Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jeffrey A11 Kottler Jon Carlson Mumia de La Masa Din Sufragerie PDF
Jeffrey A11 Kottler Jon Carlson Mumia de La Masa Din Sufragerie PDF
~i lit'
cv
"i::
cv
C'
I'tJ
L:::J
V)
C
"CI
I'tJ
V)
Mumia
de la masa din sufragerie
I'tJ
E
I'tJ
cv
"CI
I'tJ
E
:::J
lor.
:E
c:
o
V>
'eu
c:
---,
'Q.)
>'Q.)
44-
www.edituratrei.1 ()
Q.)
---,
ISBN 973-8291-9
III
911789738
IIII
291911
A
TRer
Jeffrey A.Kottler
Jon Carlson
MUITlia de la
A
TReI
Editori:
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Cuprins
Redactor:
DANIELA ~TEFANESCU
Introd ucere
Coperta colectiei:
DlNU DUMBRAVICIAN
Tehnoredactarea computerizata:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN
9
17
36
,
.51
p. em.
(Psihologie)
ISBN 973-8291-91-7
l. Carlson, Jon
II Avrameseu, Adina (trad.)
821.111
e-mail: offiee@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN 973-8291-91-7
lIiiiiiii
175
188
202
215
160
226
241
258
Capitolul nouasprezece,
Frumoasa ;;i bestia
268
o hipnoza
Samuel Gladding
280
292
;..306
319
333
350
364
368
383
394
402
.416
.428
Introducere
d\{u
recunoa~te
nici
unul
dintre
personajele
dinyeti
aceasta
carte
(s-au
facut
ef.ortUri
foar.te
mari
pentru
a Ie ascunde
identitatea),
dar
cu
siguranta ca yeti avea ocazia sa remarcati aspecte ale personalitatii voastre reflectate in povestirile lor incredibile. Oamenii
care sunt prezentati in aceste cazuri au fost pu~i in fata unor
provocari grele ~ineobi~nuite, dar nu foarte diferite de cele pe
care poate ca le-ati intampinat voi in~iva in viata. Diferite sunt
doar modul in care ei au incercat sa se lupte cu demonii lor,
perseverentade
care au dat dovada ~i norocul pe care I-au
avut de a ajunge in grija unui terapeut extraordinar.
Povestirile din aceasta carte sunt absolut uimitoare ~i neobi~nuite. eu toate acestea, ea nu este menita sa glorifice cele
mai bizare aspecte ale comportamentului
uman. Ea este de
fapt 0 colectie de povestiri despre relatii psihoterapeutice care
au produs transformari majore ~i semnificative at at in viata
terapeutilor dH ~ia clientilor lor. Sunt povestiri despre compasiune ~i solicitudine, care demonstreaza tipul de angajament
pe care il presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este 0
carte care ~i-a propus in mod deliberat sa faca eroi~i eroine
din terapeuti (de~i prezinta in muIte dintre paginile ei strategiile creative ~i absolut uimitoare ale unora dintre cei mai mari
practicieni contemporani). Mai degraba este 0 carte care omagiaza curajul unor oameni care, confruntandu-se eu probleme
10
De ce aceste cazuri?
In domeniul comportamen~ului uman, am vazut mult mai
multe decat ceea ce oferim m aceasta carte m materie de cazuri deosebit de neobi~nuite~i dificile. 0 buna parte dintre
acestea au contribuit la dezvoltarea psihoterapiei ~i au reu~it
totodata sa capteze atentia publicului. Cazul Annei 0., allui
Sigmund Freud, a stat la baza evolutiei ulterioare a psihanalizei. Era yorba de 0 tanara femeie a carei perceptie vizuala era
afectata, care avea dificuHati candmghitea, iar bratul ei drept
era paralizat. Toate aceste probleme nu aveau msa cauze fiziceoFreud ~i colegul sau, Josef Breuer, s-au gas it nu numai m
situatia de a trata primul caz de isterie, dar s-au ~i indragostit de particularitatile conditiei Annei (Breuer s-a indragostit
putjn ~i de Anna, dar asta este aHa poveste).
In vremurile mai recente, povestea lui Sybil, primul cazdocumentat de tulburare personalitate multipla, a ajuns un
best-seller. $i nu numai profesioni~tii au fost interesati sa citeasca despre aceasta femeie care avea ~aisprezece personalitati distincte ~i despre cum a reY:$itterapeutul ei sa faca fata
acestei provocari. La fel se poate spune ~i despre alte cai'ti care
au urmat in aceasta traditie menita sa prezinte publituluilarg
cazuri ciudate. Bifrbatul care a confundat-o pe sofia lui.cu 0 piflifrie a pus m mi~care 0 intreaga industrie de povestiri despre
oamenicu ciudate tulburari neurologice, psihologice sau de
comportament.
Ne-am intrebat adeseori de ce comportamentul
straniu
exercita 0 fascinatie atat de puternica nu numai asupra pub licului larg, dar ~i asupra membrilorprofesiei noastre. Din anumite motive, ne reamintim unele cazuri chiar ~i dupa douazeci sau treizeci de ani, iar pe altele Ie uitam pur ~i simplu. De
11
De ce ace17titerapeuli?
Trebuie sa avem m vedere ca terapeutii, ca grup profesional, au 0 capacitate de exprimare ~i de comunicare care ii de~
ta~eaza cu muit fata de celelalte grupuri profesionale. In aceasta meserie noi suntem foarte bine pregatiti ~i avem 0 experienta vasta m toate nuantele comunicarii, m problemele legate de
conceptualizare, precum ~i cuprivire la relatiile interpersonaIe. Suntem buni vorbitori ~i experti m a explicaideicomplexe
m termeni u~or de mteles. Munca noastra propriu-zisa consta
in esenta m a-i convinge pe oameni sa fadi ceea ce ei nu vor
sa faca ~i sa renunte la credintele sacre (dar autodistructive)
pe care Ie-au avut toata viata.
Mai departe trebuie sa ne gandim ca in cadrul acestei populatii de profesioni~ti, care sunt cei mai talentati vorbitori din
.tume, exista un subgrup - mai putin de unulla suta ~ care
este mca ~i mai fluent decat restul grupului. Ace~tia sunt cei
care scriu carti ~i manuale ce stau la baza practicii celorlalti terapeuti. Ei sunt terapeutiipe care ii vedeti la emisiunile de la
televizor, des pre care cititi in ziare sau reviste sau pe care ii
auziti minterviuri laradio. Ei sunt cei mai buni ~i cei mai stra-
12
De la neobisnuit
la bizar
,
Pe masura ce adunam aceste cazuri, ne-am dat seama ca
nu exista a metoda universala dupa care sa strucmram interviurile sau capitolele care rezultau din ele. Am inceput cu un
chestiona,r pentru interviu - chiar am trimis din timp participantilor 0 lista cu intrebarile posibile. Credeam ca intrebarea principala era destul de clara: povestiti-ne cel mai neobi~nuit caz pe care l-ati avut. Ne a~teptam sa auzim relatari de-
13
14
adevarat ca terapeutii vorbesc despre cele mai neobi~nuite cazuri ale lor exact a~a cum instalatorii, contabilii sau chirurgii
discuta despre ale lor; este un mijloc important prin care profesioni~tii din orice domeniu i~i imbunatatescperformantele
-- invatam din fiecare varia tie care poate aparea ~i ne adaptam metodele pentru ca pe viitor sa se dovedeasca mult mai
flexibile ~i mai potrivite.
Toate aceste povestiri sunt in intregime adevarate - oricat
deincredibile ar putea sa para. De~i in unele cazuri dialogul
a fost refacut pe alocuri, esenta cazurilor ~i invatamintele pe
care Ie au de transmis au fost pastrate.
15
Multumiri
,
Ii suntem recunosdHori lui Alan Rinzler, al treilea "partener" la aceasta intreprindere, ale carui pricepere terapeutica
~i talente editoriale ne-au ajutat sa facem din aceste relatari
adevarate pove~ti despre puterea de transformare a oamenilor.
I se cuvin multumiri lui Jean Naggar, agentul nostru.
Ii suntem indatorati lui Laurie Johnson, care a transcris toate interviurile ~i s-a ocupat de corespondenta voluminoasa cu
participantii no~tri.
Le sun tern deosebit de recunoscatori celor care au contribuit la aceasta carte - unii dintre cei mai buni terapeuti
~i teoreticieni din lume - pentru ca au acceptat sa-~i sacrifice 0 parte din timpullor spre a realiza aceste interviuri ~i a
revizui dupa aceea povestirile rezultate. In schimbul eforturilor lor, ei nu au primit nimic in schimb, nici macar drepturile de autor. Singura rasp lata a fost placerea de a discuta cu
noi despre cele mai inedite aspecte ale muncii lor. Ei au participat la acest proiect pentru ca au avut convingerea ferma
. ca ceilalti terapeuti pot invata foarte multe lucruri din cazurile lor atat de neobi~nuite.
In cele din urma, suntem datori sa omagiem curajul incredibil ~i devotamentul de care au dat dovada oamenii prezen-
Beach, California
CAPITOLUL UNU
Jeffrey A. Kottler
Jon Carlson
Lake Geneva, Wisconsin
eabinetul
de consultatii
cu exceptia
doua sca.
tigiu al vremurilor
in era
caregol,
aceasta,
parte aa spitalului
era destinata mai degraba cazurilor medicale decat unei clinici
psihiatrice cu tratament ambulatoriu. Eram un doctorand plin
, de avant, pregatindu-se sa-?i mceapa prima zi de practica.
A?teptand sa-mi mtampin primul pacient, devenisem destul de agitat. Cativa ani lucrasem m calitate de consultant psihiatric, msa majoritatea clienWor mei proveneau din randuriIe copiilor ?i studentilor. Acum eram pe punetul de a mcepe
sa lucrez cu adulti ale caror probleme erau mult mai serioase.
L-am auzit pe pacientul meu chiar mainte sa-?i faea aparitia, m timp ce era condus catre eabinetul de consultatii. Mergand, fkea un zgomot zornaitor de parca ar fi fost legat cu
lanpri. In curand s-a dovedit ca,presupunerea mea nu era departe deadevar: zeci de ?iruri de margele ?i lanpri aHlrnau la
gatul ?ila mcheieturile mainilor lui.
Am respirat adanc ?i m-am pregatit saascult povestea intaiului meu pacient. Acesta era debutulnoii mele cariere ?i
eram hQtarat sa fac tot eeea ce imi statea m putinta. Speram
doar<ca problema lui sa faea parte din categoria celor pe care
Ie puteam aborda. Nu-mi puteam imagina atunci ce diserepan,ta se va dovedi intre a?teptarile lui~i eapacitatile mele.
18
Halatul de medic
Ii
- Ei bine, am mceput eu pe un ton cat se poate de binevoitor, cu ce pot sa-ti fiu de folos?
- Pai, dom'le doctor, ziceam ~i eu ca poate ma scapati de
mirosul asta!
- De miros? I-am intrebat pe acel individ foarte agitat, ne~tiind despre ce vorbe~te.
- PM da. Nu-l samtiti? 0 duoare!
-Duoare?
Am avut grija sa pronunt cuvantul exact cum 11rostise el.
- Duoare. Va zic, duhne~te.
- Aha, duhoare. Duhoare vrei sa spui?
Vocea lmidevenise mai vioaie deoarece intelesesem in cele
din urma ce voia sa spuna omul din fata mea. Nu faceam parte din personalul spitalului ~i nici macar nu imi luasem inca
licenta in psihologie. Lucram pur ~i simplu ca intern. Cu toate acestea, administratia spitalului ne recomandase sa purtam
aceste halate medicale albe care ne confereau un aer de respectabilitate. Pe buzunarul halatului meu era inscris numele
unui doctor plecat de multa vreme, dar care fusese destul de
cumsecade ca sa-~i lase halatul aici. Trebuie sa recunosc ca lucrul asta ma facea sa ma simt oarecum mult mai familiar cu
locul. Totu~i eram destul de agitat, poate chiar mai mult decat pacientul care statea in fata mea.
Omul avea tenulmchis ?i purta mai multe randuri diferite de haine, fiecare m contrast evident cu celelalte. Cama~a cu
dungi. Pantaloni cadrilati. 0 vesta. $osete desperecheate. $i
peste toate astea, binemteles, lanturile ~i margelele. Arata de
parca ?i-ar fi ales dintr-o cutie, la intamplare, piesele tinutei
sale zilnice. $i poate chiar a?a ?i facuse.
De~i infati~area sa era izbitoare, mtr-un fel chiar grandioasa, ceea ce mi-a atras atentiaerau ~uvitele lui de par impletite. Parea sa fie african sau poate jamaican, de~i dupa accent
provenea in mod sigur din zona rurala a Virginiei. Acest lucru nu era deloc surprinzator de vreme ce ne aflam chiar la
tara, in Virginia. Gudat era faptul ca adulmeca intruna aerul
Ii
~----~
...
--
19
20
sem era ca el simtea mirosul de vaci de la ferma la care locuia. Faptul ca familia lui detinea la ferma 0 mica cireada de vaci
nu parea 0 descoperire deosebit de utila.
- Vacile este peste tot, a tinut sa explice Manny. Mirosul
lor este peste tot.
- $i tu poti sa simti ~i acum mirosul de vaca?
Manny m-a privit dezamagit ca ~i cum ar fi vrut sa-mi arate ca ii in~elasem a~teptarile. Sperase tot timpul ca ~i eu simteam mirosullor.
Acum era randul meu sa ma simt dezamagit. EI se plangea de faptul ca percepe un miros imaginar cronic ~i suparator de bovina. Aceasta parea sa fie 0 problema care tinea de
competenta unui specialist O.R.L. sau cel putin a unui neurolog. Oar se pare ca, din anumite motive, fusese trimis la clinica no astra, probabil pentru ca nu fusese inca detectata nici 0
cauza fizica a afectiunii sale.
Am respirat inca 0 data adanc, atat pentru a ma calma cat
~i pentru a ma asigura ca nu exista nici un miros de vaca in
camera in care ne aflam.
- $i cum a~ putea sa te ajut? I-am intrebat pe Manny, abordand cel mai afectat ~i mai plin de solicitudine ton cu putinta; cel putin la a~a ceva ma pricepeam destul de bine.
Manny s-a uitat la mine ca ~i cum a~ fi fost un idiot, iar
apoi a cli'itinat din cap, dezamagit de faptul ca intelegeam atat
de greu.
_
- Pai, dom'le doctor, a spus el rostind cu grija cuvintele
pentru a se asigura ca il pot urmari, vreau ca dumneata sa-mi
tai nasul.
- Vrei ca eu sa-ti tai nasul?
Incepusem sa ma simt de-a dreptul exasperat ~i asta nu din
cauza a ceea ce discutam, ci pentru ca pur ~i simplu nu-mi dadeam seama ce a~ fi putut sa mai spun sau sa mai fac spre a-I
ajuta pe acest biet om aflat in suferinta.
Manny s-a uitat la mine placid, dand din cap. Eram hipnotizat de margelele care se leganau la capatul gaitanelor
lui lungi. Un timp nu am facut nimic altceva decat sa ne
masuram unul pe celalalt. Nu aveam nici cea mai mica idee
21
in legatura 'cu ceea ce se petrecea in mintea lui, dar incercam sa ma concentrez asupra posibilitatilor
pe care Ie
aveam pentru urmi'itoarea mi~care. Sa-l programez la chirurgie ca sa-i taie nasul? Sa cer 0 consultatie neurologica?
Sau poate 0 evaluare psihiatrica? Mi-am amintit apoi ca eu
eram evaluatorul psihiatric. Eu eram cel care ar fi trebuit
sa-i evalueze starea mentala ~i sa stabilesc cumva un tratament care sa-i aline simptomele suparatoare ale afectiunii.
Erau atatea lucruri pe care eram gata sa Ie fac pentru a-i ajuta pe oameni ~i in special pe primul meu pacient, insa taiatul nasurilor ma depa~ea. In plus, nu aveam voie sa fac
acest lucru chiar daca primisem un halat alb cu titlul de doctor inscris pe el.
In mod cert, tulburarea cronica a mirosului de care suferea acest om avea 0 cauza psihologica. Daca nu exista nici 0
explicatie medicala pentru conditia sa, atunci inseamna ca
ea se datora unor probleme emotionale sau unei traume suferite candva. Atat am putut sa deslu~esc de unul singur.
Cum sa dau insa de capatul acestei probleme in cele doar
cateva ~edinte care imi erau alocate pentru a-mi consulta pacientul?
De~i aceste evenimente au avut loc acum mai bine de
douazeci ~i cinci de ani, inainte sa trecem la 0 "terapie scurtal' administram un fel de "bandaj" psihologic, dupa care
urma sa-i trimitem pe oameni inapoi la viata de zi cu zi. Taierea nasului unui pacient nu era tocmai acest tip de tratament,
ci mai degraba unul radical ~i direct pentru care era nevoie de
aprobarea consiliului de medici al spitalului. Oar oricat de
atragatoare mi s-a parut in acel moment optiunea in cauza,
imi alesesem meseria pentru ca imi placea sa fac pe detectivul
~i sa merg pana la radacina problemei. Pe cand cei asemenea
lui Freud aveau la dispozitie luni daca nu chiar ani pentru a
rezolva diferite cazuri, eu trebuia sa 0 fac doar in cateva ~edinte. Cel putin acestea din urma erau prevazute ca ;;edinte
dubIe, de nouazeci de minute, ;;i prin urmare aveam timp sa
explorez ceva mai adanc situatia.
22
Secretul
- Poti sa-mi spui cate ceva despre felul in care iti petred
timpul?
Aceasta a fost 0 intrebare foarte buna, deschisa. Pentru
ca nu ~tiam cum sa procedez in continuare cu Manny, am
hotarat sa ma familiarizez cu - sa-i spunem - lumea lui
fenomenologica. Era clar ca aveam nevoie de mai muIte informatii pentru a ajunge la sursa problemelor sale legate de
mHOS.
23
rectia mea, dupa care ~i-a coborat-o iar. Era acesta un semnal
ca puteam sa continuu discutia pe aceasta tema sau ca trebuia sa 0 abandonez? Nu mi-am putut da seama. Cu toate acestea, simteam in atitudinea lui ceva ce nu puteam deslu~i pe
moment.
De~i era imbracat excentric, Manny nu era un barbat respingMor. De fapt, era chiar bine facut, cu 0 figura interesanta
~i cum era in floarea varstei mi s-a parut rezonabil sa aflu mai
muIte lucruri despre viata lui amoroasa.
- Prin urmare, nu ai 0 prietena?
A clMinat din nou din cap, de data aceasta mai hotarat. Era
atat de fascinant sa prive~ti coditele lui impletite leganandu-se
muzical inainte ~i inapoi - ma gandeam eu in timp ce ii puneam intrebarea pentru a treia oara doar pentru a mai urmari
speetacolul.
- Imi ascunzi ceva, Manny? m-am aventurat eu.
Pentru prima data de la inceputul conversatiei noastre parea ca se inchide in sine. Pana in acest punet fusese deschis la
orice in.trebare i-a~ fi adresat sau la orice cale pe care ne-am fi
aventurat, dar acum dadea inapoi. Simteam acest lucru. In urmatorul moment acesta a devenit evident pentru mine: ~i-a incolacit bratele lui lungi in jurul taliei ~i s-a aplecat inainte sprijinindu-se pe genunchi de parca ar fi vrut sa se faca mic ~i sa
se ascunda de privirea mea iscoditoare.
- Iti zisei ca nu am pretina.
Pentru prima data Manny m-a surprins, ridicand tonul.
De~i parea destul de calm, m-am uitat precaut catre ie~irea din
cabinet.
- Am inteles, Manny, am spus bland. Vreau doar sa ~tii ca
putem discuta despre orice dore~ti tu.
Relatand acum aceste lucruri, ar putea parea ca ele s-au
desfa~urat intr-o maniera logica, ordonata, de parca a~ fi urmat 0 procedura sistematica, menita sa scoata la iveala orice
secrete. De fapt, fiind un incepator in aceasta meserie, chiar
daca unul entuziast, nu faceam decat sa vorbesc vrute ~i nevrute, punand orice intrebare care imi trecea prin minte. Cu
putin no roc sau poate din cauza insistentei ~i a zelului meu,
24
am reu~it m final sa aud 0 versiune mai eompleta a eeea ee faeea Manny zilnie. Am aflat de asemenea, ehiar mai mult deeM a~ fi vrut, despre motivele pentru care nu avea propriu-zis
o prietena. Dar eeea ee am invatat m final din aceasta ~edinta
a fost ca 0 data ce deschizi 0 u~a nu poti face alteeva deeM sa
intri. Intrueat insistasem sa mergem pana la surse - pana la
radacina, ca sa zic a~a - pentru a-i rezolva problemele - nu
ne ramasese altceva deeM sa urmam pana la sar~it aeeasta linie a cercetarii.
Se parea ca Manny incercase 0 vreme sa se mtah1easca cu
fete. Facuse curte m eateva randuri unei vecine ~i ehiar se mtamise cu 0 fata de la ora~ pe care 0 cunoseuse cu ocazia drumurilor sale in aeelloc. Insa el gasise ca aceste intalniri erau
frustrante, daca nu cumva chiar nesatisfacatoare. Cand i-am
cerut sa-mi explice mai pe larg la ce se referea, Manny mi-a
raspuns ca m general fetele trebuie tratate foarte atent. Trebuie
sa spui cuvinte frumoase, sa Ie oferi cadouri, sa Ie scoti m ora~
~i sa cheltuie~ti multi bani cu ele. ;;i m ciuda tuturor investitiilor de timp ~i de bani, nu e~ti niciodata sigur ca 0 sa fii tu "norocosul". Nu cred ca a folosit chiar expresia asta, dar cu siguranta ca a fost yorba de 0 alta bizarerie eufemistica pentru sex.
De~i eram casatorit de curand, eu ~i Manny eram cam de
aceea~i varsta, a~a ca ii intelegeam nemultumirea. Imi aduceam mca aminte de ritualurile lungi ~iplictisitoare de dinaintea fieearei mtalniri pe care trebuia sa Ie suport pentru a reu~i
sa ma "apropii" de 0 femeie care imi placea. M-am gandit sa-i
spun ca-i mteleg frustrarea. Apoi i-a~ fi putut oferi un discurs
motivational despre necesitatea de a fi rabdator, de a-ti asuma riscurile, de a te aventura m afara zonei de confort. Invatasem deja terapia cognitiva ~i, prin urmare, eram gata sa
abordez temerile sale irationale legate de e~ec. Aveam totul
trasat m minte ~i eram fericit ca in sfar~it descoperisem ca puteam sa fac ceva pentruel. Cu toate acestea, ?timn ca imi scapa ceva.
- Manny, spuneai ca acum nu te mai mtame~ti cu nimeni.
- Nu, renuntai la asta.
- Inteleg.
25
Scara
Dupa 0 perioada de timp care parea sa fi ajuns la cateva
minute, dar care in realitate nu depa~ise mai mult de douazeci sau treizeci de secunde, Manny mi-a spus cum i~i petrecea timpulliber ~i de ce nu fusese prea sincer atunei cand declarase ca nu are 0 prietena. De fapt, Manny chiar avea 0 viata sexuala foarte activa, de~i nu cred ca aceasta avea ceva in
comun eu ceea ce numim noi "iubire". Dar poate ca asta era
doar parerea mea pentru ca aveam de-a face cu 0 situatie care
depa~ea cu mult ceea ce imi imaginasem vreodata. Acum mteleg ca aceste situatii nu sunt atM de neobi~nuite la tara.
- Spuneai, Manny, ca nu te vezi cu prea multe femei.
- A~a-i, a recunoscut el, dand din cap.
Era ceva in neregula la capitolul asta. Expresia fetei lui devenise destul de transparenta; mtr-un fel, imi aducea aminte
de un copil care fuseseprins cu minciuna. De fapt, el se uita
in jos, m timp ee racaia linoleul cu varful ghetei lui eu ~ireturi
dezlegate.
- ;;i totu~i nu mi-ai spus tot, m-am aventurat eu cu grija;
nu voiam sa-l sperii, insistand prea mult.
- Da, dom'le doctor.
- ;;i nu ai vrea sa-mi poveste~ti?
- Nu. N-a~ prea vrea.
26
27
28
29
Parfumul
In urmatoarea saptamana, Manny m-a intihnpinat foarte
calduros, cu un zambet largo La ~edinta anterioara nu observasem dH de mult aur avea in gura. Acum puteam sa vad al-
30
bul din centrul fied'irui dinte care era imbn'icat in aur. Am observat de asemenea d'i era imbracat ceva mai potrivit decat
data trecuta -lucru pe care l-a~ fi considerat in mod optimist
drept un semn al progresului daca nu a~ fi simtit mirosul intens de colonie ieftina.
Abia puteam sa respir in duhoarea aceea dulceaga ~i bolnavicioasa de English Leather sau de altceva foarte comun.
Nu cred ca acest produs a fost creat pentru a fi folosit in asemenea cantitati, iar dupa mirosul insuportabil parea ca Manny i~i turnase toata sticla pe el. Cu toate acestea, parea foarte
multumit de el.
La inceput, am crezut ca talentele clinice superioare de
care dadusem dovada la ~edinta anterioara i-au adus lui Manny ace I nou zfunbet aurit. Trebuia sa fie yorba de ace a legatura empatica pe care reu~isem sa 0 stabilesc cu noul meu pacient. Sau poate ca era yorba de maniera profesionista in care
ma infati~asem, imbracat atat de corect in halatul meu de medic.
- Vad d te simti mai bine, am inceput eu conversatia.
Asta ii permitea sa constate ca eram un observator perspicace al conditiei sale interne.
Manny nu a acut decat sa zambeasca ~i mai incantat. Luminile fluorescente din tavan se reflectau in dintii lui auriti.
In acele vremuri, Ientile Ie de contact "permeabile la gaz" pe
care Ie purtam faceau ca ochii mei sa fie foarte sensibili la lumina, motiv pentru care clipeam foarte des. Mi-era teama ca
dad inchid ochii mai mult timp a~ putea sa pierd ceva foarte
important.
-- Observ de asemenea ca azi te-ai dat cu foarte mult parfum.
- Este colonie.
- Exact. Colonie. E ceva destul de tare.
Spunand aceasta, am dat din umeri in semn de aparare ~i
mi-am mutat scaunul ceva mai departe ca sa pot respira. Ma
simteam putin ametit.
- La naiba, ai dreptate, a recunoscut Manny. Am folosit-o
pe toata pe care 0 aveam.
31
-Uuuh!
A~teptam ca Manny sa-mi explice de ce se daduse cu atat
de multa colonie, dar el parea ca avea mult mai multa rabdare decM mine. $i apoi, el nu trebuia sa dea socoteala unui supervizor care dorise sa ~tie de ce nu stabilisem un diagnostic
pentru acel caz ~i cu atat mai putin un plan pentru tratament.
Pledasem pentru faptul ca aveam nevoie de mai mult timp
spre a "aduna informatie". $tiam ca daca a~ fi recomandat amputarea nasului, acest lucru nu ar fi fost bine primit de catre
psihiatrii ~i psihologii cu barbi a la Van Dyke, imbracati in haine de tweed ~i fumatori de pipa care stateau in jurul mesei la
conferintele noastre dedicate discutarii cazurilor pe care Ie
aveam.
- Spuneai ca ai folosit tot parfumul pe care l-ai avut, I-am
indemnat eu din nou.
- E colonie. T'am spus asta.
Acum zambeam ~i eu, dar proste~te. Aceasta situatie nu
ducea nicaieri. Am incercat din nou.
- Poate ca ai putea sa-mi explici de ce te-ai dat azi cu atat
de multa colonie.
- Mirosul ast' de vaca. Acum nu mai e. Manny parea foarte mandru de el.
- Vrei sa spui ca acum nu mai miro~i a vaca?
incuviintare din cap.
- Asta inseamna ca dupa ultima no astra conversatie ai decis sa, uf, sa nu mai continui cu ... cu scara ta?
Pur ~i simplu nu puteam sa pomenesc cu voce tare de problema sexului cu vaca. Dar se parea ca primul meu contact terapeutic fusese atat de puternic ca Manny nu mai prezenta
simptomele lui suparatoare. Doamne, eram a~a de bun sau ce?
Cand Manny s-a uitat la mine cu oarecare disconfort,
mi-am dat seama ca presupunerea mea era incorecta. De fapt,
Manny continuase sa faca sex cu vaca in saptamana care trecuse de la ultima noastra ~edinta. Nu se schimbase nimic in
aceasta privinta.
Singurullucru diferit era ca Manny gasise 0 modalitate de
a camufla mirosul care 11deranja de atata timp. EI i~i rezolva-
se singur problema Hira sa aiba nevoie de interventie chirurgicala. Acum el i~i putea continua multumit afacerea lui bovina far a sa mai simta vreo vina suparatoare sau mirosul de
vaca.
Acesta era un grup competitiv, a~a ca membrii ei au desfa~urat dezbateri cu privire la cea mai avantajoasa medicatie
pentru pacient ca ~i despre cazurile pe care Ie intalnisera in
practica 10l~cu mult mai interesante decM cel pe care il analizam. Am incercat sa Ie spun ca Manny nu se va intoarce, ca in
loc de Clozaril, Prolixin, Fluanxol sau unul dintre medicamentele lor favorite antihalucinogene, el preferase parfumul, dar
ei erau prea cufundati in discutia lor ca sa ma poata auzi. Pareau dezamagiti, daca nu cumva chiar intrigati, de faptul ca
nu ma gandisem sa-l invit pe unul dintre ei sa cunoasca acest
caz curios pe care il avusesem.
32
InvaH'imintele
,
De~i au trecut multi ani de cand I-am vazut ultima data pe
Manny, inca mai sper ca in cele din urma el a reu~it sa faca
tranzitia la 0 relatie cu unul dintre semenii lui. Imi place sa
cred cat intr-o masura oarecare, faptul ca a vorbit cu mine ~i
~i-a dezvaluit secretull-a ajutat sa progreseze catre un nivel
mai potrivit al interacFunii umane. Cu to ate acestea, pot sa
spun ca am fost sigur de un singur lucru, ~i anume ca nu-~i
putea permite in nici un caz cantitatea de colonie necesara
pentru a se da in fiecare zi acoperind astfel mirosul persistent.
Dupa cea de a doua ~edinta, Manny nu s-a mai intors niciodata la clinic a, cel putin in perioada in care am lucrat eu aco10. Aceasta este povara meseriei me Ie de terapeut - foarte
adesea nu aflu finalul pove~tii. Clientii pleaca pur ~i simplu.
Pleaca ~i nu se mai intorc niciodata. Ei nu raspund la scrisori
sau la telefoane. $i in felul acesta suntem lasati sa ne imaginam singuri ce s-a intamplat, uneori cu ajutorul teoriilor inventive ale supervizorilor no~tri.
Cand am prezentat cazullui Manny grupului de psihiatri
~i psihologi de la conferintele noastre saptamanale destinate
discutarii cazurilor, bineinteles ca au avut 0 zi plina de discutii Era adunarea distinsa a un or membri proeminenti ai FacuItatii de Medicina, multi dintre ei imbracaF identic, nu in
halate medicale ci in costume cu vesta de parca ar fi fost clonele lui Sigmund Freud. Chiar ~i singura psihiatra prezenta
purta un costum cu vesta (de~i nu avea ~ibarba necesara).
33
Lenjeria intima
Ma intreb azi ce mo~tenire mi-a lasat Manny. In primul
rand, a~ vrea sa-mi alung din memorie imaginea prea vie a
lui Manny apropiindu-se de 0 vaca aratoasa cu 0 scara sub
brat. Cu siguranta ca am invatat ~i chiar ma pricep sa-mi tin
judecatile sub control. De fapt, cazul imediat urmator ce mi
s-a repartizat a fost acela al unui cadru universitar care avea
~i el un secret de marturisit. Supravietuisem deja primului
meu pacient in incercarile mele de a-mi pastra calmul, a~a ca
nu mi s-a parut foarte dificil sa raman netulburat in timp ce
instructorul marturisea di se imbraca cu lenjeria soFei lui
dupa care simte apoi 0 nevoie incontrolabila de a da fuga in
strada. In naivitatea mea, ~i pentru ca nu m-am putut gandi
la un alt lucru pe care sa i-I spun, i-am raspuns impulsiv.
-Inteleg. A~adar, spuneti-mi in ce problema ati dori sa va
ajut?
- Pardon? a spus el, sincer incurcat.
- Ei bine, am raspuns eu atent, dandu-mi seama acum ca ar
fi fost foarte bine sa gasesc 0 explicatie buna pentru raspunsul
meu neglijent. Spuneati ca aveti ni~te preferinte sexuale bizare.
La fel au foarte multi oameni. va place sa va imbracati cu lenjerie de dama. $i ce-i cu asta? Pur ~i simplu ma intrebam ce este in
neregula cu acest comportament ~ipe care doriti sa-l modificati?
34
35
Jon Carlson
Mumia de la masa
din sufragerie
A
In
37
cru nu era prea u~or, avand in vedere di greutatea lui se ridica la mai bine de vreo doua sute de kilograme.
Cum era de a~teptat, familia lui era foarte alarmata de
aceasta situatie. Parintii erau muncitori intr-o fabrica. Erau ni~te oameni simpli, care nu avusesera niciodata 0 casa a lor. Li'l
Ricky era singura lor ruda. Erau foarte ingrijorati in ce prive~te viitorullor ~i se gandeau ca nu aveau cui sa-l lase in grija
pe fiullor. Li'l Ricky a venit pe lume cand cei doi soti trecusera de patruzeci de ani ~i se consolasera deja cu ideea ca nu
vor avea niciodata un copil. Au fost incantati de aparitia copilului, de~i ar fi preferat sa aiM 0 fetita.
Parintii lui Li'l Ricky erau de-a dreptul innebuniti de felul
in care ajunsese fiullor ciudat. Ei facusera tot ce Ie statuse in
putinta pentru a impiedica ie~irile lui ill scutece, dar se pare
ca nimic nu mergea. In final, s-au decis sa-l inchida pur ~isimplu in camera lui pe timpul noptii ca sa nu-i mai faca de ras
defiland pe strazi cu burta lui rotunda care se revarsa peste
scutece.
