Friday 14 March 2014

LP Psihosomatica!
I.

Boli cardiovasculare!

!
- reprezinta prima cauza de mortalitate la nivel mondial!
!
Factori etiologici:!
!

1) biologici: nivele crescute de colesterol, prezenta HTA (hipertensiune arteriala), diabetul

zaharat, insuficienta renala, obezitatea (indicele de masa corporala > 30)!
2) demografici: sexul (in special cel masculin. dar si femeile preponderent dupa menopauza,
la aproximativ 55 de ani), varsta inaintata, un istoric familial pozitiv pentru boli
cardiovasculare!

Factori comportamentali: comportament cu risc: fumat, consum de alcool, dieta inadecvata,

sedentarism!

Factori psihologici: depresia, izolarea sociala, emotiile negative (in special furia, ostilitatea,
agresivitatea etc.)!

Factori sociali: stressul psihic (reprezentat de evenimentele stressante majore), statusul socioeconomic scazut, care atrage dupa sine si o adresabilitate/accesibilitate scazuta la serviciile
medicale.!

Trasaturile psihocomportamentale cu risc (= trasaturi disimunogene): anxietate, depresie,

ostilitate, agresivitate, nervozitate!

!
1.
!-

Anxietatea!

poate aparea ca un impact psihosomatic al bolii, datorita anticiparii unor posibile complicatii
ale bolii!
- aparitia unor tulburari psihosomatice, de tipul tahicardiei, va determina focalizarea atentiei
pacientului asupra acestor simptome, care va conduce la aparitia starilor de anxietate, care
antreneaza si modificarile somatoviscerale ale anxietatii (tahicardie, creste tensiunea
arteriala, transpiratie, tremuraturi, tulburari digestive) care contribuie la exagerarea
simptomatologiei initiale!

!
2. Depresia!
!-

de obicei este o consecinta a bolii in orice fel de boala!

- depresia are un rol in declansarea bolilor cardiovasculare!

- un mecanism prin care depresia actioneaza este reprezentat de comportamentele la risc
(droguri, alcool, fumat, nu se va prezenta la medic dupa aparitia simptomelor), conducand la
un risc mai mare de aparitie a complicatiilor si in consecinta o rata a mortalitatii mai mare la
aceste persoane!

!
3. Ostilitate, agresivitate si nervozitate!
!antreneaza tahicardie si hipertensiune arteriala!
!
!
1

Friday 14 March 2014

!
!
Tipurile psihocomportamentale implicate in aparitia bolilor cardiovasculare:!
!

1) tipul A (workaholic, colectionar de stressuri, adopta frecvent comportamente cu risc, nu se

prezinta la medic)!

2) tipul D (inhibitie sociala, izolare sociala->suport social scazut, afectivitate negativa,

experimenteaza trairi negative pe care nu le exteriorizeaza, dorinta de a fi acceptat si placut
de ceilalti, de aceea isi face probleme despre perceptia sa de catre ceilalti -> risc de boli
cardiovasculare si complicatii mai frecvente in cazul preexistent de boala si un risc mai mare
de deces, deoarece nu se prezinta la medic)!

Boli cardiovasculare (boli cronice): HTA, boala coronariana (infarctul miocardic), insuficienta
cardiaca!

!
HTA:!
!-

se recomanda schimbarea stilului de viata (in primul rand prin schimbarea regimului igienodietetic)!
sa combata sedentarismul!
sa reduca din comportamentele de risc (fumat, baut etc.)!
sa incerce scaderea greutatii!
tratamentul medicamentos: !!!!

!
Infarctul miocardic:!
!-

aparitia unei dureri care anunta episodul coronarian (brusca sau latenta, cu iradieri atipice)!

