roiect de finantare a unei centrale de cogenerare pe baza

mecanismelor flexibile elaborate prin Protocolul de la Kyoto proiect de diploma

NIVERSITATEA
POLITEHNICA
BUCURESTI
g3k4kp
FACULTATEA
DE
ENRGETICA
CATEDRA DE CENTRALE ELECTRICE SI ENERGETICA INDUSTRIALA
Forma de invatamant: Ingineri zi
Sectia: Energetica Industriala
Proiect de finantare a unei centrale de cogenerare pe baza mecanismelor flexibile elaborate prin Protocolul de la Kyoto
-Proiect de diplomaCUPRINS
Capitolul 1
Notiuni generale privind avantajele unei centrale de cogenerare raportate la producerea separata e energiei electrice si
termice
Cogenerarea reprezinta producerea simultana a energiei electrice si a caldurii, utilizand aceleasi instalatii energetice si
aceeasi sursa de combustibil. Cogenerarea prezinta avantaje tehnice si economice. Cel mai important avantaj este
economia
de
combustibil
primar.
Economia
de
combustibil
primar
Producerea in cogenerare a energiei electrice si termice in instalatii de cogenerare este considerabil mai eficienta decat
producerea acelorasi cantitati separat. Producerea exclusiva a energiei electrice in cel mai performant ciclu (cel combinat
gaze-abur) se poate face cu un randament maxim de 50%. Producerea exclusiva a caldurii in centralele termice cu cazanele
cele mai performante se face cu randamente maxime de 90%. Ca urmare randamentul global de producere a celor doua
forme de energie poate atinge maximum 70%. Fata de producerea separata, cogenerarea poate aduce un randament global
de
peste
80%.
De asemenea se reduce apelul la rezervele de combustibil, conform principiului verificat practic ca de multe ori este mai
usor
sa
economisesti
energia
decat
sa
procuri
combustibilul
necesar
producerii
ei.
La aceste avantaje se adauga si cele care rezulta din concentrarea investitiilor si a exploatarii si cele legate de posibilitatea
folosirii unor combustibili inferiori, care se pot arde concentrat in cantitati mari, in cazanele din CET.
Analitic, economia de combustibil ?B realizata prin producerea combinata a energiei electrice si a caldurii in CET, fata de
producerea
lor
separata
in
CTE
si
respectiv
CT,
este
exprimata
de
relatia:
?B=Bs
Bt
;
(1)
unde:
Bs este consumul de combustibil in cazul producerii separate a caldurii si energiei electrice;
Bt
consumul
de
combustibil
in
cogenerare.
Valorile se pot referi la diverse perioade de timp.In general perioada de referinta este un an. Stabilirea economiei de
combustibil ?B are la baza ipoteza egalitatii energiei electrice si a cantitatii de caldura, primita de consumatori; se tine
seama de randamentul producerii lor, cat si de cel al transportului si distributiei (pierderile care apar la transport) pana la
punctul de consum.
Reducerea
emisiilor
Orice reducere a consumului de combustibil primar duce la scaderea emisiilor de poluanti in atmosfera , ca urmare a
reducerii consumului de combustibil; tot ca urmare a reducerii consumului de combustibil, se reduce poluarea determinata
de
activitatile
de
extractie,
transport
si
manipulare
a
combustibilului.
In prezent cogenerarea diminueaza cu aproximativ 350 milioane tone emisiile de dioxid de carbon in Europa si reduce
consumul de resurse cu 1200 PJ/an, fiind considerata o solutie de baza privind reducerea emisiilor poluante si a impactului
global asupra mediului. De aici ideea ca extinderea cogenerarii poate fi un mijloc de reducere a poluarii si mai ales a
emisiilor de CO2 pentru care prin Protocolul de la Kyoto cele mai multe state si-au asumat obiective de reducere
progresiva pana in 2012.
Siguranta
in
alimentarea
cu
energie.
In unele zone urbane, sarcina termica coexista cu un necesar de energie electrica, pe care cogenerarea il poate acoperi
local.Astfel se evita pierderile cauzate de transportul energiei electrice prin reteaua nationala pana la locul de consum. Ca
atare , cogenerarea poate merge alaturi cu conceptul de producere distribuita a energiei electrice.
Dezavantajele cogenerarii fata de producerea separata
Dependenta
calitativa
si
cantitativa
reciproca
a
celor
doua
forme
de
energie.
Aceasta
este
influentata
de:
tipul,
structura
si
variatia
simultana
in
timp
a
formelor
de
energie
produse
simultan;
- tipul si caracteristicile din punct de vedere ale tehnologiei de cogenerare folosita, din punct de vedere al performantelor lor
energetice
si
al
dependentei
intre
productia
de
energie
electrica
si
cea
de
caldura;
- modul de dimensionare a capacitatii nominale a instalatiilor propriu-zise de cogenerare: problemele minimului tehnic al
instalatiilor
utilizate
fata
de
cererile
minime
de
energie
ale
cosumatorilor.
- valoarea absoluta mai mare a investitiei initiale, fata de investitia numai intr-o centrala termica pentru alimentarea cu
caldura;
- dependenta eficientei tehnice si economice a solutiei de performantele tehnico-economice ale sistemului de transport si
distributie a caldurii
De introdus schema din oferta Victoria pentru clarficarea cifrelor si a textului