Pe masura ce discutam cu Li'l Ricky, devenea tot mai evident ca ceea ce i~i dorea cu adevarat era sa fie femeie. El construia in secret 0 mica ghilotina cu care intentiona sa-~i taie penisululdeplinindu-~i astfel visul. 9i cum incepuse sa capete incredere ill mine, mi-a marturisit ca spera sa faca aceasta in biroul meu. Singurullucru care mi-a trecut prin cap pentru a-I
face sa renunte la aceasta idee a fost sa-i atrag atentia ca secretara mea va refuza sa curete mizeria care ar rezulta ill urma
acestei operatiuni. In cele din urma s-a aratat dispus sa accepte scuza ~i sa-~i amane planul cel putin pana in momentulul
care i~i va putea permite 0 operatie propriu-zisa de schimbare
a sexului. In s~mn de buna-credinta el mi-a adus ghilotina lui
pentru penis care era inca neterminata. Nu sunt specialist ill
asemenea probleme, dar mi s-a parut ca aparatul cu pricina ar
fi putut fi foarte operativ la astfel de treburi.
In mod cert, Li'l Ricky avea nevoie sa fie adus pe calea cea
buna. El trebuia sa fie ajutat sa depa~easca acest rol infantil ~i
sa-~i asume responsabilitatile unui om matur. Pentru a putea
face acest lucru, avea nevoie de ceva illdemanare ~i de 0 sluj-
39
- E in regula. Presupun ca nu sunt prea multi profesioni9ti care au a9a ceva. Aceasta este 0 specialitate destul de
noua. Dar sunt sigur ca, pe masura ce aceste intalniri se vor
inmulti, yeti intalni tot mai des asemenea persoane. $i, domnule doctor, credeti-ma, ele se vat inmulti.
- Banuiesc ca nu pot decat sa contez pe cuvantul dumneavoastra in aceasta privinta.
- A, hm. In fine, ne int~ebam daca nu vreti sa acordati
consultatii in acest domeniu.
- Bineinteles, am raspuns bucuros.
La naiba, voi consulta aproape orice persoana care imi trece pragul - in ce ma prive9te, cu cat este cineva mai ciudat
cu atat mai bine. Acesta este unul dintre aspectele care imi place eel mai mult la munca mea.
La putin timp dupa aceasta convorbire, 9i-a facut aparitia in
biroul meu 0 femeie cu 0 infati~are destul de comlma. Nu 9tiu
la ce ma a9teptam din partea cuiva care s-a aflat pentru un timp
pe alte planete 9i de asemenea a cruatorit de la una la alta, dar
aceasta persoana era pU'lcuta 9i, spre surprinderea mea, foarte
inteligenta. Ea i9i petrecuse aproape 9apte ani la colegiu, adunand un credit de peste doua sute de ore, dar fara sa reugeasca
sa opteze pentru 0 specialitate principala sau sa absolve. Cred
ca problema ei era ca nu putea sa se concentreze. Dar motivul
pentru care venise sa ma vada nu era nici pe departe acesta.
Femeia avea doi copii, un baiat 9i 0 fata. Fiul spargea u~iIe din casa. Ea 11trimitea in camera lui, iar el se enerva ~i dobora u9ile. Inainte sa aflu mai multe despre acest c'omportament ciudat, femeia m-a mai informat ca fata ei a paras it de
curand ora9ul in care tocmai se instalase circui. Se pare ca se
indragostise de un baiat care lucra la circ. Acesta i-a spus di
era trapezist de9i mai degraba arata ca unul dintre baietii care
montau instalatiile 9i aveau grija de ele.
E cum nu se poate mai bine, ma gandeam eu, incercand sa
dau de cap at tuturor aces tor lucruri. Aceasta femeie se intaJne9te cu extratere9tri. Unul dintre copiii ei tocmai s-a alaturat
circului, iar celalalt adora sa puna u~ile la pamant. Dar era mai
mult decat atat.
40
Piatra
Primullucru pe care I-am remarcat la Trina a fost nervozitatea ei accentuata. Masura camera de la un capat la celalalt, uitandu-se cand in dreapta cand in stanga ca ?i cum ar
41
fi cautat pe cine va care s-ar fi ascuns acolo. In afara de aceasta nelini?te evident a - ?i, de altfel, trebuie sa recunoa?tem
ca majoritatea oamenilor care vin la mine sunt un pic tematori - mi-a facut impresia unei persoane bine facute ?i atragatoare, poate putin cam plinuta. Singurullucru in legatura
cu ea, care mi s-a parut cam nelalocullui, era tendinta de a-?i
legana intruna piciorul atunci cand vorbea. Intr-un fel, era
ca ?i cum mi?carile piciorului erau conectate la activitatea
creierului, reflecHind ceea ce gandea sau vorbea in acel moment.
Se pare ca nervozitatea Trinei se extindea ?i asupra felului
in care incerca sa-?i organizeze viata. Era deosebit de atenta
in ce prive?te punctualitatea. La ?edinte, venea intotdeauna
mai devreme. Indiferent de ora la care erau programate intalnirile noastre, 0 auzeam intrand in camera de a?teptare cu
zece, cincisprezece minute, uneori chiar cu 0 jumatate de ora
inainte de ora fixata. Astfel, am fost foarte surprins cand, intr-o zi, nu a aparut la ora stabilita.
Tocmai incepusem sa ma uit pe 0 lucrare, cand Trina ?i-a
facut aparitia, cu aproape 0 jumatate de ora intarziere.
- Imi pare foarte rau, s-a scuzat ea. Imi pare foarte, foarte rau.
- Ei, nu-i nimic, am spus eu. Despre ce ai vrea sa vorbim
astazi?
- Pur ?i simplu nu am putut, a continuat sa se scuze in legatura cu intarzierea ei neprevazuta.
Am observat ca in timp ce vorbea piciorul ei facea mi?cari
circulare foarte largi.
- Nu e nici 0 problema, am asigurat-o eu din nou.
- Am vazut 0 piatra in mijlocul drumului. Am trecut pe
langa ea cu ma?ina.
- A! am exclamat eu neavand nici cea mai mica idee despre ce ar putea sa insemne asta.
- Pur ?i simplu nu am putut sa-mi scot din minte imaginea acelei pietre a?ezate acolo. Aproape ca ajunsesem aici eram la cativa kilometri - cand mi-am dat seama ca trebuie
sa ma intorc ?i sa iau piatra.
42
Fotografii de familie
data ee am reu;>it sa treeem de piatra, pe care am a;>ezat-o eu grija pe biroul meu, a ineeput sa-mi povesteasea despre familia ei. Era u;>or sa te pierzi in toata multimea aeeea
de detalii. Trina eredea ca mama ei era lesbiana. Iar tatal ei
era un alcoolie agresiv. Mi-a mai spus ea fratele ei era homosexual, iar sora sa loeuia singura la a ferma izolata - eel mai
apropiat veein se afla la vreo zeee kilometri. Apoi, in mijlocuI tuturor aeestor relatari despre familia, mi-a marturisit ca
daea ar slabi cateva kilograme s-ar putea intelege mai bme eu
sotul ei.
La ;>edinta urmatoare, Trina a venit impreuna eu sotul ei.
Era un individ inalt, matahalos, eu 0 tunsoare dezordonata;>i
care parea ;>imai nervos deeat sotia lui. Pe tot pareursul intalnirii ;>i-aframantat ineontinuu palmele, ea ;>icum s-ar fi spalat. La un moment dat am simtit nevoia irezistibila de a-I oferi
un sapun.
- Ei bine, a ineeput el sa ma informeze, familia sotiei mele
este destul de ciudata, poate ehiar mai mult deeat a mea, de;>i
trebuie sa reeunose ca avem ;>inoi in;>ineciudateniile noastre.
- Nu prea inteleg ee vrei sa spui, I-am ineurajat eu.
Dupa mi;>earea mainilor lui la care era aeompaniat de pieiorul saltaret al Trinei, mi.-am dat seama ea avea sa urmeze 0
poveste foarte interesanta.
- Vedeti, sora mea ...
a ...
- Vedeti, ea are fata asta.
-A,
43
44
45
II
Misterul
Exasperata ?i ingrijorata, Trina a persistat in eforturile ei
de a intra in legatura cu matu?a de mult pierduta pentru ea.
- A~a ci'ine-am mai dus de cateva ori acolo, mi-a spus Trina la 0 ~edinta la care eram numai noi doi.
De obicei, dlnd Jake nu era prezent, nu mai era atat de nervoasa ~i se arata mult mai cooperanta. De data aceasta insa,
observand felul in care i~i agita piciorul, mi-am dat seama ca
era cu mult mai nelini~tita decat 0 vazusem pana atunci.
- In cele din urma am sunat la politie pentru a verifica
cum stau lucrurile.
- Asta inseamna ca erati foarte ingrijorati.
- Dumneavoastra nu ati fi fost? Vreau sa va spun ca nu 0
mai vazusem de ani de zile. $i pe masura ce ma gandeam la
acest lucrul, mi-am dat seama ca nici macar nu vorbisem cu
ea la telefon in tot timpul asta. Noi doua fuseseram foarte
apropiate candva, dupa care, dintr-o data, ea a lncetat sa mai
tina legatura cu mine ~i cu toti ceilalti.
- Spuneai ca ati sunat la poliFe.
- Da, ?i politi?tii s-au dus acolo ca sa vada ce se intampla.
Au batut la u~a, dar unchiul meu nu le-a permis sa intre in
casa. Ei I-au avertizat ca vor reveni cu un mandat de perchezitie, dar acesta le-a raspuns ca nu au decat sa faca ce vor. Unchiul meu statea impreuna cu copiii lui la u?a ?i pur ?i simplu
nu lasau pe nimeni sa intre in casa. Cand politi~tii au intrebat
de matu?a mea, ei Ie-au raspuns ca era in baie, ~i asta a fost
47
tot. Dupa care au trantit u?a, iar politi?tii au fost nevoiti sa pIece.
-- In situatia asta, am spus eu, presupun ci'inu mai aveti
ce sa faceti.
-- La naiba, sigur ci'i0 sa facem ceva! In casa aia se petrece ceva ciudat ?i eu vreau sa aflu eu orice pret.
Astea fiind zise, ?edinta no astra a luat sfar?it.
Mumia
La urmatoarea ?edinta, Trina a venit din nou singura. Parea putin mai agitata decat de obicei. Eram intr-o dispozitie
buna a~a ca am intrebat-o:
- 0 alta piatra pe drum?
-A?
- Se pare ca ceva te-a suparat in mod deosebit azi. Ma intrebam daca nu cumva ai gasit 0 alta piatra pe drum.
- Nu, nu e yorba de pietre.
Parea foarte trista.
- Atunci, ce se intampla?
- Ei bine, nu 0 sa-F vina sa crezi, dar au gasit-o pe matu~a mea.
- Asta e grozav!
- Nu, vreau sa spun ca politia a gasit-o.
- Ce vrei sa spui? Matu?a ta se ratacise?
- Nu, de fapt este moarta.
-Moarta?
- Da, politia a obtinut un mandat, a reu~it sa intre in casa
?i in cele din urma a gasit-o. Era moarta.
Fata Trinei se umpluse de lacrimi. Era atat de suparata incat pana ?i piciorul ei ineetase sa se mai mi?te.
Am taeut 0 vreme, lasand-o sa se lini?teasca, dupa care am
intrebat-o ce se intamplase de fapt.
- Este moarta de mai multa vreme, a raspuns Trina printre lacrimi.
-- Vrei sa spui ca a murit eu cateva zile in urma.
49
50
care se poate mtampla intr-o terapie - oamenii renunta uneori mainte de a fi pregMiti sa faca acest lucru.
De cate ori am de-a face cu cazuri de-a dreptul stranii, cum
a fost acesta din urma, ma mtreb care este scopul unui asemenea comportament? Cum functioneaza el pentru persoana m
cauza?
Cazul mumiei a fost unul foarte dificil de mteles. Aparent,
familiei i-a fost foarte greu sa se desparta de mama. Ea era cea
care, prin prezenta ei, reu\3ea sa uneasca familia. Un alt lucru
straniu legat de acest caz a fost ca atunci cand fiecare membru al familiei a fost supus unor evaluari psihologice, s-a dovedit ca toti erau normali.
CAPITOLUL TREI
Frank Pittman
Fixatia
, oraUi
a albinei bazaitoare
52
*
*
Pittman ne-a marturisit ca cel mai memorabil dintre cazurile sale a avut loe eu patruzeei de ani in urma, la inceputul
anilor '60, pe cand era psihiatru rezident. A~a cum se obi~nuia in aeea perioada, el urma 0 pregatire intensiva pentru a deveni psihanalist specializat in tratamentele individuale de lunga durata.
- Nu pot sa-mi scot Albina Bi'lzaitoare din minte, a ineeput Frank conversatia.
- Ce bazaitoare?
- Nu ceoCine. Albina Bazaitoare era numele sau.
Astfel 11 numea el pe unul dintre pacientii sai pe care, mai
mult decat pe oricare altul, nu putea sa-l uite sub nici 0 forma.
- Prima data am lucrat cu Bi'lzaitorul timp de doi ani.
Apoi am pleeat la Denver, unde am faeut un fel de terapie preventiva de familie. ~ase ani mai tarziu, eand m-am intors in
Atlanta, ea director al serviciilor psihiatriee de la spitalul unde
I-am inti'llnit pentru prima data pe Bazaitor, aeesta ~i-a faeut
din nou aparitia ~i in eele din urma am ajuns sa luerez eu el
timp de douazeei de ani.
53
- Asta a fost 0 terapie scurta, a comentat Jeffrey. Unui terapeut obi~nuit i-ar fi luat cel putin patruzeci de ani pentru a-I
vindeca pe acest individ.
Pittman a ras aprobativ.
- Ei bine, a continuat el plin de modestie, nu ~tiu daca el
s-a ales sau nu cu ceva din aceasta terapie, dar cu siguranta
ca eu am invatat foarte multe.
- Pai, poveste~te-ne ceva despre acest caz, am spus noi
nerabdatori.
Frank Pittman nu este omul pe care sa-l faci sa se grabeasca. Cu accentul sau u~or sudic ~i cu manierele sale alese, este
nascut sa fie povestitor. Ne-a cerut sa-llasam sa-~i spuna povestea in ritmul ~i in felul sau propriu.
- Sunt de-a dreptul dezamagit atunci cand intalnesc persoane ale carol' probleme imi sunt atat de familiare incat pot
sa trec pe pilot automat. Daca nu este yorba de ceva nou pentru mine sau care sa ma provoace, mi-e teama nu numai di 0
sa-mi pierd timpul meu dar ~i pe allor. Pur ~i simplu nu ma
stimuleaza astfel de probleme, oricat de inedite li s-ar parea
lor la acea data.
Inainte sa treaca la povestea lui, Pittman a tinut sa expliee
cum comportamentul, in special cel sexual, este modelat de
catre experientele noastre cele mai timpurii, legate de ceea ce
ne apare atractiv. Chiar daca este un terapeut specializat in sistemele familiale, radacinile sale psihanalitice sunt adanc Infipte in gandirea sa.
- Imi aduc aminte de un tip a carui sotie se plangea de
faptul ca 0 in~ela tot tirnpul. Era cea de a cincea lui nevasta.
El a venit la mine ~i mi-a explicat ca avea relatii sexuale cu
foarte multe persoane. Se culcase bineinteles cu toate sotiile
lui, dar ~i eu cateva mii de alte femei, vreo doua sute de barbati ~i chiar cu cateva persoane care treceau prin operatii de
schimbare de sex.
De~i noi am izbuenit in ras, Pittman nu parea deloc amuzat de acest gen de probleme. Devotamentul ~i fidelitatea SW1t
teme importante in munea sa cu cuplurile.
54
55
- Tocmai am realizat cat de diferit sunt percepute relatiiIe sexuale de catre cei care vin de la tara, din Sud, a observat
Pithnan. Trebuie sa mtelegeti ceva: atunci cand locuie?ti la tara
nu sunt prea multi oameni m jurul tau ~i din cauza aceasta lucrurile stau foarte diferit acolo.
Am ras din nou ~i de data aceasta Pittman ni s-a alaturat,
dar dincolo de comicul celor spuse de el se simtea ~i altceva.
- A~adar, Bazaitorul a avut la noua ani 0 relatie incestuoasa cu sora lui mai mare. La zece ani facea sex oral cu colegii
lui pentru bani. A fost dat afara din ?coala pentru ca cei de
acolo nu au reu~it sa-l faca sa renunte la acest obicei. Se pare
ca acesta a fost singurullucru din viata lui pentru care a fost
apreciat. Prin urmare, el a parasit ?coala ~i s-a intretinut din
practicarea prostitutiei masculine, de la varsta de doisprezece pana la ~aisprezece ani cand a dat serios de necazuri.
- Vrei sa spui ca nu daduse mca de necazuri?
- Ei bine, trebuie sa avem in vedere ca acesta era un mic
ora~el din Alabama unde oamenii nu se plimba pur ?i simplu
de colo-colo oferind sex oralIa cerere. Bazaitorul trebuia sa
mearga din u?a in u~a ?i sa intrebe daca i~i putea oferi serviciile. Era singurul talent pe care ?i-l cultivase pana la acea data.
In cele din urma, Bazaitorul a parasit ora~ul ~i s-a stabilit
in Atlanta, unde a intalnit-o pe Sue, care la acea data avea
cincisprezece ani. De~i avea ?i el doar ?aisprezece ani, a lasat-o
insarcinata, dupa care s-a casatorit cu ea ~i s-a mutat la parintii ci.
S-a intamplat ca in ajunul Craciunului Bazaitorul, neavand
bani pentru cadouri, sa-i ofere socrului sau 0 partida de sex
oral. Astfel, a ajuns sa aiba 0 aventura cu tatal sotiei lui care a
durat cativa ani.
- Stai putin, Frank. Ia-o mai incet, I-am avertizat noi, incercand sa asimilam toate lucrurile pe care ni Ie spunea.
Singurullucru la care se pricepea Bazaitorul era sa faca sex
oral cu alti barbati. S-a casatorit, dar in cele din urma a ajuns
sa aiba 0 relatie eu socrul sau. Incercam sa facem ordine m toate aceste lucruri, m vreme ce Pittman ne bombarda cu tot mai
multe informatii.
Pacientul ~i supervizorul
Sa ne aducem aminte ca.,in prima faza a terapiei Bazaitorului, Pittman i~i facea rezidentiatulin
psihanaliza. Aceasta
inseamna ca la acea vreme avea 0 puternica inclinatie sa abordeze cazurile dintr-o perspectiva freudiana ~i care fara indoiala I-a dus la concluzia ca.ill cazul Bazaitorului are de-a face
cu 0 fixatie orala severa.
- Parea cel mai dulce, eel mai agreabil 9i cel mai tembel
copil din cati cunoscusem pana atunci, ne-a descris Pittman
prima impresie pe care i-a facut-o Bazaitorul. Dar ill realitate
avea optsprezece ani 9i era tatal unui copil de doi ani. Am rnceput sa lucrez cu el ~i i-am prescris pentru inceput Sinequan,
un antidepresiv triciclic. L-am sfatuit sa foloseasca mijloace
contraceptive. De asemenea, am illcercat sa-l indrum ~i ill ce
prive~te perceptia lui cu privire la eeea ce este 9i ceeace nu
este social acceptabil.
Cu alte cuvinte, el i-a spus Bazaitorului ca nu era 0 idee
prea buna sa continue sa ofere sex oral barbatilor. Oamenii ar
putea sa-~i faca 0 idee gre9ita des pre el.
57
- A fost ingrozit sa afle ca. oamenii ar putea sa creada despre el di este homosexual. Doar pentru ca ofere a aces tor oameni sex oral nu insemna ca este homosexual. Era convins de
heterosexualitatea sa, lucru pe care il sustinea cu tarie. Pentru
el, aceasta era 0 chestiune care tinea de mandrie.
- Supervizorul meu nu credea cu adevarat ca acesta era
un caz tratabil, dar incerca sa ma invete totu?i tehnica psihanalitici'i. In aceasta situatie, nu aveam decat sa pretind ca aplic
tehnica supervizorului meu in vreme ce faceam ceva despre
care nu voiam ca el sa ~tie. Ii ofere am Bazaitorului tot felul de
teste legate de perceptia asupra a ceea ce este social acceptabil precum ~i de reparentare. Incercam sa ma port cu el ca un
tata, sa-i ofer ceea ce i-ar fi dat un tata.
La acea data, Pittman nu ~i-a dat seama de acest lucru, dar
mai tarziu, reflectand asupra cazului, el a realizat ca de fapt
incercase sa elimine influenta acelui bunic neb un, obsedat sexual.
- L-am vazut de cateva ori pe Bazaitor impreuna cu sotia
lui, lucru la care supervizorul meu s-ar fi opus cu inver~unareoL-am ajutat chiar sa se angajeze ca ~ofer pe un camion cu
lapte. In felul acesta a reu~it sa se puna din nou pe picioare.
- In momentul in care el ~i Sue s-au impacat au inceput
sa apara dificultati serioase. Mama lui Sue era atat de furioasa din cauza ca sotul ei avusese 0 relatie cu ginerele, incat s-a
opus violent reeoncilierii dintre Sue ~i Bazaitor.
Sue a fost 9antajata de mama ei: trebuia sa puna cap at relatiei ei cu Bazaitorul, altfel aceasta ar fi rupt orice relatie cu
ea. Era un serios mijloc de constrangere de vreme ce mama lui
Sue se ocupa de cre9terea fetitei ei.
- Nu m-a ajutat aproape deloc faptul ca urmaIl;l tehnica
supervizorului meu psihanalist, a adaugat Pittman, 0 data ce
era clar ca acest caz nu se incadra in parametrii ei.
- Incerc sa-mi imaginez care ar putea fi parametrii in care
acest eaz s-ar fi incadrat, a spus Jon.
- Am incercat sa fac terapie cu cateva cupluri. Dar ill cele
din urma mi-a fost teamasa ii chern pe mama lui Sue, pe tatal sau, pe mama retardata din Alabama sau pe psihoticul bu-
59
Ce treeusem eu vederea
L-am felicitat pe Pittman pentru reu~itele pe care le-a avut
atat de devreme in cariera lui ~i in legatura cu un caz foarte
complicat. Pittman era insa destul de retinut, considerand ca
a fost yorba de un succes limitat.
- Oa, cred ca a~a au stat lucrurile. Oar am pierdut foarte
mult pentru ca I-am facut sa se concentreze asupra ganduri-
60
Ilil
mil;
61
dar Ie lipse~te un manual bun de indrumare. Ei au creiere, corpuri, organe genitale, dar nici 0 idee despre felul in care trebuie sa Ie utilizeze ca oameni maturi. Omul cu magarul avea
nevoie de acela~i lucru ca ~i Bazaitorul ~i ca alti indivizi imaturi - un tata care sa-i invete cum sa se poarte ca barbati adevarati.
Gandindu-se la munca sa din trecut, cu Bazaitorul sau Cll
multi aW oameni, Pittman regreta ca nu a avut totu~i intelegerea ~i curajul sa Ie spuna pacientilor ce ~tia el ~i sa se bazeze pe intelepciunea lui. In schimb, el a constatat ca abordarea
psihanalitica se dove de a tot mai refractara ~i mai enigmatica.
- Nici in ziua de azi nu ~tiu daca Bazaitorul era schizofrenic. Tot ce pot sa spun este ca avea 0 personalitate inadecvata. Nu ~tiu daca acest lucru era innascut sau daca suferea de
tulburari severe ale atentiei. Cred ca aceasta din urma este cea
mai probabila explicatie. Oar lucrul de care avea el nevoie eel
mai mult era ca cineva sa-i spuna cum sa se poarte ~i ce sa
faca.
Sase
, ani mai tarziu
Bazaitorul a ie~it in lume, s-a impacat cu sotia lui, ~i-a mentinut slujba bunicica de ?ofer pe ma?ina de lapte ~i s-a abtinut
sa dea curs fixatiei sale orale. Pittman a plecat la 0 noua slujba in Colorado ~i vreme de ~ase ani a pierdut contactul cu Bazaitorul, pana in momentul in care s-a intors in Atlanta pentru a-~i lua in primire un post administrativ la spital.
- Bazaitorul a reaparut. EI ~i Sue pusesera capat definitiv
relatiei lor. De cate ori ii aparea sotia lui in fata, Bazmtorul avea
impresia ca 11vede pe tatal ei, astfel ca vechile lui obsesii legate de acea aventura au reaparut. EI ~i-a dat seama ca relatia
sexuala cu Sue il fikea sa se simta mai degraba homosexual
decat heterosexual, din cauza di ii tot aducea aminte de tatal
el.
pe
62
- Acesta a incercat sa vada daca Bazaitorul era cu adevarat homosexual sau nu. El a incercat sa-l impinga inapoi, eatre 0 identitate homosexuala, lucru care I-a speriat de moarte
pe Bazaitor. Din cauza aceasta el a intrerupt terapia 9i a ramas
de capul sau.
Pittman crede ea fiintele umane nu sunt numai bisexuale
ci ~i ornnisexuale.
- Putem foarte bine sa facem sex cu barbati, femei, copii,
ma9ini, animale 9i cu anumite tipuri de plante. Chiar 9i cu magari. Nu prea conteaza de ce suntem atra9i. Sfar~im prin a fi
atra~i de oricine sau de orice ne-a oferit cel mai recent placere sexuala. Cred ea incercarea de a gasi acestei probleme un
inteles mai adanc nu duce in cele din urma decat la accentuarea confuziei. Ea ii lasa pe oameni mai degraba prada impulsurilor lor decat sa-i faca apti sa aleaga singuri.
Acest punct de vedere este foarte important pentru a putea intelege urmatoarea afirmatie a lui Pittman. Bazaitorul a
renuntat la tratamentul oferit de noul sau terapeut pentru di
~i-a dat seama incotro se indreptau lucrurile. In mod inevitabil, avea sa fie etichetat intr-un fel de care se temea cel mai
multo La randullui, Pittman regreta ca a eazut in capcana acestei dihotomii in loc sa-9i dea seama ca aceste categorii, homosexual-heterosexual, erau irelevante.
Pentru a-~i afirma masculinitatea ~iheterosexualitatea, Bazaitorul a inceput 0 relatie cu 0 alta femeie (maritata). Aceasta relatie s-a dovedit mult mai U90r de intretinut intrucat, de
data aceasta, el nu a mai avut raporturi sexuale cu tatal femeii.
La acea data inea mai locuia cu Sue 9i conducea 0 ma~ina de
lapte.
Intr-o zi, in timp ce descarca laptele, Bazaitorul a fost ealcat de un alt camion. Lovitura a fost atat de putemiea, incat
acesta nu a mai fost de atunci in stare sa ridice lucruri grele.
Era intemat in spital cu pelvisul 9i umarul fracturate, cand I-a
contactat din nou pe Pittman pentru a-i cere ajutorul.
- Dorcas, ultima sa partenera sexuala, era pe cale sa nasea un copil. SoFa lui, Sue, nu 9tia nimic despre asta, a9a ea el
se aHa intr-o situaFe destul de delicata.
If
'I'
65
te. Aproape in fiecare an ma a?tepta ceva de genul acesta. Uneori ma suna ca sa-mi dea ve~ti despre fetele lui ~i sa ma asigure ca se comporta ca un tata bun. Alteori ma suna in momente de criza, iar eu 11invitam la cabinet.
- Sue nu s-a mai casatorit niciodata, dar a avut succes ca
tehnician radiolog (ea putea sa vada prin oricine). Trecea cu
u?urinta peste aventurile sexuale ale Bazaitorului ~i nici un
terapeut nu a putut sa a convinga sa renunte la el. De cate
ori ajungea in incurcaturi'i acesta fugea inapoi la ea. Ea 11primea ~i 11ajuta de fiecare data. Uneori ea ma suna ca sa-mi
spun a di Bazaitorul se muta din frizerie in frizerie ?i trecea
de la a femeie la alta. Apoi, in ultimul an - avea atunci
aproape ?aizeci de ani - am primit un telefon de la Sue, care
mi-a spus ca Bazaitorul a murit in urma unui infarct. Fiind
pe moarte, el a rug at-o sa ma sune ?i sa-mi spuna ca nu m-a
uitat niciodata ~i ca nu s-a mai intors niciodata la vechile obiceiuri, ca a fost un tata bun pentru cele doua fete ale sale.
Voia doar ca eu sa ?tiu aceste lucruri.
Privind in urma
Pittman a petrecut peste patruzeci de ani eu Albina Bazaitoare, aproape toata viata lor de adulti. Frank inca mai are regrete legate de ceea ce nu ~tia sau nu putea intelege la vremea
aceea. Se gande?te la modalitatile in care ar putea sa abordeze intr-un alt mod un asemenea caz astazi.
- Ar fi trebuit sa fiu mai ferm in convingerea mea ca
orientarea lui sexuala nu conta in nici un fel ?i nu insemna mmic. Sexul are loc in testicule, iar acest lucru lasa urme in creier. Nu invers.
Era remarcabil, am observat noi, ca 0 persoana atat de simpIa ca Bazaitorul a prezentat un caz in mod cert atat de complex. El nu ~tia cum sa se comporte ca un adevarat schizofrenic.
- El nu ?tia cum sa se comporte ca un neschizofrenic, a
spus Pittman, intorcandu-se la tema pe care a abordase mai
66
devreme, legata de rolul pe care il au terapeutii in a-i invata pe oameni cum sa se comporte. El auzea voci ~i avea
ideea asta paranoida ca oamenii 11de clara homosexual numai dupa 0 simpla privire. Gind I-am inti'Unit prima data
era un copil frumos, dar care se temea ca pe masura ce va
cre~te i~i va pierde aceasta infati~are. Era terorizat de idee a
ca oamenii cred despre el ca arata ca un homosexual. $i-a
lasat barba ca sa-~i scoata in evidenta masculinitatea. Obsesia asta I-a insotit toata viata. La fel ca ~i cu multi alti oameni pe care i-am cunoscut, ~i care sufereau de schizofrenie, cu cat ajungi sa-i cuno~ti mai bine, cu atat bariera dintre normal ~i anormal incepe sa fie mai putin vizibila. Daca
nu te invata nimeni cum sa te porti ca un barbat adevarat,
daca nu ai nici un modet ajungi sa improvizezi tot timpul.
Te afli in permanenta intr-un fel de stare paranoida in care
poti fi luat foarte u~or drept nebun.
In dezvoltarea profesionala a lui Frank Pittman, cazul acesta a fost pe buna dreptate deschizator de drumuri. Bazaitorul
a fost cu siguranta cel mai memorabil dintre pacientii pe care
i-a avut, nu numai din cauza comportamentului lui ciudat, a
obsesiilor sale sau a perioadei considerabile de timp pe care
I-au petrecut impreuna, ci mai degraba a tot ceea ce Pittman
a invatat despre conduce rea unei terapii.
- In momentul de fat a ma apropii mult mai u~or de pacienF. Nu-mi mai este at at de teama sa-i adopt. Consider
ca oamenii fac lucrurile pe care Ie fac pentru ca ei nu cunosc diferenta - ei au cele mai bune intentii dar dispun de
o carte de instructiuni plina de gre~eli. Sunt total dezinformati in ce prive~te modul in care trebuie sa se comporte in
viata. Meseria mea este sa invat de la toti ceilalti pacienti ai
mei cum poti sa ratezi in viata ~i cum poti sa te reabilitezi,
iar apoi sa fac pe oricine vine la mine sa devina mult mai
con~tient de posibilitatile existente. Oricare dintre pacientii mei care au avut probleme legate de identitatea sexuala
a auzit de Bazaitor, a auzit de individul cu magarul ~i, intre cei doi, acele doua povestiri aduna totulla un loc.
Nu intreba
In momentul in care Pittman a ajuns cu povestea la final
s-a lasat 0 tacere deplina. Experimentam cu totii un soi de reverenta in fata acestui caz. Cople~iti de complexitatea incredibila, intorsaturile ~i rasturnarile de situatie ale acestui caz, nu
mai ~tiam ce sa spunem. Frank a fost cel care a rupt primul tacerea.
- Daca ai facut vreodata sex cu un barbat sau cu 0 femeie, cu un copil sau cu un magar, cu siguranta ca nu vei uita
niciodata acest lucru; el i~i va pune amprenta asupra comportamentului tau sexual ulterior. Am intalnit candva un individ
care nu putea sa faca sex dedH cu femei care aveau un singur
picior. El spunea ca daca ai facut vreodata sex cu 0 femeie cu
un singur picior nu vei putea fi niciodata satisfacut de una cu
doua picioare.
- Din ce cauza?
Pittman a ras.
- Nu intreba.
Intorcandu-ne la subiectul anterior, Frank a remarcat ce tip
minunat era Bazaitorut in ciuda excentricitatilor sale. Oamenii 11iubeau pe acest individ. Era intotdeauna gata sa ofere tot
ce avea celor care erau draguti cu el. Sue mi-a spus ca Dorcas,
Penny, sora Bazaitorului ~i cele doua fete ale sale au fost la inmormantarea luL Toate aceste persoane i-au acordat 0 mare
libertate de mi~care. Ele nu se a~teptau ca el sa se comporte ca
un om normal. Nu te poti a~tep.ta de la oameni sa fie normali
daca, in copilaria lor, nu au cunoscut pe nimeni care sa fie ca
atare.
- Am cunoscut un individ la care ma gandesc de asemenea adesea, ca ~i la Bazaitor ~i la omul cu magarul, ~i care la
fel ca ~i ace~tia a crescut intr-o familie ciudata. Tatal sau se culca cu fiica. Mama lui organiza pentru acest individ ~i pentru
fratii sai spectacole de striptease in vreme ce ace~tia trei stateau pe podea ~i se masturbau. Se pare ca in cele din urma
persoana in cauza ajunsese sa fadi sex cu toti membrii fami-
68
liei, cu exceptia surorii sale, a~a ca In noaptea de dinaintea disatoriei acesteia s-a culcat ~i cu ea. Tatallui era de asemenea
un predicator Holy Roller obsedat sexual, dar care, spre deosebire de bunicul Bazaitorului, credea ca cea mai buna cale de
a controla asemenea impulsuri este sa te la~i in voia lor. $i
chiar era convins ca aceasta este cea mai buna cale spre a scapa de asemenea tentatii.
Pittman nu ar fi fost deloc surprins daca, odata ajuns doctor, acest individ s-ar fi apucat sa Ie ceara pacientilor, asistentelor ~i studentilor de la medicina, de ambele sexe, sa faca sex
cu el.
