Universitatea Nicolae Titulescu, Bucureti, 2015

Facultatea de Drept
An I, ID, Grupa 1
Student Rou Cristina-Ancua

DREPT ROMAN. TEORIA OBLIGAIILOR

-

REFERAT -

Succesiunea legal de la Legea celor XII Table la Digestele din dreptul

praetorian

CUPRINS
1. Noiune
2. Tipuri de succesiuni, evoluie i importan
3. Principii fundamentale ale succesiunii
4. Succesiunea legal reglementat de dreptul civil
5. Succesiunea legal reglementat de dreptul pretorian
6. Succesiunea legal reglementat de dreptul imperial
7. Concluzie
8. Bibliografie

1. Noiune
Pornind

de la noiunea de hereditas care reprezint o transmisiune a

patrimoniului ce a aparinut unei persoane care a murit, succesorilor si, trebuie subliniat
faptul c succesiunea, n general, nseamn continuarea unei situaii juridice a unei
persoane de ctre alt persoan.
2. Tipuri de succesiuni, evoluie i importan
n vechiul drept roman, succesiunea nu implica principiul continuitii persoanei
defunctului, considerndu-se c dreptul de proprietate asupra unor bunuri se stinge odat
cu moartea titularului acelui drept. Se susinea c motenitorul dobndete un nou drept
de proprietate putere, iar n acest sens putem invoca i terminologia cuvntului heres,
care vine de la herus, care are nelesul de stpn. Termenii de succesiune i de

succesor apar mai trziu, n momentul n care romanii au admis principiul continuitii
persoanei defunctului.1
n evoluia dreptului roman se cunosc trei sisteme sucesorale :
motenirea ab intestat(conform legii);
motenirea testamentar;
motenirea deferit contra testamentului, care este, de fapt, o variant a motenirii
testamentare.
Motenirea ab intestat este cea mai veche. i are originea n epoca prestatal, n
epoca gentilic, cci, potrivit obiceiurilor nejuridice romane, membrii ginii se moteneau
reciproc, sistem ce a lsat urme vizibile, adnci chiar, i dup fondarea statului i dup
apariia dreptului.

3. Principii fundamentale ale succesiunii

Dreptul succesoral roman a fost guvernat de dou tendine: decderea
formalismului i ocrotirea rudeniei de snge.
n primul rnd, dreptul succesoral era nconjurat de forme solemne, extrem de
rigide, dovad c primul testament roman a mbrcat forma unei legi votat de adunarea
poporului.
Treptat, i n domeniul succesoral a nceput s-i fac loc principiul autonomiei
de voin.
Dup reforme succesive, n dreptul roman evoluat,bunurile puteau fi transmise
pentru cauz de moarte prinsimpla manifestare de voin.
n al doilea rnd, nc de la materia persoanelor tim c numai agnaii (rudele
civile) se bucurau de vocaie succesoral, pe cnd cognaii care nu erau n acelai timp i
agnai, nu veneau la succesiune conform Legii celor XII Table. Cu timpul,odat cu
transformrile succesive care au intervenit n organizarea familiei romane, se constat o
nou orientare a factorilor care legiferau, n primul rnd a pretorului, n sensul ocrotirii
rudeniei de snge. De abia n vremea lui Justinian, rudenia de snge (cognaiunea) devine
unicul temei al vocaiei succesorale.2

1
2

Drept roman, Joandrea Moga Petru Dan, Suport de curs Universitatea Hyperion pag.9
Drept roman, Joandrea Moga Petru Dan, Suport de curs Universitatea Hyperion pag.10