Capitolul 2
Descrierea mecanismelor flexibile elaborate prin Protocolul de la Kyoto
2.1. Elemente generale privitoare la Protocolul de la Kyoto
Ca urmare a sesizarilor privind schimbarile climatice, in 1988, Programul de Mediu al Natiunilor Unite (United
Nations Environmental Program - UNEP) si Organizatia Meteorologica Mondiala (World Meteorological
Organisation - WMO) au infiintat in comun Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice
(Intergovernmental Panel on Climate Change - IPCC), cu scopul de a evalua toate informatiile stiintifice
disponibile despre schimbarile climatice, impactul socio-economic al schimbarilor climatice si potentialele
strategii de reactie.
Ca raspuns la activitatile IPCC, in 1992, la Earth Summit din Rio de Janeiro, 154 de state au adoptat
Conventia Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice (UNFCCC). Conventia furnizeaza un cadru legal
international si un set de principii acceptabile pentru aproape toate tarile implicate. Conventia recunoaste
fenomenul schimbarilor climatice ca fiind o problema serioasa si asigura statele in curs de dezvoltare ca, in
prezent, abordarea acestui fenomen este responsabilitatea , in principal, a tarilor industrializate.
UNFCCC a intrat in vigoare in martie 1994. Statutul sau de Conventie Cadru inseamna ca pot fi adaugate
protocoluri pentru a specifica obiectivele de reducere sau anumite masuri de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de sera.
In urma negocierilor de la Rio, din 1992, au fost constituite doua grupuri de tari in jurul carora s-au polarizat
actiunile privind Schimbarile Climatice:
- 35 tari din Anexa I (24 tari OECD, plus 11 tari din fosta Uniune Sovietica si Estul Europei - tari cu economie
in tranzitie);
- 132 tari din Non-Anexa I (tari in curs de dezvoltare)
UNFCCC este bazata pe patru principii fundamentale:
1. echitatea -; modul echitabil de distribuire intre state a sarcinii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de
sera, avand in vedere ca, pana in prezent, emisiile au provenit in special din tarile industrializate din Europa
si America de Nord;
2. actiunea precautionara -; climatologia se bazeaza pe prognoze ce presupun anumite nivele de
incertitudine. Partile trebuie sa actioneze acum pentru a proteja clima si nu trebuie sa astepte pana la
obtinerea unor dovezi stiintifice absolute asupra impactului exact al schimbarilor climatice;
3. eficienta -; politicile si masurile de abordare a schimbarilor climatice trebuie sa fie eficiente din punct de
vedere al costului, pentru a asigura beneficii globale la cele mai mici costuri posibile;
4. dezvoltarea durabila -; definita ca dezvoltarea ce satisface toate necesitatile prezentului fara a pune in
pericol capacitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor
Conventia
presupune
angajamentul
tuturor
Partilor:
- sa dezvolte, sa actualizeze periodic, sa publice si sa puna la dispozitie Conferintei Partilor inventare nationale de surse si
bazine
de
absortie
a
emisiilor
de
gaze
cu
efect
de
sera
- sa formuleze, sa implementeze, sa publice si sa actualizeze regulat programele nationale si regionale de masuri de
limitare a schimbarilor climatice si de facilitare a adaptarii corespunzatoare la schimbarile climatice, inclusiv transferul de
tehnologii,
practici
si
procese
,
educatie,
instruire
si
constientizare
publica
- sa coopereze in pregatirea pentru adaptarea la impactul schimbarilor schimbarilor climatice; sa dezvolte si sa elaboreze
planuri integrate adecvate pentru managementul zonelor de coasta, al resurselor de apa si al agriculturii si pentru protectia
si reabilitarea zonelor afectate de seceta si desertificare, in special in Africa, precum si a zonelor afectate de inundatii
- sa transmita Conferintei Partilor infromatii privind implementarea.
Protocolul de la Kyoto a fost adoptat formal in cadrul Sesiunii a-III-a a Conferintei Partilor (COP-3) la 11 Decembrie 1997.
Protocolul va intra in vigoare 90 zile dupa ratificarea de catre cel putin 55% din tari, care trebuie sa reprezinte cel putin 55%
din totalul emisiilor aferente Anexei I. Principala realizare a acestui Protocol este stabilirea unor constrangeri privind emisiile
de
gaze
cu
efect
de
sera
ale
tarilor
industrializate.
Tabelul 2.1. prezinta valorile emisiilor de referinta de la care s-a plecat in stabilirea reducerilor aferente fiecarei regiuni
semnatare. De asemenea, in tabel au fost introduse si valorile estimate ale emisiilor de gaze cu efect de sera in lipsa
functionarii Protocolului (conform WEO, 2000). Dupa cum se observa, cel mai mare decalaj intre valoarea tinta si cea
estimata se inregistreaza pentru America de Nord. Un caz special este Rusia care, alaturi de Ucraina si tarile est-europene,
va atinge un nivel mult mai scazut decat cel impus prin Protocol.
Tabelul
2.1.
Cerintele de reduceri de emisii si estimarile cantitatilor de emisii
Regiune Emisii CO2 referinta aMt CO2 i Emisii reduse, % fata de referinta cf. Kyoto Emisii -tinta 2010
aMt
CO2
i
Emisii
estimate
de
WEO
2010
aMt
CO2
i
Decalaj
estimari
fata
de
tinta
(%)
America
de
Nord
5
301
93,1
4
935
6
817
+38,1
Europa
de
Vest
3
961
92,5
3
664
4
295
+17,2
Pacific
1
350
96,8
1
307
1
625
+24,3
Rusia
2
357
100
2
357
1
449
-38,5
Ucraina
si
Europa
de
Est
1
188
96,8
1
150
750
-34,8
Total global 14 158 94,7 13 413 14 936 11,4