- Asta 0 supara foarte mult pe sotia lui, a~a ca am lucrat
un timp cu acest tip pana cand a Incetat sa mai faca astfel de
lucruri. In loc sa cercetez cauza comportamentului sau ori ce
fel de sentimente il impingeau catre acesta, m-am multumit
sa-i explic ca a fost informat gre~it. Oamenii nu traiesc in felul acesta. Acest comportament nu este social acceptabil ~i,mai
mult decat atat, In curand ii va aduce numai necazuri. Se pare
ca el a fost mult mai receptiv la modul acesta de a pune lucrurile decM la toate terapiile anterioare care se concentrau asupra sentimentelor sale ~i a traumelor care ar fi putut conduce
la acest tip de sentimente. Nimeni nu i-a dat peste mana spunandu-i sa se opreasca. Jar acesta este unul dintre lucrurile
care trebuie facute In asemenea cazuri.
--------
CAPITOLUL
PATRU
Arnold Lazarus
o dilema
oedipiana
parte aLazarus,
distinsei primul
sale cariere
largiriicare
sistemului
sau
dfrnold
teoretician
a lansat ter-
-~_.--------
70
71
Reuniunea
- Ei, bine, a inceput Lazarus, apoi a respirat adanc.
Nu ~tia daca sa ne vorbeasca sau nu despre acest caz. Noi
nu voiam sa-l presam, dar nici sa-llasam sa ne scape in caz ca
s-ar fi aratat dornie sa-~i dea drumul ~i sa ne vorbeasd despre
acest caz ciudat.
- E yorba de 0 femeie care a venit la mine, a inceput el din
nou. Avea aproape cincizeci de ani, iar povestea spune ca tatal ei ~i-a abandonat familia cand ea avea abia vreo doua Iuni.
Pe masura ce cre~tea, mama ii tot repeta cat de ticalos fusese
tatal, dar odata ajunsa I-a maturitate ea s-a decis sa-l caute. In
cele din urma I-a gasit. La acea data el avea vreo ~aptezeci de
ani ~i se afla la a patra casatorie. De fapt, ea dorea inainte de
toate sa afle de ce 0 parasise tatal sau ~i alte detalii prozaice
legate de acest eveniment. Dintr-una intr-alta eel doi au ajuns
sa se reguleze.
Lazarus i~i continua relatarea, dar nici unul dintre noi nu-l
mai urmarea. Povestea totul intr-o maniera atat de directa m-
*
*
- Dad vreti sa vorbim despre ceva ciudat, a inceput Lazarus, exista un caz care imi vine acum in minte, dar parca ezit
sa vi-l spun.
72
cat ne intrebam daca I-am auzit bine. Ne spusese oare ca pacienta lui a inceput 0 relatie sexuala cu tatal ei?
- Vorbesc despre schmedipus oedipian, I-am auzit pe Lazarus dupa ce am revenit la povestire. A;;;adar, ea venise la
mine pentru terapie deoarece se simtea foarte vinovata de faptul ca intretinea relatii sexuale cu tatal ei.Mai mult decat atat,
mi-a marturisit ca niciodata nu avusese parte de partide de
sex atilt de bune, de atat de multe orgasme ;;;ica individul se
regula ca un ;;;arpecu clopotei.
Am mceput sa radem pe de 0 parte ca urmare a ;;;ocului(;;;i
in momentul acela credeam ca am au zit totul!), pe de alta parte pentru ca nu ne puteam imagina cum arata un ;;;arpecu clopotei care se reguleaza.
- Ea se afla intr-o situatie foarte, foarte conflictuala, a
ad au gat Lazarus - cu toate ca nu era necesar. Cu siguranta
ca era foarte nefericita din cauza asta, dar exista ;;;i0 parte
buna a intregii afaceri: doamna aceasta era maritata cu un individ care abia i;;;iducea traiul de pe 0 zi pe alta. Tatal sau avea
o multime de bani \,i incepuse sa-i cumpere bijuterii \,i haine.
Ii plate a 0 buna parte din chirie. La un moment dat i-a facut
cadou 0 ma~ina. Sotul sau ;;;itoti ceilalti credeau ca acestea
sunt gesturile unui tata care se caie;;;te.In acest context parea
foarte normal ca el sa-;;;iasalteze cu bani ;;;icadouri fiica pe care
nu 0 mai vazuse de atat de mult timp.
Lazarus a facut 0 pauza pentru un moment dupa care a intrebat:
- Sa continuu?
- Bineinteles, a raspuns Jon pe un ton agitat, temandu-se
ca Lazarus ar fi putut sa ne lase cu ochii m soare.
- lata ce s-a intamplat dupa aceea, a continuat Lazarus cu
o voce din ce in ce mai insufletita; ne tachina ;;;tiindcat de mult
ne doream sa auzim intreaga poveste. In continuare am aflat
ca tatal planuise ca el \,i fiica sa sa-;;;iparaseasca sotii ;;;isa se
mute impreuna - tatal de ;;;aptezeci de ani;;;i fiica/iubita de
patruzeci \,i ;;;aptede ani.
- In acest punct, a spus Lazarus, ea a inceput sa se gandeasca daca nu cumva lucrurile ajunsesera prea departe.
73
Lazarus a mtrerupt un minut povestirea pentru a face referire la ceea ce el considera a fi punctul crucial al intregii afaceri. El a subliniat ca in vreme ce asculta aceasta poveste incredibila se mtreba cum sa procedeze cu pacienta.
- Ce trebuie sa-i spun? Ce ar spune cei mai multi dintre
colegii mei? Sa fac referire la moralitate? Sa invoc Biblia? Ce
sa fac?
La randul nostru, ne puneam acelea;;;i intrebari. Ne gande am la ce i-am spune unui client care ne-ar pune intr-o asemenea incurcatura. Pe de alta parte ne simteam u;;;urati ca
acesta fusese cazullui Arnie ;;;inu al nostru. $i muream de nerabdare sa aflam cum se descurcase cu ea. De data aceasta nu
ne-a lasat sa a\'teptam prea multo
"Uite", i-a spus Lazarus clientei sale, "haide sa examinam
aceasta situatie mai mdeaproape. Fapt este ca din punct de vedere psihologic, acesta nu este tatal tau. El este tatal tau numai din perspectiva biologica. De;;;isituatia ar putea sa-i ;;;0cheze pe unii oameni, am putea spune totu;;;i ca mtr-un sens
ea nu are loc in contextul unei relatii propriu-zise mtre tata ;;;i
fiica."
Aceasta era 0 reinterpretare creativa a unei situatii, la care
cu siguranta ca nu s-ar fi gandit nici unul dintre noi. Lazarus
a avansat ideea ca deoarece ea nu-l cunoscuse pe acel barbat
pana atunci, deoarece I-a mtalnit cand era deja 0 femeie matura, nu s-a gandit niciodata la el ca la un tata ;;;inici el nu s-a
gandit la ea ca la 0 fiica. Cei doi erau ca doi straini care s-au
intalnit, au avut 0 scurta relatia dupa care s-au hotarat sa-i
puna capat. lar daca tatal dorea sa-i cumpere cadouri nu avea
nici un motiv sa se simta vinovata.
Aceasta interventie a dat roade, iar femeia a inceput imediat sa se simta u~urata. Nu la fel s-a simtit msa ;;;icutezatorul nostru terapeut care se gandea cu ingrijorare la faptul ca
poate mersese prea de parte ;;;ica neutralitatea sa moral a ar fi
putut face obiectul unor critici. Chiar \,i in timpul conversatiei
noastre, Arnie a simtit ca are unele ezitari, ne;;;tiind daca este
bine sa ne povesteasca despre acest caz \,im special despre rolul pe care I-a avut in absolvirea pacientei. Foarte multi tera-
75
74
77
Ce este de Invatat?
,
Cu siguranta ca un caz atat de memorabil trebuie sa fi avut
in perioada care a urmat un oarecare impact asupra terapeutului. L-am rugat pe Lazarus sa ne vorbeasca despre efectele
de durata pe care acest caz Ie-a avut asupra lui precum ~i a
modului sau de lucru.
- Sper ca ceea ce vor invata unii din acest caz este sa se
abtina de la orice judecata critica, moralizatoare sau peiorativa pe care la un moment dat simt nevoia sa 0 adreseze celorlalti. Primul ~i cel mai important principiu care trebuie sa-i
ghideze este daca acea situaFe pe care 0 abordeaza are consecinte nocive. Daca raspunsulla aceasta intrebare este afirmativ atunci avem de-a face cu 0 situatie foarte diferita de aceea
pe care am prezentat-o. Dar daca raspunst1] este negativ,
atunci nu are rost sa facem 0 problema dli
Ajuns in acest punct, Lazarus ~i-a adus aminte de un alt
caz. De fapt, atunci cand practici meseria asta de la fel de mult
timp ca ~i el, orice iti aduce aminte de un caz. In cazul respectiv era yorba de 0 femeie foarte dezorientata care a venit sa-l
consulte. Aceasta, copil fiind, fusese implicata in tot felul de
jocuri sexuale. Ei ii placusera aceste jocuri ~i Ie a?teptase de
fiecare data cu nerabdare.
- Apoi, a spus Lazarus, cand a ajuns la colegiu a aflat ca
ceea ce i se intamplase fusese un lucru ingrozitor. Din acel moment a inceputsa se simta extrem de vinovata. In cele din
79
80
81
sa fi fost prejudiciata de eatre tatal ei, care mai intai a abandonat-o iar apoi a regulat-o. Pur ~i simplu.
Lazarus a fost intru totul de aeord ca oamenilor nu trebuie
sa Ii se permita sa-\,i faca rau lor in~i\,i sau sa faca altora. El a
facut referire la maltratarea copiilor, comercializarea drogurilor ~i alte eomportamente similare. In aceste situatii ca ~iin altele asemanatoare, terapeutii pot \,i trebuie sa ia 0 atitudine
ferma pentru a-~i impiedica c1ientii sa continue sa se poarte
intr-un mod distructiv. Insa el a facut 0 distinctie clara intre
eomportamentul descris in cazurile despre care ne-a vorbit ~i
aeela pe care el il considera cel mai daunator.
Felul in care Lazarus a procedat cu clienta sa care intretinea relatii sexuale cu tatal ei, ~i care a avut efeete terapeutice
evidente, tinea mai putin de metodele sale profesionale obi~nuite ~imai mult de atitudinea sa binevoitoare, grijulie pe care
o adoptase in cazul ei. A facut-o sa se simta in siguranta. El i-a
asigurat pe cei doi pacienti ai sai ca nu puteau fi ni~te fiinte
umane oribile doar pentru ca se eomportasera intr-un mod pe
care cei mai multi dintre semenii lor I-ar dezaproba. Mai mult
dedH atat, el a asigurat-o pe client a sa ca, in ciuda faptului ca
avusese cea mai teribila aventura posibila, ea a ramas totu~i 0
persoana buna.
William Glasser
N evoia de a manca
din lada de gunoi
!b
rapy (Terapia Realitatii, 1965), Positive Addiction (Dependenta pozitiva, 1976), Reality Therapy in Action (Terapia Realitatii in actiune, 2000) ~i Counseling with Choice Theory (Consiliere cu teoria alegerii, 2001), au instruit dUe'Vagenerafii de adepfi
ai teoriei sale. De atunci, Terapia Realitafii a devenit atat de populara Indit Institutele Glasser s-au raspandit peste tot In lume, din
Australia ~i Hong Kong, pana In Rusia ~i Orientul Apropiat. 1n
acest moment, practic fiecare terapeut folose~te cate'Va dintre aspectele metodei sale ..
Influenfa lui Glasser s-a facut resimfita nu numai In domeniul
practicii terapeutice, ci ~i In cel al educafiei. Prin intermediul carfilor sale, $coli la care succesul este asigurat (1969) ~i $coala Ca-
me educafionale ~i strategii disciplinare care, pe de 0 parte ofera copiilor mai muIta putere de decizie iar, pe de aWl parte, Ii fac muIt
mai responsabili pentru comportamentullor.
EI a Inregistrat succese similare prin dezvoItarea "comunitafilor
teoriei alegerii" In care cuIturile civice ~i corporatiste sunt restructurate Intr-un asemenea fellncat sa puna un accent mai mare pe acfiunile cooperante~i autonome.
De~i are la baza 0 pregatire psihiatrica, Glasser ~i-a petrecut cea
mai mare parte a activitafii sale profesionale lucrand In domeniile
educafiei, consilierii, dependenfei, comportamentului organizafional
~i al saniitafii publice. Recent el ~i-a concentrat eforturile In direcfia Imbuniitafirii relafiilor maritale, lucru care se poate observa ~i In
carfile sale What Is This Thing Called Love? (Ce este acest lu-
cru numit dragoste?, 2000) ~i Getting Together and Staying Together (Cum sa intemeiezi 0 relatie de durata, 2000). De~i se
apropie de optzeci de ani, Glasser este Inca activ In viafa publica. El
continua sa-~i perfecfioneze ideile ~i sa aplice teoria alegerii In domenii noi.
*
Bill Glasser are 0 atitudine binevoitoare ;:;iglumeata -lucru la care nu te-ai a;:;tepta avand in vedere varsta inaintata ;:;i
pozitia sa profesionala. De;:;ieste cunoscut indeob;:;te pentru
metodele sale practice, intemeiate pe realitate, atunci cand vorbe;:;te despre cei pe care i-a ajutat in viata lui da dovada de
multa afectiune. Pentru el, ace;:;tia nu sunt doar pacientii sai,
ci ;:;imembrii familiei sale extinse.
Ultimul padent
Glasser a inceput conversatia precizand ca intentioneaza
sa ne vorbeasca despre ultimul pacient pe care I-a vazut inainte sa-;:;iin.chida cabinetul.
da.
85
- Ea iegea din casa 9i scormonea in gunoi pana cand gasea ceva care i se parea bun de mancat.
- Avea anumite preferinte culinare?
- Da, a raspuns Glasser. Ii placeau dulciurile.
A continuat explicandu-ne ca de9i avea un mod de a se alimenta cam ciudat, tanara femeie era intr-un fel atragatoare.
Principala ei problema era ca se considera lipsita de orice merit. Se simtea pierduta 9i nesigura in legatura cu ceea ce avea
sa faca in viitor.
Inainte ca el sa apuce sa-9icontinue relatarea despre sentimenteleei de inadaptare, Jeffrey I-a intrerupt din nou. Era ceva in ceea
ce ne povestise pana in acel moment care nu se prea potrivea.
- Bill, cum explica ea faptul ca atunci cand i se facea pofta de dulciuri nu se ducea pur 9i simplu sa-9i cumpere un
Snickers?
Din cate reu9ise sa afle, Glasser a ajuns la concluzia ca tinerei femei ii placea sa mana.nce din lada de gunoi pentru ca
acest lucru 0 scotea din minti pe mama ei.
Aha.
86
Terapie pe fuga
In acele vremuri, Glasser, care treeuse de eineizeci de ani,
obi;:;nuia sa alerge in mod regulat, practicand el insu9i ceea ee
reeomanda celorlalti. Avea 0 eonvingere ferma in puterea obieeiurilor sanatoase, astfel ea punea multa pasiune in a-i determina pe paeientii sai sa faea exereitii. Dar in acest din urma
eaz, tratamentul sau s-a dovedit un pic eam neconventional,
desi&ur, dupa standardele acelor timpuri.
"In loe ea tu sa vii la mine la birou", i-a spus Glasser paeientei sale, "voi veni eu sa te vad de doua ori pe saptamana.
Ne yom intalni la interseetia San Maeeni eu Brentwood. Aeeasta este 0 strada pe care se poate alerga. Multa lume alearga
aeolo iar eu loeuiese in apropiere."
"Lasa-ti ma;:;inain parearea supermarketului ;:;ine intalnim
chiar acolo. Putem diseuta in timp ce alergam. Singura diferenta va fi ea tu vei alerga ;:;apte zile pe saptamana, iar eu te
voi in.soti doar doua zile. Nu pot sa te oblig sa alergi, dar ered
ea aeest lueru te poate ajuta eu adevarat."
Glasser 9i paeienta sa au alergat impreuna de doua ori pe
saptamana eate treizeei de minute. Au faeut aeest lueru timp
de mai multe luni. Dupa ee i~i terminau traseul, obi9nuiau sa
stea in ma~ina ;:;isa discute despre planurile ei de viitor. Ea a
88
90
Adop!ia
Glasser, trecut acum de ~aizeci de ani, I-a vazut pentru prima data pe acest client cand era student la universitate. Constatarea aceasta I-a facut sa zambeasci'i pentru ca individul este
acum la pensie, in vreme ce Glasser continua sa munceasca.
La vremea aceea, aparuse cartea lui Glasser Terapia RealitaIii, un best-seller nu numai pentru profesioni~ti, dar ~i pentru
pubIicullarg. Oamenii il cautau aidoma unui pelerinaj la Lourdes - 0 ultima ~ansa inainte de a se da batuti.
- Thnarul auzise de mine. Mi-a marturisit ca era decis sa
se sinucida. Avea de gand sa mearga sa se arunce in prapastie.
Nu mai putea indura. Dar mi-a spus ca daca cumva aveam
sa-l vad ~i sa-l conving sa nu 0 faca, poate ca r,enunta.
91
92
93
Cum sa stabilesti
, 0 relatie
,
Glasser era intru totul de acord ca cel mai important lucru
intr-o relatie in care iti propui sa-l ajuti pe celalalt este gradul
de implicare. In acest sens el a facut referire la un capitol din
cartea sa in care discuta despre Rebecca, 0 pacienta care fusese diagnosticata cu schizofrenie. El putea sa 0 vada la spital
numai ca vizitator deoarece ii fuses era refuzate orice privilegii medicale. De~i administratia Spitalului UCLA se schimbase de mai multe ori de cind i;>iincepuse rezidentiatul, prezenta lui Glasser nu era deloc apreciata.
- Ce ai putut oare sa Ie faci acelor oameni de nu suportau
sa te vada pe acolo?
Ne intrebam daca nu cumva a dat foc spitalului sau a agresat pe cineva de acolo.
- Cand eram rezident, a explicat simplu Glasser, Ie-am
spus ca psihanaliza nu ajuta pe nimeni.
Glasser era modest. E adevarat ca elle spusese celor de aco10 ca principala forma de tratament pe care 0 aplicau la acea
vreme e inutila, dar ceea ce a con tat a fost felul in care a facut
aceasta remarca, astfel ca nu ;>i-amai lasat loc de buna ziua.
- Nu cred in intuitia psihologica, Ie-am spus supervizorilor mei. Toata lumea are intuitie; intuitia nu face doi bani. ~i
apoi, oamenii ;>tiuce trebuie sa faca in viata. Daca aleg sa nu
urmeze calea cea buna, cu siguranta ca au 0 multime de motive pentru aceasta. Principalul motiv este ca ei sunt deconectati de la viata reala ;>inimanui nu-i pasa de ei.
94
95
Glasser ;;i-a dat imediat seama ca problema ei majora parea sa fie legata de faptul ca i;;i dezamagise familia din cauza
alegerilor pe care Ie facea.
- Ce face acum?
- Este profesoara la un colegiu ;;i se descurdi foarte bine.
A;;a cum prezenta Glasser lucrurile, totul parea foarte simplu. El ia pacientii care nu raspund la medica tie, la tratamentul de ;;oc sau la cea mai buna terapie pe care 0 poate oferi
aceasta profesie ;;i "stabile;;te relatii cu ei". Desigur, asta este
eeea ce spune el ca face cu pacientii. De fapt el face mult mai
multe. El ii provoaca. Ii incurajeaza sa faca diferite alegeri care
sa fie mult mai in aeord cu dorintele lor adevarate. 9i, de asemenea, el da dovada de muM grija ;;i devotament fata de binele lor.
In cazul Rebeecai a existat un moment-cheie pe care Glasser ;;i-l aminte;;te ca fiind deosebit de semnificativ.
"Domnule doctor Glasser", I-a intrebat ea, "poti sa auzi
voci ;;i totu;;i sa nu fi nebun?"
"Absolut", a asigurat-o el. "Poti sa creezi orice in mintea
ta abita vreme cat ;;tii de unde provine. Nu e nici 0 nebunie in
asta. Lui Beethoven i s-a spus ca este nebun pentru ca auzea
muzica de;;i era surd. Daca Einstein s-ar fi nascut putin mai
devreme ar fi sfar;;it intr-un spital de nebuni din cauza iluziei
sale referitoare la faptul ca lumea fizica functioneaza intr-un
mod diferit fata de eel descris de Newton. La fel s-a intamplat
;;i cu Galileo - I-au pus pe rug ;;i I-au amenintat ca il vor tine
la frigare pana cand va spune ca pamantul este centrul universului. 9i el a fost de acord in cele dinurma. Nebunie este
atunci cand lncepi sa auzi lucruri care sunt atat de rupte de
realitate incat lncep sa-ti distruga viata."
Glasser a incheiat seria remarcelor sale observand ca exista
o multime de oameni, acolo, afara, care cred ca el este nebun.
- Iluziile sunt un lucru foarte obi;;nuit. Ele apar atunci
cand te abati de la norma intr-o asemenea masura ineat devii
incomod pentru cei din jur. In ee ma prive;;te, psihanaliza este
o iluzie majora. Oamenii cred ca ma in;;el cand spun acest lucrlt, a;;a ca iata-ne ajun~i din nou de unde am pleeat.
CAPITOLUL
SASE
Domeena Renshaw
*
*
A
shaw a lucrat ca chirurg intr-o mica misiune medicala din
/nainte
sa vina
in Statele
in anii
Domeena
RenZululand,
Africa.
Ea s-a Unite,
specializat
in '60,
urologie,
ginecolo-
97
Avand in vedere faptul ca Renshaw are 0 practica medicala indelungata ~i ca specialitatea pe care ~i-a ales-o este terapia sexuala, un domeniu in care se intalnesc cele mai multe
comportamente bizare, nu este de mirare ca ea a avut cu prisosinta de unde sa selecteze cazuri interesante. Cu toate acestea, ea considera ca pacientul despre care are cea mai vie amintire este interesant nu pentru preferintele sale sexuale ciudate ci pentru lectia importanta pe care i-a oferit-o despre respectul care trebuie acordat sistemului de valori al fiecarui pacient.
Ea ne-a prezentat principalele trasaturi ale acestui caz in
maniera concisa in care se adreseaza medicilor rezidenti
99
100
101
102
lui. Cel mai bun ajutor pe care I-am putut oferi acestui cuplu
a fost sa 0 invat pe sotie sa se masturbeze ~i sa 0 incurajez
sa-~i ia un vibrator cu care sa-~i satisfaca propriile dorintele
sexuale. Nu m-am mai gandit la ea ani de zile, pana in momentul in care m-a sunat ~i m-a intrebat daca imi mai aduc
aminte de ea.
"Cum a~ fi putut sa te liit?" i-a spus Renshaw sotiei.
De fapt, singurullucru de care i~i aducea aminte era ca sotul ei obi~nuia sa navigheze pe lacul Michigan pentru a scapa
de plangerile ~i sacaielile ei permanente.
"Credeti ca ati putea sa-i prescrieti Viagra sotului meu?" a
intrebat-o femeia intr-un final, dezvaluind astfel motivul pentru care 0 sunase.
"Cu siguranta", i-a raspuns ea pacientei, dar trebuie sa vina
la cabinet.
"Ei, vedeti. Ma intrebam daca ati putea sa-mi dati mie reteta."
"Imi pare rau", a raspuns Renshaw, dandu-~i seama ce punea femeia la cale, "dar trebuie sa-i iau tensiunea ~i sa vad
daca este in regula din punct de vedere medical."
"Inteleg", a spus femeia, gandindu-se la un alt mod de a-~i
pune planul in aplicare. "Ei bine, daca obtin aceste pastile, credeti ca a~ putea sa-i strecor seara cate una in cana lui cu ciocolata fierbinte."
"Nu, nu puteti sa faceti asta. Nu este etic ~i in plus nimeni
nu 0 sa va dea aceste pastile. Trebuie sa-i fie date pacientului."
Ceea ce nu ~tia Renshaw era di pastilele de Viagra se puteau obtine prin Internet. Nu trebuie decat sa raspunzi la cateva intrebari ~i sa plate~ti 50 de dolari, iar compania iti va trimite 0 reteta.
Femeia a tacut un moment dupa care a intrebat:
"Credeti ca Medicare va pUHi aceste pas tile pentru ca sotul meu are ~aizeci ~i noua de ani?"
Renshaw i-a raspuns ca nu ~tie.
- Nu am mai ~tiut nimic despre ea de atunci, dar sunt sigma di sotul ei inca mai navigheaza in loc sa ia Viagra.
103
Cazul care m-a uimit cel mai mult a fost acela al unui
cuplu de peste patruzeci de ani. Ea era profesoara ~i avea patruzeci ~i patru de ani ~i el era inginer ~i avea patruzeci ~i ~ap'te de ani. Mariajullor incepuse cu douazeci ~i trei de ani in
urma ~i ramasese neconsumat.
$tim cu totii ca acest fenomen al cuplurilor care se casatoresc dar nu au viata sexuala este pus in discutie insuficient.
$tim de asemenea ca Renshaw ~i angajatii ei vad sute de asemenea cupluri de-a lungul anilar. Cu toate acestea, parea destul de neobi~nuit ca acest cuplu nu reu~ise sa aiba relatii se"male vreme de peste doua decenii.
Cand cuplul cu pricina a venit la clinic a, Renshaw a fost
curioasa sa aile inainte de orice un anumit lucru.
"De ce acum?" i-a intrebat ea pe cei dol.. "De ce abia dupa
douazeci ~i trei de ani v-ati gandit sa va rezolvati problema?
De ce nu v-ati obi~nuit pur ~i simplu cu situatia asta?"
Sotia a privit in jos dupa care a spus foarte incet:
"Nu am ~tiut ca exista un loc ca acesta unde putem fi ajutaW'
Cand ne-a spus aceasta poveste Renshaw suna trist. Sunt
atat de multe cupluri care au nevoie de ajutor, iar cele mai
multe dintre ele nu au nici cea mai mica idee ca pot fi ajutate.
Pentru mai bine de 80 la suta dintre cuplurile pe care Ie vede,
tratamentul oferit de Renshaw are rezultate bune. Chiar ~i cei
care nu se vindedi complet constata 0 imbunatatire semnifi;cativa a relatiei lor sexuale. Cu toate acestea, bugetul ei este
atat de saracacios incat cu greu i~i poate intretine clinica. Multe din companiile de asigurari nu platesc tratamentul. Listele
sale de a~teptare sunt lungi, dar cei mai multi dintre clienti
nu-~i pot permite decat costuri minimale.
- Inainte sa ajunga la mine, acest cuplu fusese la mai
multi doctori ~i facuse terapie de cuplu, dar nimeni nu a putut sa-i ajute pentru ca problema lor nu era de natura sexuala. Nimanui nu i-a trecut prin cap sa-i intrebe macar de ce nu
104
fac sex. In cazul acesta, ceea ce-i impiedica pe cei doi sa aiba
o relatie sexuala era faptul ca soFei ii era teama de durerea pe
care ar putea-o avea in momentul penetrarii.
Ca urmare a unor discutii lini~titoare, a dHorva saptamani
de tranchilizante ~i a unei creme anestezice locale pentru deschiderea vaginului, cei doi ~i-au putut consuma in cele din
urma mariajul. Ambii ~i-au exprimat regretul pentru anii de
placeri pe care ii pierdusera.
Confesiuni
Trecand in revista cazurile de acest gen pe care Ie-am auzit pana acum, ne-am pus intrebarea de ce exista atat de multe variatii ale comportamentului sexual. In cazullui Jeffrey, de
exemplu, aveam de-a face cu un individ care se ata~ase foarte mult de 0 vaca. Un alt terapeut pe care il cunoa~tem, auzind de cartea aceasta la care lucram, ne-a relatat cazul unui
pacient de al sau caruia ii placea sa faca sex cu pisicile. Cfmd
a fost intrebat daca prefera pisicile sau motanii, el a replicat
indignat: "Ma luati drept homosexual?"
Pentru Renshaw, faptul ca asemenea cazuri neobi~nuite
sunt foarte numeroase se explica, dincolo de tabuurile evidente asociate cu sexul, prin modalitatile deosebit de variate in
care oamenii cauta sa se elibereze. Cu 0 seara inainte de conversatia noastra, ea fusese consultata de un alt terapeut, care
trata un cuplu in care sotul avea fantezii sadomasochiste care
o deranjau pe sotie. Cei doi nu dadusera curs nici unuia dintre
delirurile batau~e ale sotului, asHel ca problema lor provenea
din vina pe care ace~tia 0 resimteau doar gandindu-se la aceste
lucruri.
- De atat de multe ori terapeuFi vin in intampinarea nevoii de confesiune a oamenilor. Adeseori glumesc cu pacientii mei spunandu-le ca am un guler de preot in sedarul de jos
al biroului pe care am sa mi-l pun in momentul in care vor incepe sa se confeseze. Tinand in tine secretele nu faci decat sa-ti
spore~ti anxietatea. Oamenii au nevoie sa vorbeasca cu cine-
105
106
CAPITOLUL SAPTE
Violet Oaklander
.
domeniul
terapiei
copiilor.
Ea
este
cunoscutii
in
<Violet
este
una dintre
figurile
i11lportante
din
rand Oaklander
pentru
11lodulcreativ
in care
se
folose~te
de pri11lul
jocuri,
piipu~i, muzicii ~ipove~ti pentru a-i ajuta pe copiii cu probleme. Cartea sa, Windows to Our Children (Ferestre pentru copiii no~tri),
este consideratii una dintre sursele standard pentru lucru cu copii
~i adolescenti, in special de ciitre aceia care urmeazii 0 abordare experi11lentaliigestaltistii. De-a lungul carierei sale, Oaklander a dezvoUat ~i a prezentat met ode foarte eficiente pentru a trata probleme
precUln l1iperactivitate, traume infantile, timiditate excesivii, autism
~i agresivitate.
in prezent, Violet pregiite~te terapeuti din lumea intreagii pentru a lucra cu copiii ~i adolescenfii ~i este profesor adjunct la Institutul Universitar Pacifica situatin apropiere de Santa Barbara, California, unde ea s-a stabilit.
*
*
Oaklander nu ~tia despre acest baiat deeat ca este periculos. In noaptea din ajun mama lui sunase innebunita pentru
ca fiui ei de paisprezece ani a alergase prin toata casa cu un
cutit in mana. Ii fusese teama ca a s-o omoare.
108
- A mai facut ceva de genul acesta inainte? a intrebat Violet, temandu-se pentru propria ei siguranta ~i in acela~i timp
intrebandu-se daca era intr-adevar persoana potrivita pentru
a discuta cu acest baiat.
- Nu, a recunoscut mama lui, niciodata nu s-a mai intamplat a~a ceva. E adevarat ca uneori se infurie foade tare pe sotul meu, tatallui vitreg. Cand ati putea sa-l vedeti?
Prima impresie
Cei de la clinic a i-au programat chiar in urmatoarea zi.
Odata ajun~i, Oaklander a ie~it sa-i intampine pe Hlnar ~i pe
mama lui, oarecum tematoare fata de adolescentul despre care
aflase ca manuia cutitul ~i ca era un potential violent. In sala
de a~teptare se afla un baiat subtirel, care zambea. Avea un
~arpe uria~ infa~urat in jurul gatului. La vederea lui Violet a
scos un tipat de spaima.
"Doarnne, Dumnezeule!" a strigat ea, "ce mai e ~i asta?"
"Este un ~arpe", a spus baiatul cu mandrie, dupa care i-a
apucat capul ~i I-a indreptat in directia ei. $arpele ~i-a scos limba lunga ~i sub tire cu care a inceput sa plesneasca aerul. "Vreti
sa-l tineti?"
"Nu, multulnesc."
$arpele era imens - avea peste un metru lungime, 0 culoare maro murdar ~ipete pe tot corpul. Sigur nu 0 fi fost otravitor? Oare l-ar fi lasat mama lui sa mearga peste tot cu un
9arpe otravitor? AP?i i~i aduse aminte ca el 0 a111enintase pe
aceasta cu un cutit. In acel moment ~i-a dat seama ca mama
lui era acolo; a facut cuno9tinta cu ea 9i ~i-au strans mainile.
Aceasta zambea amabil fara sa para catu9i de putin deranjata
de prezenta ~arpelui.
Oaklander a facut tot posibilul sa para cat mai lini~tita,
dupa care i-a condus in biroul ei. Dupa ce s-au a~ezat confortabil sau cel putin pe cat de confortabil se putea avand in vedere faptul ca 0 reptila care arata periculos se tara pe umerii
clientului sau, ea I-a intrebat pe baiat cum 11cheama.
109
Un tratament silentios
,
Oaklander a incercat sa-l angajeze pe Gregory intr-o discutie, dar acesta nu raspundea la intrebari 9i in general nu prea
avea chef sa vorbeasca. Nu facea decat sa stea acolo, cu un
zambet pe fata, tinandu-~i 9arpele pe care din cand in cand il
ageza ba pe umeri, ba in bratele sale.
110
"Ce poti sa-mi spui despre pofta ta de mancare? Ce iti place sa mananci?"
,,$erpilor Ie place sa manance ~oareci. $i pasari."
"Dragut. Dar ce poti sa-mi spui despre tine. Tie ce iti place sa mananci?"
A dat din umeri.
Lucrul acesta era foarte ciudat. Intr-un anume fel, Gregory se comporta aproape ca un autist - imobil ~i fara sa reactioneze. Singurullucru care parea sa-i starneasca interesul era
orice fel de conversatie care avea legiitura cu ~arpele.
Oak lander ~i-a examinat foarte atent clientul. De~i avea
paisprezece ani, era foarte firav. Avea un par blond dirliontat.
~i cu toate ca nu vorbea, multumindu-se sa dea din cap ~i din
umeri, el a ramas zambitor pe parcursul intregii ~edinte. In
aceasta situatie, Oaklander i-a adresat mamei lui mtrebarile
care se pun de obicei la prima ~edinta. Daca avea frati sau surori (nu), despre ~coala (0 ura), daca avea prieteni (nu avea
nici unul), despre tatal sau adevarat (i-a parasit cand Gregory avea trei ani, iar de atunci nu a mai avut nici un semn de
la el), despre relatia cu tatal sau vitreg (il ura) ~i despre evo-
III
112
EI insista ca Violet sa scrie numele aces tea in dreptul fiecarei fotografii, iar dedesubt sa adauge "Proprietatea lui Grego-
Jocul1n nisip
Exact in momentul in care Oaklander se gandea ca facuse
oarecare progrese, Gregory ~i-a facut aparitia la cea de a treia
~edinta eu 0 geanta plina eu ~erpi. Asta nu era bine deloc.