- din punct de vedere al interventiei terapeutice: interventia medicala (are intaietate, cu eficienta
mare la administrarea la 4-6 ore de la episod) si cea psihologica (convingerea pacientului sa
mearga la medic la primele semne ale bolii)!
- o stare extrema de anxietate si depresie la debutul tratamentului medicamentos (senzatia
iminenta de moarte, au vazut moartea cu ochii); aceste sentimente au varful in prima si a 2a
zi de spitalizare, fiind direct proportionale cu gravitatea infarctului, a leziunilor de la nivelul
miocardului!
- in primele zile de spitalizare, psihologul poate aplica o terapie de tip suportiv, de sustinere
asupra pacientului, incercand sa-l securizeze pe acesta (fazele prin care trece acesta fiind
normale, asigurandu-l ca este pe maini bune, sa ii asigure eficienta tratamentului, sa-i
explica ca monitorizarea permanenta este defapt cheia succesului terapeutic, aceasta fiind
perceputa ca fiind incomoda pentru pacient!
- dupa 2-3 zile, durerea si anxietatea scad, dar ca apar tulburari de somn, se modifica starea de
dispozitie a pacientului (incepe sa devina din ce in ce mai depresiv), are si o senzatie de
astenie, oboseala; dupa sperietura atacului de cord, pacientul poate interpreta aceste
simptome ca anuntand eventuale complicatii ale bolii sale cardiace; rolul psihologului este de
a-l informa pe pacient in legatura cu trairile ca sunt normale si ca nu prevestesc in vreun fel
orice fel de complicatie; psihologul trebuie sa tina cont de modul in care pacientul isi percepe
starea de boala (situatia unui pacient care isi accepta starea de boala si va depune tot efortul
pentru respectarea tratamentului vs. pacient care apeleaza la negarea, minimalizarea,
desconsiderarea gravitatii bolii pe care o au, acestia necesitand convingerea ca urmarea
tratamentului este optim pentru insanatosirea lor; o alta situatie este complacerea pacientului
in boala sa -> obtinerea de beneficii prin prisma noului sau statut, in plan material, social dar
si afectiv, din partea apropiatilor!

Friday 14 March 2014

- intr-un final, pacientii ajung si in faza de remisiune, cand sunt externati; aici in mod paradoxal

!
!

se observa depresia ajungerii acasa, apare anxietatea legata de aparitia unui nou episod, au
un episod de pierdere a starii lor de sanatate, de incapacitate (nu mai sunt cum erau) in
comparatie cu activitatea pe care o putea desfasura inainte; eticheta de bolnav cardiac care
atarna spectrul mortii de constiina pacientului; disconfortul creat de boala (nu mai pot sa
fumez, sa mai beau cat vreau, sa mananc etc.); aparitia sau agravarea unor alte simptome
cardiovasculare.!
inainte de externare, pacientul ar trebui sa intre intr-o reabilitare vasculara (un ansamblu de
proceduri ce presupune o antrenare a pacientului in activitati fizice si participarea acestuia la
sedinte de consiliere/psihoterapie; asta inseamna din perspectiva psihologului, ca il ajuta pe
pacient sa isi accepte conditia cronica, in asa fel incat calitatea vietii sa fie cat mai buna);
psihologul si echipa care participa la reabilitarea cardiaca trebuie sa furnizeze explicatii si
informatii, clarificari la intrebarile pe care le are pacientul -> rol educativ, instructiv al terapiei
psihologice; un alt demers vizeaza modificarea stilului de viata, al comportamentelor la risc,
cu convigerea acestuia ca renuntarea la acestea este benefica)!
se aplica psihoterapie cognitiv-comportamentala (cognitiv: identificarea unor ganduri
disfunctionale, irationale legate de boala si modificarea acestora; comportamentale: cresterea
progresiva a activitatii fizice in unitati specializate, scaderea greutatii, gestionarea stressului,
sa evite sa se puna in situatii stressante);!
terapia se poate face individual sau in grup (acesta din urma oferind in plus suport social,
oferind contactul cu persoane care au mai intrat in contact cu boala care pot impartasi din
experienta, incurajare si feedback, sentimentul de apartenenta la un grup)!
contextul familial, in cadrul bolilor cardiovasculare, se va schimba: frecvent, tendinta
partenerului pacientului este de hiperprotectie fata de acesta (e bolnav, trebuie menajat);
aceasta atitudine genereaza la pacient insa sentimente de anxietate, neputiinta, invaliditate.!
nu trebuie sa se interzica pacientului in totalitate activitatea fizica, inclusiv activitate sexuala
(recomandata la o luna dupa infarct, acesta putand genera un nou infarct)!
efectele unei reabilitari cardiace si a interventiilor psihologice: scaderea duratei de spitalizare,
scaderea anxietatii si depresiei, scaderea complicatiilor, optimizarea stilului de viata al
pacientului, ajutarea acestuia in reintegrarea mediului familial si socio-profesional, cresterea
compliantei terapeutice.!

II. Boli respiratorii (astmul bronsic, bronhopatia cronic

obstructiva, tuberculoza pulmonara)!