Din datele prezentate, rezulta ca este foarte greu sa se realizeze cerintele impuse fara o colaborare intre
parti. Pornind de la aceasta situatie, Protocolul de la Kyoto stipuleaza in articolul 6 ca orice parte inclusa in
Anexa 1 a Conventiei poate transfera catre, sau achizitiona de la, oricare alta parte unitati de reducere a
emisiilor rezultate din proiecte ce au ca scop evitarea emisiilor de gaze cu efect de sera. Protocolul a introdus
mai multe instrumente capabile sa minimizeze costurile atingerii tintelor de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de sera. Acestea sunt: Comertul cu emisii (Emissions Trading - ET), Mecanisme de dezvoltare curata
(Clean Development Mechanism - CDM) si Proiecte bazate pe implementarea comuna (Joint Implementation JI).
2.2. Mecanismele de reducere a emisiilor de CO2 descrise de Protocolul de la Kyoto.
In timpul celei de a VII-a Sesiuni a Conferintei Partilor (COP-7) de la Marrakesh (29 Octombrie-10 Noiembrie 2001), SUA au
anuntat ca nu vor ratifica Protocolul. Grupul Umbrela (Rusia, Japonia, Austria, Canada, Noua Zeelanda, Norvegia, Islanda
si Ucraina) intentioneaza sa-l ratifice. Acordul de la Marrakesh reprezinta un progres in ceea ce priveste procesul de
negociere, deoarece au fost clar definite instrumentele de functionare a Protocolului (ET, CDM si JI). Strategii din tarile
Anexei I trebuie sa decida cati bani trebuie sa se investeasca si care dintre mecanismele Protocolului este mai eficient.
Mecanismele CDM si JI permit transferul de tehnologie catre Rusia si unele tari in curs de dezvoltare in vederea realizarii
obiectivelor Protocolului de la Kyoto cu costuri minime. In cadrul lucrarilor de la reuniunea COP-7, a fost stabilit principiul
suplimentaritatii, prin care tarilor industrializate le revine responsabilitatea de a-si reduce emisiile de gaze cu efect de sera
prin mijloace locale, folosirea mecanismelor flexibile urmand sa se faca doar pentru pentru o parte din aceste emisii.
JI si CDM sunt mecanisme bazate pe proiecte si permit tranzactionarea emisiilor de gaze cu efect de sera care ar aparea in
cazul in care proiectele nu ar fi implementate. Aceste proiecte trebuie sa se concretizeze in beneficii cuantificabile pe termen
lung, in cadrul eforturilor contra schimbarilor climatice.
Un proiect de tip JI reprezinta un program de transfer de tehnologie, prin care se doreste reducerea emisiilor de gaze cu
efect de sera aferente realizarii unui anumit produs. Proiectele de tip JI pot sa fie implementate in tari in tranzitie (tari din
Anexa I a UNFCCC). Aceasta implica cel putin doua tari care sa fi acceptat tintele de reduceri de emisii. Reducerile
provenite dintr-un proiect JI se numesc unitati de reducere de emisii (ERU) si provin din tara in care proiectul se
implementeaza (tara gazda). Rezultatele implementarii unui proiect JI sunt reprezentate de transferul de unitati ERU de la o
tara la alta, suma emisiilor celor doua tari ramanand constanta. Datorita acestui fapt, proiectele de acest tip sunt supuse
unei
proceduri
de
control
mai
putin
stricta,
in
conformitate
cu
acordul
de
la
Marrakech.
Protocolul de la Kyoto a stabilit ca proiectele de tip CDM sa fie realizate in tari in curs de dezvoltare (tari din Non-Anexa I
care au tinte stabilite privind emisiile de gaze cu efect de sera). Tarile din cadrul Anexei I pot folosi credite CDM pentru a-si
mari emisiile de CO2 pe perioada in care se realizeaza proiectul. Implementarea proiectelor CDM este supervizata de
conducerea
UNFCCC,
care
este
abilitata
sa
ofere
certificate
de
credite
CDM
(CER).