In acea saptamana, mama lui Gregory ii daduse telefon
pentru a-i aduce la cuno~tinta ca ni~te copii il batusera la
~coala. EI a refuzat sa se mai duca acolo pentru ca profesoara nu i-ar fi dat voie sa vina cu ~erpii. Oaklander a realizat
astfel cat de important fusese faptul ca ea ii permisese lui
Gregory sa vina cu ei la ~edinte, chiar ~i cu geanta aceea plina ochi eu ereaturi ~erpuitoare care incepusera sa fo~neasca
pe podea.
Mai mult decat atat, Oaklander a scos un aparat Polaroid
~i s-a oferit sa-i faca poze lui Gregory impreuna eu ~erpii lui.
Dupa aceea le-a pus pe un panou pe care il atarna pe perete
inainte de fiecare ~edinta. De fiecare data cand venea, el se ducea imediat sa se uite la pozele facute la ~edinta anterioara.
"Aici este Lady", arata el. "Ea este regina ~erpilor mei. Iar
aici este Tyrone, celalalt ~arpe rozator. Cred ca este varul ~arpelui."
113
ry".
Gregory era atras de fotografiat ~i se impliea foarte multo
Cand Oaklander i-a adus aminte de ineidentul cu bataia, energia lui s-a dizolvat iar el a "disparut" pur ~i simplu. Ea s-a inOrs imediat la discutia despre fotografiile cu ~erpi, iar el a ineput sa devina iara~i ceva mai vioi. La cea de a patra ~edina, Gregory a venit cu un ~arpe nou, de un fel pe care Oaklaner nu-l mai vazuse niciodata.
"Pot sa-l pun in cutia cu nisip?" a intrebat-o el. Ji place niipul pentru ca vine din de~ert."
"Nu, Gregory, ma tern ca nu poti sa faci asta. Nu este 0 cuie cu nisip adevarata. Se nume~te tava de nisip." Era 0 cutie
e lemn de aproximativ jumiitate de metru pe un metru, a~eata pe 0 masuta. Era umpluta cu nisip alb, pur, iar pe un raft
deasupra ei se aflau tot felul de obiecte in miniatura: copaci,
case, oameni, lucruri simbolice precum stele, cruci, mon~tri,
imale, figurine, scoici, pietre ~i alte asemenea.
"La ce folose~te?"
"Ei bine, copiii ca ~i adultii construiesc tot felul de scene
e nisip folosind oricare dintre obiectele de pe rafturi. Ei poestesc despre aceste scene iar uneori eu Ie cer sa pretinda ca
unt unele dintre acele figurine ~i sa-mi spuna cum se simt.
au ei reprezinta un vis pe care I-au avut sau un loc sigur pe
are ei ~i l-ar dori sa-l aiba, ~i tot a~a."
Pentru prima data, Gregory a manifestat un real interes
erttru alteeva decat ~erpii sai. El s-a a~ezat pe un scaun, in
ata tavii, ~i a ineepuAtsa aranjeze 0 gramada de soldati, un
anc ~i 0 piatra mare. In acea zi adusese eu el 0 broseuta raioaa, Myra, ~i bineinteles un ~arpe nou. A intrebat-o pe Violet
claca poate sa puna macar broseuta in varful pietrei.
"Nu am sa pun ~arpele pe ea, dar broasea nu va mi~ca piatra. 0 sa am grija ea ea sa nu faca asta", a spus el.
Parea ceva inofensiv, a~a ea Oaklander i-a dat voie lui Gregory sa 0 puna pe piatra. Lucrul acesta parea sa aiba 0 importanta deosebita pentru el. Pe rafturi se mai gasea un ~arpe de
'"
jucarie, pe care Hlnarull-a introdus bineinteles imediat in scena. Cat timp a aranjat aceste obiecte el nu a vorbit deloe fiind
foarte absorbit de ceea ce facea. Jocul acesta parea sa-i placa
foarte mult. Broasca se uita foarte atent dar, a~a cum promisese el, nu ~i-a paras it loeul.
"Vrei sa-mi poveste~ti despre seena ta de pe nisip?"
Gregory a ignorat-o continuand sa-~i aranjeze lucrurile
dupa placul sau. El a pus caFva soldati, morti, sa stea cu fata
in sus. De~i era uimita de scena de razboi ~i de broasca ee statea pe piatra, Violet nu-~i putea imagina ce insemnau ele.
"Broasca ta este pusa bine la adapost pe piatra, departe de
violenta. Ma intreb daca Myra se simte in siguranta."
"Uuuh!"
"Pariez ca ~i tu vrei sa te poti simti in siguranta uneori."
Acesta a fost singurul comentariu pe care I-a facut. Cand
timpul a expirat, el ~i-a luat ~arpele, a pus-o pe Myra in buzunar ~i a ie~it din birou fara maear sa-~i ia la revedere.
114
Terapia ~arpelui
In urmatoarea saptamana, Oaklander a facut cuno~tinta cu
un nou prieten, Bert. Era un popandau, 0 creatura care arata
inspaimantator ~ieareia Ii crescusera coarne pe cap, ehiar deasupra ochilor. Parea un animal periculos, cu ~iruri de tepi pe
spate ca 0 armura ~i care se uita in jur suspieios ca ~i cand nu
prea ar fi vrut sa stea pe acolo.
Oaklander ~i-a facut datoria ~i i-a fotografiat pe Bert ~iGregory impreuna, a~a ca de fieeare data. Pe spatele ei, baiatul a
scris cu grija "Bert, proprietatea lui Gregory".
Trecuse destul de mult timp de cand se intalneau, dar
Gregory continua sa nu vorbeasca eu Oaklander despre problemele pe care Ie avea in familie ~i la ~cola. Ei nu puteau sa
discute decat despre ~erpi sau despre Bert, caz in care el oferea raspunsuri scurte referitoare la locul unde i-a gasit sau la
mancarea lor preferata. Cel putin, Violet reu~ise sa-~i depa~easca intr-o oarecare masura aversiunea fata de reptile, ast-
115
116
"Da.u
"Frati, surori?"
"Nu."
"Mama?"
"Nu."
"Tata?"
"Nu."
"Dar tata vitreg?" Acesta fusese mentionat destul de rar m
conversatiile lor. Ea trebuia sa il introduca msa ~i pe el.
117
u8
119
CAPITOLUL
OPT
Harville Hendrix
121
Show-ullui Oprah
afie, a abordare a lucru/ui cu cuplurile care combiHendrixsaeste
fondatom/ Terapiei
de Renii pregiitirea
spiritua/o-religioasii
dinImago
tinerefe
cu
elementele care contribuie la dezvoltarea relafiilor pi a comuniciirii.
Aceasta metoda unicii afast prezentata Intr-o serie de carpi: Getting
cJ+rVille
the Love You Want: A Guide for Couples (Cum sa obtii dragostea pe care ti-o dore~ti: Un ghid pentru cupluri); Giving
the Love That Heals: A Guide for Parents (Cum sa oferi dragostea care vindeca: Un ghid pentru parinti);Keeping
the
Love You Find: A Guide for Singles (Cum sa pastrezi dragostea pe care ai gasit-o: Un ghid pentru cei singuri) pi The Couples' Companion (Indrumar pentru cupluri), care confin a serie de exercifii pi activitiiji ce fac parte din programullui pentru a
"casnicie angajata".
Hendrix spune despre sine ca este un newyorkez care doarme In
New Jersey. El pi sofia lui, Helen LaKelly Hunt, nu nwnai ca au colaborat In cadru/ Institutu/ui Imago precum pi la scrierea unoI' carfi,
ci au fiicutpi pase copii.
*
*
Cu cativa ani in urma, Hendrix ~i sotia lui au facut 0 emisiune pentru televiziunea publica bazata pe best-seller-urile
122
-Ha!
- Ce inseamna asta, Greta?
- Am spus, ha!
Fred s-a multumit sa dea din cap. Era un domn cu 0 infati~are distinsa, foarte potrivit pentru meseria de profesor
~i foarte obi~nuit cu toanele sotiei sale. Pe parcursul celor
doua ore, cat a durat show-ul, cei doi nu au mai vorbit
aproape deloc. Hendrix a prezentat diferite metode pe care
cuplurile pot sa. Ie invete pentru a reu~i sa comunice mult
mai eficient ~i sa dea dovada de mai mult respect ~i afectiune. Cei doi soti au fost foarte atenti in special cand Hendrix
a vorbit despre manie, acesta fiind un sentiment atat de'evident in relatia lor.
- Uite, a incercat din nou Fred, poate ar trebui sa-l vedem
pe acest tip.
Spunea aceste lucruri cu vocea din ce in ce mai sfar~ita a
unui om care este convins ca nu mai exista nici 0 speranta.
- Ha,a spus Greta pentru a treia oara, dar de data aceasta cu mai putina vehementa.
Gteta era 0 femeie micuta dar plina de energie. Avea parul
negru, carliontat, prins mtr-un coc. Purta ochelari cu rame metal ice, subtiri care ii incadrau fata plina 'de riduri. Era foarte
subtirica, neaducand deloc cu 0 taranca unguroaica tipica.
- Ei, a continuat Greta dupa 0 pauza lunga, urmarindu-l
pe Hendrix cum lucra cu un cuplu. Parea sa fie un tip amabil.
Avea 0 voce minunata, cu 0 rezonanta aparte. Nu ~tiu daca
exista ceva care ar putea sa ne ajute, in special pe tine. Dar
sunt de acord ca trebuie sa facem ceva.
Era acela~i gen de conversatie pe care il aveau de cand
se casi'itorisera. Cel putin amEll1doi erau de acord cu un lucru, ~i anume ca mariajullor era jalnic ?i ca a~a fusese intotdeauna. Cu toate acestea, exista ceva de natura emotionala care ii tinea impreuna. ~i mai era de asemenea respectul pe care ?i-l purtau reciproc pentru capacitatile lor profesionale.
- Bine atunci, a spus Fred fara a-~i mai continua gandul
pana la capat.
123
Invazia germana
Greta a crescut intr-un sat mic din Ungaria, in timpul
celui de-al doilea razboi mondial. Ea avea amintiri foarte
vii despre trupele germane care mar?aluiau prin sate - ea
?i familia ei fiind nevoiti sa se ascunda in pivnita pentru a
evita sa dea ochii cu ele. Saptamani de zile au trebuit sa se
descurce cu foarte putina mancare ?i apa. Era atat de frig
incat au trebuit sa puna pe foc balegar de cal pentru a se
incalzi. In cele din urma, au fost nevoiti sa manance calul,
pierzandu-~i asHel ?i singura sursa de combustibil pentru
incalzire.
Mama Greteia fost cea care a reu~it sa tina familia unita ?i
insiguranta. De cate ori apareau soldati inamici, ea i~i aduna
familia ?i se ascundeau la subsol unde rodeau cartofi putreziti ~i beau apa pe care 0 gaseau in jgheaburi.
Dupa ce nemtii se retrageau din zona, membrii familiei se
puteau intoarce la viata lor grea, incercand sa 0 duca de azi pe
maine intr-o tara devastata de razboi. La un moment dat, au
venit trupele aliate ?i i-au pus pe fuga pe germani. Din pacate ?i aces tea s-au dovedit la fel de periculoase ~i de imprevizibile ca ?icele inamice. Aceasta viata, traita in teroare, a durat ani de zile. In parte ea explica de ce Greta era atM de irascibila ~i de patima~a.
124
Terapia incepe
Cand Fred ~i Greta ~i-au Hkutaparitia in biraullui Hendrix, cei doi aveau foarte putine sperante in ce prive~te imbunatatirea situatiei lor. Fred a fost cel care a intrat primul, distins ~i bland ca intotdeauna. Greta se impingea in spatele lui
sa intre. Avea 0 privire sup arata, sfidatoare.
- Unde sa ma a~ez? a latrat ea la Hendrix inainte ca acesta sa apuce sa se prezinte.
- Va las pe amandoi sa va decideti unde vreti sa va a~ezati, a raSplU1SHendrix, curios sa vada unde ~i cum se VOl' a~eza. Eu am sa stau pe acest scaun, iar voi puteti'sa luafi orice
scaun doriti.
- Tu stai acolo, i-a poruncit ea sotului ei, iar eu am sa iau
acest scaun.
Ei se a~ezasera exact cum stateau acasa: Greta in stanga,
iar Fred in dreapta.
- A\,adar, i-a intrebat Hendrix pe cei doi, cu ce va pot fi
de ajutor?
Greta ~i-a incruci~at bratele ~i I-a privit pe sotul ei ca ~i
cand ar fi vrut sa-i spuna: "Tu ne-ai tarat in mizeria asta, a\,a
ca nu ai decat sa explici singur de ce suntem aiei."
- Noi nu putem sa comunicam unul cu celalalt, a raspuns
Fred simplu ~i la obiect. Se pare ca nu suntem m stare sa discutam fara sa ne certam.
- Ce-oi fi vrand sa spui? I-a apostrofat ea, demonstrand
exact ce el tocmai declarase. Eu vorbesc foarte frumos. Tu e\,ti
cel care nu vorbe\,te niciodata.
Hendrix s-a uitat la Fred, a\'teptand un raspuns.
- E adevarat, a recunoscut el. Eu nu vorbesc prea mult.
- Bine, a admis Hendrix. Cum credeti ca a\, putea sa va
ajut?
- Te-am vazut la televizor, a spus timid Fred.
-Da.
125
126
o camera
pUna cu cutii
127
128
Dialog
In curand a devenit evident ca atat Greta cat ~i Fred aveau 0
mentalitate de supravietuitori. Aveau putini bani ~i trillau la limita saraciei. Ca profesor la 0 ~coala particulara, Fred era platit
foarte prost ~i,in plus, locuiau intr-o zona foarte scumpa. Gretei Ii era in permanenta teama ca ei ar putea sa piarda totul, ca
in orice moment Fred ar putea sa ramana fara slujba, lucru care
i-ar fi adus la sapa de lemn. Frica ei nu avea nici un temei rational, din moment ce Fred lucra de foarte multi ani la acea ~coala. In orice caz, frica fusese 0 prezenta permanenta in viata ei.
Intre timp ei munceau la sortarea lucrurilor din cutii. Avansau foarte incet, dar in cele din urma au reu~it sa se debaraseze de 0 parte din gunoaiele care Ie invadasera vietile. Hendrix
a aflat ca mai exista un lucru pozitiv in viata lor: amandoi iubeau muzica clasica. Concertele ~i discurile pe care Ie as cultau impreuna reprezentau pentru ei 0 sursa de placere divina
pe care 0 impartageau uneori in locul durerii obi9nuite. 0 expresie de incantare s-a intiparit pe fata Gretei in timp ce descria ultima simfonie pe care 0 ascultasera impreuna.
In timp ce ea vorbea despre aceasta experienta, lui Harville i-a venit in minte un gand.
- Spune-mi, a intrebat-o el, va tineti de mana in timp ce
ascultati muzica?
- Sa-l tin de mana? De ce a~ face asta?
A9adar cei doi i~i refuzau pana 9i cele mai elementare gesturi de tandrete. Aceasta constatare i-a sugerat lui Hendrix 0
noua idee.
129
130
unul fata de celalalt. In decursul interactiunilor lor, el a observat un fenomen straniu pe care nu-l mai intalnise pana atunci:
nici unul dintre ei nu se uita in ochii celuilalt. Ei traiau impreuna de peste treizeci de ani. Dormeau in acela~i pat. Mancau
la aceea~i masa. Discutau despre ce facusera Ill. timpul zilei,
despre visele lor, despre temerile lor, dar nu se uitau niciodata unulla celalalt in timp ce faceau toate lucrurile astea.
data ce a observat acest pattern, Hendrix le-a cerut celor
doi sa se uite unulla celalalt atunci cand i~i vorbesc.
- Cand ii spui ceva lui Fred, a instruit-o el pe Greta, vreau
sa te uiti in ochii lui. Jar tu, Fred, vreau sa faci acela~i lucru
atunci cand ii raspunzi sotiei tale.
De fiecare data cand el repeta aceste instructiuni, atat Fred
cat ~i Greta se uitau fiecare ill directia celuilalt, dar niciodata
nu se priveau direct in ochi. Aceasta sarcina parea atilt de dificila pentru ei d pard ei nascocisera un mod de a privi fix la
fruntea sau la gum celuilalt sau cel mai adesea ill centrul pieptului, dar niciodata ill ochii lui.
- Observ ca atunci cand vorbiti unul cu celalalt, le-a repetat Hendrix, nu va priviti niciodata in ochi.
- Pot sa ma uit la el, a sustinut Greta, dar nu vreau.
- Poate ai vrea sa incerci sa faci lucrul asta acum, a sugerat bland Hendrix.
Oricat de mult s-a straduit, ea nu a reu~it sa-~i ridice privirea mai sus de nasullui.
- Dar tu, Fred? a illcercat mai departe Hendrix.
- Imi este foarte greu sa ma uit la ea, a admis el. Ea are
illtotdeauna 0 privire atat de furioasa ca-mi piere cheful sa mai
privesc in ochii ei.
Hendrix i-a lini~tit pe amandoi ~i le-a spus ca este evident
ca ei nu sunt ill stare sa faca ceea ce Ie ceruse el. A privi direct
in ochii cuiva este un gest care presupune un gen de intimitate care cu siguranta era mai mult decat puteau da ei.
- Acum, ceea ce a~ vrea sa incercati, ~i puteti sa va opriti
oricand doriti, este sa faceti 0 experienta. Haideti sa vedem ce
seintampla. Vreau sa va concentrati asupra respiratiei voastre. Relaxati-va. Bine. Acum vreau sa va uitati unulla celalalt.
131
133
drix a aflat ca de fapt ea nu reu~ise sa fuga din calea lor. Greta ~i cei din familia ei au fost gasiti de soldati. Aceasta se mtampla la sfar~itul razboiului eand ei se retrageau sub presiunea armatelor eliberatoare. Erau disperati ~inu mai aveau nimic de pierdut de vreme ce rezultatul razboiului fusese deja
decis. Pe masura ce se retrageau spretara lor, soldatii Hiceau
ravagii printre civilii pe care ii gaseau. Greta impreuna cu
mama ~i sora ei au fost violate de nenumarate ori de catre soldati.
Printre lacrimi, Greta a povestit de ce a ajuns sa fie atat de
suspicioasa in privinta barbatilor, de ce simpla idee a intimitatii cu un barbat, oricare ar fi el, 0 mspaimanta atat de mult
incat aproape ca nu putea sa vorbeasca despre acest lucru.
Hendrix I-a vazut pe Fred'lacrimand ~i s-a gandit ca el
plangea impresionat de durerea pe care 0 resimtea sotia lui.
Cand I-a intrebat insa ce se intampHi, acesta a mceput sa dezvaluie propriul sau secret pe care nu-l mai spusese nimanui
pana atunci. Chiar la mceputul pubertatii sale, Fred a fost molestat de mama lui, relatia lor sexuala continuand pe parcursuI mtregii lui adolescente. Simtindu-se ingrozitor de vinovat
~i de ru~inat, el nu a spus nimanui despre aceasta experienta,
evitand chiar sa se mai gandeasca el msu~i la ea. La fel ca ~i
sotia lui, el a mgropat trecutul ~i a cautat sa se casatoreasca cu
cineva care sa nu-i forteze intimitatea ~icare sa se multumeasca cu 0 relatie in care implicarea emotionala era minimala.
Greta ~i Fred au mceput sa manifeste empatie unul fata de
celalalt. Ei erau cu adevarat ni~te supravietuitori ai abuzurilor care ii ranisera atat de mult ~iii facusera vulnerabili. Acum
eand secretele lor ie~isera la iveala ei s-au simtit mai apropiati
unul fata de celalalt decat erau inainte. Un alt lucru remarcabil in privinta celor doi a fost ca ei au mceput sa se priveasca
in ochi atunci cand i~i vorbeau - nu pentru mult timp dar important era ca ochii lor se intalneau.
Cum ~edinta se apropia de sfar~it, cei doi au fost de acord
sa incerce din nou exercitiul care Ie fusese recomandat ca tema
pentru acasa. Voiau sa vada cat de mult se puteau uita unul
la celalalt atunci eand i?i vorbeau.
132
Au facut-o!
Intr-o zi, eand Greta ?i Fred au venit la ~edinta, Hendrix a
remarcat ca ei aveau 0 expresie a fetei cam ciudata. Aceasta
urma sa fie ultima lor mtalnire mainte de vacanta de vara care
dura ?ase saptamani.
- Ei bine, a inceput Harville ?edinta, ce se petrece cu voi
doi? Parca s-a schimbat ceva.
Greta a afi?at 0 mina superioara, inabu~indu-?i un chicotit, apoi a privit in directia sotului ei care zambea cu satisfactie.
- Am facut-o! a anuntat Greta.
- E fantastic! a spus Hendrix cu mandrie.
Probabil se straduisera atat de mult meat acum puteau sa
se uite unul in ochii celuilalt timp de doua minute, tara sa intoarca privirea.
- Nu, a spus Greta, n-ati ll'lteles. Am facut-o!
- Ati facut-o?
- Da! Da! Am facut-o. Ne-am regulat! Pentru prima data
dupa ~ase ani!
Stupe fiat, Hendrix s-a uitat la Fred care a ll'lcuviintat din
cap.
- E adevarat! Am facut-o. $i a fost atat de minunat sa simt
langa mine un trup cald.
- Un trup cald? a repetat Hendrix. Vrei sa spui ca ai dezbracat-o?
Ignorand mtrebarea, Greta s-a uitat direct in ochii sotului
ei 9i i-a spus:
- E9ti un tip tare!
134
Felicitarea de Craciun
CAPITOLUL
NouA
Scott Miller
The Handbook of Solution - Focused Brief Therapy (Manualul terapiei de scurta durata axata pe solutie); Escape from
Babel; Psychotherapy with Impossible Cases (Ie~irea din Babel; Psihoterapia in cazurile imposibile) ~iThe Heart and Soul
*
*
137
tulloI' era mai degraba capricios 9i imprevizibil, in ciuda medicatiei care Ie era administrata.
A;;a cum se intampla cu toti cei care i;;i petree 0 gram ada de timp cu oamenii deranjati mental, Miller se obi9nuise
cu munca sa ;;i cu comportamentele
pe care Ie intalnea.
Apropo, ar trebui mentionat faptul ca lui nu-i place ca oamenii cu care ellucreaza sa fie considerati deranjati. In acest
sens, el ne-a relatat 0 povestioara, pe care nu mai ;;tia unde
a auzit-o, cu un surd care, aflandu-se intr-o seara 1a plimbare, a ajuns in dreptul unei case unde avea loc 0 petrecere.
Era muzica iar oamenii dansau. Urmarind pe fereastra lumea care se mi;;ca in feluri care mai de care mai ciudate ;;i
mai extravagante 9i nefiind capabil sa auda muzica, omul a
tras concluzia ca cei dinauntru erau nebuni. El a fugit sa-i
avertizeze pe cei din sat. Ajuns la finalul povestioarei, Miller ne-a spus:
~ Noi ii numim pe unii oameni ciudati sau - ca sa respectam uzantele - deranjati. S-ar putea ca noi pur ;;i simplu
sa nu auzim muzica lor. In ce ma prive9te, nu fac deeM sa mcere sa dansez pe muzica pe care clientii mei 0 aud.
Terminatorul
in Tara Bibliei
La inceputul carierei sale profesionale, Miller a lucrat intr-un spital dintr-o camunitate religioasa conservatoare. Pen,tru cei care nu inteleg semnificatia ;;i originile ei, cultura 9i obi,ceiurile practicate ar putea sa para foarte ciudate. Acela;;i lueru se poate spune insa 9i despre practicile 9i atmosfera dintr-o clinica psihiatrica obi;;nuita.
- Aceasta era inima Tarii Bibliei, ne-a explicat Miller, a9a
nu era de mirare ca m-am trezit cu un pu;;ti de nouasprezece ani care era pe punctul de a pleca mtr-o misiune religioa,Sa dintr-un tinut indepartat. Pregatindu-se pentru aceasta sarcina, el invatase 0 limba straina la un centru special pentru mvatarea limbilar strihne. Domne;;te 0 atmosfera foarte tensionata acola unde misionarii au de invatat 0 limba strain a m nu-
139
clinica, baiatul a inceput sa sustina ci'i.este Terminatorul, personajul interpretat de Arnold Sehwarzenegger in cele doua
filme faimoase ale lui James Cameron. Mai mult decat atat,
acum credea ci'idU9manii lui 11tin in inchisoare. Din aceasta
cauza el incerease de cateva ori sa fuga din sectie, luand cativa "prizonieri" cu el. Totodata asistentele medicale au primit in cateva randuri telefoane de la cineva de la sectia de
obstetric a spunandu-Ie ca a observat un grup de pacienti tarandu-se in stilul "Thorazine" catre ie9irea din spital. (Cand
e9ti dopat cu aceste medicamente puternice nu e9ti in stare
sa mergi normal. Tot ceea ce poti face este sa-ti tara9ti picioarele.)
Este inutil sa mai spunem ca personalul de la sectia de psihiatrie era din ce in ce mai exasperat de escapadele "Terminatorului". Oricat de bine 11supravegheau, el reugea intotdeauna sa gaseasci'i noi modalitati de a fugi. In acela9i timp, seriiIe de evadari 9i capturari nu faceau decat sa-i intareasca con.vingerea tanarului ci'i.el eracu adevarat un luptator neinfricat
care se confrunta cu dU9manii care-l tine au inchis impotriva
vointei lui.
140
"Mie poti sa-mi spui Scott", a zis Miller, aratand spre el.
"Mi-au spus ?i mai rau decat atat."
,,$i mie la fel", a replicat imediat tanarul. ,,$i m-au interogat de nenumarate
orL"
"De cate ori?"
"N-a? putea sa spun cand ?i de dUe ori."
"Aceea?i persoana?"
"Ei, un tip. tred ca este comandant sau ceva de genul asta.
lar ceilalti vin ?i pleaca cand nu te a?tepti."
"Ingenioasa strategie", a spus Miller. Jntotdeauna
te lasa
sa ghice?ti urmatorul pas."
"Mda, ufo Ei vor sa ma otraveasca. $i incearca sa-mi corupa software-ul cu un virus."
Bine spus, a remarcat Miller in sinea lui. De fapt misionarul nu era departe de adevar cand spunea ca cei care I-au capturat il otravesc. La urma urmei, ei ii dadusera medicamente
care il faceau sa fie dezorientat
?i agitat ?i din cauza carora
corpullui
reactiona atat de ciudat.
"Se pare ca ei incearca sa-ti puna tot felul de opreli?ti", a
spus Miller dupa un moment de reflectie.
"Mda", a spus tanarul privind in podea ?i incuviintand
u?or din cap.
o deghizare
Miller ?tia di sarcina lui era sa-l convinga pe baiat ca el nu
este Terminatorul. In mod normal, in acest caz el trebuia sa urmeze abordarea psihiatrica traditionala
care interzicea orice
fel de implicare in "fantasmele"
pacientului.
Nu trebuia insa
sa fii Sigmund Freud ca sa-ti dai seama ca metoda folosita la
clinic a, ?i care consta in a confrunta ?i a elimina fantasmele,
nu ar fi mers in aceasta situatie. In cel mai bun caz, en nu ar fi
facut decEit sa alimenteze convingerile tanarului.
Folosindu-se
de experienta
sa destul de limitata la acea
data, Miller a inceput sa caute 0 modalitate de a intra in relatie cu clientul sau. EI ?i-a amintit de faimosul hipnotician Mil-
Mumia
141
142
Se pare ea aceasta ultima afirmatie I-a luat prin surprindere pe tanarul cu pricina. Treptat, expresia de surprindere de
pe fata lui s-a transformat intr-un soi de amuzament.
"Cum de ai ~tiut?" a spus baiatul uimit de-a binelea. "Cum
de ai ~tiut cine sunt eu cu adevarat?"
Cum statea in fata acestui individ uria~, doar cu chilotii pe
el ~i care zambea satisfacut, Miller ~i-a spus in sinea lui: "Doar
afurisitul de noroc m-a indrumat".
"Prin urmare", a zis el, "cum sa-ti spun? Preferi sa ti se
spuna Terminatorul sau Arnold Schwarzenegger?"
"Prietenii mei imi spun Arnold", a ranjit din nou baiatul,
apoi ~i-a lins buzele.
Are buzele uscate, s-a gandit Scott, un alt efect secundar al
medicamentelor.
"Bine, e in regula Arnold, iti multumesc. Pai nu e~ti easatorit cu Maria Shriver?"
"Mda, nu-i a~a ca este minunata?"
Chiar in fata lui Scott se produsese 0 transformare majora.
Acum el vorbea cu Arnold Schwarzenegger ~i incerca sa-~i
aduca aminte cat mai multe lucruri despre filmele actorului.
In timp ce discutau despre ce a insemnat pentru Arnold sa
faea filmele Terminator, Miller incerca sa se gandeasea la urmatoarea mi~care. Initial i se paruse 0 idee buna sa-l faca pe
acest individ sa creada ea este Arnold Schwarzenegger, dar
acum nu mai era sigur de asta.
Un rol diferit
Intr-un fel, Miller a trebuit sa foloseasca parghia pe care 0
descoperise pentru a-I ajuta pe baiat sa faca un pas inainte catre 0 realitate diferita, care semana ceva mai mult cu lumea in
care traiesc cei mai multi dintre noi.
"Arnold, tu e~ti un actor foarte, foarte bun."
"Multumesc."
Cu toate ca aceasta ar fi putut foarte bine sa fie replica lui
Schwarzenegger, baiatul nu-~i batuse deloc capul sa imite vo-
143
144
cienti. Te vei alatura grupului lor ?i vei vorbi despre problemeIe tale. Te vei duce de asemenea la ?edintele de terapie."
"Asta inseamna ca va trebui sa ma due la programul de
arte ~i meserii?"
El se referea la 0 serie de activitati de-a dreptul ridicole pe
care cei de la spital Ie organizasera pentru pacienti in scopul de
a-i tine ocupati cu confec}ionarea unor lucruri utile din punct
de vedere social, cum ar fi vase de lut ?i picturi cu degetul.
"Mda", a spus Miller, abordand un aer de regizor de film.
"Acesta 0 sa fie un rol foarte, foarte provocator pentru tine."
"Ah", a spus Arnold.
"Dar cred ca e~ti pregatit pentru aceasta provocare."
"Da", a raspuns tanarul cu un aer ganditor. Acum vorbea
ceva mai lent.
"Nimeni nu trebuie sa ~tie ca este doar un rol. Trebuie sa
fii foarte convingator."
Baiatul a incuviintat din cap.
,,$i inca ceva", a adaugat Miller.
"Ce?"
"Fara evadari."
Inapoi la misiune
data ce au cazut de acord asupra urmatorilor pa~i, Miller I-a asigurat pe clientul sau di 0 sa vorbeasca cu personalul
spitalului pentru a-i da drumul din camera de cauciuc, astfel
ca el sa-~i poata incepe noul sau rol de pacient bolnav mintal.
- Cand Ie-am relatat celor de la spital ce am facut, ne-a
spus Miller, au fost ?oca}i ?i intriga}i. Ganditi-va, sec}ia asta
de psihiatrie foarte traditionalista era situata la randul ei intr-o zona conservatoare. A?a ca oamenii l?i doreau sa ramana
ancorati in realitate ?i sa nu incerce nimic prea in afara ei. In
acela~i timp insa erau deosebit de pragmatici. Ei ?tiau foarte
bine ca nimic din ceea ce fusese incercat pana acum in acest
caz nu daduse nici un rezultat. Chiar ?i a?a, din cate mi-am
putut da seama, opinia generala era ca entuziasmul meu naiv
145
Descifrand intentiile
,
Cu toate ca dupa standardele de azi, abordarea lui Miller
este oarecum obi~nuita, in vremurile acelea comportamentul
lui a fost considerat ciudat, daca nu cumva chiar neprofesional. Deoarece era la inceputul carierei sale, Miller s-a aratat
CAPITOLUL ZECE
Ei au invatat
,
sa traiasea eu fantomele
(Stand de yorba cu pacientul pentru gasirea unor solutii); Tales of Solutions (Pove~ti despre solutii); The Miracle Method:
A Radically New Approach to Problem Drinking (Metoda mi,taculoasa: 0 noua abordare radicala a problemei alcoolismudui) ~i Solutions Step by Step: A Substance Abuse Treatment
Manual (Solutii pas cu pas: Manual pentru tratarea abuzului
de substante).
Berg s-a gandit la doi clienti care se incadrau perfect in categoria celor mai memorabile cazuri din cariera ei. Ambii puteau fi considerati schizofrenici avand halucinatii auditive ?i
vizuale. Pentru ca, in mod obi~nuit, Berg nu folosea metodeIe traditionale de diagnosticare, ea a considerat ca cei doi pacienti au perceptii neobi~nuite asupra realita-tH~i a inceput sa
se gandeasdi cum ar putea mai degraba sa utilizeze decat sa
corecteze perceptiile lor.
E1 traia In mintea ei
- Vreau sa-mi gasesc un loc de munca, a spus Tanya, de
exemplu, intr-un magazin de aparatura electronica.
- Bine, a fost de acord Berg, ~i care este problema?
- Sunt divortata de aproape patru ani.
-Inteleg, a spus Berg, nemtelegand deloc ce legatura avea
asta cu slujba de la magazinul de aparatura electronica. Ea a
observat ca femeia avea un fel de tic nervos.
- Ei imi dau tot felul de medicamente, a incercat sa explice ea din nou, dar eu nu vreau sa mai iau a~a ceva. Ma simt
ciudat dupa ce Ie iau ~i nu ma ajuta deloc.
Prin urmare, erau trei directii pe care Berg incerca sa Ie ur~
mareasca: ceva legat de medicatia femeii, de divortul ei ~i de
slujba de la magazinul de aparatura electron.ica pe care ?i-o
dorea.