4. Succesiunea legal reglementat de dreptul civil

In conformitate cu Legea celor XII Table, mostenitorii erau impartiti in mai multe
clase (ordines) chemate la succesiune in urmatoarea ordine:
Clasa I era constituit din toi cei care, aflndu-se sub puterea efului de familie
(pater familias), deveneau la moartea acestuia independeni (sui iuris): fiii, fiicele, sotia
sa daca fusese casatorita cum manu si nepotii ai caror parinti decedati ramasesera pana in
momentul decesului, in puterea capului de familie. Nu intrau in aceasta categorie copiii
emancipai sau care fuseser dai in adoptiune unei alte persoane, deoarece in momentul
mortii capului de familie, nu se mai gaseau sub puterea acestuia.
Aceste persoane se numesc heredes sui cei ce mostenesc prin ei insisi. Ei
dobandeau de altfel, averea realizata in comun cu pater familias.
Impartirea mostenirii se facea pe cap (per capita), daca toti erezii sunt de gradul I.
Astfel, daca defunctul lasa trei fii, fiecare lua o treime din mostenire, deoarece toti sunt
rude de gradul I cu defunctul. Daca mostenitorii din aceasta clasa sunt de grade diferite,
succesiunea se va imparti pe tulpini (in stirpes); de pilda, daca defunctul lasa un fiu si doi
nepoti dintr-un alt fiu, care a decedat, patrimoniul se imparte in doua: o jumatate va lua
fiul in viata, iar cealalta jumatate la cei doi nepoti, care o vor imparti in mod egal.
Clasa aIIa - n lipsa mostenitorilor din prima clasa, cunoscuti sub numele de
agnati privilegiati, deoarece erau primele rude civile chemate la mostenire, urmau rudele
agnatice colaterale (agnati). Legea celor XII Table prevedea ca mostenirea se cuvenea
celui mai apropiat agnat (agnatus proximus familiam habeo). Exemplu: daca defunctul
avea un frate in viata si doi nepoti nascuti dintr-un alt frate predecedat, succesiunea
revenea fratelui in viata, deoarece era ruda civila de gradul ii cu decedatul, pe cand
nepotii de frate, rude de gradul III.
Daca erau mai multi agnati colaterali de acelasi grad, succesiunea era impartita pe
capete (exemplu: doi frati).
Clasa a III a

- Legea celor XII Table nu admitea devolutia in cadrul clasei

agnatilor. Daca cel mai apropiat refuza mostenirea, aceasta nu trecea la agnatul urmator,
ci revenea clasei urmatoare de mostenitori: gentililor (gentiles) -

a treia clasa de

mostenitori si mostenirea le revenea in bloc. In fapt, era vorba de reintoarcerea

patrimoniului privat la comunitatea gentilica din care a derivat initial. Aceasta ordine
succesorala a dainuit pana la Cicero (106-43 i.e.n.) Si exista si in primul secol al erei
noastre, cazand insa in desuietudine pe vremea lui Gaius 161 e.n
3

5. Succesiunea legal reglementat de dreptul pretorian

Dreptul pretorian este definit, ntr-un text celebru cuprins n Digeste, astfel:
dreptul pretorian este acela care a fost stabilit de pretor pentru a veni n ajutorul dreptului
civil, pentru a-l completa i mbunti conform binelui public.3
Modul de reglementare a mostenirii n Legea celor XII Table, treptat a devenit
necorespunzator, intruct nu tinea seama de rudenia cognatica, excluznd de la
succesiune pe copiii emancipati si pe celelalte rude de sange (cognati). Pentru a inltura
aceste neajunsuri ale dreptului civil, spre finele Republicii pretorul a stabilit noi reguli in
rudenia succesorala, reglementare cunoscuta sub numele de succesiune pretoriana
(bonorum possessio), adica o simpla posesiune de bunuri in comparatie cu mostenirea
civila, numita hereditas, stabilind urmatoarele clase de mostenitori:
A) in prima clasa intrau descendentii (liberi), atat cei care se aflau in puterea
defunctului, cat si cei emancipati sau dati in adoptiune, cu conditia ca acestia din urma sa
nu se mai gaseasca in familia adoptiva;
B) in lipsa de descendenti, pretorul chema la succesiune agnatii colaterali pe care
si dreptul civil ii chema la mostenire fiind considerati legitimi;
C) in lipsa de mostenitori din primele doua clase, pretorul chema la succesiune
rudele de sange (cognate) pana la al saselea sau chiar al saptelea grad;
D) in lipsa oricaror mostenitori, pretorul acorda mostenirea sotiei sau sotului
supravietuitor (vir et uxor). Aceasta ca urmare a generalizarii casatoriei sine manu, cand
femeia din punct de vedere juridic ramanea in familia ei de origine, nedevenind ruda cu
barbatul pentru a-l mosteni pe acesta, situatie ce se realiza numai in cadrul casatoriei cum
manu.
Din acest motiv, pretorul a creat o noua clasa de mostenitori in care a integrat atat
pe sotia supravietuitoare, cat si pe sotul supravietuitor, deoarece si sotia casatorita sine
manu putea avea avere proprie si decedand anterior barbatului, se putea pune
eventualitatea succesiunii sotului la patrimoniul sotiei.
Existau situatii cand normele dreptului pretorian intrau in contradictie cu cele ale
dreptului civil. 4

Drept roman, Joandrea Moga Petru Dan, Suport de curs Universitatea Hyperion pag.11

6. Succesiunea legal reglementat de dreptul imperial

Dreptul imperial a continuat reformele dreptului pretorian stabilind in jurul anului