Desi tarile semnatare ale Protocolului de la Kyoto sunt responsabile de atingerea obiectivelor propuse, ar fi de asteptat ca
sectorul privat sa fie cel care sa accelereze folosirea acestor mecanisme. Pana in momentul de fata, sectorul privat a fost
reticent fata de aceste mecanisme, din cauza incertitudinii legate de ratificarea Protocolului. Cei mai importanti factori care
au condus la reticentele sectorului privat au fost riscurile asociate unei implementari prea timpurii a proiectelor de tip JI sau
CDM si lipsa de capacitate a institutiilor din potentialele tari gazda de a analizaa si aproba aceste proiecte. In plus, atat timp
cat companiile private nu fac obiectul unor discutii privind reducerea emisiilor proprii de gaze cu efect de sera, este probabil
ca angajamentul companiilor private sa ramana destul de modest. De mentionat faptul ca, in SUA, mari corporatii industriale
americane au semnat o intelegere numita Carbon Down, Profit Up prin care se angajeaza sa promoveze tehnologii care sa
asigure
reducerea
emisiilor
de
gaze
cu
efect
de
sera.
Romania a fost prima tara cuprinsa in Anexa I a Conventiei care a ratificat prin Legea nr 3/2001 acest Protocol, obligandu-se
astfel la o reducere de 8% in perioada 2008-2012, fata de anul de baza 1989, in vederea armonizarii cu masurile Uniunii
Europene
de
reducere
cu
acelasi
procent.
Prin HG nr.1275/1996, s-a infiintat Comisia Nationala pentru Schimbari Climatice, organism interministerial, a carui activitate
este coordonata de MMGA, cu scopul de a promova masuri si actiuni necesare aplicarii unitare pe teritoriul Romaniei a
obiectivelor si prevederilor Conventiei Cadru.
2.3.
Modelul
matematic
care
sta
la
baza
pietei
de
emisii
de
CO2
In cazul in care avem de studiat un sistem infinit mare, este indicat sa se foloseasca o analiza marginala. Aceasta consta in
evaluarea impactului adaugarii/eliminarii unei unitati fundamentale la sistemul studiat. Mediul inconjurator poate fi considerat
un sistem infinit mare. Este practic imposibil de determinat care este impactul total al tuturor emisiilor dintr-o regiune, dar
este posibil sa se calculeze costul reducerii emisiilor pentru fiecare sursa luata independent.
Curbele de reducere marginala (Marginal Abatement Curves - MAC) reprezinta un model matematic, bazat pe analiza de
costuri marginale, folosit pentru studierea costului reducerilor emisiilor de CO2. Acest model poate evidentia beneficiile
pietei
de
emisii,
in
conditiile
trasate
de
Protocolul
de
la
Kyoto.
Preturile-umbra reprezinta un rezultat al analizei de costuri marginale, luand in considerare o constrangere privind emisiile
de CO2, intr-o regiune R, pe o perioada de timp T. Un exemplu de astfel de constrangere poate fi o reducere de 10%, care
trebuie realizata in 5 ani. Pretul-umbra indica un cost pentru reducerea ultimei tone de emisii CO2 in vederea indeplinirii
constrangerii. O curba a costurilor marginale a reducerii emisiilor este reprezentarea grafica a preturilor-umbra care
corespund
unor
constrangeri
din
ce
in
ce
mai
severe,
in
perioada
de
timp
T.
Un punct M de coordonate (qM,pM) de pe curba reprezinta costul marginal pM, pentru o regiune R, aferent reducerii unitatii
de CO2 din cantitatea qM, in timpul T. Suprafata hasurata reprezinta costul total al reducerii emisiilor de CO2.
Figura 2.1. Reprezentarea grafica a costului total al reducerii unei cantitati de emisii pentru regiunea R, in timpul T
2.4. Folosirea MAC pentru analize de piata
Orice reducere de emisii pentru o regiune poate fi reprezentata pe curba costurilor sale marginale. Daca mai