- A~adar, de ce ai nevoie ca sa obtii slujba de la magazinul de aparatura electronic a?
Berg voia sa inceapa cu 0 problema in legatura cu care puteau face ceva.
- Fostul meu sot. Ma necaje~te mereu. Pur ~i simplu nu
ma lasa in pace, sta. tot timpul pe capul meu ?i-mi spune ca
nu pot sa fac asta sau aia.
- Sotul tau te tot neca.je~te?
149
150
o conversatie
dirijata
Pentru ca Tanya sustinea di sotul ei 0 insote9te pretutindeni 9i 9tie tot ceea ce face ea, Berg s-a hotarat sa urmeze rationamentul ei.
- Crezi ca el poate sa ma auda cand vorbesc cu tine? a mtrebat ea.
- Bine, a spus Berg. Michael, sunt foarte curioasa in legatura cu situatia ta actuala. Dupa divort, cei mai multi barbati
pleaca 9i i9i refac viata. Am inteles de la Tanya ca te-ai recasatorit 9i di ai un copil mic.
151
iii
iii
i..I ..
ilii
II
152
III
Nu e~ti tu, ci el
IIII!j
Iii
II""
In timpul care a mai ram as pana la sfar~itul ~edintei, Tanya i-a explicat ca a cheltuit banii pe care i-a obtinut prin intelegerea incheiata la divort. Acum trebuia sa-~i gaseasca 0
slujba. Intotdeauna i~i dorise sa lucreze ca vanzatoare la un
magazin de aparatura electronica din ora~. Problema era ca de
cate ori incercase sa pIece de acasa ca sa-9i gaseasca 0 slujba,
Michael, cel din capul ei, 0 oprea.
Berg nu 9i-o putea imagina pe Tanya lucrand undeva ca
vanzatoare. Cu siguranta ca ticurile ei frecvente ar fi atras
atentia ~i ar fi deranjat pe aproape toti elientii.
Dupa 0 pauza de cateva minute in care s-a gandit la conversatia pe care a avut-o cu Tanya, Berg a alcatuit 0 lista cu
complimente pe care urma sa i Ie aduca Taniei: curajul de a-I
infrunta pe Michael din capul ei 9i intelepciunea de care dadea dovada recunoscand ca are nevoie de 0 slujba. Berg a laudat-o de asemenea pentru curajul ei de a-I sfida pe Michael
venind la ~edinta. In continuare, Berg i-a explicat ca Michael
era 0 persoana foarte dificila care avea la riindullui foarte multe probleme. In orice caz nu era omul pe care sa vrei sa-l asculti foarte mult timp.
- Data viitoare cand vii, i-a spus Berg, vreau sa faci tot posibilul sa-l aduci 9i pe Michael. Se vede elar ca este foarte tulburat ~i cred ca are nevoie de ajutor.
Reformuliind astfel situatia, Berg a reu~it sa abata atentia
de la excentricitatile Taniei stabilind ca adevarata problema
era vocea din capul ei. Michael era nebunul, nu ea.
Ignorand vocea
Trei zile mai tarziu, ciind s-a intors pentru cea de a doua
~edinta, Tanya parea mult mai calma ~i mai relaxata. De altfel
153
154
155
Ce spnne fantoma
Pentru a descifra misterullegat de fantoma, lui Berg i se
parea esential sa afle ce incerca fiul sa-i spuna mamei lui. Dar
Jackie sustinea ca nu ~tie acest lucru. Cat a durat interviul, vocea femeii a ramas neschimbata, cu exceptia momentelor in
care cobora atat de mult incat se transforma pur ~i simplu in
~oapta, motiv pentru care Berg a trebuit sa-~i mute scaunul ~i
mai aproape de pacienta sa pentru a reu~i sa auda ceva. Pentru Berg, acesta era un semn ca Jackie ii permitea sa reduca
distanta dintre ele.
Ajungand sa stea chiar sub nasullui Jackie, Berg a observat ca aceasta avea unghii foarte lungi, vopsite in nuante multicolore. ~i pentru ca voia sa 0 implice mai mult in discutie, ea
a intrebat-o cine i-a facut un!?hiile ~i cum a ajuns sa aleaga modelul ~i culorile respective. In timpul acesta Berg ii tinea mainile intr-ale ei, lucru la care Jackie nu s-a opus. Jackie a mceput sa vorbeasca mcet dar mult mai articulat.
Ea a spus ca sora ei i-a facut unghiile. Pornind de aici, ele
au ajuns sa vorbeasca despre ceilalti membri ai familiei. Astfel Berg a aflat ca, pe langa fantomaticul ei fiu, care murise la
nouasprezece ani, Jackie mai avea ?i 0 fiica, Angela, de ~apte-
157
jl""""ll
Mumia de
10,
159
ce, credea eo" el ar fi plecat dupa aceea ~i ea nu l-ar mai fi vazut niciodata. La sfar~itul celor 9ase gedinte, Jackie a spus ca
nu mai are nevoie sa vina 10, clinic a, pentru ca simtea ca nu ii
mai este atat de frica de fiul ei, chiar dad 0 va mai vizita din
cand in cando $i 10, urma urmei, spunea eo" 0 sa invete sa traiasca cu vizitele lui.
De 10, aceasta ultima intalnire au trecut doi ani, iar Berg nu
amai vazut-o de atunci pe Jackie.
CAPITOLUL
UNSPREZECE
Michael Yapko
rea
depYapko
resieifolosind
a precum
combinatie
dedespre
metode
care
includ
hipnoza
clinica
!li terapiile
cogni~
ichael
a scris
peste
zece carfi
tratative !li strategice . Trei dintre cartile sale recente, Breaking the Patterns of Depression (Deconstruind patternurile depresiei);
pression with Hypnosis (Tratareadepresiei cu ajutorul hipnozei), ofera terapeufilor indicatii referitoare la utilizarea unor interventii de scurta durata atunci cand lucreaza cu pacien{i care sufera
de depresie. Pe langa aces tea, eI a mai scris ciiteva lucrari de specialitate, cum ar fi cartea sa devenita clasica Trancework (Despre
transa), care se refera la metodele hipnozei clinice.
*
*
]62
~..Falsa inchisoare
,
t rerile ei intr-un mod care nu invita la compasiune. Avea 0 ati,tudine directa ~i oarecum deta~ata fata de necazurile prirt care
'trecea. Nu la fel s-a intfunplat cand a venit yorba de furia pe
care 0 resimtea fata de numero~ii doctori pe care ii consultase de-a lungul anilor.
De foarte mult timp, Vicki suspectase ca ceva nu este in regula. Cu toate acestea, toti doctorii refuzasera sa 0 asculte fiind convin~i ca este neb una ~i ipohondra. Ca urmare, cancerul ei nu a fost diagnosticat la timp pentru a putea fi tratat efident. Avea sa moara pentru ca nimeni nu 0 crezuse ca era bolnava sau ca avea dureri.
Yapko i-a cerut lui Vicki sa-i spuna mai multe lucruri despre ea. Astfel el a aflat ca in urma cu peste douazeci de ani,
Vicki a nascut-o pe fetita ei. La scurta vreme dupa aceea sotul, cu care de altfel avea relatii destul de reci, a internat-o intr-un spital de boli mentale cu ceea ce Yapko suspecta a fi fost
166
168
Yapko vorbea despre metoda sa hipnotica in care el adapta acest proces la limbajul, metaforele, gfmdirea, personalitatea ;;i nevoile specifice fiedirui pacient.
- A;; fi putut sa fac ;;edinta exact in cinci minute dupa intah1irea cu ea, dar era evident ca ea avea nevoie sa vorbeasdi.
A;;a ca am lasat-o sa vorbeasca. Simpatizam cu situatia ei ;;i 0
compatimeam ;;i i-am reintarit fortele. In ciuda faptului ca fusese atat de prost tratata de catre medici, ea reu;;ise sa treaca
peste atitudinea lor ;;i sa-;;i construiasca 0 viata proprie. Cat
de puternid trebuie sa fi fost dadi a putut sa faca lucrul acestal Cata clarviziune trebuie sa fi avut pentru a fi in stare sa fad
lucrul acesta! In tot timpul cat a durat interviul, nu am facut
altceva decat sa-i dau dreptate ;;i s-o apreciez pentru ceea ce
spunea.
Transa
Dupa prima ora in care Vicki ;;i-a spus povestea, Yapko a
reu;;it sa stranga toate informatiile de care avea nevoie, despre
trecutul ei, stilul, imaginile favorite ;;i pattern-urile limbajului
ei, astfel d a putut sa organizeze 0 ~edinta de hipnoza care a
corespuns perfect situatiei ei.
"Respira adanc de cateva ori ca sa te relaxezi", a indrumat-o el. "Cand simti ca e;;ti gata, Vicki, lasa-ti ochii sa se inchida. Un timp nu trebuie decat sa te cufunzi in tine."
La inceput, Yapko s-a comportat cat mai ingaduitor cu putinta, invitand-o cu blandete sa se relaxeze, sa-l asculte fara sa
se teama ;;i sa aiba incredere atat in metodele lui cat ~iin propriile ei resurse interne.
"Nu trebuie decat sa-ti ingadui luxul special de a-ti lasa
mintea sa calatoreasca sau sa se relaxeze ... Poate sa se intampIe 0 multime de lucruri sau poate sa nu se intample nimic ...
Poate sa te asculte sau poate sa nu te asculte ..."
In loc sa aplice metoda hipnozei traditionale, care presupune instructiuni directe ;;i foarte simplu de urmat, Yapko a
preferat sa-i dea lui Vicki posibilitatea sa aleaga, sa 0 imputer-
de relaxare ?i confort."
Yapko accentua cuvintele confort, profund ;;i relaxare, cu scopul de a se folosi de ele mai tarziu in incercarea de a facilita ;;i
mai mult integrarea lui Vicki in acest proces.
- Am facut 0 ;;edinta de hipnoza destul de lunga, ne-a
spus Yapko. A durat aproape patruzeci ;;i cinci de minute, adica peste 0 ;;edinta obi;;nuita. $tiam ca aceasta avea sa fie singura ei ;;edinta cu mine. Nu eram terapeutul ei. Aveam rolul
de consultant care trebuia sa 0 invete 0 anumita deprindere.
Erau atatea lucruri pe care a;; fi vrut sa pot sa Ie fac direct ;;i
indirect pentru a 0 ajuta in rolul meu de consultant.
Yapko a explicat d hipnoza este 0 metoda cu ajutorul careia poti sa-i ajuti pe oameni sa-;;i schimbe experientele lor subiective, perceptiile pe care Ie au asupra realitatii, indicandu-Ie
anumite puncte focale asupra carora sa se concentreze.
- Depinde de lucrul asupra caruia indrepti atentia oamehilor ;;i de modulill care Ie focalizezi atentia asupra lui ca sa
reu;;e;;ti sa generezi diferite tipuri de experiente.
El ne-a oferit un exemplu in acest sens. Daca asculti 0 melodie in timp ce prive;;ti apusul soarelui ;;i asta in opozitie cu
in timp ce incerci sa cite;;ti, vei tinde sa te concentrezi asupra
unor lucruri diferite ;;i sa auzi lucruri diferite.
- In acest caz anume, voiam sa 0 fac pe Vicki sa se lase absorb ita de experienta sa interioara. I-am dezvaluit 0 serie de
metode de a-;;i percepe corpul intr-un mod foarte diferit.
170
Deschide ochii
"Fara sa ie~i din aceasta stare de relaxare", i-a spus Yapko
lui Vicki in momentul in care a inceput sa 0 chestioneze despre calitatea experientei hipnotice din care nu ie~ise inca, "ai
putea sa constati un lucru deosebit de interesant, ~i anume ca
gatul ~i vocea ta sunt atat de confortabile ~i relaxate ineat poti
sa-mi descrii ceea ce simti."
"Senzatia de arsura la inima a disparut."
"Bun. Corpul tau este confortabil."
Jl simt u~or."
171
Ochii lui Vicki s-au zbatut ca ~i cand ar fi fost lipiti. Ea incerca sa-i deschida, dar lumina era prea tare iar ea se simtea
in continuare atat de confortabil, atat de lini~tita. Nu avea nici
o tragere de inima sa rupa vraja ~i sa deschida din nou ochii.
"A~teapta un moment", a incurajat-o Yapko. "Nu trebuie
sa te reorientezi complet... nu inca."
Vicki a a~teptat cateva secunde, a clip it, dupa care a deschis ochii ~i ~i-a potrivit pozitia.
"Cum te simW" a intrebat-o Yapko zambind.
"Mi-a placut foarte muIt! Am ajuns atat de u~or acolo. Sper
sa nu uit."
Yapko a asigurat-o ca va primi 0 caseta cu inregistrarea ~edintei pe care va putea sa 0 revada de cate ori dore~te.
"Ei bine", a spus Vicki, "afost 0 experienta foarte placuta."
"Asta e bine a replicat Yapko. "Ai vrea sa ... "
"Da!" a raspuns Vicki inainte ca el sa termine ce avea de
spus.
Yapko a fost foarte surprins sa constate ca cineva care pana
atunci nu avusese deloc incredere in medici era gata sa accepte orice i-ar fi cerut el, chiar inainte de a ~tidespre ce este vor-
Epilog
La cateva zile dupa ~edinta, Yapko a primit un bilet de
multumire din partea lui Vicki in care ea ii marturisea cat era
de recunoscatoare pentru acea experienta. Cand a primit biletul, el era deja plecat din tara.
In primele cateva saptamani dupa consultatie, Vicki a fost
in stare sa se uite la caseta video pe care era inregistrata ~edinta ~i sa practice tehnicile de controlare a durerii pe care Ie invatase. In ciuda tratamentului cu radiatii ~i a chimioterapiei,
tumorile au continuat sa-i macine corpul ~i ea nu a mai putut
sa se urmareasca pe film, mai ales dupa ce frumosul ei par
lung i-a cazut. In schimb, ea a folosit 0 caseta audio cu ~edinta respectiva pentru a-~i dirija singura ~edintele de controlare
a durerii.
Cand cancerul de la creier s-a extins ~i mai mult, Vicki a inceput sa aiba crize, iar capacitatea ei de a se concentra s-a diminuat foarte mult. A murit la mai putin de opt saptamani
dupa ~edinta cu Michael.
Leetii
, de luvatat
,
Yapko considera ca acest caz poate sa ofere un numar de lectii importante nu numai terapeutilor dar ~i celorlalti oameni.
173
174
CAPITOLUL DOISPREZECE
Albert Ellis
tului Rational-Emotil'
dintreEllis,
cei mai
influenti
teoreticieni
istoria psic::Iflbert
eel care
a elaborat
Tempia din
Comportamenhoterapiei. In anii '50, cand aceasta disciplina era dominata in principal de psihanali~ti, Ellis a dezl'oltat 0 forma comprehensiva de terapie care ii ajuta pe oameni sa examineze felul in care gandurile ~i
convingerile lor interioare Ie determina sentimentele ~i comportamentele. Aceasta s-a numarat printre primele terapii de scurta duraJa ramanand una dintre cele mai populare abordari din practica
tempeutica actuala.
In ultimele decenii, Al a activat la Institutul Albert Ellis din New
York. De aici el a desfa~urat numeroase calatorll prin toata hllnea,
ocazie cu care a contribuit la promovarea metodelor cognitive. Contributiile sale academice sunt de-a dreptul uimitoare, elfiind autorul
a peste ~ase sute de articole ~i aproape ~aizeci de carti. Prima sa car-
te, How to Live with a Neurotic (Cum sa traie?ti cu un nevrotic), a scris-o acum cincizeci de ani. De atunci, el a publicat 11ll1neroase carfi pentru profesioni~ti, cum ar fi: Reason and Emotion in
Psychotherapy (Ratiune ~i emotie in psihoterapie) ~i Growth
Through Reason (Ratiune ~i educatie), doua lucrari foarte cunoscute care au lansat rel'olutia terapiei cognitive. Totodata el a scris zeci
de carfi destinate publicului larg despre cum sa aplici strategiile C011lportamentului rational-emotil' pentru a contracara pattern-urile de
gandire irationale ~i de auto17pamre, Printn' cele mai populare lucrari
traiul rational), Sex Without Guilt (Sex tara vina); How to Control Your Anger Befor It Controls You (Cum sa ajungi sa-ti controlezi mania inainte de ate controla ea pe tine) ~iHow to Stubbornly Refuse to Make Yourself Miserable About Anything Yes, Anything (Cum sa refuzi cu inci'ipatanare sa te simti mizerabilin orice ocazie - da, in orice ocazie).
De~i se apropie de varsta de nouazeci de ani,Ellis nu ~i-a pierdut prea mult din fntelepciunea sa acerbii ~i din dorinta puternica
de a descoperi dit mai rapid posibil esenta comportamentului disfunctional.
*
*
ASN, ANC si
, ANV
Descriind cel mai memorabil caz pe care I-a avut ~i care a
aparut intr-un grup de terapie pe care il conducea, Ellis ne-a
familiarizat rapid cu limbajul unic de diagnosticare pe care il
utiliza pentru a califica diferitele modalitati in care oamenii
ajung sa se supere pe ei in~i~i.
177
.1
Furia controlaHi si
, dezUintuita
,
In timpul unei ~edinje de grup, Ellis a spus ceva care a
scos-o din minji pe Dorothy. El i-a atras atenjia di fiind tot
timpul nervoasa ~icu capsa pusa nu va objine niciodata ce dore~te. Din contra!
- Nu am auzit niciodata ceva care sa semene cu tirada
care a urmat, ~i-a amintit Ellis. Ea s-a dezlanjuit impotriva
mea, a institujiei noastre, a lumii intregi ~i a tot ceea ce-i trecea prin minte in acel moment. A inceput sa urle la mine ~i sa
ma ameninje ca ma va da in judecata ~i ma va pedepsi. Mi-a
spus ca nu sunt bun de nimic ~i ca nu 0 ajut deloc.
Ceilalti membri ai grupului au incremenit. Ei ~tiau ca daca
se apuca sa vorbeasca cu Dorothy cand era intr-una din fazeIe astea, ea 0 sa-~i direcjioneze furia asupra lor. Prin urmare,
ei 0 evitau iar lucrul acesta nu 0 ajuta deloc ci 0 starnea ~imai
mult impotriva lor. Din punctul ei de vedere, nu aveau decEit
sa se duca cu toji la dracu' pentru ca nu erau in stare sa 0 ajute cu nirnic.
In privinja relajiilor sale interpersonale exista un aspect
de-a dreptul straniu. La locul de munca - lucra ca secretara
- era foarte eficienta. Intr-un fel ea reu~ea sa se abjina sa vorbeasca in timpul orelor de lucru, evitand astfel sa intre in contact cu colegii ei atat de straini de eeea ce 0 framanta pe ea.
Asta nu insernna ca ei ii placea cineva de la serviciu - de fapt
ea avea un disprej universal faja de ei - dar, intr-un fel, gasise 0 cale de a-~i jine sub control voce a sa critica cel pujin
pana ie;;ea de la munca.
179
180
181
Toleranh'i
, extrem de scazuta. fata, de frustrare
De~i Ellis este specialist in tratarea clientilor cu 0 toleranta scazuta a frustrarii, el a marturisit ca nu a mai inUUnit niciodata pe cineva care sa aiba aceasta problema intr-un mod atat
de serios cum era cazul cu Dorothy. Un exemplu tipic: ca sa
ajunga la serviciu din Brooklyn unde locuia, ea lua intotdeauna autobuzul pentru ca metroul era prea aglomerat ~i ar fi
putut sa nu gaseasca nici un loc liber. Se trezea cu 0 ora mai
devreme decat era necesar, ca sa fie absolut sigura ca va sta pe
scaun pana va ajunge la destinatie.
Dorothy se intorcea de la serviciu la 0 ora de maxima aglomeratie astfel ca era imposibil sa gaseasca un loc liber ~i era
nevoita sa stea in picioare. Ce credeti ca facea? Ea incepea sa
planga pentru ca era foarte furioasa pe toti acei oameni care
stateau pe scaune ~i care "nu aveau absolut nici un drept sa ma
lipseasca de un loc pe care eram complet indreptatita sa-l am!"
Prin urmare, aproape in fiecare seara din cursul saptamanii, de
indata ce intra intr-un metrou aglomerat ea izbucnea intr-o cascada de lacrimi ~i de bocete aprinse. Ceilalti calatori incepeau
imediat sa se alarmeze gandindu-se ca este bolnava ~i, in mod
inevitabil, cineva renunta la locul sau in favoarea femeii innebunite. Dar nici asta nu 0 lini~tea: inca vreo douazeci de minute continua sa planga ~i sa tipe, urandu-i de moarte pe toti cei
care se aflau in tren, inclusiv pe cel care-i oferise locul.
182
Ellis a vazut 0 gramada de lucruri la viata lui, dar explozia asta intrecea orice. Oare Dorothy exagera cand spunea ca
i~i dore~te cu disperare sa 0 omoare pe fetita de zece ani?
Dorothy a confirmat cele mai negre temeri ale grupului
continuand in acela~i stil:
"Chiar daca a~ fi arestata ~i condamnata pentru uciderea
fetei tot ar merita! Fiarele egoiste ca ea ar trebui exterminate _
~i a~ fi extrem de fericita sa fiu trimisa pe scaunul electric pentru di am spintecat-o in bucati mici ~i am scuipat apoi pe Ie!"
"Nu inteleg ce a fost atat de ingrozitor, a abordat-o precaut 0 membra a grupului, ca a trebuit sa cedezi in fata unui
plescait de gum a din metrou. Am vazut lucruri ..."
"Tu nu ai fost acolo!", a tip at Dorothy la ea. "Nu ~tii cat de
tare se auzea! A fost unul dintre cele mai ingrozitoare lucruri
pe care Ie-am auzit vreodata. Nu numai pu~toaica aia ingrozitoare ~inepoliticoasa ar trebui sa fie trimisa intr-un lagar de
concentrare, dar ~i parintii ei ar trebui bagati la inchisoare ~i
pedepsiti aspru pentru ca au educat-o in felul acesta. Da, inchi~i ~i pedepsiti!"
"Stai putin", a intrerupt-o Ellis. "Uita-te la tine ~i la lucrurile pe care Ie spui." Intorcandu-se cafre membrii grupului, el
a intrebat: "Poate cineva sa 0 ajute pe Dorothy sa-~i dea seama ca lucrurile pe care Ie spune cu atata convingere sunt irationale, de-a dreptul nebune~ti? Am discutat de ati'Heaori despre asHel de situatii incat ~titi foarte bine ca de fapt fetita
aceea nu are nimic de-a face cu furia lui Dorothy. De fiecare
data, ea ~i-o provoaca singura iar voi puteti sa-i ariHati cum
sa inceteze sa mai reactioneze asHe!."
"Dorothy are probleme serioase cu folosirea verbului a
trebui", a strigat 0 femeie din grup, apoi s-a li'isat cat mai in
jos pe scaunul ei.
Altul a sugerat:
"Ea i~i spune ca fetita nu ar trebui sa se poarte a~a - ca
trebuie sa fie mai atenta."
"Asta a~a e", a incuviintat Ellis. "Dorothy, tu trebuie~ti
peste tot. Pretinzi ~i ordoni ca aceasta fetita sa fie altfel de cum
este doar pentru ca te deranjeaza mestecatul ei de guma."
185
186
persoana atat de dificila ;:;ide refractara la recomandarile doctorilor, ea nu a reu;:;itsa se ingrijeasca de sanatatea ei mai mult
decat de celelalte aspecte ale vietii ei.I s-a spus ca are 0 forma
serioasa de cancer ;:;ica trebuie sa se opereze urgent pentru ea
altfel risca sa moara. In cele din urma s-a dus sa se programeze pentru operatie, dar boala ei avansase deja foarte mult ;:;i
nu mai putea fi controlata. Dorothy a murit singura, fara rude
sau prieteni. Dar in ultimele sale zile ea s-a impacat cu gandul ca va muri ;:;ia folosit ceea ce a invatat la terapie pentru a
ajunge la pace cu ea insa;:;i;:;icu lumea.
Ce a invatat
, Ellis
La fel ca in cele mai multe din cazurile memorabile relatate in aceasta carte, acem:;tapacienta neobi;:;nuita a avut un impact semnificativ asupra a ceea ce Ellis a avut de invatat atM
despre terapie cat ;:;idespre el insu;:;i ;:;idespre limitele metodei sale. Eli;:;i aminte;:;te ca in anii '50, cand a inceput sa dezvolte REBT, oamenii despre care se spune astazi ca au tulburari de personalitate erau diagnosticati la ace a data ca fiind la
limita psihotici.
- De fapt, ei pot fi considerati un fel de psihotici la limita, a spus Ellis, pentru ca, pe langa sentimentele ;:;iconvingerile lor distructive, ei au deficiente cognitive, emotionale ;:;i
comportamentale grave sau handicapuri biosociale. Atat factorii genetici cat ;:;icei ambientali joaca un rol important in formarea acestor personalWlti toxice ;:;iIi fac ingrozitor de dificili
pentru cei din jur. Chiar ;:;icei mai buni terapeuti au probleme
serioase in a-i aborda.
Ellis crede ca, intr-un fel, ace;:;tiindivizi sunt ;:;imai greu de
tratat decat psihoticii propriu~zi;:;ipentru ca ei au mari dificultati ill acceptarea neconditionata a lor in;:;i;:;i;:;ia celor care au
acela;:;itip de disfunetii.
Ellis a eontinuat:
- In vreme ce "nevroticii normali" pot sa invete destul de
u~>orin cursul terapiei acceptarea neconditionata, pacientii cu
CAPITOLUL
TREISPREZECE
Bradford Keeney
Vraci ul care
nu a avut niciodaHi 0 viziune
190
Primele impresii
Nate era un individ cu 0 infati~are izbitoare. Greutatile prin
care trecuse I:ilasasera 0 serie de cicatrice pe nas ~i pe frw1te.
Inca mai pastra alura specifica meseriei de carmaci pe care 0
avusese candva: corpolent, musculos ~i nemi~cat ca 0 stanca.
Parull:i era prins intr-o coada care-i atarna mult pe spate.
Nate avea 0 voce blanda, expresiva, care contrasta puternic cu prezenta lui impunZitoare. Nu vorbea prea mult, dar
atunci cand 0 facea, cuvintele lui erau calde, profunde. In trecut, fusese un fel de vraci al poporului sioux, iar acum ajunsese conducatorul acestor oameni. Cu mult timp in urma I:nsa,
Nate facuse 0 serie de gre~eli din cauza carora a avut probleme serioase.
- Avea mersul unui american original care a trecut prin
viata cu bautura, relatiile ~i cu tot soiul de lucruri care te debarca in cele din urma in inchisoarea federala, ne-a spus Keeney. Acum, Nate avea ca unic tel in viata sa-i ajute pe cei care
erau dependenti de droguri.
Nate I-a contactat pe Keeney la sugestia unui membru al
tribului care auzise ca Brad lucrase cu americanii ~i cu alte populatii indigene. I se spusese ca, spre deosebire de ceilalti albi,
Keeney era 0 persoana care avea rabdare sa te asculte.
Nate s-a dus sa-l intalneasca pe Keeney la el acasa. A venit
insotit de un barbat ~i 0 femeie. Aceasta din urma era sotia lui,
Melanie. Era 0 femeie a~ezata ~i foarte serioasa. Arareori zambea. Keeney a putut observa ca avea un respect deosebit fata
de traditiile indigene. Avea ni~te ochi iscoditori carora nu Ie
scapa nimic.
Omul care venise cu Nate era Ken, prietenullui, care arata mai degraba a om de afaceri decat a indian. Avea un par
tuns foarte scurt ~i purta pantaloni kaki ~i 0 cama$a albastra.
Aceasta era intr-un contrast evident cu Nate, care purta blugi,
cizme de cowboy ~i un tricou care avea imprimat un slogan
activist american. Ken era administratorul centrului de tratament din rezervatie.
191
Traditii
,
Brad i-a primit pe cei trei I:nsufragerie. Nate statea la mijloc, intre soFa sa Melanie ~i prietenul sau Ken. Ei au palavragit 0 vreme despre cuno~tintele lor comune ~i despre locurile
in care fusesera I:mpreuna. Keeney a a~teptat rabdator fara sa
aduca yorba vreodata de motivul vizitei lor. Cei trei nu aveau
decat sa abordeze acest subiect I:nmomentull:n care se simteau pregatiti.
"E adevarat ca acest lucru nu prea este luat in serios", a inceput Nate povestea sa, "dar trebuie sa spun ca sunt un maestru al practicilor traditionale. Eu I:iajut pe oameni sa faca lucrurile care sunt cu adevarat importante in cultura noastra. Ii
ajut sa I:nvete cum sa aiba grija de ei. Ii I:ndrum catre acele
sweat lodges unde ne rugam ~i comunicam cu Creatorul. Ii ajut
sa se pregZiteasca sa mearga sa stea singuri pe un deal pentru
a posti ~i a avea viziuni."
Dupa fiecare dintre aceste declaratii, Melanie dadea solemn
din cap, pentru a confirma ca ceea ce spunea sotul ei nu numai ca era adevarat dar reprezenta in acela~i timp Adevarata
Natura a Lucrurilor. Spre deosebire de sotia Iui Nate, Ken parea cam plictisit de toata aceasta poveste, ca ~i cum batuse un
drum prea lung doar ca sa auda a~a Ceva.
"Potrivit traditiei mele", a spus Nate cu vocea lui blanda,
"pentru a afla adevarata cale a vietii noastre trebuie sa stam 0
vreme izolati de ceilalti, postind ~i spunand rugaciuni. A~teptam in acest fel 0 viziune care va da vieW noastre 0 semnificatie aparte ~i ne va indica totodata ce trebuie sa facem."
"Da", I-a incurajat Keeney. ,,$tiu lucrurile acestea."
Nate a tacut cateva momente ca 9i cum ar fi incercat sa se
decida cat de departe sa mearga cu toata povestea asta. El s-a
uitat la sotia lui cautand incurajare, dar Keeney nu a observat
nici 0 reactie vizibila din partea acesteia. Melanie statea pur ~i
simplu nemi~cata, uitandu-se la sotul ei cu 0 expresie de devotament total.
"A?adar, Nate", I-a indernnat Keeney, "care e problema?"
192
Camera intunecata.
Este important sa ~tim ca la acea data Keeney era pe punctul de a renunta la tot ceea ce invatase despre psihoterapie.
Cu cativa ani mainte el caHitorise in regiuni indepartate ale
lumii - ajungand pana la bo~imanii din Africa ~i la aborigenii din Australia - 9i lucrase cu triburile de americani indigeni, msu~indu-~i 0 buna parte din metodele de vindecare indigene. Aceste experiente I-au mzestrat cu 0 cunoa9tere care
are foarte putin de-a face cu ceea ce noi numim terapie traditionala. Daca ar fi tratat cazullui Nate a~a cum ar fi facut-o
un terapeut, reactia lui ar fi fost foarte diferita de cea care a
urmat.
"Hai sa mergem jos, Nate", a spus Keeney, ,,9i sa facem
ceea ce 9tii tu ca trebuie facut in asemenea situatii: hai sa ne
rugam impreuna."
193
crengi
194
195
o sapHimana
mai tarziu
197
"M-am dus m padure exact cum mi-ai spus. Am gasit crengile pe care Spiritul mi le-a aratat. Le-am pus sub pat a;;a cum
m-ai mvatat."
"Cu tutunul drept ofrand a?"
"Binemteles. ~i dupa aceea m-am dus ;;i m-am culcat. Am
avut un vis. Oar dnd m-am trezit visam m continuare."
Keeney ;;i-a dat seama ca Nate vorbea despre ceea ce noi
numim vis lucid sau treaz. Oar pentru Nate el fusese 0 viziune, 0 adevarata viziune.
"Imi luasem zborul din corpul meu", a spus Nate cu emotie ;;i teama in glas. "Am zburat mapoi in timp, la vremea cand
eram un baietel ;;i mi-am vazut tatal ;;i intreaga mea familie.
Apoi mi-am dat seama ca zburam ;;i ca eram complet treaz,
iar acest lucru mi-a dat fiori. In cele din urma, m-am trezit."
"Ei bine, cred ca de data aceasta ai avut tu ins uti 0 viziu-
Cateva luni mai tarziu, Keeney a aflat intr-adevar ce se intamplase cu Nate. Pornind de la viziunea pe care a avut-o, in
care i;;i lua zborul din corp ;;i se vedea pe el insu;;i copil, Nate
a pornit intr-o cautare vizionara incerdnd sa rezolve 0 serie
de probleme din copilaria lui, lucru care, credea el, l-ar fi ajutat sa devina un vraci mai bun. El ;;i Melanie au calatorit pe
continent in locuri unde puteau sa continue sa munceasca lmpreuna. Keeney a fost incantat sa auda cu dta emotie vorbea
Nate despre ceea ce invatase ;;i despre lucrurile la care lucra.
~i totul incepuse cu prima lui viziune.
ne.u
"Brad, omule, a fost prea mult pentru mine. Sunt inspaiman tat. Nu sunt sigur daca mai vreau sa pun din nou crengiIe alea sub pat."
"Fugi de aici! Ia zi, cat tutun ai pus sub pat?"
Au izbucnit amandoi in ras.
Keeney a fost surprins de ceea ce auzise, dar el nu mai gandea ca un terapeut ;;i prin urmare nu a incercat sa determine
;;i sa analizeze cauzele acelei experiente.
"Nate, este de-a dreptul uimitor cat de u;;or poti sa obtii
ceea ce-ti dore;;ti dnd te arati sincer ;;i hotarat in fata Creatorului."
"Cred di ;;tiu ce trebuie sa fac acum", a spus Nate.
In vreme ce un terapeut ar fi incercat sa afle despre ce era
yorba, Keeney a preferat sa nu se amestece; era suficient ca
clientul sau avea raspunsurile pe care Ie cautase.
- Oar nu erai curios? I-am intrebat noi pe Keeney. Pusese
la cale acel minunat ritual terapeutic, iar acum nici macar nu
era prea sigur de ce se intamplase.
- Mai degraba a;; fi aruncat inca un lemn pe foc, a explicat Keeney, decat sa scot unul de acolo, sa-l examinez ;;i sa-l
privesc cum se race~te.
Capitolul doi
La scurta vreme dupa ce s-au intors din calatoria lor, Melanie a sunat pentru a-;;i face a programare.