!
Bronhopatia cronic obstructiva:!
!
- cel mai frecvent determinant este fumatul!
!
Astmul bronsic:!
!-

boala cronica, se manifesta cel mai frecvent prin crize!

- pacientii se sperie, se duc la doctori, primesc tratamentul si sunt foarte atenti la durata crizei!
- se manifesta teama de anumite medicamente (preponderent terapia cu corticosteroizi, ce
presupune o sumedenie de efecte secundare, precum cele legate de obezitate, osteoporoza,
imunocompromitere etc.)!
- se manifesta teama de modul administrarii medicamentelor (unii pacienti nu agreeza
inhalatoarele!
- costul tratamentului il poate determina pe pacient sa devina non-compliant (cu atat mai mult
cu cat are un venit mai scazut)!

!
!
!
Tuberculoza:!
!-

Friday 14 March 2014

poate fi cauzata de perioade de stress intens, cu consecinta de imunosupresie si permiterea

dezvoltarii bacilului care cauzeaza TBC!
- se poate trata, dar are mare potential de contagiozitate; !
- se recomanda terapia strict supravegheata; o categorie la risc pentru TBC sunt cele
defavorizate social (in special de etnie rroma)!

!
Factori care influenteaza dezvoltarea bolilor respiratorii:!
!-

nivelul de informare al pacientului (capacitatea pacientului de a recunoaste boala, educatia

sanitara de baza etc.)!
motivatia scazuta pentru tratament (depinde de varsta, adolescentii tinzand spre noncomplianta; cand pacientul nu are o balanta corecta in ceea ce priveste beneficiile si costurile
tratamentului respectiv)!
rolul social (adresabilitatea si accesibilitatea scazute la serviciile medicale, cu prezentarea
tardiva la medic; tendinta de minimalizare a bolii; un stil de viata dezordonat; apartenenta la
grupuri sociale marginalizate, in special cei de etnie rroma; o retea de suport social scazuta)!
comorbiditatea psihiatrica (prezenta in acelasi timp a unor simptome de tip psihologic sau
psihiatric): anxietatea si depresia!
medicul are rol de instruire a pacientului, oferindu-i informatii privind boala, acestea fiind
adaptate pentru fiecare pacient, la nivelul sau de educatie, precum si explicarea tratamentului
si riscul intreruperii acestuia (medicul ajuta la cladirea planului individual de self-management)!
psihologul poate face psihoterapie cognitiv-comportamentala (induce eliminarea
comportamentelor cu risc si inlocuirea acestora cu comportamente sanogenetice; modalitati
de crestere a compliantelor terapeutice), psihoterapii de relaxare (training autogen Schultz,
acestea presupun frecvent exercitii de respiratie), terapie familiala (existenta unor factori de
tip trigger in familie care declanseaza boala; astmul bronsic la copii poate sa fie declansat de
conflicte familiale, certuri etc.), hipnoza (incearca sa convinga pacientul sa abandoneze unele
comportamente cu risc si sa accepte unele tratamente pe care nu le-ar fi acceptat anterior; ex:
folosirea inhalatorului).!

!
III. BOLI DIGESTIVE!
!!!!!
4

tulburari functionale gastro-intestinale = sindroame polimorfe care sunt impredictibile clinic, cu

simptome dizabilitante, contra carora masurile terapeutice sunt ineficiente!
cel mai frecvent inaltnite simptome sunt: dureri abdominale, diaree, constipatie, balonare,
inapetenta, greata, varsaturi!
factori psihologici: stressurile majore sau cele mici si repetate favorizeaza aparitia tulburarilor
si influenteaza evolutia unei boli deja instalate!
nu se poate vorbi de un pattern psiho-comportamental care sa favorizeze evolutia bolilor, dar
s-a remarcat prezenta unor trasaturi: anxietatea si alexitimia (aceasta influenteaza abilitatea
indivizilor de a se adapta la situatiile stressante; s-a constatat si asocierea unor
comportamente patogenetice: obiceiuri alimentare proaste, consumul de alcool, stilul de viata
sedentar)!

Friday 14 March 2014

- stilul de coping este un alt factor psihologic (este mai frecvent tipul de coping direct; in cazul
acestor pacienti, acest stil de coping aduce cu el o monitorizare exagerata a simptomatologiei;
ar fi deci de preferat o persoana, care desi bolnava, sa nu acorde o importanta exagerata
acesteia!