multe regiuni ale aceluiasi sistem isi propun sa reduca emisiile in acelasi timp, este foarte posibil ca
preturile-umbra asociate acestor reduceri sa fie diferite.
Costul total al reducerii emisiilor poate sa fie mai mic daca regiunea cu pretul-umbra al reducerii mai mic va
reduce mai mult decat cea cu pretul-umbra al reducerii mai ridicat. Reducind mai mult decat este
constransa, regiunea cu costuri mai reduse creaza dreptul de a emite sau permisul de emisii, care poate fi
vandut regiunii cu costuri mai ridicate ale reducerii. Reducerea totala a emisiilor poate fi realizata la costuri
mai mici atunci cand cele doua regiuni tranzactioneaza pana cand costurile marginale devin egale.
Figura 2.2. Beneficiul tranzactiei intre doua regiuni, R1 si R2, supuse constrangerilor
q1 -; reducerea de CO2 pentru R1; q2 -; reducerea de CO2 pentru R2.
In figura 2.2. este ilustrat modul in care se realizeaza un efect benefic in cazul unei tranzactii cu reduceri de
emisii de CO2. Presupunand ca exista doua regiuni R1 si R2 care sunt constranse sa reduca fiecare o
cantitate de emisii notata q1, respectiv q2, in lipsa oricarei piete, suma reducerilor pentru cele doua regiuni
va fi q1+q2. Costurile marginale la care se vor realiza aceste reduceri vor fi, pentru fiecare regiune in parte,
p1, respectiv p2. Costul total al reducerii emisiilor de CO2 pentru cele doua zone va fi dat de suma ariilor
suprafetelor AOQ1 si BOQ2.
In momentul in care piata se deschide, cele doua regiuni pot sa tranzactioneze. Ca urmare, se va stabili un
pret de echilibru p, corespunzator unei reduceri mai mici (q1?) pentru regiunea R1, respectiv unei reduceri
mai mari (q2?) pentru regiunea R2. Suma reducerilor pentru cele doua regiuni va ramane constanta (q1?
+q2?=q1+q2), conditie impusa prin constrangerile initiale. Costul total al reducerilor, pentru cazul existetei
pietei, va fi dat de suma ariilor suprafetelor A?OQ1? si B?OQ2?.
Tabelul
2.2.
Analiza
comparativa
a
situatiilor
cu
sau
fara
piata
de
emisii
de
CO2
Criteriul
comparatiei
Situatiile
comparate
Fara
piata
Piata
intre
R1
si
R2
Constrangeri
In
R1:
q1
redus
In
R2:
q2
redus
In
R1
si
R2:
q1+q2
reduse
Cost
marginal
=
Pretul
pietii
In
R1:
p1
In
R2:
p2
In
R1
si
R2:
p,
cand
p1?(q1?)
=
p2?(q2?)
=
p
si
q1?+q2?=q1+q2
Costul
reducerii
In
R1:
aria
AOQ1
In
R2:
aria
BOQ2
In
R1:
aria
A?OQ1?
In
R2:
aria
B?OQ2?
Permise
de
emisii
tranzactionate
R1
cumpara
permise
de
emisii
pentru
(q1-q1?)
R2
vinde
dreptul
de
emisii
pentru
q2?-q2=q1-q1?
Cash-flow
R1
plateste
p?(q1-q1?)=aria(A?I1Q1Q1?)
catre
R2
R2
primeste
p?(q2?-q2)=aria(B?I2Q2Q2?)
de
la
R1
Cost
total
In
R1:
aria
AOQ1
In
R2:
aria
BOQ2
R1:aria(A?OQ1?)+aria(A?I1Q1Q1?)<aria(AOQ1)
R2:aria(B?OQ2?)-aria(B?I2Q2Q2?)=aria(BOQ2)
Costuri
evitate
In
R1:
aria
colorata
(AI1A?)
In R2: aria colorata (BI2B?)
Curbele MAC stau la baza determinarii cererii si ofertei de permisii de emitere in orice piata. Posibilitatea de a vinde sau de
a cumpara aceste permise este ilustrata in figura 3. Linia punctata reprezinta cantitatea de CO2 care trebuie redusa pentru
o regiune, in conformitate cu Protocolul de la Kyoto. In absenta pietei, intersectia acestei linii cu curba MAC va determina
costul
marginal.
Daca piata de emisii exista, regiunea poate sa cumpere sau sa vanda permise de emisii in functie de relatia intre pretul
pietei
si
costul
marginal,
dupa
cum
urmeaza:
- daca pretul pietei este mai mic decat costul marginal, regiunea va putea vinde permise de emisii;
- daca pretul pietei este mai mare decat costul marginal, regiunea va putea cumpara permise de emisii;
- zonele care nu au constrangeri (de exemplu tarile ex-sovietice) sunt un caz special; costul marginal de reducere a emisiilor
lor este foarte redus, deci ele vor fi doar furnizori de permise pe piata, la orice pret pozitiv.
Figura 2.3. Determinarea posibilitatii de vanzare sau de cumparare de permise de emisii pentru o regiune
Pentru cazul in care piata nu functioneaza, costurile marginale pot sa ajunga pana urmatoarele valori:
Japonia
-;
584$/tona
CO2,
UE
-;
273$/tona
CO2,
- SUA -; 186$/tona CO2.
2.5. Explicarea notiunii de aer fierbinte
Tarile dezvoltate vor fi toate cumparatoare de permise, deoarece pretul pietei pentru acestea este mai mic decat costurile lor
marginale ale reducerilor. Tarile ex-sovietice vor fi cele care vor acapara in proportie de 90% piata de vanzari de permise.
Un pret de echilibru calculat, in cazul in care piata ar fi complet deschisa tuturor actorilor ar fi de 127$/tona.
Figura 2.4. Determinarea grafica a cantitatii de aer fierbinte
Rezultatele studiilor care trateaza acest subiect indica faptul ca aproximativ 1/3 din cantitatea de CO2 aferenta permiselor
vandute are costul zero, asa numitul aer fierbinte. Restul de 2/3 reprezinta diferenta obtinuta pe baza decalajului dintre
pretul pietei si costurile marginale aferente tarilor ex-sovietice. Costul zero sau aerul fierbinte apare pentru tarile ex-sovietice
datorita faptului ca ele au un nivel impus de Protocolul de la Kyoto mai mare decat cel pe care il vor putea atinge in 2010.