"Am fast pur ;;i simplu uluiti de felul in care l-ai tratat pe
Nate ;;i de impactul pe care I-a avut asupra lui. Vreau sa te
vad."
"Foarte bine", i-a spus Keeney. "Vina pana aici."
De data aceasta au sosit patru persaane: Melanie ;;i Nate,
Ken ;;i sotia lui. Ei au venit din rezervatie in jurul pranzului
a;;a ca au luat masa impreuna ;;i au sporovait despre vietile lor.
La un moment dat, Melanie a anuntat ca vrea sa stea de
yorba cu Keeney in camaruta de la subsol. Ea i-a marturisit ca
un prieten de al ei murise de curand ;;i ca de atunci ea nu mai
putuse sa doarma. Pur ;;i simplu nu intelegea ce se intampla.
Ii aparuse ;;i 0 iritatie foarte urata pe piele pe care i-a aratat-o
lui Keeney pentru a 0 examina.
Dupa ce s-au instalat in camera intunecata ~i au inceput sa
cante impreuna, a;;a cum facuse el ;;icu soted ei, Melanie a scos
un Fpat. Oe;;i era intuneric bezna, ea sustinea ca vede un paianjen uria;; ;;i luminos in camera.
"Asta e bine", a raspuns Keeney cu blandete. "Paianjenii
\ au substante tamaduitoare."
Melanie s-a calmat imediat. Printre ai ei, paianjenii erau
consideraF 0 sursa sacra pentru leacuri.
Confirmarea
Cand Brad ~i Melanie au ie~it din pivnita, amandoi erau
infiorati de ceea ce se petrecuse acolo. Cu siguranta ca acesta
nu era stilul obi~nuit de lucru allui Keeney.
- Eram acolo, ne-a spus el, intr-un intuneric desavar~it ~i
dintr-o data am simtit ca ma inalt de pe locul in care stateam.
Ceva care nu are nimic de-a face cu psil10terapia a pus la cale
199
200
201
Punctul de cotitura
Acesta a fost un punet de cotitura in viata ~i in cariera lui
Keeney. EI a decis ca e timpul sa acorde ~amanilor mai multa
atentie. Era timpul sa se dezbare de terapie ~i sa inceapa propria sa calatorie in scopul de a invata cat mai multe despre
vindecare.
- Fiecare traditie, a spus Keeney, sustine ca undeva in oricare dintre noi se aHa raspunsurile la toate intrebarile noastre.
Fie ca este yorba de 0 solutie la 0 anumita problema sau de intregul sens al existentei noastre, ele sunt cu siguranta acolo,
in adancul nostru. De multe ori lucrul acesta nu ne este prea
clar, motiv pentru care uneori simtim nevoia sa ape lam la altcineva pentru a-I pune in lumina.
- Felul in care se roaga oamenii pe care i-am vazut in calatoriile mele prin lume este foarte diferit de simpla impreunare a mainilor la mas a pentru a spune rugaciunea de multumire. EI presupune transformarea cuvintelor in emotie pura.
EI inseamna sa dai voie sunetelor sa iasa, iar apoi acestea se
transforma de la sine in cantec ~imuzica ce vin direct din inima. Intreaga putere se aHa in felul in care cerem lucrurile pe
care ni Ie dorim. Acesta este un lucru pe care cred ca cultura
noastra I-a pierdut. Noi ne limitam sa solicitam plini de umilinta ajutorul.
CAPITOLUL
PAISPREZECE
Susan Johnson
*
*
due
203
204
peut. Pe tot parcursul acestei IHanii, sotul ei, Ted, s-a uitat rugator la Johnson, cu 0 privire care pardi ii spunea "Ajuta-ma,
ajuta-ma!".
- Vad ca ai adus cu tine un MSO, a remarcat Johnson, in
timp ce Florence rasfoia in graba paginile acestuia ca ?i cand
ar fi diu tat 0 chestiune anume.
- 1hi, a adaugat Florence fara sa se intrerupa din treaba ei.
Aha, aici este! Ea a indicat cu degetul pasajul pe care-l cautase.
- Pot sa te intreb ce faci? a abordat-o mai direct Sue.
- Ei bine, a spus Florence, cum am putea sa discutam despre problema sotului meu fara sa facem referire la MSO?
-- Crezi ca sotul tau are 0 "problema"?
- Oa, bineinteles. E clar ca are tulburari de personalitate,
de?i nu sunt prea sigUl'a daca este schizoid sau un dependent
mai pasiv. Ar putea fi yorba eventual de ni?te trasaturi de tip
Avis I?
In timpul acestei discutii Ted se uita cand la una cand la
cealalta, ca la un meci de ping-pong.
Johnson parea cople?ita.
- Hm, s-a aventurat ea cu prudenta, poate ca inainte sa
trecem la diagnosticul sotului tau ar fi bine sa discutam despre problemele care v-au adus aici pe voi doi ?i cum a? putea sa va ajut.
- SoFa mea crede ... Inainte ca el sa termine ce avea de zis,
Florence I-a intrerupt precizand ca va vorbi ea pentru amandoi.
- L-am trimis deja la un analist pentru terapie, a spus Florence aratand catre sotul ei. $i ii merge destul de bine.
Ted a incuviintat viguros din cap. La acea vreme el nu numai ca se adancise in psihanaliza cu un terapeut pe care i-I gasise sotia lui; dar i se "ceruse" sa consulte ?i un specialist in
terapia sexuala.
Pentru un moment Johnson s-a uitat nedumerita in jur intrebandu-se daca nu cumva era victima unei glume. Se simtea de parca juca intr-o satira umoristica, a?teptand ca din moment in moment sa sara cinev3 din spatele canapelei cu un
205
aparat de filmat in mana. Oar nu a fost a?a. Florence ?i-a continuat monologul, punand in evidenta trasaturile patologice
pe care ea Ie identificase la sotul ei. Vorbea cu Johnson ca ?i
cum ele ar fi fost doua colege care consultau un pacient pe
care urmau sa-l trateze impreuna.
Sue a respirat adanc.
- Pana acum ai vorbit foarte mult despre felul in care il
vezi pe sotul tau ?i despre ce crezi tu ca este in neregula cu el.
Jar el a spus doua sau trei cuvinte despre cum considera el ca
stau lucrurile. Acum a? vrea sa aflu care crezi ca este rolul tau
in aceasta relatie ?i cum au evoluat lucrurile intre voi doi.
- Ce Dumnezeu vrei sa spui?
- Ti-am pus aceasta intrebare pentru ca am constat at ca
te-ai gandit foartemult la aceasta situatie ?i ai depus multa
energie pentru a 0 analiza. Este evident ca e?ti, la randul tau,
o experta in materie. Prin urmare m-ar interesa sa aflu de la
tine ce rol crezi ca ai in aceste probleme care au aparut in relatia dintre voi doi.
- 0, a exclamat Florence, nu sunt aici ca sa vorbesc despre mine. Nu e nevoie; nu trebuie sa vorbim deloc des pre
mIne.
-Nu?
- Nu. Cu siguranta ca nu. La urma urmei, nu eu sunt problema. In aceasta casnicie eu am avut un comportament absolut splendid. Am fost calda, incantatoare, sexy, blanda, ferma
?i pretentioasa, dar ?i intelegatoare. $i, dupa cum vedeti, am
foarte multa grija de sotu1 meu.
In acest moment Ted ?i-a inchis pur ~i simplu ochii.
Lui Johnson i-a venit sa rada, dar apoi a simtit cum i se incle?teaza maxilarele pe masura ce Florence facea enumerarea
celor mai elevate calitati ale ei - dintre care, bineinteles, multe nu erau apreciate.
Intr-un final, Johnson a intrerupt-o.
- Imi pare nespus de rau. $tiu ca tu crezi ca ai muncit din
greu pentru aceasta relatie ~i ca te-ai purtat aproape perfect,
~i poate ca a~a a fost, dar eu nu am nici cea mai mica idee despre cum sa fac terapie de cuplu in conditiile in care intregul
206
TIU
207
208
209
210
Mai departe, Johnson a aflat ca la inceputul acelei saptamanii, Helga se hohirase sa puna la incercare devotamentul
sotului ei. Ea i-a spus lui Adam di avea de gand sa se sinucida. Nu mai suporta sa vada ca lui nu-i rasa de ea, cu atat
mai mult cu cat ea renuntase la tot pentm el. De fapt, I-a
anuntat ea, 0 sa se duca in pivnita chiar in acel moment?i 0
sa se spi'mzure. Adam a rihnas nemi?cat, fara sa spuna un
cuvant.
Helga a trecut la fapte. Ea s-a dus ?i a luat 0 franghie
din garaj ?i, in mod intention at, a trecut pe langa sotul ei
cu franghia in mana. S-a oprit in fata lui ?i a inceput sa-l
acuze ca este totallipsit de omenie pentm ca nu facea nimic ca sa 0 opreasca. Apoi a coborat la subsol ?i a trantit
u?a in urma ei.
Adam s-a uitat nervos in direcFa u?ii, dar nu prea ?tia ce
sa faea sau macar ce voia soFa lui de la el. De fapt, el nu pricepuse niciodata ce voiau femeile ?i in special aceasta femeie
vulcaniea din Estul Europei.
Intre timp, Helga reu?ise sa se urce pe un scaun pentm a
prinde franghia de una dintre grinzi. Apoi a inceput sa faea
zgomot, ca?i cum s-ar fi spanzurat. Inrealitate ea nu facea decat sa-?i priveasea ceasul in lumina slaM din pivnita.
- $ase minute, a spus Helga. Iti vine sa crezi? Ticalosului
i-a luat ?ase minute ca sa coboare ?i sa vada ce fac. Puteam sa
fiu moarta ?i el abia se mi?ca.
- Am incercat..., a inceput Adam, dar Helga i-a taiat-o
imediat.
- Te-am ascult"t destul pana acum, a spus Helga.
- Stati putin, i-a oprit Johnson ca un arbitru. Dati-mi
voie sa inteleg. Vrei sa spui ea te-ai dus in pivnita pretinzand ca te vei spanzura, cand de fapt nu voiai decat sa cronometrezi cat timp ii ia sotului tau pentru a incerca sa te
salveze?
- Exact! A? fi putut sa fiu moarta! a repetat Helga, ?i el nu
a ridicat un deget ca sa ma salveze. Cum sa triliesc cu un asemeneaom?
211
Gin si
, 0 baie calda
Dupa toate cele auzite, Johnson nu ?tia pur ?i simplu
urn sa procedeze cu acest cuplu. In ziua aceea, ea a condus
tot dmmul pana acasa vorbind de una singura. Incerca sa-?i
aduca aminte cine i-a trimis la ea pe cei doi, pentru a se putea rilzbuna intr-o buna zi. Femeia aceasta avea de gand sa
o innebuneasca, cu atat mai mult cu cat Johnson nu intelegea nimic din ce se petrecea. In mintea ei se apucase sa deshida MSD-ul, incercand sa vada ce diagnostic i s-ar potrivi
elgai.
~ M-am dus acasa, ne-a spus Johnson, ?i am facut un lueru pe care m-a? abtine sa-l menFonez in cartile mele sau in
workshop-uri. Dar am deseoperit ea este cel mai potrivit luem in astfel de situaFi. Am stat in cada ?i am baut 0 gura sau
!loua de gin. Nimic alteeva. Mi se pare de-a dreptul uimitor,
dar trebuie sa reeunosc ea merge. Nu ?tiu exact de ee, dar merge. Cred ea in astfel de situatii iese la iveala 0 alta parte din
mine, 0 parte pe care 0 pot aeeesa numai in aeest fel.
Cum state a in baie, Johnson a ineeput sa vorbeasea de una
singura: liCe naiba faei? Credeam ea e?ti un terapeut experimental. Terapeutii experimentali iau oamenii a?a cum sunt. Ei
pornese de la ideea ea oamenii au motive foarte intemeiate
pentm a fi eeea ce sunt. Ei incearca sa nu aplice etiehete ?i l?i
folosese imaginaFa pentm a se pune in locul celorlalti, simpatizand eu situatia lor. lar in eazul de fataeste yorba de un ata~flment dramatic - care seamana intotdeauna eu 0 problema
deviata?i de moarte -, prin urmare ee pot sa insemne toate
aeestea?"
Printre sorbiturile de gin, Johnson a eontinuat sa monologheze ajungand ineet-ineet sa faea progrese.
- Luerurile au ineeput sa-mi apara diferit. Ma simteam ea
~i eum a? fi ajuns intr-un loc nou, in eare puteam sa eomunie
cu Helga ?i sa 0 inteleg.
La urmatoarea ?edinta Johnson a abordat 0 atitudine diferita fata de Helga.
212
213
214
CAPITOLUL
CINCISPREZECE
Ernest Rossi
Doctorul hip-nas
gase~te biletele pentru
concertullui Michael Jackson
.-
hobiologia vindecarii psihosomatice); Mind-Body Therapy (Terapia psiho-somatica); The February Man: Ideodynamic Healing in Hypnotherapy (Omullunii februarie: 0 vindecare ideodinamica in hipnoterapie); Ultradian Rhythms in Life Processes (Ritmuri ultradiene ill procesele vitale); The Symptom Path
to Enlightenment (Calea simptomatologiei ci:'itreiluminare);
Dream, Consciousness, and Spirit (Visele, con~tiinta ~i spiritul) )!i cea mai recenta, The Psychobiology of Gene Expression
(Psihobiologia expresiei genetice). In aceastii ultima lucrare, Rossi
descrie cercetarea pI.'care a intreprins-o )!i teoria aferenta referitoare
la optimizarea creati7.litafii )!i a dezvoltarii mentale printr-o aborda1'1.'
integrativa care combina hipnoza, medicina alternativa ?i psihoimunologia. Aceasta prezentare a ideilor sale reprezinta punctul culminant almuncii sale de a viafa dedicata cercetarii conexiunilor psiho-somatice a)!acwn apar ell.'in experienta omnenilor.
2]6
*
*
Fundalul contextual
In primul rand, pentru a intelege semnifieatia pe care a
avut-o aeest eaz pentru viata ~i munea lui Rossi, este important sa eunoa~tem eateva lucruri despre istoria lui personala.
Tatallui Rossi a imigrat din Italia ajungand intr-un cartier sarac de muncitori din Bridgeport, Connecticut. Nici un membru al familiei lui Rossi nu a reu~it sa faea mai muIt de opt c1ase.
Cartierul in care a creseut Rossi, predominant italian, a inceput la un moment dat sa se populeze eu afro-amerieani ~i
eu aIte grupari etniee.
Muneitorii italieni se temeau foarte mult de negri. De fapt,
parintii din eartierullui obi~nuiau sa-~i sperie eopiii spunandu-le "Daca nu e~ti cuminte, vine Omul Negru ~i te ia". Negrii erau porediti in felul aeesta.
Rossi a devenit eea mai educata persoana din familia sa. El
era deosebit de mandru ca reu~ise sa depa~easea prejudeeatiIe ~i rasismul care erau parte integranta a eulturii familiei ~i a
eartierului in care fusese creseut. Cu toate acestea, 0 buna parte din eonvingerile sale "revolutionare" - eel putin dupa standardele eartierului sau - erau in mare masura teoretiee, intrue at el nu prea avea contacte cu eei din afara euIturii sale.
217
Doctorul hip-nas
Rossi faeea terapie de foarte mult timp, eand intr-o zi a primit un telefon la birou.
- E~ti doctorul hip-nas? a intrebat femeia.
Dupa voce, parea sa fie yorba de 0 persoana de euloare,
eeva mai in varsta.
- Poftim?
- Ziceam, e~ti doetorul hip-nas? E~ti doctorul de memorie?
Rossi a taeut un moment ineereand sa-~i dea seama ee spunea femeia aeeea. Apoi s-a luminat.
- Ma intrebi daea fae hipnoza?
- A~a e. Am nevoie de un doctor hip-nas pentru memoria mea. Tu faei asta?
Brusc, Rossi a devenit interesat. La vremea aeeea era extrem de nerabdator sa-~i Hirgeasca experienta destul de limitata de altfel ~i sa luereze cu oameni din eele mai diverse
medii. Femeia aeeasta ar fi putut sa fie prima persoana de
culoare din eariera sa - daca reu~ea sa 0 eonvinga sa vina
la el.
Rossi nu prea a inteles ee spunea femeia aeeea, dar i-a facut totu~i 0 programare ~i i-a explieat cum sa ajunga la biroul
lui. Vorbirea ei era atat de nec1ara ~i de greu de inteles ineat
era aproape sigurea avea de a face eu 0 persoana al earei ereier er.a serios afectat. Poate aeesta era cauza lipsei ei de memorie, s-a gandit el.
Abia dupa ce a inchis telefonul, ~i-a dat seama ea din eauza vorbirii ei inealcite nu a putut sa-i ia eorect numele sau numarul de telefon. Dar asta nu eonta prea mult, s-a gandit el,
de vreme ee ea urma sa vina la birou.
218
Biletele la concert
Cazul acesta a avut loc in anii '70, cand Michael Jackson
era in culmea gloriei. In mtreaga lume concedele sale se desfa)lurau cu casa mchisa. Era aproape imposibil sa faci rost de
un bilet la vreunul din spectacolele lui.
eu toate acestea, cu 0 luna inainte, un individ a venit acasa la Mary )lii-a dat un pachet de bilete pentru concertullui
Michael Jackson care urma sa aiba loc in curand. Erau locuri
dintre cele mai bune, foarte scumpe )liexclusive, pretullor msumand sute de dolari.
Rossi a incercat sa afle de ce barbatul acela i-a dat biletele
)lide ce i-a cerut sa Ie pastreze, dar nu a inteles nimic din ce-i
spunea ea. In cele din urma el a trebuit sa se multumeasca pur
)lisimplu cu ideea ca biletele ii fusesera date ei dintr-un anumit motiv )lica ea avea responsabilitatea sa Ie tina pana la data
219
Timpul zboara
Cel mai semnificativ lucru care a reie~it din aceasta prima
conversatie a fost ca Mary era foarte convinsa ca ascunsese biletele intr-un loc unde nimeni nu putea sa Ie gaseasdi.
220
Maini magnetice
La acea data, cu toate ca se aHa la inceputul carierei sale,
Rossi incepuse sa experimenteze 0 serie de metode alternative de inducere a hipnozei terapeutice. Faptulca foarte putine
221
222
- a
223
224
cheile. Rudele lui Mary intorsesera toata casa pe dos, dar nici
uneia dintre ele nu-i dad use prin cap sa caute in dulapul cu
lenjerie al bunicii. Era ca ~i cum locul interzis ar fi fost invizibil.
Mary avea un zambet enorm pe chipul ei. Acum ~tia unde
pusese biletele.
Rossi era ~i el multumit pentru ca misterul fusese rezolvat
in cele din urma. In momentul urmator insa, el a inceput sa se
ingrijoreze gandindu-se ca, din cauza leziunilor pe care Mary
Ie avea pe creier, era posibil ca ea sa nu-;:;imai aduca aminte
ceea ce tocmai descoperise. La acea vreme, exista convingerea
ca hipnoza efectuata in scopul recuperarii memoriei nu era eficienta in conditiile in care existau leziuni pe creier. In consecinta, Rossi a decis sa scrie pe una din cartile lui de vizita: IICauta in dulapul cu lenjerie!" El intention a sa-i dea lui Mary
aceasta carte de vizita. Cu siguranta ca ea ar fi aratat-o familiei ;:;iastfel biletele ajungeau sa fie recuperate.
La sfar;:;itul ~edintei Rossi era foarte grabit a~a ca cei doi
;:;i-au spus repede la revedere. Dupa ce Marya plecat, el ~i-a
adus aminte ca uitase sa-i ceara numele, adresa ;:;inumarul de
telefon.
A doua zi, Rossi a gasit pe robotul telefonului un mesaj de
la una din rudele lui Mary care ii adresa mii de multumiri
pentru ca 0 ajutase pe bunica lor sa-~i aduca aminte unde pusese biletele. Din pacate nici aceasta persoana nu lasase vreun
numar de telefon sau vreo adresa la care Rossi ar fi putut sa
trimita nota de plata pentru ~edintele bunicii. Oar asta conta
foarte putin pentru ca Rossi se simtea rasplatit din plin prin
simplul fapt ca avusese ocazia sa ia parte la un tratament atat
de neobi;:;nuit ~i care fusese incununat de succes.
Postscriptum
Cativa ani mai tarziu, Rossi era pe punctul de a se muta intr-un birou nou. In timp ce i~i desfacea in bucati biroul sau
modular, el a observat un cartona;; prins intr-una din laturile
225
acestuia. L-a luat ;:;ia vazut ca pe spatele lui era scris ceva de
mana: IICauta in dulapul cu lenjerie!".
Uimit, el 9i-a dat seama ca la gedinta cu Mary fusese atat
de grabit incat uitase sa-i mai dea cartea de vizita pe care notase acele cuvinte. Se pare ca, in ciuda afectiunilor sale craniene, ea reu9ise cumva sa-;:;iaduca aminte de ceea ce descoperise in timpul hipnozei.
Abia acum, dupa treizeci de ani, cercetarile neurologice au
stabilit ca creierul se poate vindeca chiar 9i la 0 varsta adulta.
Ca urmare a unor anumite exercitii ;;i a unor experiente noi ;:;i
complexe, pot sa apara noi neuroni. ;>ipoate ca a;;a functioneaza hipnoza terapeutica - reprezentand 0 experienta de
viata complet noua ;:;icomplexa care ne antreneaza cele mai
creative facultati pentru a facilita vindecarea.
CAPITOLUL
SAISPREZECE
Arthur Freeman
Avocatul de cosmar
,
dltt
pia cognitiva a tulburarilor de personalitate), Clinical Applications of Cognitive Therapy (Aplicatii clinice ale terapiei cognitive) ~iThe Comprehensive Casebook of Cognitive Therapy
(Repertoarul terapiei cognitive). De asemenea, el a popula1'izat
aceste concepte intr-o serie de carPiprecum Woulda, Coulda, 5houlda: Overcoming Mistakes and Missed Opportunities (Mintea de pe urma: Cum sa eviti sa faci gre?eli ?i sa ratezi ocaziile care ti se ivesc) ~i The Ten Dumbest Mistakes That People
Make and How to Overcome Them (Cele mai proste?ti zece
gre?eli pe care Ie fac oamenii ?i cum pot fi ele evitate).
227
Cand Percival ?i-a facut aparitia pentru prima data In birou, lui Freeman nu i-a venit sa-?i creada ochilor. In fata lui
statea, intr-o atitudine impecabila, un barbat imbracat cu un
stralucitor costum tartan din stofa ro?ie. Tesatura era de genul
celei care poate fi observata la cei care frecventeaza cluburile
folclorice - numai ca la ace?tia din urma pantalonii sunt asortati la un jerseu albastru. Oar acest individ purta un costum
din trei piese care iti sarea in ochi. Cu greu te puteai uita la el
tara sa-ti fere?ti imediat privirea.
Primullucru pe care i I-a adus la cuno~tinta lui Freeman a
fost educatia lui excelenta. Absolvent al Colegiului Yale. Facultatea de Drept, la Universitatea Harvard. Apoi un an la Oxford. De?i petrecuse doar un an studiind in Anglia, el adaptase expresiile ?i accentul unui avocat britanic, adica exact ceea
ce l?i imagina el ca este.
- Ei bine, onorate domn, s-a adresat el noului sau terapeut de parca ar fi fost in fata instantei, haideti sa incepem.
Istoria familiei
Freeman a descoperit in curand ca pacientul sau cu accent
britanic fals ~i cu costum din stofa ro?ie, de?i avea 0 educatie
de prima mana, nu parea totu?i sa aiba vreo slujba permanenta. El i~i schimbase in repetate randuri locul de munca. Pur ~i
simplu nu era in stare sa stea mai mult de cateva luni intr-un
serviciu.
Inainte sa cerceteze situatia curenta a clientului sau, Freeman a vrut sa afle dHeva lucruri despre familia sa. Astfet el a
aflat ca in copilarie Percival a avut parte de 0 serie de evenimente traumatizante. Intr-o zi, cand a venit de la ~coala, I-a
228
IIIII
1]1
'I'I
'111,111,'1
Iii
,I,'i
"i'I'I,"'1
'I"
II
1"11
In continuare, Freeman I-a indemnat pe Percival sa povesteasca mai amanuntit despre slujbele pe care le-a avut ~i despre modulin care a reu~it sa Ie piarda. Art era extrem de curios sa afle cum un judecator educat la Ivy League a putut sa
e~ueze atat de lamentabil in cele mai multe din lucrurile pe
care incercase sa Ie faea.
Percival a relatat istoria angajarilor sale, trecand in revista
o serie de ghinioane pe care le-a avut, unele dupa altele. Apoi
a inceput sa povesteasca despre incidentul care I-a infuriat cel
mai mult. La vremea aceea el tocmai lucrase ca judecMor de
stat reu~ind performanta rar intalnita de a fi eliberat involuntar din serviciul civil.
De~i lucrul acesta il facea sa se simta ingrozitor, el a decis
sa depuna 0 cerere pentru ajutor de ~omaj. Ajuns la biroul de
~omaj, el a constatat nu numai ca era singura persoana alba
dintre cele prezente acolo dar cu siguranta ~i singura imbracata intr-un costum din trei piese ~i care purta 0 valiza diplomat din piele. S-a a~ezat la rand cu sute de alti oameni ca sa
229
230
231
eu permisiunea cardinalului
Freeman ~i-a dat seama ca intreaga existenta a lui Percival
fusese marcata de asemenea crize care se succedau permanent.
Acest lucru se intampla fie pentru ca nu era apreciat de catre
ceilalti, fie pentru ca oamenii nu realizau pe deplin de ce capacitati dispunea el. Lucrul acesta era valabil nu numai in cazullocurilor de munca pe care Ie pierduse, dar ~i in alte domenii ale vietii lui.
- Haide sa facern un program pentru astazi, i-a propus
Freeman lui Percivalla inceputul ~edintei. Ti s-a intamplat
ceva in ultima saptamana despre care crezi ca ar trebui sa ~tiu
~i eu?
Freeman nu a putut sa nu observe ca Percival avea fata
umflata ~i ochii invinetiti. Ramele ochelarilor sai erau prinse
cu banda adeziva.
- Ei, m-am simtit earn demolat in ultimul timp.
- Vad. Dar ce s-a intamplat cu fata tal
Percival a spus ca in timp ce se plimba pe strada gandindu-se la ale sale a fost abordat de 0 persoana fara adapost.
- Hei, amice, i-a spus individul, poti sa-mi dai 0 tigara?
- in primul rand, creatura demna de dispret ce e~ti, i-a
raspuns Percival intorcandu-se catre el, eu nu sunt amicul tau.
in al doilea rand, dupa cate vad, ai nevoie mai degraba de 0
slujba bine platita decat de 0 Fgara.
Freeman s-a mirat gandindu-se ca Percival insu~i nu avea
oslujba mai buna decat acest om al strazii ~i totu~i avea tupeul sa se ia de ceilalti.
- $i ce s-a intamplat dupa aceea? I-a intrebat Freeman pe
Percival.
232
- Ei, creatura m-a lovit. Mi-a dat un pumn in fata fara nici
un motiv. Am incercat sa dau de un politist, dar nu era nici
unul prin preajma.
- Dar bine, Percival, de ce Dumnezeu nu ti-a trecut pur ~i
simplu prin minte sa-i dai tipului 0 tigara sau sa-l ignori?
- De ce sa fi facut asta?
- Ca sa eviti sa prime~ti un pumn in fata.
- Ei bine, dUa vreme asemenea creaturi populeaza urbea
noastra cinstita, este de datoria mea sa Ie aduc la cuno~tinta
ca viata lor nu are nici un rost daca nu-~i gasesc 0 slujba bine
platita.
Freeman a facut tot posibilul sa-i explice ca exista ~i alte
modalitati cu mult mai practice ~i mai avantajoase de a intra
in contact cu oamenii, dar Percival sustinea ca nu a fost inteles. Acest incident i-a adus aminte de 0 alta poveste sau mai
bine zis de 0 alta criza din care abia scapase.
De curand fusese la 0 biblioteca de drept de la 0 universitate locala cu intentia de a se documenta in vederea procesului pe care il deschisese impotriva statului pentru felul in care
fusese tratat la oficiul de ~omaj. Spre surprinderea lui, de data
aceasta el a avut putin noroc ~i a dat peste 0 bibliotecara care
I-a ajutat foarte multo Cei doi au inceput sa se intalneasca ~i
au infiripat 0 relatie, prima de care Percival se bucura dupa 0
perioada foarte lunga de timp.
Noua iubita a lui Percival era 0 catolica foarte credincioasa. Cum trecuse atat de multa vreme de la ultima sa relatie sexuala ca aproape nu-~i mai aducea aminte de ea, Percival a devenit foarte insistent in timpul imbrati~arilor lor. Dar, cu toate ca ii placea foarte muIt Percival, femeia sustinea ca nu va
avea relatii sexuale pana dupa casatorie. Putea doar sa 0 mangaie fara ca sa-~i dea jos hainele de pe ea.
Percival a pledat cazullui inaintea femeii - sustinand ca
ei se plac unul pe ceUllalt, ca amandoi VOl'sa faca sex -, dar
ea a ramas ferma in privinta limite lor pe care Ie stabilise. Era
de-a dreptul impotriva convingerilor sale religioase sa faca sex
in afara casaioriei ~i fara binecuvantarea bisericii.
233
234
235
236
237
238
- Daea ma deranjeaza? Dadf mii deranjeazii? Cred d'i glume~ti. In felul asta mi-ai ruinat orice ~ansa de a mai obtine 0
slujba importanta. Trebuie sa-ti SPW1 ea sunt avocat. Iar acum
sunt atat de suparat ea nu am sa mai fiu in stare nici macar sa
ma duc la interviu.
Percival a smuls apoi hartiile mototolindu-le ~i mai multo
Foarte nervos, el ~i-a pus geanta diplomat pe tejghea, a deschis-o ~i a pus CV-ul inauntru.
- Iti aduc la cuno~tinta in calitate de avocat di imi va face
o deosebita placere sa va dau in judecata pe tine ~i pe aceasta
institutie mizerabila.
- A, da? a spus individul de la tejghea. Ei bine, atunci afla
ca sunt student in anul trei la Drept. Am 0 copie a CV-ului tau.
Cu adresa ~i cu numarul tau de telefon. ;;tiu unde locuie~ti. ;;i
mai ~tiu ea nu poti sa ameninti oamenii ca ii dai in judecata
pentru lucruri frivole. Am de gand sa te reclam la Asociatia
Baroului de Stat.
Acum Percival credea ea i~i va pierde licenta de practicare
a avocaturii.
- Ei bine, I-a intrebat Freeman, pur ~i simplu nu inteleg
de ce iti este atat de greu sa-ti tii gura?
Percival s-a multumit sa raspunda ca din nou a fost inteles gre~it ~i ea in nici un caz nu era vina lui. Lumea era plina
de idioti, cretini ~i de aIte asemenea creaturi. Pur ~i simplu
avusese din nou ghinion.
Spitalul
In cele din urma situatia lui Percival s-a inrautatit pana in
punctul in care a devenit extrem de depresiv ~i cu tendinte suicidale. Freeman i-a sugerat ca ar fi timpul sa ia in considerare
posibilitatea internarii intr-un spital pentru un timp ~i, spre
surprinderea lui, Percival a acceptat imediat.
Din nefericire, camera lui Percival era dotata cu telefon. Nu
se ~tie cum, a reu~it sa convinga pe cineva din personalul spitalului sa-i aduca 0 copie a listei cu numerele de telefon ale
239
Ce a invatat
, Freeman
Freeman este renumit pentru faptul ca a lucrat cu oameni
care manifestau tulburari grave de personalitate. De~i este ex-
240
pert in narcisismul terapeutic, el a avut dificuWtti foarte serioase cu pacientullui incercand sa modifice un pattern intratabil, cronic, aflat in plina desfa~urare ~i foarte rezistent la
schimbare.
- Problemele lui Percival erau intr-adevar netratabile, ne-a
explicat Freeman, in buna masura pentru ca el nu ~i-a dat seama niciodata de ce are nevoie. Grandomania sa era incredibila. Instabilitatea sa in ce prive~te autocontrolul era cea mai rea
din dHe am intalnit. El ~i-a petre cut intreaga viata scriind dosare ~i dandu-i in judecata pe cei care il suparau sau 11dezamageau.
Tehnologia noastra terapeutica nu este suficient de sofisticata pentru a asigura reu~ita tratamentului lui. Probabil ca
exista factori biogenetici pe care nici nu poti macar sa-i abordezi. Incercarea de a fi rezonabil nu a fost rezonabila in acest
caz. In cazullui Percival, eel mai bine a functionat magia. Ii
place a magia gene rata de medicamente. Probabil ca ar fi reactionat foarte bine la acupunctura sau la ceva similar. Dar ideea
unei abordari mult mai directe a comportamentului, de natura cognitiva, nu a mers prea bine. El voia magie, iar Freeman
nu i-a oferit-o.
De~i multe din cazurile relatate in aceasta carte vorbesc despre progrese dramatice ale tratamentului sau chiar despre
vindecari complete, Percival este un exemplu graitor in ce prive~te limitele terapiei. Medicatia, la randul ei, nu ajuta intotdeauna in cazul unor tulburari de personalitate severe de genul celei descrise in cazullui Freeman. In situatii de acest fel,
scopul urmarit nu consta numai in eliminarea completa a pattem-urilor de autoaparare, ci mai ales in a ajuta persoana respectiva sa devina mai adaptabila ~i mai eficienta in satisfacerea nevoilor sale, far a ca prin aceasta sa fie 0 sursa de iritare
permanenta pentru cei din jurul sau.
CAPITOLUL
IjiAPTESPREZECE
Robert A. Neimeyer
Reconstruind puzzle-ul
memoriei unui metrolog
c:R
0 abordare care
pune
In euidenlaeste
manierele
unice
In care oamenii
obert Neimeyer
llnul dintre
principalii
teoreticreeaza senSUrl In situaliile problematice ~i In general In uiala lor de
zi cu zi. El s-a specializat In a utiliza aceasta abordare pentru a-i
ajuta pe cei care au necazuri ~i sunt dezorientali. Neimeyer a publicat ~aptesprezece carli In acest domeniu, printre care se numara:
Din cauza caracterului dramatic al acestei povestiri, relatarea ei este un pic diferita de a celorlalte din aceasta carte. Pa-
242
cientul, Bill, i-a fost recomandat lui Neimeyer de catre un medic, ca urmare a faptului ca nici psihologii, nici medicii care
au lucrat cu Bill nu au avut prea mare succes in a-I ajuta sa-)'i
refad viata dupa 0 experienta traumatizanta.