!
!
SINDROMUL COLONULUI IRITABIL:!
!-

incidenta de 20% in populatia generala!

- caracterizat prin dureri abodminale, disfunctii ale colonului, balonare; nu exista niciun substrat
organic!

- factorii etiologici sunt neclari!

- factorii biologici (gastroenteritele bacteriene, motilitatea intestinala defectuoasa, modificari de

microflora, inflamatii la nivelul intestinului, factorii genetici) si psihosociali (stressul, conflictele

marunte, dar zilnice, repetate; anxietatea si depresia) joaca un rol important in dezvoltarea
afectiunii!
prezenta hipervigilentei a pacientilor fata de simptomele lor gastrointestinale, care poate duce
la persistenta simptomelor, chiar si in absenta stimulilor (stressurile zilnice), creeaza un cadru
de proliferare a simptomelor!
mecanismul de coping direct centrat pe valoarea si monitorizarea simptomelor!
mecanismul de coping de evitare a relatiilor sociale (sentimentul pe care il genereaza o astfel
de afectiune sunt cele de invaliditate, rusine, panica)!
crampele intestinale sunt extrem de dureroase, greu de suportat, perioade de diaree alternate
cu perioade de constipatie (cateodata pentru mai mult de o saptamana), balonare!
din punct de vedere psihologic exista pacienti care initial isi ignora sau minimalizeaza
afectiunea, altii care, in ciuda afectarii vietii lor sociale, intarzie sau evita prezentarea la medic
(un fel de negare a bolii), apar insa tot felul de rasunete in plan psihosocial al bolii (anxietatea,
depresia, un comportament impropriu in ceea ce priveste alimentatia si defecatia, desi stiu ce
afectiune au, nu respecta regimul alimentar descris); toate acestea duc la o scadere a calitatii
vietii; pacientii au tendinta spre izolare sociala, absenteismul la locul de munca, stigmatizare;!
abordarea terapeutica presupune tratament medical (de multe ori cu eficienta foarte scazuta)
si psihologic; se insista pe regimul dietetic, se recomanda ca pacientul sa identifice singur
alimentele care ii fac rau si sa nu le mai consume; se poate administra un supliment de fibre
in dieta; medical se administreaza antidiareice si laxative (in functie de perioada)!
boala nu se modifica, fiind cronica, pacientul trebuie sa invete sa traiasca cu aceasta!
psihologul se poate adresa simptomelor de ordin psihologic, si anume asupra anxietatii si
depresiei, asupra tendintei de izolare si retragere sociala, sentimentelor de invaliditate si
rusine (de teama ca se vor murdari in public); se adreseaza in mod special sensibilitatii la
evenimentele stressante; stressul la ei se manifesta prin niste modificari la nivel somatic.!
pacientii pot beneficia de medicatie antidepresiva; aceasta ar actiona si asupra vigilentei
crescute asupra propriilor simptome;!
se practica terapiile de relaxare, hipnoterapia si terapia cognitiv-comportamentala (cognitiv:
identificarea si restructurarea convingerilor nefunctionale si inlocuirea lor cu ganduri
alternative; comportamental: trecerea de la un comportament evitant la unul la care se pune in
diverse situatii sociale) si managementul stressului!

!
IV. BOLILE RENALE!
!-

boli renale cronice (insuficienta renala cronica) -> functionare renala deficitara -> hemodializa
sau dializa peritoneala -> dependenta persoanei de un anumit aparat!
- efect in plan psihologic: scade calitatea vietii (datorita limitarilor impuse de boala si datorita
insasi tratamentului, a restrictiilor impuse de acesta si a dependentei de aparatura),

Friday 14 March 2014

comorbiditate psihiatrica (anxietate si depresie, un nivel crescut de stress, sentimentul de