Curbele de reducere marginala pot fi exprimate prin aproximari polinomiale de forma p= a?q2+b?q. Tabelul 3 ofera
coeficientii a si b pentru diverse regiuni ale lumii, in absenta tranzactiilor cu permise.
Tabelul
2.3
Coeficientii aproximarilor polinomiale pentru diverse tari ale lumii
Regiune
a
b
USA
0,0005
0,0398
Japonia
0,0155
1,816
UE
0,0024
0,1503
Tari
din
afara
OECD
0,0085
-0,0986
Europa
de
Est
0,00079
0,00486
Tari
ex-URSS
0,00023
0,00042
India 0,0015 0,0787
Coeficientii prezentati pot fi folositi pentru a simula diverse modele de piata si pentru a stabili care este pretul de echilibru in
cazul tranzactiilor realizate intre doua sau mai multe parti.
Capitolul
3
Analiza tehnica, economica si de mediu a proiectului de cogenerare propus
3.1. Descrierea proiectului (necesarul de energie electrica si termica, tipuri de consumatori alimentati, curbele clasate
anuale).
3.1.1.
Obiectivul
proiectului
Proiectul are ca scop analizarea mai multor solutii de alimentare cu caldura a unei zone rezidentiale, pentru determinarea
solutiei optime din punct de vedere tehnico-economic. Nivelul de analiza corespunde unui studiu de prefezabilitate, urmarind
prezentarea solutiilor tehnic posibile si selectarea celei mai eficiente dintre ele din punct de vedere economic. In plus, se vor
analiza emisiile de gaze cu efect de sera aferente unei solutii de referinta precum si solutiei optime
3.1.2. Descrierea consumatorilor de energie termica
Zona de consum supusa analizei cuprinde un anumit numar de blocuri structurate pe cinci subzone. Blocurile sunt de tip
parter + 4 etaje si parter + 10 etaje, cu 4 apartamente pe nivel, avand o singura scara. Numarul mediu de persoane din
fiecare
apartament
este
de
2,5
pers/ap.
Suprafata medie locuibila a fiecarui apartament este de 50 m2. Suprafata echivalenta termic a unui apartament este de 16
m2. In subzona 1 avem un numar de 7 blocuri fiecare avand cate 4 etaje corespunzatoare PT1. In subzona 2 avem 5
blocuri, toate cu cate 10 etaje corepunzatoare PT2. In subzona 3 avem 8 blocuri, 5 cu 4 etaje si 3 cu 10 etaje
corespunzatoare PT3. In subzona 4 avem 9 blocuri, 3 cu 4 etaje si 6 cu 10 etaje corespunzatoare PT4. In subzona 5 avem 7
blocuri, toate cu cate 4 etaje corespunzatoare PT5. Reteaua de alimentare este formata dintr-o retea primara la care sunt
racordate cele 5 puncte termice prin intermediul carora sunt alimentate cele 5 subzone. Reteaua primara se intinde pe o
suprafata de 2000 m, fiind impartita in 5 tronsoane, iar reteaua secundara are 8900 m, aceasta lungime fiind data de suma
tuturor tronsoanelor care leaga fiecare bloc dintr-o zona cu punctul termic din zona respective si lungimea tronsoanelor prin
care sunt racordate la reteaua principala cele 5 puncte termice. Schema de ansamblu a retelei de alimentare cu caldura a
consumatorilor analizati este prezentata in figura de mai jos:
Figura 3.1. Reteaua de alimentare cu caldura a consumatorilor
Dimensiunile
Lungime
tronsoanelor
retelei
secundare
sunt
prezentate
Subzona
Tabelul
Bloc
PT
Lungime
Bloc1
Bloc2
Bloc3
Bloc4
Bloc5
Bloc6
Bloc7
Total 1440
Subzona2
Tabelul 3.2
Bloc - PT Lungime tronson ami
Bloc1 - PT2 320
Bloc2 - PT2 240
Bloc3 - PT2 160
Bloc4 - PT2 160
Bloc5 - PT2 160
Total 1040
Subzona
Tabelul
Bloc
PT
Lungime
Bloc1
Bloc2
-