Cizmele de cowboy
Bill era in intarziere, a)'a d a grabit pasul in timp ce se indrepta dHre una din aleile casei. Din fericire se aHa intr-un
cartier in care aproape toate locuintele fusesera construite
cam in acela)'i timp, astfel d nu trebuia sa piarda tim pul dutand contoarele; cel mai rau lucru care i se putea intampla
era sa fie nevoit sa dea la 0 parte tufi)'urile care crescusera
peste aparate.
Era pe autopilot, verificand contoarele a)'a cum facuse de
sute de ori pana atunci. El inregistra cu gl'ija numel'ele, dupa
care se grabea mai departe la urmatoarea casa. Daca ar tine-o
tot a)'a, se gandea el, ar putea sa se intoarca acasa ceva mai devreme.
- Hei, io-te ce avem aici! Un metrolog. Ei, maestre metrolog. Care-i treaba?
Ridicandu-~i privirea din tabelul pe care nota citirile, Bill
s-a trezit in fata a patru tineri. Fiecare dintre ei era imbracat in
ceea ce parea a fi uniforma unei bande locale - tricouri rupte, blugi, cizme, iar pe cap aveau legate basmale cu buline.
- Te intrebai, maestl'e, ce invarti p'acilea! Ai ni)'te parale?
- Ce crezi ca fac? a spus Bill dupa care a trecut pe langa
ei dtre urmatoarea casa.
La naiba, se gandea el, iar pierd timpul.
- Te intrebai dad ai ni)'te bani. Acuma, tine-ti labele din
calea mea )'i da portofelul.
Bill s-a uitat uimit la individ. Pur )'i simplu nu )'tia de ce i
se intampla lui una ca asta. Tot ceea ce voia sa faca era sa-)'i
termine traseul )'i sa se intoarca acasa.
In secunda urmatoare, s-a trezit trantit la pamant )'i cu un
pistol care-i impungea obrazul pana la durere. Tot ceea ce a
243
242
dentul, Bill, i-a fost recomandat lui Neimeyer de ditre un medic, ca urmare a faptului ca nid psihologii, nici medicii care
au lucrat cu Bill nu au avut prea mare succes in a-I ajuta sa-~i
refaca viata dupa 0 experienta traumatizanta.
Cizmele de cowboy
Bill era in int<'irziere, a~a ca a grabit pasul in timp ce se indrepta catre una din aleile casel.. Din feridre se aHa intr-un
cartier in care aproape toate locuintele fusesera construite
cam in acela~i timp, asHel ca nu trebuia sa piarda timpul cauHind contoarele; cel mai rau lucru care i se putea intampla
era sa fie nevoit sa dea la 0 parte tufi~urile care crescusera
peste aparate.
Era pe autopilot, verificand contoarele a~a cum facuse de
sute de ori pmla atunci. El inregistra ell grija numerele, dupa
care se grabea mai departe la urmatoarea casa. Daca ar tine-o
tot a~a, se gandea el, ar putea sa se intoarca acasa ceva mai devrenle.
- Hei, io-te ce avem aid! Un metrolog. Ei, maestre metrolog. Care-i treaba?
Ridicandu-~i privirea din tabelul pe care nota citirile, Bill
s-a trezit in fata a patru tineri. Fiecare dintre ei era imbracat in
ceea ce parea a fi uniform a unei bande locale - tricouri rupte, blugi, dzme, iar pe cap aveau legate basmale cu buline.
- Te intrebai, maestre, ce invarti p'adlea! Ai ni~te parale?
- Ce crezi ca fac? a spus Bill dupa care a trecut pe langa
ei catre urmatoarea casa.
La naiba, se gandea el, iar pierd timpul.
- Te intrebai daca ai ni~te bani. Acuma, tine-ti labele din
calea mea ~i da portofelul.
Bill s-a uitat uimit la individ. Pur ~i simplu nu ~tia de ce i
se intampla lui una ca asta. Tot ceea ce voia sa faca era sa-~i
termine traseul ~i sa se intoarca acasa.
In secunda urmatoare, s-a trezit trantit la pamant ~i cu un
pistol care-i impungea obrdzul pana la durere. Tot ceea ce a
243
244
Un an mai tarziu
Cand I-a vazut prima data pe noul sau client, Neimeyer
~i-a dat seama ca acesta fusese supus unor operatii de chirurgie plastica. Mai tarziu el a aflat di a fost nevoie de ~apte interven}ii chirurgicale pentru a reface fata lui Bill. Avea cicatrice vizibile pe frunte, pe obraji ~i la buze, iar dintii lui erau nefiresc de albi. Nu era resping<ltor, dar uitandu-te la el nu puteai sa nu te intrebi ce i s-a intamplat.
Bill era imbracat foarte modest: blugi ~i 0 cama~a flanelata. In ciuda hainelor obi~nuite pe care Ie purta, era ceva foarte ciudat in atitudinea lui. De indata ce a intrat in birou, el a
inconjurat foarte atent camera alegand scaunul cel mai apropiat de perete. Dupa ce s-a a~ezat a tras scaunul ~imai aproape de zid vrand parca sa se asigure ca nu este nimic intre el ~i
perete. Neimeyer ~i-a dat seama imediat ca avea de-a face cu
o persoana atat de vulnerabila ~i de hipervigilenta incat cauta cu orice chip sa se simta cat mai in siguranta.
Lui Neimeyer i-a luat ceva vreme sa inteleaga povestea
clientului sau din cauza ca multe din lucrurile pe care Ie spunea acesta nu se legau intre ele. In plus, din cauza danturii
prost fixate, Bill vorbea neclar. Mai tarziu, cand s-a obi~nuit
cu terapeutul, i~i scotea dantura falsa de fiecare data cand venea la ~edinte. De~i ii modifica radical forma fetei, acest lucru
ii permitea lui Bill sa vorbeasca intr-un fel pe care el il resimtea mult mai direct ~i cum va mai real. Avea 0 minte sclipitoare ~i 0 elocventa a discursului surprinzatoare pentru cineva
245
247
Franturi de memorie
- Nu ~tiu de ce sunt tot timpul atM de nervos, a spus Bill.
Inainte nu eram a~a.
- Spui "inainte", a observat Neimeyer. Poveste~te-mi despre cum era "inainte", despre ce s-a intamplat cu tine ~i care
a schimbat totul.
- Pur ~i simplu nu ~tiu! Nici mikar nu pot sa-mi aduc
aminte de tot ce s-a intamplat. Ce ~tiu este ca indivizii aceia
au incercat sa ma jefuiasca ~im-au bi'itut atM de rau ci'ima mir
ci'iinca mai sunt in viata. Dar mai mult nu pot sa-mi amintesc.
E ca ~i cum mintea mea ar fi complet invaluita in ceata. Pur ~i
simplu nu mai fac fata.
Spunand aces tea, Bill a inceput sa planga.
Pentru ca pacientul sau nu era in stare sa povesteasca tot
ce i se intamplase, Neimeyer a decis sa aplice 0 tehnica ce ar
fi putut sa-i fie de ajutor.
249
250
Cand Bill a venit la urmatoarea ?edinta cu mai multe cartona?e, Neimeyer I-a indemnat sa Ie aranjeze in ordinea in care
s-au petrecut evenimentele ?i sa construiasca legaturi intre aceIe fragmente. Continuand prima parte a povestirii mentionata
mai devreme, in final intreaga naratiune suna in felul urmator:
01nd am ajuns la stalp, ei au venit in fuga spre mine ~i
m-au inconjurat astfe] ca nu aveam cum sa scap. Mi-au pus
in ceafa un pistol automat Ruger de 9 milimetri. Au spus: Ce
ai la tine? Am ridicat mi'Hnile.
Au spus: la-I. Dupa ce au luat ce au vrut, m-au lovit in cap
cu arma ~i am cazut la pamfmt. Inainte sa ma loveasca el a
spus, tu, nenorocitule.
Imi aduc aminte flashuri de lumina stralucitoare. Erau
atilt de stralucitoare. Nu puteam sa vad nimic. Toti indivizii
a~tia ma loveau cu picioarele in cap. Unul dintre ei care avea
cizme de cowboy ;;i-a luat avant ~i a sarit pe fata mea. Imi
aduc aminte ca am simtit 0 furie imensa in special fata de eel
care sarea cu picioarele pe mine. Ma gandeam ca a~ putea sa-l
lovesc foarte u;;or daca a;; fi putut sa ma ridic. Am decis ca
ar merita sa fiu lovit numai ca sa reu~esc sa-i dau un dos de
palma in nas. M-am hotarat sa fac asta indiferent de urmari.
De cate ori ma ridicam, \oviturile ma puneau din nou la pamanto Am incercat de mai multe ori - cred ca de vreo douazeci de ori.
Reconstruind trecutul
- Asta ma face sa ma simt ceva mai bine, i-a spus Billlui
Neimeyer la a treia lor ?edinta. Vreau sa spun, sa fiu ajutat sa
inteleg lucrurile ?i nu doar sa fiu calmat ?i sa mi se dea pastiIe pentru somn. Dar nu vreau numai sa reu?esc sa-mi aduc
aminte ce s-a intamplat. A? vrea sa inteleg de ce mi s-au intamplat mie toate astea.
A?a cum s-a dovedit, nu era prima data cand Bill fusese
victima hartuielilor sau pe punctul de a fi agresat. In viata lui
exista un pattern recurent pe care el voia sa-l inteleaga.
Neimeyer ?i-a dat seama ca era timpul sa extinda discutia ?i sa se concentreze nu numai asupra traumei care dura
de un an ci?i asupra pove?tii uneivieti care dura de patl'llzeci ?i doi de ani, ?i din care aceasta facea parte. Alcatuind
un fel de biografie a lui Bill, cei doi au identificat cateva capitole importante din viata trecuta a acestuia. Pentru fiecare dintre aceste perioade, Bill avea amintiri foarte clare. De
exemplu, el i?i amintea ca intr-o zi, pe eand avea trei ani, venea aeasa eu tricicleta de la 0 balta din apropiere. Parintii lui
erau foarte speriati pentru ca. il cautasera peste tot. Dar Bill
i?i adueea de asemenea aminte ci'i, dincolo de asta, s-a simtit foarte mandl'll de curajul ?i de independenta de care daduse dovada.
AHa data, cand Bill avea ?apte ani, tatallui a fost electroeutat intr-un accident de munca. Fiind inca inviata, el a fost
dus undeva departe pentru a fi tratat iar sotia lui I-a insotit.
Pentl'll ca parintii lui urmau sa lipseasca aproape un an, Bill a
fost dat in custodia unui unehi ?i a unei mEitu?i pe care abia ii
euno?tea. I?i adueea aminte ca in perioada aceea s-a simtit
!oarte singur. Nu intelegea de ee parintii lui il abandonasera.
Ii era foarte teama pentl'll ca nu ?tia ce se va intampla eu el.
Neimeyer ?i Bill au trecut mai departe inapoi in timp ajungand la perioada cand aeesta din urma era in clasa a ?asea. Pe
atunci Bill era un tinta? musculos ?i talentat care juca in Liga
Mica. "Dand banda inainte" din nou, ei au ajuns sa discute
despre anii tumuHuo?i de liceu. Bill i?i aducea aminte ca fu-
252
sese un licean foarte rebel. Era ingrozitor de timid. Majoritatea colegilor 11considerau un nebun singuratic.
- Ripostam impotriva tuturor celor care imi stateau in
cale, a spus Bill. Nu conta cu cine ma puneam. Incercam sa
dau pe masura a ceea ce primeam. Dupa un timp oamenii au
preferat sa ma lase in pace.
Bill era foarte mandru de inver~unarea lui, de felul in care
se impotrivea la tot ce-i statea in cale. Initial, el nu ~i-a amintit ca in timpul bataii incercase in permanenta sa se ridice.
Abia dupa ce a completat cartona~ele el ~i-a ad us aminte ca
incercase sa riposteze chiar ~i atunci cand se aHa complet imobilizat sub ploaia de lovituri. Aceasta descoperire a fost extrem de importanta pentru el: avusese curajul ~i indrazneala
sa se opuna chiar ~i intr-o situatie fara scapare.
Trecand in revista episoadele semnificative ale vietii sale,
Bill a descoperit curand un pattern - multe din aspectele vietii lui din trecut se repetau in prezent - e yorba de faptul de
a fi victimizat ~i de sentimentul abandonului.
Neimeyer a descris situatia in termeni constructivi~ti:
- Bill a incorporat experienta atacului intr-un sistem comprehensiv pe care el a inceput sa-l construiasca de la varsta de
~apte ani. Experientele victimizarii sale pe care le-a avut in
timpulliceului au contribuit maideparte la dezvoltarea acestui
sistem. Acesta a fost scenariul predominant al vietii sale, "partea intunecata a Fortei" care s-a reactualizat in momentul in care
a fost atacat. Dar acesta nuacopera intreaga poveste a identitatii lui Bill. Sa ne uitam la felul in care el ~i-a organizat episoadele viepi in functie de 0 serie de teme importante. Ceea ce yom
constata este ca el avea tendinta sa-~iimparta evenimentele existentiale potrivit unei dihotomii alb-negru, foarte stricte: fiecare lucru era complet bun sau complet rau. Acest fapt era asociat cu alte cateva teme care se impuneau la un moment dat cum ar fi: a avea 0 parere buna despre sine in opozitie cu a avea
o parere proasta, a fi relaxat versus a fi agitat, a pierde controlul versus a avea control, a putea sa-ti pastrezi integritatea versus a fi atacat, a fi in stare sa rationezi versus a te lasa prada furiei, a avea incredere versus a nu avea incredere in ceilalti.
253
Ca urmare a traumei suferite, Bill a ajuns sa asimileze evenimentul respectiv ~i sentimentul identitatii sale din acel moment cu imaginea baietelului de ~apte ani, abandonat, speriat
~ifuries. Dupa ce a descoperit acest lucru, Bill a inceput sa inteleaga ca nu era singura modalitate de a raspunde situatiei
critice generate de atac.
.
Aceste conversatii au avut darul sa-l determine pe Bill sa
abandoneze imaginea pe care 0 avea des pre viata sa ca fiind
una a complotului general in care el juca rolul de victima, in
favoarea unei imagini mult mai cuprinzatoare in care temele
majore ale existentei sale erau mult mai complexe ~i mai variate. In cele din urma, el a inteles ca atacul traumatizant nu
reflecta decat 0 singura tema recurenta, chiar daca era yorba
de cea mai intunecata.
Finalul pove~tii
- Doctore, azi ma simt tare. Am dat lovitura.
- A~a? Ce vrei sa spui? a intrebat Neimeyer curios, observand zambetul subtil allui Bill ~i buna dispozitie din vocea
sa.
_ Ei bine, am jucat primul meu meci de baseball dupa
aproape cincisprezece ani. Pur ~i simplu m-am dus ~i m-am
alaturat unor tipi care jucau pe un teren din apropiere.
Neimeyer a fost de-a dreptul uluit de aceasta marturisire
nea~teptata. Experienta asta reprezenta 0 exceptie semnificativa in viata de pana atunci a lui Bill; in termenii terapiei narative aceasta reprezenta un "rezultat unic". Era un moment
inaltator in existenta sa, care reactualiza perioada in care, copil fiind, el juca baseball in Liga Mica, aproape singura in care
el se simtise cu adevarat bun la ceva. Fusese intotdeauna un
jucator exceptional. Neimeyer a avut grija sa-i atraga atentia
asupra faptului ca acesta era un pas important in a restabili
legatura cu cei din jur ~i a pune capat exilului de la speda
umana pe care Bill ~i-l impusese. Pentru a face acest lucru el
nu s-a multumit sa-i ofere lui Bill interpretarea evenimentu-
254
lui, ci i-a solicitat acestuia detalii despre felul in care gasise curajul necesar pentru a se expune in public, permitand celui
care prinde mingea sa stea in spatele lui ~i in general sa se
puna intr-o situape m care trebuia sa alerge, sa strige ~i sa faca
efort fizic. El se intreba cu voce tare ceanume putea sa indice
acest eveniment cu privire la viitorul posibil allui Bill: acum,
dat fiind ca ajunsese la "prima pozitie" in meciul sau cu paranoia, era oare posibil "sa smulga 0 aWl.pozitie" ~i sa mearga mai departe? Cine din "echipa" era cel mai convins ca este
m stare sa "ajunga acasa"? Punand 1ntr-o maniera metaforica
problema continuarii acestor progrese, Neimeyer a reu~it sa-l
coopteze pe Billmtr-o discupe pe cat de amuzanta pe atat de
serioasa despre istoria dominanta a vietii acestuia, legata de
frica, izolare ~i slabiciune, punand-o in balanta cu alternativa
unei istorii a sperantei, reintegrarii ~i alegerii.
Curand dupa aceea, Bill a mceput sa se intalneasca la 0 cafea cu ni~te indivizi din cartier. Neimeyer a observat de asemenea un alt indiciu semnificativ al progresului lui continuu:
in timpul ~edintei Billi~i tragea scaunul din ce m ce mai departe de perete ~i mai aproape de terapeut. In felul acesta, nu
numai ca reducea distanta dintre ei, dar, a~a cum spunea el,
simtea ca nu mai are nevoie sa-~i pazeasca spatele.
Totu?i Neimeyer nu a fost atat de mult impresionat de
aceste progrese pe cat a fost de faptul ca la a unsprezecea ~edinta Bill I-a anuntat ca 0 sa lipseasca un timp.
- Nu 0 sa crezi, doctore, dar m-am impacat cu tatal meu.
Nu-l mai vazusem de douazeci de ani.
- Oh, dar asta e ceva! Spune-mi mai multe despre acest
lucru.
Bill a zambit mfmdru, adl.tandu-?i dantura pe care acum 0
purta fara sa-i mai pese.
- Mda, a spus Bill, m-am intalnit cu el de cateva ori. Am
mcercat sa reparam amandoi vechea mea motocicleta Harley.
Nu am mai mers cu ea de vreo douazeci ~i cinci de ani. Poate
chiar de mai mult timp.
Metafora motocicletei parea profund semnificativa. Neimeyer ~i-a dat seama di Billl~i reconstruia viata impreuna cu
255
Concluzii
Rezultatele terapiei lui Bill au fost amestecate, a?a cum se
intampla de cele mai multe ori in cazul unor traume severe de
o asemenea amploare. In cele din urma, cei patruindivizi care
I-au atacat au fost adu?i m fata instantei, iar Bill a fost obligat
sa depuna marturie. A?a cum era de a?teptat, trebuind sa-?i
infrunte atacatorii, 0 buna parte din furia lui a fost reactivata.
Totodata, avocatul apaxarii a incercat sa-l atace, punand la mdoiala credibilitatea sa ca martor, dar, cu ajutorul a doi prieteni, Bill a reu~it sa fad fata acestei acuzatii.
Liderul bandei, individul cu cizme de cowboy ?i singurul
pe care Bill apucase sa-l vada bine la fata, a fost condamnat la
treizeci de ani de il1chisoare, din care a executat doar zece. Cei1a1tiindivizi s-au ales cu "lovituri peste degete".
257
- Sunt atat de exasperat, i-a spus Billlui Neimeyer intr-una dintre ultimele lor ~edinte, de toata lumea asta nebuna. Nimeni nu mai are nici un fel de respect pentru viata umana. Pur
~i simplu nu reu~esc sa-mi potolesc furia care m-a cuprins.
De parca nu ar fi trecut prin destule nenorociri in viata, Bill
a fost diagnostic at la putin timp dupa aceea cu melanom malign, cea mai grava forma de cancer de piele. A fost nevoie de
dl.teva interventii chirurgicale pentru a indeparta tesutul canceros, iar acest lucru i-a readus in memorie cele mai negre amintiri despre durerea ~isuferinta la care fusese supus doar cu d'itiva ani in urma dind trebuise sa-~i opereze fata ~i mainile.
- Eu ~tiu ci'imelanomul 0 sa reapara, a spus Bill. Trei dintre prietenii ~i rudele mele au murit din cauza acestei boli ~i
nici unul dintre ei nu a avut vreo ~ansa.
- $i asta te sperie pe tine? I-a intrebat Neimeyer. Perspectiva ca ai putea muri de cancer?
- Ei bine, doctore, nu ar fi prima data cand trebuie sa infrunt ceva care ma sperie. Moartea nu este un lucru pe care 11
a~tept, dar nu este nici ceva inspaimantator.
- Ce crezi ca se intampla dupa moarte?
- Sufletul tau se duce intr-unul din cele doua locuri posibile. Candva ma gandeam ca 0 sa ajung in rai, dar acum nu
mai sunt atat de sigur. Am ura asta in mine care a revenit ~i
nu 0 sa mai pIece. Incerc sa ma duc la biserica de dUe ori pot
~i am oarecare sperante ca asta va schimba putin situatia,
dar ... ~i voeea lui Bill a meeput sa se piarda.
- Dar nu e~ti sigur daca asta este de ajuns, a dus Neimeyer pana la capat gandullui Bill.
- A~a e. Vezi, exista atatea religii diferite. Cine ar putea sa
spuna care este cea buna, eea pe care trebuie sa 0 urmezi?
- A~adar, s-a aventurat Neimeyer, e~ti furios pe Durnnezeu pentru ca te-a supus la atata durere in viata ~i chiar in momentul in care ai mceput sa-ti revii ~i sa-ti recapeti controlul
ai fost lovit de cancer. Pare nedrept.
OPTSPREZECE
Pat Love
o hipnoza
de urgenta
pentru a rezolva infractiunea
de la Burger Joint
miti'i I1UnU11laipentru carfile sale ci pi pentru prezenfa ei carismatica din media pi conferinfele in circuit. Ea este nonconformisM, provocatoare ?i creativa.
,.
259
-Da.
260
-ToW
- Exact. Toti. Nu conteaza cine a facut acest lucru. Daca
lipsesc bani, toti sunt considerati responsabili. Ei nici macar
nu incearca sa afle cine este vinovatul.
- A~adar, te-au concediat?
261
262
266
cas a de marcat in timp ce Carl fusese plecat. Oar in loc sa arate u~urat el era foarte speriat.
- Incep sa plutesc, a spus el incet, iar vocea lui parea sa
se estompeze. Parasesc acest pamant. Acum sunt in spatiu.
Sunt una cu universul.
Love a inceput sa se impacienteze dar ~i-a adus aminte ea
el 0 avertizase ca se va intampla lucrul aeesta. Doar din cauza asta el venise insotit de ghizi.
- E timpul sa vina ghizii tai? I-a intrebat ea.
El a incuviintat din cap. Acum era degajat ~i chiar zambea.
- Nu trebuie deeM sa te relaxezi ~i sa te simti confortabil
~i in siguranta; ghizii tai.sunt in apropiere.
Apoi s-a adresat celor doua femei:
- Am sa va rog, in calitate de ghizi interstelari ai lui Carl,
sa puneti fiecare cate 0 mana pe umerii lui ... u~or dar ferm.
Foarte bine ... Acum vreau sa-l ghidati inapoi catre pamant.
Nu trebuie deeM sa dati din cap in momentul in care va yeti
afla toti trei inapoi pe pamant, in camera eu doctorul Love.
Dupa aproape patruzeci ~i cinci de seeunde Carl ~i cele
doua femei au dat din cap unul dupa aItul.
- A~ vrea sa-mi indici printr-o seuturare de cap, i-a spus
Love lui Carl, eand e~ti sigur ca te-ai llLtors eu adevarat pe pamanto
Zeee seeunde. Cincisprezece. Douazeci. Apoi 0 u~oara scuturare din cap.
Love a respirat adanc. Aceasta calatorie in spatiu fusese extenuanta.
Cei trei au fost seo?i din transa. Ea a executat 0 sugestie
posthipnotica pentru ca el sa-?i aduea aminte de tot ce au vorbit, in special de faptul ca I-a identificat pe Marvin ca fiind potentialul hot. Toti trei au pIe cat extrem de multumiti de rezultat, iar mai Hhziu, Love a auzit din surse neoficiale ca eei din
conducerea restaurantului au reu~it sa-l identifice pe fapta~ eu
ajutorullui Carl. Ea nu a aflat insa dadi tanarul proaspat intors din spatiu ~i-a reluat munca.
Love a avut multe de invatat din acest caz, ?i nu in ultimul
rand cat de important a fost pentru ea sa se increada in inte-
CAPITOLUL NouAsPREZECE
Samuel Gladding
Frumoasa si
, bestia
d
.
270
Inainte de a raspunde, Gladding s-a uitat la Mona, sotia lui Joe. Aceasta ?i-a ferit privirea. Parea speriata. Oar
chiar ?i intr-un asemenea moment tension at era imposibil
sa nu observi ca Mona era 0 femeie foarte frumoasa. Avea
un par blond care-i cadea cu multa grajie pe umeri, de parca Hecare ?uvita in parte ar fi fost aranjata. Ochii alba?tri
?i corpul ei zvelt erau absolut remarcabili. Oar ea prezenta imaginea perfecjiunii ?i dincolo de calitatiIe fizice cu
care 0 inzestrase natura. Machiajul ei era fara nici un cusur iar hainele pe care Ie purta pareau alese de un expert
dintr-un magazin de lux din New York in vederea unei prezentari de moda.
- A?adar, Mona, a spus Gladding, crezi ca motivul pentru ati venit la terapie este faptul ca nu te porti cum trebuie?
Inainte ca ea sa apuce sa raspunda, Joe a intervenit. El s-a
mi?cat amenintator in direcjia lui Sam?i a latrat vizibil nemultumit:
- Ce faci? Eu sunt cel care te-a sunat. Eu sunt sursa de informatii aid. Nu mai pot sa ajung pana la ea. Pur ?i simplu nu
asculta. E cIar ca nu-i mai pasa. Uita-te la ea. Nu e nevoie sa
o intrebi ceva. Se vede cIaI' totulla fel ca nasul de pe fata mea.
Gladding s-a abtinut sa nu se zgaiasca la nasul lui Joe, de?i
era tentat sa faca a?a. Joe il invitase sa examineze aceasta papu?a de porte Ian numita Mona, urmand ca apoi sa se intoarca la Joe cu revelatia ca a inteles ceea ce acesta incerca sa-i spuna. Oar in timp ce se uita la Mona, care arata ca 0 jucarie preferata pastrata in dulap ?i scoasa numai la ocazii speciale, s-a
simjit mcurcat pentru ca nu reu?ea sa-?i dea seama m ce consta problema pe care Joe 0 invocase ?i care ar putea fi rolul
Monei in aceasta relatie.
- Nu cred ca am inteles prea bine ce ai spus, i-a spus el
prudent lui Joe.
- E nevoie sa-ji spun pe litere? s-a rastit Joe.
Avea 0 voce autoritara care ii aducea aminte lui Gladding
de vremea cand i~i facea armata la Fort Bragg, m Carolina de
Nord, unde a avut parte de 0 astfel de atmosfera tensionata?i
inhibatoare.
271
272
273
Spiritele se infierbanta
In primele ?edinte, Gladding a strans mai multe informatii despre relatia lor. El a aflat ca Joe ~i Mona erau casatoriti de
~ase ani ~i ca, in ultimul timp, certurile dintre ei erau din ce in
ce mai aprinse. Mona nu mai voia sa fie supusa. Ea era deci-
274
275
Hartuiala
,
Raspunsulla aceasta dilema a venit brusc ~iintr-un mod nea~teptat in intervalul dintre cea de a ~asea ~i cea de-a ~aptea ~edinta. Intr-o sambiHa dimineata. Mona i-a dat telefon lui Gladding. Deoarece ii sfatuise pe cei doi soti sa-l sune numai in caz
de urgenta, el s-a gandit imediat ca se intamplase ceva gray.
Oare Joe iti pierduse cumpatul ~i i~i biituse sotia neascultatoare? Oare Mona pusese otrava pentru ~oareci in mancarea lui
Joe? Dar in timp ce 0 asculta pe Mona, el a constatat ca nu era
nimic din toate acestea. Mona nu facea decat sa sporovaiasca
despre tot felul de lucruri banale, aparent fara nici un scop.
- ~i totu~i, de ce m-ai sunat acasa? a intrebat-o in cele din
urma Gladding dupa ce 0 ascultase vreo zece minute. Te intreb asta pentru ca mi-ai vorbit despre 0 gramada de lucruri
dar nu ~i despre motivul telefonului tau.
- Ah, imi eer scuze pentru asta. Pur ~i simplu am simtit
nevoia sa. vorbesc cu cineva ~i eram sigura ca tu 0 sa ma asculti. Oricum, ne vedem spre sfar~itul saptamanii.
Dupa asta Mona a inchis brusc.
Despre ce naiba putea sa fie yorba? s-a intrebat Gladding;
Gestul ei fusese complet neobi~nuit. Nu avea nici un sens. Sa
fi fost vreun motiv ascuns? In timp ce se intorcea la treburile
lui de sfar~it de saptamana, Gladding era din ce in ce mai nelamurit. In curand avea sa descopre ca telefonul Monei fusese de fapt 0 IIchemare la arme" .
Revelatia s-a ivit la urmatoarea ~edinta, imediat ce Mona
~i Joe s-au instalat in biroullui Gladding. De obicei Gladding
era cel care dadea tonul ~edintelor cu cei doi, punand 0 intrebare sau facand un comentariu. De data aceasta insa, Mona a
inceput imediat sa vorbeasca.
277
tul se intamplase atat de repede ?i cu atata inver\,unare. Gladding incepuse sa se intrebe serios daca nu cumva Joe 0 sa se
intoarca fizic impotriva lui, a?a cum procedase ?i Mona, dar
la modul verbal. Joe parea sa nu dea nici un semn ca ar avea
o asemenea intentie ?i, mai mult decat orice, se aHa intr-o stare de stupoare absoluta. Cu toate acestea, Gladding s-a uitat
precaut in jur pentru a gasi 0 cale de a ajunge mai repede la
telefon sau la u?a.
- t,)imai vrei sa ?tii ceva? a tipat Mona Ia Joe. Ieri am mancat 0 cutie intreaga de eiocolata ?i m-am ingra?at cu un kilogram! Cand 0 sa ajung acasa azi, am de gand sa mananc inca 0
cutie de ciocolata. t,)inu 0 sa poti sa ma impiediei in niei un fel!
- Cum indrazne?ti! a izbucnit Joe, simtindu-se ca \,i cum
ar fi pierdut controlul asupra Monei ?i a lui insu\,i.
Era inmarmurit \,i speriat, precum eineva care se retragea
din mijlocul unei batalii pentru care nu era pregatit. Hartuiala lui Mona reu\,ise. Autoritatea lui Joe fusese atacata \,i Invin-
sa.
Mona a simtit gustul dulce al victoriei pe care 0 ca~tigase
in urma atacului sau prin surprindere. Fara prea multa valva,
ea s-a ridicat de pe scaun, ~i-a netezit cutele fustei ~ifonate \,i
s-a Indreptat incet dar ferm catre u\,a. In felul acesta ea ~i-a
luat ramas-bun de la cei doi. Joe \,i Sam au ramas amandoi cu
gura cascata.
- Cum ai putut sa-mi faei una ca asta? I-a acuzat Joe pe
Sam. Cum ai putut sa 0 intorei in halul asta impotriva mea?
Inainte sa raspunda, Sam ~i-a dat seama ca Mona I-a tras
pe sfoara. Ea i~i obtinuse independenta transformand conversatia inocenta pe care ei doi 0 avusesera la telefon intr-un adevarat atac. Inainte ca el sa poata replica, ea a acaparat intreaga scena ~i ~i-a declarat victoria parasind campul de lupta.
Frumoasa s-a transformat intr-o bestie, dand in vileag mariajullor a\,a cum era: 0 capcana cu peretii exteriori bine conturati \,i care nu lasau sa se vada ce se af1a inauntru.
Revenindu-~i cu greu dupa aceasta agresiune verbala,
Gladding a fost nevoit sa-l asculte pe Joe care se lansase intr-o
serie de amenintari ~i injuraturi care mai de care mai picante,
Dupa cearHi
Gladding nu a mai revazut niciadata acel cuplu, cel putin
nu in biroullui. Mai tarziu el a aflat ca mca mainte de ultima
?edinta de terapie, Mona i?i dusese toate hainele de acasa. Astfel a putut sa cons tate inca 0 data ce strateg talentat se dovedise acea femeie. Ea reu?ise sa faca minuni din acea convorbire telefonica /Ide nimic". Sub pretextul ca avea nevoie de ajutor, ea a inceput un nou stil de viata, parasindu-l pe Joe iar mai
tarziu divortand.
In timp, Mona s-a recasatorit. Gladding a intalnit-o cativa
ani mai tarziu, intr-un magazin. Era cu baietelul ei de varsta
pre?colara caruia tocmai ii cumpara 0 jucarie GI Joe. Gladding
a fost foarte surprins de cat de mult se schimbase. Inca mai
era 0 femeie atragatoare, dar era nemachiata iar imbracamintea ei era obi~nuita. ~i se ingra?ase destul de multo Cu toate
aces tea, parea fericita. De?i nu ?i-au spus nid un cuvant, Mona
a zambit cand I-a vazut pe Gladding.
Cat despre Joe, el s-a apucat sa colectioneze neveste la fel
cum procedase cu trofeele de golf. Ultima data cand a facut
numaratoarea, Gladding a constatat ca Joe se casatorise de trei
ori ~i divortase de tot atatea. Fiecare persoana recrutata pentru mariaj era tfmara ?i draguta dar nesofisticata. ~i toate proveneau dintr-o zona rurala ?i nu aveau prea multa ?coala. Recordul divorturilor lui Joe dovedea ca ii era destul de greu
sa-?i pastreze recrutii 0 data ce ace?tia dobandeau un anumit
279
281
*
CAPITOLUL DouAzECI
Gay Hendricks
rado, consilier asociat, practica terapia re/afii/or de cuay Hendricks este profesor la Uni1'ersitatea din Coloplu ?i este autorul unor best-seller-uri despre dragoste pi relaliile de cuplu. In 11lunca sa terapeuticii el combinii concentrarea spiritualii, aptitudinile comunicalionale ?i utilizarea con?tiinlei corporale, a respiraliei ?i a mi?carii. Aceastii inseamnii ca e/ ii
ajutii pe oameni sii-?i conecteze experienla somaticii la dezvoltarea
personalitiilii ?i a relaliilor cu ceilalli. De asemenea, el practicii terapia intensivil, care presupune douii panii la trei ?edinle pe saptiimanii in loc de obisnuita sedintii siiptiimanalii.
