiere important
a a a bronhiilor si pl
amnilor.
210
222
Izotopii Pb si Rn ajung dup
a mai multe transform
ari radioactive n
210
Po sau n izotopul stabil 206 Pb. Radioizotopii mentionati anterior au
o mare anitate pentru a se atasa aerosolilor produsi de fumat. Acesteia
ajung n bronhii si pl
amni. Valorile din literatur
a dau valoarea dozei ncasate de la 0,05 mSv la 25 mSv n timp de 25 ani atunci cnd se fumeaz
a
un pachet de tig
ari pe zi. Astfel fumatul contribuie cu cel mult 1 mSv
pe an la doza efectiv
a ncasat
a. Valorile prezentate sunt aproximative
deoarece concentratia radioizotopilor din tig
ari variaz
a foarte mult acest
lucru depinznd de solul n care a fost cultivat tutunul. Doz
a efectiv
a
datorat
a unei tig
ari variaz
a ntre 5 Sv si 40 Sv. Valori mai mari se
obtin din tutunul care se cultiv
a n solurile cu continut mare de 210 Pb si
210
Po care se g
asesc n anumite regiuni din Brazilia si Zimbabwe.

9.7

Radonul

Radonul este unul dintre produsii transform

arilor radioactive a 238 U,
232
U si Th si exist
a n diverse concentratii nn soluri si minerale. Ra220
dioizotopii
Rn care apare n seria 232 Th si 219 Rn care apare n seria
235
U au timpi de njum
at
atire foarte mici (55,6 s si respectiv 3,96 s) au
o importanta mic
a nnn raport cu radioizotopul 222 Rn care apare n seria 238 U. Radioizotopul 238 U are un timp de njum
at
atire foarte mare
(4; 468 109 ani), iar elementele care n serie apar naintea 222 Rn, 230 Th
si 226 Ra au timpi de njum
at
atire de 75380 si respectiv 1600 ani. In sol
230
Th si 226 Ra sunt n echilibru cu 238 U, astfel c
a exist
a practic o surs
a
222
perpetu
a de Rn al c
arui timp de njum
at
atire este de doar 3,82 zile.
235

184

Figura 9.3: Producerea si transform

arile suferite de radon n sol si aer.

n timp ce uraniul si prosusii intermediari sunt solizi si r

amn n sol,
radonul este un gaz nobil care migreaz
a c
atre zonele de joas
a presiune,
de exemplu locuintele. n Fig. 9.3 este prezentat procesul de producere
al radonului si de transformare a acestuia..
O dat
a ce radonul a p
atruns n locuinte, produsii s
ai care nu mai sunt
gaze, deoarece sunt nc
arcate electric se ataseaz
a de particulele de praf
care sunt inhalate de oameni. Deoarece aceste particule devin nc
arcate
electric ele se depun n pl
amni. Timpi de njum
at
atire ai produsilor
radonului sunt de ordinul minutelor si secundelor. Astfel 218 Po are timpul
de njum
at
atire de 3,11 minte, 214 Bi are timpul de njum
atatire de 19,9
218
minute, Rn are timpul de njum
at
atire de 35 ms si 214 Po are timpul de
njum
at
atire de 164 s. Acestia emit radiatii alfa care au energii cuprinse
ntre 6 MeV si 7,69 MeV. Deoarece particulele sunt particule grele ele
-si las
a ntreaga energie n pl
amni si afecteaz
a celulele acestuia. Unele
dintre celule sunt distruse complet. Organismul poate s
a tolereze aceste
pierdere prin nlocuirea celulelor moarte. O parte din celulele afectate se
pot nmulti si pot duce la cancer. Cancerul de pl
amni a fost observat
n comunit
atile umane expuse la radon (de exemplu minerii din minele
de uraniu) sau n minele foarte slab ventilate.

185

9.8
9.8.1

Dat
ari radioactive
Datarea cu carbon

Datarea cu carbon depinde de presupunerea c

a producerea 14 C datorit
a razelor cosmice si distributia sa r
amne constant
a n intervalul de
timp considerat. n general aceast
a presupunere este valabil
a cu exceptia
14
ultimilor 150 de ani cnd concentratia de C a fost perturbat
a de arderea
combustibililor fosili si testarea armelor nucleare n atmosfer
a.
Interactia radiatiei cosmice n atmosfer
a produce mari cantit
ati de
neutroni cu energi de ordinul MeV -lor. Acesti neutroni i nteractioneaz
a
14
14
cu N si formeaz
a printr-o reactie de tipul (n,p) n 99% din cazuri C
si tritiu n 1% din cazuri prin reactia (n, T). A fost stabilit c
a neutronii
care produc aceste interactii sunt produsi secundari a razelor cosmice din
atmosfer
a deoarece:
- viata neutronilor liberi este n jur de 12 minute si deci nu au un
parcurs sucient de lung din spatiu
- concentratia neutronilor creste pn
a la 10.000 m si apoi descreste
14
Carbonul C atmosferic exist
a n principal sub form
a de dioxid de
carbon care difuzeaz
a prin atmosfer
a si ajunge n echilibru cu carbonul
din p
amnt. Carbonul va ingerat de orice organism viu si va metabolizat. n timpul vietii organismului raportul izotopilor 14 C/12 C este
constant. Cnd organismul moare cantitatea de 14 C descreste datorit
a
dezintegr
arii (timpul de njum
at
atire este 5700 ani). Atunci m
asurarea
activit
atii poate utilizat
a pentru a xa data mortii unui organism. Astfel materialele organice pot datate pn
a la 50.000 ani.
Acuratetea dat
arilor radioactive cu carbon este inuentat
a de activitatea uman
a, n principiu prin arderea combustibililor fosili. Prin aceast
a
14
ardere n atmosfer
a este eliberat CO2 s
ar
acit n C datorit
a dezintegr
arii
acestuia n materia organic
a care este ars
a. Acestea are ca efect o diluare a 14 C n probele recente cu aproximativ 2% n comparatie cu cele din
1850.
Deoarece 14 C este mai greu dect 12 C concentratia sa este mai mare n
oceane. Concentratia de carbon 14 C n plante terestre rezultat
a prin fotosinteza carbonului atmosferic este mai mic
a cu 4% dect n aer. n cazul
scoicilor concentratia 14 C este mai mare cu 5% dect n cazul plantelor.