in

tabelele
tronson

PT1
PT1
PT1
PT1
PT1
PT1
PT1

tronson
PT3
PT3

de

mai

retelei.
jos.
1
3.1
ami
240
80
160
240
320
240
160

3
3.3
ami
160
240

Bloc3
PT3
Bloc4
PT3
Bloc5
PT3
Bloc6
PT3
Bloc7
PT3
Bloc8
PT3
Total 1360
Subzona
Tabelul
Bloc
PT
Lungime
Bloc1
PT4
Bloc2
PT4
Bloc3
PT4
Bloc4
PT4
Bloc5
PT4
Bloc6
PT4
Bloc7
PT4
Bloc8
PT4
Bloc9
PT4
Total 1760
Subzona
Tabelul
Bloc
PT
Lungime
Bloc1
PT4
Bloc2
PT4
Bloc3
PT4
Bloc4
PT4
Bloc5
PT4
Bloc6
PT4
Bloc7
PT4
Total 1440
Lungimile tronsoanelor retelei primare sunt prezentate in urmatorul tabel:
Tabelul
Tronson
Lungime
A
B
B
C
C
D
D
E
E - F 400
Caracteristicile fiecarui bloc, respectiv fiecarei zone sunt prezentate in tabelul urmator:
Tabelul
Zona Nr. Bloc Tip Nr.Ap. Suprafata loc. am2i Suprafata echiv.termicam2i Nr. persoane
Zona
1
Bloc
1
P
+
4
20
Bloc
2
P
+
4
20
Bloc
3
P
+
4
20
Bloc
4
P
+
4
20
Bloc
5
P
+
4
20
Bloc
6
P
+
4
20
Bloc 7 P + 4 20 1000 320 50
Zona 2 Bloc 1 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 2 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 3 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 4 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 5 P + 10 44 2200 704 110
Zona
3
Bloc
1
P
+
4
20
Bloc
2
P
+
4
20
Bloc
3
P
+
4
20
Bloc
4
P
+
10
44
Bloc
5
P
+
10
44
Bloc
6
P
+
10
44
Bloc
7
P
+
4
20
Bloc 8 P + 4 20 1000 320 50
Zona 4 Bloc 1 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 2 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 3 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 4 P + 4 20 1000 320 50

160
160
160
240
160
80
4
3.4
ami
320
240
240
80
240
80
160
160
240

tronson

5
3.5
ami
240
80
160
240
240
240
240

tronson

3.6
ami
320
480
240
560
3.7
1000

320
320
320
320
320
320

50
50
50
50
50
50

1000

320
320
320
704
704
704
320

50
50
50
110
110
110
50

1000
1000
1000
1000
1000

1000
1000
2200
2200
2200
1000

Bloc 5 P + 4 20 1000 320 50

Bloc 6 P + 4 20 1000 320 50
Bloc 7 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 8 P + 10 44 2200 704 110
Bloc 9 P + 10 44 2200 704 110
Zona
5
Bloc
1
Bloc
2
P
Bloc
3
P
Bloc
4
P
Bloc
5
P
Bloc
6
P
Bloc 7 P + 4 20 1000 320 50
3.1.3.
Determinarea
consumului

P
+
+
+
+
+
maxim

4
20
20
20
20
20

4
4
4
4
4
si

anual

20

1000
1000
1000
1000
1000
1000

de

energie

320
320
320
320
320
320

termica

pt

50
50
50
50
50
50
incalzire.

Alegem o zona climatica cu urmatoarele caracteristici:

temperatura
exterioara
de
calcul
;