sabie deasupra capului, mai diminuat decat in bolile neoplazice)!
s-a constatat ca la dializa peritoneala, bolnavul se poate trata si acasa, dureaza mai putin
timp -> dependenta de aparat este diminuata !
anxietatea este generata de posibile complicatii, sau de teama ca s-ar putea la un moment ca
dializa sa nu mai fie eficienta si sa necesite transplant sau ca nu mai exista alternativa,
incurabilitate!
depresia este generata in special de sentimentul de pierdere a sanatatii, a functionarii unui
organ sau chiar a organului insasi, de pierdere a abilitatilor, a capacitatilor de a face ce vrea,
cand vrea, sentimentul de inadecvare socio-profesionala (datorita limitarii timpului prin prisma
dependentei de tratament); alt motiv de depresie este generat de sentimentul de pierdere a
controlului (rinichiul controleaza viata pacientului); permanent astfel de persoane trebuie sa
isi modifice sau sa isi adapteze mecanismele de coping, in functie de faza evolutiva a bolii!
pacientii pot prezenta complianta terapeutica scazuta, datorita cronicizarii!
factorul de suport social (in mod special familial) afecteaza dinamica populatiei respective; se
modifica rolurile sociale (ex: sotia sanatoasa va trebui sa preia din atributiile sotului, atrage o
greutate suplimentara asupra sotiei sanatoase); pot aparea disfunctii ale activitatii sexuale, cu
efect asupra relatiilor din cuplu, familiale!
suportul social care vine din partea prietenilor de suferinta, cu afectiuni similare;!
venitul/statusul socio-economic, educatia sanitara a pacientului influenteaza adresabilitatea
pacientului la medic!
gradul de autonomie crescut al pacientului creste senzatia de dependenta de medic si de
unitatea de dializa -> sentiment de insecuritate -> scade stima de sine a pacientului!
pe langa tratamentul de substitutie (de dializa/transplant renal) se recomanda consilierea si
psihoterapia; in primul rand, acceptarea bolii cronice dependente de unitatea de dializa,
ajutarea pacientului sa treaca peste fazele initiale de negare, neacceptare a gravitatii unei
astfel de boli; interventii de tip educational, furnizarea de informatii privind simptomele bolii si
necesitatea prezentarii la medic si informatii privind decelarea unor posibile complicatii ale
bolii;!
psihoterapia se centreaza pe dependenta de dializa si de anturaj (familie), pe modificarea
perceptiei emotiei (spaima de boala cronica si terminala), pentru scaderea anxietatii,
depresiei, furiei, frustrarii; ca si in alte boli, ar fi utila o psihoterapie familiala, deoarece boala
unui individ afecteaza intreaga familie.!

!
V. BOLI NEOPLAZICE!
!-

reprezinta a 3a cauza de deces la nivel mondial!

- sunt boli cronice, dar cu prognostic fatal si risc mare de deces!

- diagnosticul de boala neoplazica atrage de la sine statutul de incurabil!
- are un impact major in plan psiho-social -> nivel crescut de distress, nivel mare de anxietate si
depresia -> influenteaza evolutia bolii si prognosticul!

- in cazul diagnosticului de boala neoplazica, exista 2 modalitati principale de coping:

acceptarea/adaptarea psihologica pozitiva (pacientul accepta diagnosticul de boala si are
capacitatea de a-i face fata; unii considera boala ca fiind o provocare careia trebuie sa ii faca
fata, pacienti cu nivele mai mici de distress, care isi schimba modul de viata; isi schimba
prioritatile in viata, brusc realizeaza ca sunt multe alte aspecte mai importante, neglijate pana
atunci; aloca mai mult timp pentru ei si familie) sau acceptarea/adaptarea psihologica
negativa (pacientul se resemneaza in fata bolii, cu o atitudine, fatalista, pasiva in fata
acesteia; persoane care persista in comportamente sau mecanisme de tip negare -> nivele
mai mari de distress, anxietate, depresie)!

Friday 14 March 2014

- impactul psihologic este prezent chiar si in perioadele de remisiune ale bolii; teama de
-

recidiva a bolii, spectrul mortii care nu ii paraseste niciodata, un sentiment de vulnerabilitate in