178 un drept reciproc de mostenire intre mama si copii, constituind un pas inainte in
recunoasterea cognatiunii ca fundament al dreptului succsoral.
In timpul imparatului Iustinian, prin novelele 118 si 127 din anii 544 si 548, se
pun bazele unui drept succesoral intemeiat exclusiv pe principiul cognatiunii, abrogand
definitiv sistemul vechiului drept civil, cazut mai demult in desuetudine. Aceste reguli sau extins in dreptul feudal si dreptul burghez, stabilindu-se clasele de mostenitori in felul
urmator:
- descendentii. Daca sunt de acelasi grad, impartirea se face pe capete (per capita).
Exemplu copiii, rude de gradul I fata de defunct, vor imparti mostenirea in parti egale.
Daca descendentii sunt de grade diferite de rudenie, impartirea se face pe tulpini (in
stirpes), cum este cazul in care nepotii vin la mostenirea tatalui lor precedat si apoi pe
capete.
- a doua clasa cuprinde pe ascendentii si pe fratii si surorile bune, precum si pe copiii lor.
Daca sunt numai ascendenti, ascendentul mai apropiat in grad exclude de la mostenire pe
cel mai indepartat, fara sa se deosebeasca intre ascendentii din partea mamei sau a tatalui.
De pilda, daca in urma defunctului a ramas mama sa si doi bunici, unul din partea mamei
si celalalt din partea tatalui, succesiunea revine mamei ca fiind mai apropiata in grad
decat ceilalti ascendenti. Daca raman numai frati si surori, mostenirea se imparte intre ei
pe capete. In cazul in care la succesiune vin atat ascendentii cat si fratii si surorile,
succesiunea se imparte tot pe capete intre ascendenti si frati si surori. In ambele situatii,

De exemplu, Maximus are doi copii, pe unul il emancipeaza, iar celalalt ramane mai departe in
puterea sa. Maximus moare. Dupa dreptul civil, singurul mostenitor era copilul de sub putere si care acum
devine independent (sui iuris), iar dupa dreptul pretorian, la succesiunea tatalui are drept si copilul
emancipat. La inceput, a avut castig copilul ramas in puterea tatalui, succesor in conformitate cu regulile
vechiului drept civil dar treptat normele mai echitabile ale dreptului pretorian s-au impus in dauna celor
dintai, astfel ca succesiunea pretoriana devine succesiunea de drept comun cu deplina eficacitate. Nefiind
mostenitor civil, mostenitorul pretorian este numai asimilat (loco heredis) cu cel civil si de aceea nu obtine
proprietatea civila (quiritara) asupra bunurilor mostenite, ci numai pe cea pretoriana, iar actiunile
succesorale ce-i reveneau in folosul lui sau care erau pornite impotriva lui, in calitate de mostenitor, nu erau
actiuni civile ci pretoriene, cu fictiunea calitatii de mostenitor civil (fictio se herede). In fapt, aceasta pozitie
juridica nu-i prejudicia cu nimic situatia de mostenitor, iar asimilarea succesorului pretorian cu cel legitim a
familiarizat opinia publica cu noua institutie.

copiii fratilor si surorilor predecedate dobandesc partea lor de mostenire pe tulpini (per
stirpes).5
- a treia clasa cuprinde pe fratii si surorile din acelasi tata sau din aceeasi mama si
descendentii lor;
- ultima clasa (a patra) cuprinde pe colaterali. Iustinian nu a precizat pana unde se extinde
vocatia colateralilor. Dupa dreptul pretorian, existau sase sau chiar sapte grade de
rudenie. Sotul sau sotia supravietuitoare nu intrau in clasele sus-mentionate, dar Iustinian
a mentinut dispozitia din dreptul pretorian, conform careia sotul sau sotia puteau fi
chemati la mostenire in lipsa celorlalti mostenitori legali. Aceasta solutie inechitabila a
fost atenuata in favoarea vaduvei sarace. Novelele 53 si 117 ii acorda in concurenta, cu
mostenitorul barbatului, o parte din succesiune, a carei intindere varia in raport de gradul
de rudenie al celor chemati la mostenirea sotului, dar care nu putea depasi din
patrimoniul succesoral.6
Finaliznd cu precizarea c succesiunea legal este cel mai natural mod de
transmitere a patrimoniului unei personae, indiferent dac este reglementat n Legea
celor XII Table, dreptul praetorian sau dreptul imperial.

BIBLIOGRAFIE
1. Emil Molcu, Drept roman, , ed. Universul Juridic, 2007;
2. Joandrea Moga Petru Dan Drept roman, Suport de curs Universitatea
Hyperion;
3. tefan Coco Drept roman, Izvoare, Procedura, Persoane, Drepturi reale ,
Succesiuni, Obligatii, ed. Pro Universitaria, 2008;

Drept roman , Izvoare , Procedura , Persoane , Drepturi reale , Succesiuni , Obligatii, tefan Coco, ed.
Pro Universitaria, 2008.

Emil Molcu, Drept roman, ed. Universul Juridic, 2007.