temperatura
medie
exterioara
in
perioada
de
incalzire
tex
=
3.40C;
perioada de furnizare e energiei termice t=190 zile/an.
Pentru determinarea consumului maxim de energie termica pentru incalzire vom folosi urmatoarele formule:
Consumul maxim de energie termica pentru incalzirea unui apartament:
akWti (2)
unde:
Sech,t este suprafata echivalenta termic, considerata egala cu 16 m2; qc -; flux termic specific transmis de unitatea de
suprafata a unui schimbator de caldura in apartament care se calculeaza cu formula (2).
akWti (3)
unde W/m2 este fluxul termic de referinta, valoare standardizata prin STAS 11984/ 33. Rezulta:
kWt/m2 (4)
Consumul
de
energie
termica
pentru
incalzirea
unui
bloc:
akWti
unde
:
nap
este
numarul
de
apartamente
dintr-un
bloc
Consumul maxim de energie termica pentru incalzire in fiecare punct termic va fi calculat cu formula:
akWti
unde:
(5)
Nap reprezinta numarul de apartamente din fiecare punct termic
Consumul maxim de energie termica pentru incalzire pentru toata zona se va calcula cu formula:
akWti
(6)
Consumul
anual
de
energie
termica
pentru
incalzire:
akWt*h/ani (7)
Pentru determinarea consumului maxim de energie termica pentru prepararea apei calde de consum vom folosi urmatoarele
formule:
akWti
unde:
(8)
N
reprezinta
numarul
de
persoane
dintr-un
apartament;
Gzi
este
consumul
zilnic
de
apa
menajera
pentru
o
persoana
in
l/zi;
- n0 reprezinta durata zilnica a consumului.
Determinarea consumului maxim de energie pentru prepararea apei calde la nivelul unui bloc:
akWti (9)
Determinarea consumului maxim de energie pentru prepararea apei calde de consum la nivelul unui PT:
akWti (10)
Determinarea consumului maxim de energie pentru prepararea apei calde de consum pentru intreaga zona:
akWti (11) unde: nap reprezinta numarul de apartamente din zona rezidentiala.
Consumul anual de energie termica pentru prepararea apei calde de consum este:
akWt*h/ani (12) unde: t este numarul de ore din an in care este furnizata apa calda; a -; coeficient de
simultaneitate.
Necesar
maxim
si
anual
de
energie
termica
la
nivel
de
bloc
Tabelul 3.8
Nr.
aMWti
aMWti
aMWti
aMWth/ani
MWth/ani
aMWth/ani
Subzona
0.1575232
0.1575232
0.1575232
0.1575232

Zona

0.1575232
0.0187647
0.0187647
0.0187647
0.0187647

0.0187647
0.1762879
0.1762879
0.1762879
0.1762879

0.1762879
313.786214
313.786214
313.786214
313.786214
313.786214

qmax,i,bl
qmax,acc,bl
qtotal,bl
Qan,inc
Qan,acc
Qan,total
116.43496
116.43496
116.43496
116.43496
116.43496

430.221178
430.221178
430.221178
430.221178
430.221178

0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232 0.0187647 0.1762879 313.786214 116.43496 430.221178
Subzona 2 0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
Subzona
3
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.34655104
0.04128234
0.38783338
690.329671
256.15691
946.4866
0.34655104
0.04128234
0.38783338
690.329671
256.15691
946.4866
0.34655104
0.04128234
0.38783338
690.329671
256.15691
946.4866
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232 0.0187647 0.1762879 313.786214 116.43496 430.221178
Subzona 4 0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.1575232 0.0187647 0.1762879 313.786214 116.43496 430.221178
0.1575232 0.0187647 0.1762879 313.786214 116.43496 430.221178
0.1575232 0.0187647 0.1762879 313.786214 116.43496 430.221178
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
0.34655104 0.04128234 0.38783338 690.329671 256.15691 946.4866
Subzona
5
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232
0.0187647
0.1762879
313.786214
116.43496
430.221178
0.1575232 0.0187647 0.1762879 313.786214 116.43496 430.221178
Necesarurile maxime si anuale de energie termica la nivel de PT si cartier sunt prezentate in tabelul de mai
jos:
Tabelul 3.9
Nr.
PT.
qmax,inc
aMWti
qmax,acc
aMWti
qtotal
aMWti
Qan,inc
aMWth/ani
Qan,acc
MWth/ani
Qan,total
aMWth/ani
1
1.102
0.131
1.233
2196.503
570.531
2767.034
2
1.732
0.206
1.938
3451.648
896.549
4348.197
3
1.985
0.217
2.202
3639.92
1350.645
4990.565
4
2.552
0.304
2.856
4141.978
1886.246
6028.224
5
1.102
0.131
1.233
2196.503
570.531
2767.034
Cartier 8.473 0.99 9.463 16881.7 1844.33 18726.03
Construirea
curbelor
clasate
anuale
Trasarea curbelor clasate anuale implica folosirea urmatoarelor formule:
(13) unde: d si t sunt 2 coeficienti care se calculeaza cu urmatoarele formule:
(14)
(15) qi.min este valoarea minima a necesarului de caldura; qi,med -; valoare medie a necesarul de caldura.
Aceste
valori
la
randul
lor
se
calculeaza
cu
urmatoarele
formule:
aMWti; (16)
aMWti (17)
0C valoare standardizata prin STAS 1907-81.
Pentru construirea curbei clasata anuale a necesarurilor de energie termica maxime si anuale vom folosi
formula 13 unde vom da valori lui ti obtinand valori ale lui qi pe care le vom trece pe grafic.
BIBLIOGRAFIE
Ing Carmen COMAN - Stadiul actual al sistemelor centralizate de alimentare cu caldura pe plan mondial.Producerea
descentralizata Referat doctorat CCEEI, Facultatea de Energetica
Ioan BITIR-ISTRATE -; Impactul ecologic al utilizarii energiei, Notite de curs, 2004
Athanasovici, V. , Sotir-Dumitrescu, I. , Musatescu V. Termoenergetica industriala si termoficare,