186

9.8.2

Datarea cu ajutorul radionuclizilor primordiali

Pentru intervale de timp de ordinul milioanelor de ani au fost dezvoltate metode de datare bazate pe transform
arile radioactive a elementelor din crusta p
amntului. Pentru aceasta sunt importante urm
atoarele transform
ari radioactive:
238

U T1=2 = 4; 47

232

Th T1=2 = 14

230

109 ani !208 Pb

Th T1=2 = 8

104 ani !206 Pb

Rb T1=2 = 48

109 ani !87 Sr

K T1=2 = 1; 28

109 ani !40 Ar

87

40

109 ani !206 Pb

Vrsta unei roci poate determinat

a prin m
asurarea relativ
a a concentratiei p
arintelui radioactiv primordial raportat la concentratia produsului nal transform
arii. De exemplu cu ct cantitatea de 206 Pb este
mai mare relativ la 238 U n prob
a cu ct vrstei probei este mai mare.
236
Transformare U este echivalent
a cu relatia
238

U !206 Pb + 8 + 6

Timpii determinati prin aceast

a metod
a este n concordanta cu cei
determinati din dat
arile geologice.

9.8.3

Datarea potasiu - argon

amnt, n minerale argiloase,

Potasiul se g
ase te n abunden a pe P
mic
a, minerale de origine vulcanic
a etc. Exist
a trei izotopi ai potasiului,
39
izotopul K, n propor ie de 92,23%, izotopul 41 K n propor ie de 6,73%
si izotopul 40 K n propor ie de 0,0118%. Primi doi izotopi sunt stabili n
timp ce izotopul 40 K are un timp de njum
at
atire este 1; 251 109 ani si
poate suferi dou
a transform
ari: Prima este o emisie beta minus
40

K !40 Ca +

+ e n 89% cazuri

187
iar a doua este captura electronic
a:
40

K + e !40 Ar +

n 11% cazuri

Calciul si Argonul sunt izotopi stabili si se g

asesc n natura ntro proportie bine determinat
a. Calciul se g
aseste n cantit
ati mari n
natur
a astfel c
a este foarte dicil s
a se determine cantitatea generat
a de
40
40
descompunerea K. Izotopul Ag este stabil si se g
aseste n natur
a n
proportie de 99,6% iar izotopul 36 Ar n proportie de 0,337% . Dac
a se
36
40
40
m
asoar
a un raport Ar/ Ar mai mic dect cel normal, excesul de Ar
poate atribuit transform
arii izotopului 40 K.
Aceast
a metod
a este utilizat cu succes la datarea probelor mai vechi
de 2 milioane de ani. Rocile vulcanice care ncorporeaz
a fosilele sunt surse
40
ideale, deoarece lava lichid
a nu contine Ar. Dup
a ce lava se r
aceste 40 Ar
produs prin transformarea radioizotopului 40 K nu mai poate p
ar
asi roca.
40
Num
arul de atomi de Ar din interiorul roci este o m
asur
a direct
a a
timpului necesar producerii lor.
Pentru a utiliza aceast
a metod
a prima dat
a este necesar s
a se elimine argonul de la suprafata probe. Acest lucru se petrece prin nc
alzirea
probei la 750 F timp de 12-48 ore. Apoi proba este nc
alzit la 1200
C pentru a topi roca si a elibera 40 Ar. Aceasta este absorbit n c
arbune poros aat la 40 C si num
arul de atomi din acest izotop este
determinat prin spectroscopie atomic
a de mas
a.
Metoda potasiu - argon necesit
a o m
asur
atoare separat
a a num
arului
de atomi de 40 K, pentru a se putea raporta la num
arul de atomi de
40
Ar. Pentru aceasta se consider
a o prob
a separat
a pentru a se analiza
40
radiatia gama emis
a de K. Din m
asurarea intensit
atii radiatiei gama
se determin
a num
arul de atomi de 40 K. Raportul dinte atomi de 40 Ar si
40
K permite determinarea vrstei rocilor respective, adic
a a momentul
eruptiei vulcanului.

9.8.4

Datarea cu Thoriu 230

Aceast
a metod
a este utilizat
a pentru a determina vrsta sedimentelor
depuse pe fundul oceanelor. Izotopul 230 Th este format n continuu n apa
de mare prin transformarea 238 U. El se depune preferential n sedimente
n timp ce uraniul r
amne n apa de mare. Radioactivitatea sa scade
n principal datorit
a timpului s
au de njum
at
atire (73380 ani). 230 Th se

188
transform
a radioactiv n 226 Ra care are timpul de njum
at
aatire de 1600
ani. M
asurnd cantitatea de Radiu prin tehnici spectroscopice de mas
a
se poate determina cantitatea de thoriu din care acesta provine. Metoda
poate folosit
a numai pentru sedimente depuse n conditii neperturbate.
Aceast
a restrictie poate surmontat
a prin m
asurarea activit
atii 231 Pa
(timpul de njum
at
atire este 38800 ani) care este un produs al transform
arilor suferite de 235 U care se depoziteaz
a n sedimente mpreun
a cu
230
231
toriul. Astfel raportul dintre activitatea
Th si
Pa permite determinarea vrstei sedimentului.