fata sortii dictate de boala; toate acestea influenteaza evolutia bolii si duc la o izolare sociala!
adaptarea la boala depinde de resursele financiare si de acccesul la o unitate medicala
(adresabilitatea cat mai precoce la medic asigura o rata de supravietuire si o evolutie mai
buna a bolii); accesibilitatea la tratamente si investigatii de ultima ora!
nivelul de cunostinte si de educatie medicala ajuta la intelegerea bolii; trasaturile imunogene
de personalitate (autoeficacitatea, optimismul, locusul de control intern etc.) cresc
convingerea persoanei in propria capacitate de a face fata bolii!
suportul social (prin sprijinul prietenilor si familiei) sustin pacientul in cadrul rasunetului in plan
psihologic, sunt cei care preiau din responsabilitatile pacientului!
fatigabilitatea (90% din persoanele cu diferite forme de cancer; aceasta da senzatia de
neputinta, neajutorare) si durerea (70% din pacientii cu diverse forme de neoplasme;
determinata de locatia, dimensiunea tumorii, metastaze) sunt des intalnite la pacientii
neoplazici!
tratamentul pentru o boala neoplazica este unul multidisciplinar si agresiv; pacientii vor trebui
sa se confrunte pe de-o parte cu boala, pe cealalta cu tratamentul;!
tratamentul este de cele mai multe ori chirurgical, rezectii de siguranta, cu extirparea unei
cantitati de tesut ce include si o parte sanatoasa; operatia determina sentimentul pierderii
integritatii fizice, afectarea imaginii de sine; tendinta de a fi stigmatizate de persoanele
sanatoase (cu propagarea ideii de contagiune a cancerului, GRESITA)!
radioterapia, hormonoterapia si alte terapii au accentuate efecte secundare (caderea parului,
urmele de toxicitate cutanata cu aspect de piele arsa, greata, senzatie de gust metalic ce
schimba perceptia asupra tuturor alimentelor pe care le mananca) acestea contribuind la
scaderea calitatii vietii pacientului!
psihologul nu trebuie sa lipseasca la sedintele de psihoterapie, iar lipsa pacientului nu trebuie
inteleasa ca o lipsa de interes, ci mai degraba ca efect al bolii;!
se prefera psihoterapia de grup, cu conditia sa se construiasca un grup cu caracteristici
asemanatoare (ex: aceeasi boala), deoarece acesta poate oferi suport emotional mult mai
apropiat de ceea ce traieste pacientul; da sentimentul de apartenenta la un grup!
se poate aplica si terapia de familie, deoarece exista un nivel crescut de distress in ceea ce
priveste partenerii bolnavilor de cancer, atentia apropiatilor fiind indreptata complet asupra
bolnavului in aceste situatii; psihologul trebuie sa ajute in egala masura si bolnavul, cat si
partenerul acestuia, partenerul fiind cel care furnizeaza in mare parte suport emotional
partenerului, prevenind clacarea acestuia.!
acordarea de consiliere in perioada de doliu (dupa moartea pacientului) este foarte
importanta; apropiatii pacientului traind o senzatie de vinovatie (nu am facut tot ce am putut,
trebuia sa facem mai mult)!
in strainatate se pune accent foarte mare pe preventia primara si secundara (depistarea in
stadiile precoce ale bolii) a neoplazmelor; s-a constatat ca factorii comportamentali sunt
importanti in aparitia bolilor neoplazice; promovarea comportamentelor sanogenetice sunt
deci extrem de importante in prevenirea aparitiei;!
cancerul este o boala cronica, dar prin tratament medical se poate asigura o rata mare de
supravietuire, cu conditia depistarii precoce prin examene de tip screening!

!
!
!
VI. PSIHOTERAPIA IN BOLILE PSIHOSOMATICE:!
!-

bolile psihosomatice sunt la intersectia factorilor biologici, psihologici si sociali (modelul biopsiho-social Engel)!

Friday 14 March 2014

- psihoterapia cognitiv-comportamentala are rol de educatie, preventie si de optimizare,

promovare a sanatatii!

- PTCgC este relativ scurta, rezolva probleme de tip aici si acum, cu cresterea compliantei
terapeutice etc.; este o forma de terapie decontata in Europa si SUA (momentan nu si in
Romania);!
- prin cele 2 componente (cognitiva si comportamentala) se centreaza asupra modificarii
gandurilor disfunctionale negative si inlocuirea cu unele pozitive, rationale, cu rol in
modificarea comportamentelor cu risc si inlocuirea acestora cu comportamente sanogenetice!
- tehnica de inregistrare a gandurilor disfunctionale si a comportamentelor zilnice, jocul de rol
(roleplaying), tehnica de intarire pozitiva, recompensarea comportamentelor dorite!

!
Obiectivele PTCgC in BPS:!
!-

ameliorarea modelelelor de gandire disfunctionale si a reactiilor afective dezadaptative!

- imbunatatirea abilitatilor de rezolvare a problemelor generate de boala!

- modificarea stilului de viata, ajustarea unor abilitati de coping, cresterea compliantei
terapeutice!

- reintegrarea socio-profesionala!
- cresterea calitatii vietii