In carlile sale,' Concious Loving (Dragostea con~tienHi)pi
The Conscious Heart (Inima con~tienta), el ajutii cuplurile sii-?i
dezvolte re/aliile intime, indiciindu-le sii ia in considerare 0 serie de
probleme, cum arfi: Care sunt calitiilile pe care Ie ad11lircell11ai inuit
la partenerulmeu?
Cum a? putea sii apreciez mai bine aceste calitiili? Ce pot sii fac ca sa fiu apreciat mai mult ?i ca relalia mea sii
prospere?
Hendricks lucreaza impreuna cu solia lui, Kathlyn. Ei ciiliitoresc foarte mult organiziind workshop-uri despre ceea ce trebuie sa
facem pentru a triii intr-un mod mult mai responsabil. De fapt,
Gay este aproape tot timpul in mipcare, astfel cii acest interviu i-a
fost luat prin telefonulmobil, in timp ce traversa l11unlii spre Santa Barbara.
Hendricks a dorit sa vorbeasca despre doua cazuri, ambeIe fiind axate pe problemele increderii ~i fidelitatii in casnicie. EI ~i sotia lui lucreaza adesea cu cupluri care din dind
in cand iau avionul pana la ei pentru a experimenta vreme
de cateva zile terapia intensiva oferita de cei doi soti. Ei prefera acest mod de lucru pentru ca.,pe de 0 parte se intampIa foarte rar ca ei sa stea in ora~ 0 perioada mai lunga de
timp, iar pe de aHa parte, au constatat ca aceste ~edinte concentrate sunt eficiente. Gay a descoperit ca in doar cateva
zile poate sa faca mai multe progrese decat pot sa faca altii
intr-un an. Uneori, cand timpul este limitat sau cand se ive~te vreo criza, ei pot sa lucreze impreuna chiar ~idouazeci ~i
patru de ore neintrerupte, terminand de multe ori spre dimineata.
Care este acea minciuna pe care
ai pastrat-o in corpu! tau?
Primul dintre cazuri a aparut cand un barbat care facea
parte dintr-un grup de oameni de afaceri a venit sa lucreze cateva zile cu Hendricks la alcatuirea unei echipe. Tommy era
casatorit de douazeci de ani cu cea de a doua sotie a sa, care
11insotea in acea excursie. Era un antreprenor plin de succes
~ifoarte bogat, a~aca cei doi soti stateau foarte bine din pund
de vedere financiar; de fapt, erau pe cale de a-~iconstrui casa
visurilor lor.
- La prima vedere, a spus Hendricks, se parea ca lucruriIe merg bine intre ei.
Dar in cursul interviului pe care I-a avut cu acel domn, a
reie~itfoarte limpede ca acesta era nefericit, avand unele probleme atat la serviciu cat ~i cu sanatatea. Avea dureri cronice
de spat~ care se agravasera atat de mult incat i se recomandase sa se opereze.
282
Gay ~i Kathlyn obi~nuiau sa lucreze eu cuplurile intr-o maniera foarte simpla. Dupa ce i-au poftit in birou pe Tommy ~i
pe sotia lui, Caitlan, pentru 0 ~edinta mai lunga, ei au inceput
cu 0 intrebare pe care obi~nuiau sa 0 puna pentru a afla gradul de angajare al pacientului:
"E~ti hotarat sa-ti tratezi durerea de spate?"
"Ei", a raspuns lent Tommy, "de fapt, nu pentru asta am
venit aici, dar, la naiba, mda, am sa fac tot ce trebuie pentru a
scapa de nenorocita asta de durere. Abia pot sa ma mai mi~c."
- Aveam in fata un om care era obi~nuit sa aiba un control absolut asupra afacerilor ~i a vietii sale, iar acum era pur
~i simplu exasperat ca trupul sau il trada in felul acesta. Era
intr-o agonie ingrozitoare, atilt din pund de vedere fizic dH ~i
psihic.
Hendricks era convins ca intre problemele psihologice ~i
simptomele fizice exista 0 conexiune foarte stransa. Totodata,
credea ca 0 singura intrebare importanta ar fi fost suficienta
pentru a dezvalui originile durerii de spate a lui Tommy. Exista totu~i riscul ca aceasta chestionare sa fie luata drept inoportuna ~i amenintatoare.
"Ma intrebam", a inceput Hendricks cu grija, "ce minciuna ai tinut in tine in ultimii ani din moment ce ai ineeput sa
simti durerea de spate?"
"Cum?" a spus Tommy, luat prin surprindere. Incepuse sa
se inro~easca u~or la fata. "Vrei sa spui ca sunt un mincinos?"
"Nici vorba", a zis Hendricks.
E! i-a explicat apoi ipoteza lul. Potrivit aeesteia, Tommy ar
fi putut "sa fi dat ceva la spate" candva, iar acest lucru sala~luia de atunci in spatele lui. Hendricks crede di a~a cum pisicilor ~icainilor li se ridica blana de pe spate atunci cand sunt
intaratati, ~i oamenii, la randullor, pot sa resimta durerea psihica in spate.
Deocamdata, Hendricks nu sea~tepta ea Tommy sa raspunda.
- Cand pui 0 intrebare dura ca aceasta, nouazeci ~i noua
la suta din cei intrebati refuzasa-~i deschida sufletul ~i sa raspunda la ea. Oar felul in care reactioneaza ei este de-a drep-
Confesiunea
In urmatoarea ora, Hendricks a continuat sa-l preseze pe
Tommy pe aceasta tema. I-a explicat ca ceea ce facea el, orice ar
fi fost aceasta, nu numai ca nu ducea la nimic bun dar parea
chiar sa inrautateasca Iucrurile. In cele din urma, clientul sau a
inceput sa cedeze ~i a marturisit - ce-i drept, fara tragere de
inima - ca minciuna pe care 0 purta cu sine era ca avea 0 relatie cu 0 aHa femeie. Interesant era ca el a inceput sa aiba dureride spate din momentul in care a debutat aceasta aventura.
- 0 data ce a fost dispus sa admita ca minte ~i sa-i marturiseasca sotiei lui adevarul, a explicat Hendricks, probleme
ca a lui puteau fi rezolvate in nu mai mult de zece secunde.
Bineinteles, cu conditia ca in acest interval sa fie deschis ~i sa
comunice ceea ce este esential. Oar, cu toate ca marturisise ca
avea 0 relatie cu 0 aHa femeie, lui i-a fost frica sa vorbeasca
despre aeest lucru pentru ca ~tia ca sotia lui se va supa.ra. ~i,
286
- Oeoarece Trent nu voia sa 0 ierte, iar furia lui se ad ancea pe zi ce trecea, Jane a simtit ca nu mai poate indura aceasta situatie. Mai incercasera ~i inainte sa faca terapie. Fusesera
la biserica sa se roage. Oar nimic nu a putut sa-i ajute sa depa~easca aceasta situatie dificila in care ramasesera blocati.
- In familia lui Jane, daca fikeai ceva rau iti cereai iertare
~i se depa~ea momentul. Oar, de~i a incercat in repetate randuri sa procedeze astfel cu Trent, nu a mers; din contra, pocainta ei parea sa-l infurie ~i mai multo Aceasta era situatia lor
in momentul in care au venit la mine.
se teme sa nu-~i piarda sotia ~i ca se simte profund ranit oricum, va face altceva decat sa se lase in continuare prada furiei. Oar in acest caz, nu s-a intamplat nimic din toate acestea.
Nu s-a intamplat nici 0 minune. Nici 0 catharsis. Nici 0 schimbare de situatie. Fe masura ce trecea timpul, Trent nu facea decat sa devina din ce in ce mai furios. Apoi el ~i-a indreptat mania impotriva terapeutilor.
288
290
"De unde sa ~tiu eu?" a spus Trent cuprins din nou de furie - oboseala il impiediea insa sa-i mai dea amploarea obi~nuita.
Toti eeilalti nu au faeut decat sa a~tepte.
"Stai putin. Vrei sa spui ca este vina mea? Nu eu sunt cel
care a avut 0 aventura. Nu eu sunt acela care a tradat aceasta
casnicie. Nu eu sunt cel care ... "
"Am inteles, Trent. Nu-ti face griji in privinta asta", a spus
Hendricks. "Dar hai sa ne intoareem la ceea ce spunea Jane.
Michelle, fosta ta sotie, a avut ~i ea 0 aventura? Daca nu ma
in~el, avem de-a face cu doua relatii, la distanta de paisprezece ani, ~i cu toate acestea, acela~i lucru s-a intamplat cu ambeIe. Interesant, nu?"
Trent s-a multumit sa dea din umeri. Dar ei erau siguri ea
se gandea la aeela~i lucru ca ~i ei.
"Vite", a eontinuat Hendricks, "da-mi voie sa te intreb altceva. Ai eunoscut vreodata pe cineva caruia sa i se fi intamplat ceva de genul acesta?"
In felul acesta ei au aflat ea Trent facea parte dintr-o familie numeroasa, cu opt copii. Cand era foarte mie, mama lui a
fugit cu un alt barbat. Drept urmare, a fost nevoit sa creasca
in compania unui tata inveninat ~i singur care se plangea tot
timpul ca femeile sunt necredincioase ~i te parasesc cand te
a~tepti mai putin, fara macar sa se mai uite in urma.
- De atunci, in familia lor nu a mai aparut nici 0 femeie
de treaba, a explicat Hendricks.
Era foarte impresionat de claritatea cu care aceasta tema se
reprodusese pe parcursul mai multor generatii fara macar ca
protagoni~tii ei sa-~i dea seama de ea. Ei traiau un scenariu
care fusese scris pentru ei de catre altii.
- Acest lucru era absolut uluitor, a spus Hendricks. I~ace
parte din categoria lucrurilor despre care am crezut mereu ca
au 0 influenta puternica asupra no astra, dar pana atunci nu-I
mai intalnisem niciodata in viata reala. Am constatat cu aceasta ocazie cat de constrangator poate sa devina modelul dupa
care am fost crescuti de mici. Este precum apa pentru pe~te.
Dupa un timp, ii ceri pe~telui sa-ti explice cum este cu apa, iar
291
Kirschenbaum este ;;eful departamentului de consiliere tJidezvoltare de la Warner Graduate School of Education, Universitatea Rochester.
Howard Kirschenbaum
*
*
Handbook of Practical Strategies for Teachers and Students (Clarificarea valorilor: Un ghid al strategiilor practice pentru profesori ~i studenji), se11lnat de Simon, Howe tJiKirschenbaum, a fost
considerat de generatii fntregi de educatori ca sursa primarii de informare despre realizarea valorilor. Aceastii carte a fost urmata de mu/te
a/tele, cum ar fi: Advanced Value Clarification (Ghidul avansat
293
295
m-am bloc at ~i ca viata mea nu se ridica la nivelul potentialului de care dispun. Mi-ar pHlcea sa am 0 pozitie ca a ta. Cred
ca daca a~ reu~i sa depa~esc unele probleme legate de trecutul meu, a~ putea sa fiu liber sa merg mai departe. ;:>i,a?a cum
am mai spus, ma intereseaza foarte mult opera lui Rogers.
De-a lungul anilor, am lucrat cu cativa terapeuti faimo?i ale
caror nume cu siguranta ca-j:i spun ceva. Zicand aces tea, Bill
parea foarte mfmdru de sine, lucru care I-a facut pe Kirschenbaum sa aiM presimtiri rele.
- Se pare ea acest lucru te preocupa in mod constant.
- Exact. A~adar, vei lucra cu mine?
Adevarul era ca Howie nu avea clienti la acea data fiind
absorbit cu totul in munca academica. De fapt, nici nu avea
un birou pentru practica privata. Cu toate aces tea, Kirschenbaum era interesat sa-9i reia practica de clinica, a~a ca s-a decis sa se ocupe de acest client nou ~i sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a-I ajuta. Dar mai intai, el a simtit nevoia sa-i explice potentialului sau client ca nu este pe de-a-ntregul "rogerian".
- Ei bine, da, sunt dispus sa lucrez cu tine dar, inainte
sa trecem la treaba, trebuie sa ~tii ca de fapt eu nu practic in
exclusivitate terapia centrata pe pacient. Folosesc 0 comb inatie de metode in functie de ceea ce eu consider ca este necesar.
- Hmmm, a spus Billy, manifestfmdu-~i dezacordul.
Poate pentru ca nu a vrut sa-~i piarda unicul sau client sau
poate pentru ca ii placeau provocarile, fapt este ca Kirschenbaum a acceptat, ~i asta in ciuda presimj:irilor sale, sa lucreze
cu Billy intr-o maniera centrata pe pacient. La urma urmei,
chiar daca depa9ise aceasta abordare trecand ~i la alte forme
de consiliere, Kirschenbaum avea inca un respect imens pentru puterea ascultarii empatice, ca instrument pentru a-i ajuta pe oameni sa faea fata problemelor lor nerezolvate. Se intreba insa daca chiar trebuia sa-l lase pe acest pacient sa-?i prescrie singur tratamentul, mai ales dadi aceasta insemna restrictionarea interventiilor sale referitoare 1a ascultarea reflectiva
~i atingerea unui nivel avansat de empatie. Cu siguranta ca
294
Prima sedinta
,
,
Kirschenbaum a aranjat sa foloseasca unul dintre birouriIe unui prieten terapeut care dispunea de mai mult spatiu. Locaj:ia era de-a dreptul spectaculoasa. Era yorba de 0 casa construita in stil victorian ~icare avea toate dotarile necesare. Imediat ce clientul sau a terminat de completat un formular de
consimtamant, ei au inceput prima ~edinj:a.
Dupa ce au discutat ceva timp despre istoria lui personala ~i despre proiectele lui, a devenit evident ca Bill era tara
doar ~i poate un client rogerian foarte bine pregatit ~i cooperant. Intr-un timp record, el i-a descris lui Kirschenbaum problemele pe care Ie avea ~i a raspuns cu promptitudine la indemnurile ~i reflectiile acestuia.
- Ma simt de parca a9 fi intr-o cutie. Nu pot sa ma mi~c
nici inainte, nici inapoi.
- E ca ~icum ai fi intr-o inchisoare, un loc din care nu poj:i
ie9i.
- Exact! Parintii mei nu m-au ajutat prea mult. Toata viaj:a a trebuit sa suport atacurile lor. Erau ni~te sadici.
- Mult timp te-ai simj:it singur, neavand cu cine sa imparj:i
greutatile.
Billy a plans un timp in tacere, dupa care ~i-a ~ters lacrimiIe ~i s-a uitat la terapeut.
- Se pare ca tu ma intelegi foarte bine de~i abia ne-am cunoscut. Ma ajuti intr-un mod in care parinj:ii mei nu au facut-o
niciodata.
Spunand aceasta, Billy a zambit, iar Kirschenbaum nu a
putut decat sa se simta multumit vazand ca lucrurile mergeau
bine. El observase in repetate randuri ca oamenii i?i exprima
mult mai u~or sentimentele ~i conflictele interioare atunci cand
se simt intele~i ?i acceptaj:i. Reactiile lui Billy erau 0 dovada in
plus a acestui fapt.
Sedintele
,
, doi si, trei
- Cu parintii mei am fost sortit uitarii. Ma simt de parca a~
fi fost rupt pe dinauntru. Imi este teama ca am sa ma simt mereu inchis in cu~ca asta ~i am sa trec prin viata fara sa mai fiu
vreodata in stare sa fiu eu insumi. E ca ~i cum un par imens ar
fi fost trecut prin mine, tintuindu-ma la pamant ~ilasandu-ma
fara putere. Sunt furios pentru ca am fost tratat in felul asta. Oar
furia mea e undeva adanc in mine, nu iese la suprafata.
Kirschenbaum nu mai intalnise pana atunci un client care
sa stapaneasca atat de bine limbajul sentimentelor. $i niciodata nu se simtise in stare sa intre in lumea clientilor sai cu atata compasiune ~i intelegere. Billy a continuat, descriind in
amanunt profunzimea durerii sale ~ia resentimentelor pe care
297
Ie nutrea fata de parintii lui. Apoi, el ~i-a intors mania impotriva terapeutului.
- Va urasc pe voi, nenorocitii a~tia de experti. Oaca a~ fi
putut sa am 0 singura conversatie decenta cu oameni ca tine
care se cred importanti, poate a~ fi reu~it sa ajung cineva. A~
fi putut face ~i simti lucruri.
Nevrand sa mu~te momeala, Kirschenbaum ~i-a pastrat in
continuare rolul pe care ~i-l asumase de persoana intelegatoare ~i de sprijin.
- E~ti furios pe oameni atunci dnd simti ca e~ti tinut sub
control ~i ca nu poti sa faci nimic.
- Parintii mei m-au facut sa ma simt a~a, a spus Billy rididndu-~i vocea. $i voi, expertii nenorociti ce sunteti, incercati sa faceti acela~i lucru. Ma tineti imobilizat.
Kirschenbaum a dat din cap, incurajandu-l sa continue.
- Oar dnd spun "Du-te naibii!" unei autoritati, simt ca
persoana care are putere asupra mea dispare.
- Acum tu simti acest lucru in legatura cu mine. Puterea
pe care 0 am asupra ta se reduce.
- Oa, ~i asta imi da sperante.
- Eu sper ca intr-o zi, a~a cum ai spus, sa fii in stare sa ie~i
din cutia ta, din inchisoarea ta, ~isa faci mai multe lucruri pentru tine.
Kirschenbaum a aflat ca, de~i era 0 persoana inteligenta,
Billy avea un serviciu foarte modest. El sustinea ca nu avea
destula incredere in el pentru a cauta ceva mai bun. Era plin
de invidie la adresa celor realizati profesional, oameni precum
terapeutii, care ajunsesera ce ~i-au dorit.
Catre sfar~itul acestei inti'ilniri, Howie ~i-a dat seama ca ii
place Billy. Se simtea legat de el. Aprecia sinceritatea de care
acesta dadea dovada straduindu-se sa lucreze cu el insu~i. $i,
de asemenea, era multumit de felul in care mersesera lucruriIe pana atunci. Oesigur, recuno~tea el, nu facea decat sa-~i joace rolul pe care 11acceptase de la inceput, rezumandu-se la a
se centra numai pe raspunsurile clientului. Oar era un rol pe
care putea sa-l joace sincer ~i, pentru ca dadea rezultate, nu
avea nici un rost sa schimbe planul.
~edinta a patra
- Ar fi foarte bine daca nu ai folosi atat de multe cuvinte
ca.nd reformulezi sentimentele mele.
~ Nu cred ca inteleg ce vrei sa spui, a raspuns Howie.
Tocmai erau in mijlocul unei discutii despre modul in care
Billy fusese oprimat de parintii lui ?i despre ceea ce simtea in
299
300
Kirschenbaum a fost ?ocat de aceasta reactie brusca. Ointr-o data Billy a inceput sa respire greu ?i sa se inro?easca la
fata.
- Acum nu ma simt in siguranta cu tine.
- Nu te simti in siguranta? a repetat Kirschenbaum, vizibil incurcat de aceasta intorsatura nea?teptata.
Cu un minut inainte erau pe punctul de a face progrese,
iar acum Billy arata de parea fusese atacat. ~i asta doar pentru ca Kirschenbaum se aplecase cu dltiva centimetri in direcFa lui. In continuare, el a ramas totu?i empatic, incercand sa
fie cat mai concis in reflectiile lui, iar lucrul acesta se pare ca.
I-a ajutat pe Billy sa se relaxeze ?i sa-?i exploreze din nou sentimentele.
La sfar?itul ?edintei, Billy a remarcat:
- Simt ea peretele incepe din nou sa se topeasea.
Sedinta
,
, a cincea
Kirschenbaum ?i-a dat acum seama cat de mult gre?ise
cand acceptase ca la terapie sa fie dona lui Carl Rogers ?i nu
el insu?i. Era bloc at in incercarea de a se ridica la nivelul unei
imagini, al unei icoane pe care nu era cu putinta sa 0 ajunga
niciodata. Daca ar fi incercat sa se poarte mult mai natural,
?i-ar fi infruntat clientul sau l-ar fi invitat sa accepte ?i alte metode. Din pacate, contractul cu care fusese de acord nu-i permitea sa actioneze altfel de cat un "rogerian". De fapt, Billy
spusese foarte dar ca el fusese la cei mai buni terapeuti centrati pe client pe care i-a putut gasi, a?a ca Kirschenbaum trebuia sa faea bine sa se dovedeasca cel putin la fel de bun ca
ace?tia. ~tia ca nu are altceva de facut decat sa urmeze planul
cu care fusesera de acord. Cand Billy s-a intors, a continuat sa
critice interventiile pe care terapeutullui Ie-a avut de-a lungul ?edintei. Lui Kirschenbaum, asta ii aducea aminte de procesul de supervizare a consilierii, dar cu siguranta ea nici un
supervizor competent nu putea sa fie atat de aspru precum
era dientul sau.
301
_ E adevarat ca imi refledezi sentimentele, I-a cicalit Billy, dar nu am sentimentul di tie iti pasa de mine cu adevarat.
Mi-e teama ca nu ma intelegi prea bine.
Din nou, Howie a fost luat prin surprin.dere de turnura pe
care 0 luasera lucrurile. La ?edintele anterioare se parea ca facusera 0 treaba destul de buna. Relatia lor fusese solida. Oescoperisera 0 multime de lucruri bune. Billy spusese in repetate randuri ea Kirschenbaum 11ajuta foarte mult ?i ca.simtea ca
este pe maini bune. lar acum facea tot posibilul sa rupa legaturile care se creasera intre ei.
~i din nou Kirschenbaum a regretat targul pe care-l incheiase ?i care il priva de multe din optiunile sale terapeutice.
"A.sta nu sunt eu", ?i-a spus in sine a lui. "Ma simt la fel ca ?i
el, de parca a? fi intr-o cutie, diferenta este ca eu sunt obligat
sa joc un rol. Nu e deloc rezonabil ce se intampla. El vrea un
terapeut centrat pe client, dar mai presus de toate, 0 asemenea persoana trebuie sa fie ea insa?i, reala ?i autentica, in
aceasta relatie. Trebuie sa fac ce cred eu ca este cored in situ atia de fata."
Kirschenbaum s-a uitat la clientul sau.
_ Apreciez ce spui tu, dar nu cred ca asta va duce la 0 relatie mult mai empatica. Eu cred ca tu ai a?teptari nerealiste
pe care nici eu - ?i nici altcineva - nu e cu putinta sa Ie implineasca.
Kirschenbaum a crezut ca aceasta incercare a lui de a face
ca situatia sa fie mult mai autentica, de a se confrunta cu Billy, va schimba lucrurile in bine, dar a fost dezamagit in a?teptarile lui. Billy s-a simtit atacat pentru ca avea a?teptari nerealiste ?i pretentii excesive pe care nimeni nu putea sa Ie satisfaca.
_ Acum chiar ca nu ma mai shut in siguranta cu tine, a
spus Billy, dandu-se cu scaunul mai in spate. In loc sa fi acceptat ceea ce ti-am spus, ai ales defensiva. Nu pot sa mai am
incredere in tine.
Kirschenbaum a avut insa destula prezenta de spirit (?i de
suflet) ca sa-?i dea seama ce se petrecea. In nici un caz nu se
afla in defensiva. Oar a realizat de asemenea ca orice ar fi fa-
302
cut sau ar fi spus in continuare, nu ar fi reu~it decat sa inrautateasca ~i mai mult situatia. Dadi continua sa fie autentic ~i
direct, Billy ar fi luat acest lucru drept 0 atitudine defensiva,
necentrata pe pacient ~i 0 violare a increderii. Daca s-ar fi intors insa la raspunsurile empatice, ar fi fost critieat in continuare pentru ca nu reu~ea sa fie destul de empatic ~i de atent.
La un moment dat s-a gandit sa-i spuna aceste lucruri lui Billy, dar in cele din urma a ramas fidel scenariului initial, reformuland ceea ce intelegea. Nu a fost de ajuns.
- Imi pare rau, a spus Billy dand din cap dezaprobator,
dar asta nu 0 sa mearga. Ma simt foarte, foarte inconfortabil
cu tine. A~a cum ti-am mai spus, nu ma simt in siguranta. Simt
nevoia sa ma opresc aici.
- Prill. urmare, spui ca nu vrei sa continuam ~edinta de
consiliere. ~i consideri asta drept 0 renuntare?
- Da, exact asta am spus. Chiar ca simt nevoia sa ma
opresc aiei. Ma simt claustrofobic, a~a di trebuie sa plec de indata!
- Imi pare sincer rau ca lucrurile nu au mers bine. ~i bineinteles, am toata intelegerea pentru nevoia ta de a te retrage.
Cu aceasta, Billy s-a ridicat sa pIece. Kirschenbaum i-a spus
sa-l sune in caz ca vrea sa se programeze pentru 0 alta ~edinta, dupa care au parasit impreuna biroul.
Inapoi la inchisoare
Biroul se afla in partea de sus a cladirii. Nu mai era nimeni
la acea ora deoarece prietenul terapeut allui Kirschenbaum
era plecat din ora~. In timp ce coborau scarile, indreptandu-se
catre ie~ire, Billy a evitat sa se uite la Howie sau sa scoata vreo
yorba.
Cand au ajuns la u~a de la intrare, Kirschenbaum a accesat codul instalatiei de securitate pentru a dezactiva alarma.
Din nu se ~tie ce motive, de fiecare data cand apasa pe taste
semnalul arata ca alarma era inca activata.
303
304
ma regretul ca lucrurile nu au mers a~a cum sperasera amandoi. El a trecut in revista principalele probleme pe care ei Ie
abordasera, iar la sfar~it i-a urat succes in indeplinirea planurilor lui de viitor. De asemenea, i-a returnat ultimul cec. 0 saptamana mai tarziu, a primit urmatorul raspuns:
Draga Howie,
Iti multumesc pentru scrisoarea amabila ~i Incurajatoare
pe care mi-ai trimis-o ~i pentru di mi-ai Inapoiat cecu!. Eu cred
di tu e~ti empatic, dar nu am simtit acest lucru In reflectiile
tale (~i nici In felulln care dirijai ceea ce reflectai). Oare pretind eu prea mult? Nu cred, pentru cii au existat alti doi terapeuti care au reu~it sa se ridice la nivelul pretentiilor mele. $i
crede-ma, nu spun asta ca sa te fac sa te simti prost. Tu e~ti un
tip de treaba. Pornind de la experientele pe care Ie-am avut In
trecut, a fast Intelept din partea ta sa te Intrebi daca nu cumva te consider doar un alt terapeut nedemn de Incredere. Eu
nu te vad a~a. Pur ~i simplu, uitandu-ma la tine, mi-am reamintit de felulln care era Rogers inainte de a intra in criza pe
care ai descris-o In cartea ta. Pari blocat din punct de vedere
emotional ~i, a~a cum a descoperit ~i Rogers, cred ca genu I de
terapie pe care 11practici se va adanci ~i fara acest blocaj. Ma
bucur foarte mult cii m-ai contactat ~i ca mi-ai scris acele lucruri.
eu sinceritate,
Al tau,
Shalom, Billy
Privind Inapoi
Ar fi trebuit sa se a~tepte la a~a ceva, a observat Kirschenbaum. Pentru el, cazul acesta a fost 0 dovada graitoare a faptului ca, in relapa cu clientul, terapeutul trebuie sa fie ~i sa ramana elinsu~i, refuzand sa joace rolul vreunui alt personaj.
Pur ~i simplu nu merge sa pretinzi ca e~ti altcineva sau sa fii
tu insuti doar pe jumatate. De altfel una dintre regulile de baza
CAPITOLUL DouAzECI
~I DOl
Joel Bergman
:J
*
*
307
Acest interviu s-a desfa~urat mtr-o maniera oarecum diferita de celelalte din aceasta carte. Optand pentru unul dintre
cele mai memorabile cazuri din cariera sa, Bergman ne-a explicat ca alegerea lui s-a datorat in buna masura dialogului
spiritual pe care I-a avut cu clientul sau, drept care se va stradui sa-l redea cat mai exact cu putinta. Ca urmare, prima parte a acestui capitol este scrisa la persoana mtai.
Bergman a inceput descrierea acestui caz spunandu-ne ca,
initial, pacientullui, James, fusese destul de nemcrezator in
faptul ca terapia l-ar putea ajuta. Dar era atat de lovit de panica meat la un moment dat s-a decis sa-~i face 0 programare
la terapie. Bergman a mceput ~edinta cu mtrebarea lui favorita: "De ce te afli aici ~i cum crezi ca a~ putea sa te ajut?"
"Pai", a raspuns James, lIma aflu aid din mai multe motive. Ceea ce ma sperie cel mai mult este posibilitatea ca prietena mea sa ma paraseasca. Mi-e teama ca mtr-o zi ea 0 sa vina
acasa pe nea~teptate ~i 0 sa fie atat de dezgustata de ceea ce
vede ca ma va parasi."
,,$i ce 0 sa vada?" am intrebat, curios sa aflu ce avea in
minte.
"Mi-e ru~ine sa-ti spun", a mormait James coborandu-~i
privirea. "Mi-e teama ca 0 sa razi."
"Nu rad decat daca este yorba de cevafoarte nostim."
"Pai nu este nostim deloc. De fapt, lucrul asta este mai degraM dezgustator ~i nu-l inteleg." James ~i-a ridicat privirea
~i s-a uitat la mine sincer mdurerat, apoi a adaugat: "Dar nu
pot sa ma abtin."
"Pune-ma la mcercare."
James a mcuviintat din cap, ~tiind ca nu avea mcotro.
"In dulapul din dormitorul meu, pe raftul de sus, tin ascunsa 0 cutie cu haine femeie~ti. Uneori, cand prietena mea
nu este acasa, ma imbrac cu ele. Ma machiez, imi dau cu parfum, imi pun chiloti de femeie, sutien, bluza, fusta, pantofi cu
toc, cercei - tot ce trebuie."
,,?i dupa aceea ce faci?"
,,Imi inchipui ca sunt 0 bucatica nostima ~i ma fatai de
colo-colo prin dormitor, admirandu-ma m oglinda."
308
el..?"
Telefoanele de la mama
James se a~tepta ca eu sa reactionez in acela~i fel in care
se temea ca ar face-o Jennie - cu respingere ~i dezgust.
Comportamentullui
imi starnea mai degraba indignarea decat dezgustul. Ma intrebam de unde provine aceasta apuditura a lui.
309
310
o recomandare
311
neobisnuiHi
,
James a recunoscut ca mama lui avea patru surori care 10cuiau chiar in acela~i ora~, dar - ~i asta nu era de mirare se certa tot timpul cu ele. Din cand in cand mama lui lua legatura cu una dintre ele, msa asta nu dura prea multo
Am decis sa mai mcerc mea 0 datil.
"Atunci, James, data viitoare cand mai prime~ti telefoane
de la mama ta m toiul noptii, cel mai bine ar fi sa-i suni pe tatal tau sau pe surorile ei ~i sa Ie spui ca e~ti mgrijorat, ca-ti este
teama ~i ca nu ~tii ce sa faci."
"Nu pot sa fac asta! A~ omorJ:-o dad\. a~ face una ca asta."
"Mda", mi-am spus m sinea mea, "dar dad\. nu 0 faci 0 sa
te omoare ea pe tine."
La urmatoarea ~edinta, am aflat de la James ca situaFa se
imautatise ~i mai mult, iar el se simtea ~i mai disperat. A~a
cum era de a~teptat, refuzase sa urmeze sfatul meu ~i sa dea
telefon matu~ilor sau tatalui luL Mama lui, simtind ca fiul ei
are de gand sa incerce sa 0 Fna cumva la distanta, a imp ins
lucrurile ~i mai mult, amenintand ca se sinucide. $tiam ca trebuie sa iau 0 masura foarte radicala pentru a rupe acest ciclu
care se intensifica din ce m ce mai mult, lucru care nu era benefic pentru nici unul dintre ei.
"James", i-am spus eu bland, "eu cred di daca 0 sa dai telefon matu~ilor sau tatalui tau dupa fiecare apel noctum al
mamei tale, in cele din urma eava inceta sa te mai sperie. Pe
de alta parte, eu inteleg ca drag os tea ~i loialitatea fata de
mama ta te impiedica sa faci asta. Nu ai decat doua posibilitati, fie sa suni la matu~i sau la tatal tau dupa fiecare telefon
nocturn, fie sa te duci sa 0 vezi ~i sa faci acellucru la care te
gande~ti de ani de zile."
"Vrei sa spui, sa ma culc cu mama mea?"
Ei bine, chiar la asta nu ma gandisem, dar am mcercat sa
nu ma arM surprins.
"Da, mi-ai spus cat de apropiati sunteti tu ~i cu mama ta.
Din momentulin care parintii till au divortat, tu ~i cu mama
ta ati avut 0 relatie neobi~nuit de intima, dupa cum te-ai ex-
312
De la mama la iubita
James a inceput terapia pentru ca se temea ca-~iva pierde
prietena (ca urmare a repulsiei ~i abandonului acesteia) ~i
mama (caurmare a sinuciderii)~iva ajunge sa traiascade unul
singur. Una dintre problemele lui era ca incercase sa se separe de mama lui prin intermediul unui comportament compulsiv.Travestirea~i,mult mai important, faptul ca acest comportament era tinut in secret reprezentau mica oaza a lui James
in care acesta se simtea el insu~i ~ipe care 0 delimitase inca
din copili'irie pentru a se feri sa fie complet absorbit de 0
mama exagerat de posesiva. EI nu reu~ise sa-~idezvolte niciodata 0 identitate proprie, 0 personalitate autentica, sa fie el
insu~i, unie ~i diferit de mama lui.
Cand James era mic, nu avea voie sa-~i aleaga singur jucariile, hainele, prietenii ~inici macar mancarurile favorite.
Mama lui facea totul in locul sau, bineinteles, in numele
dragostei ce i-o purta. James a pus nevoia mamei lui de a
simti ca cineva are nevoie de ea mai presus de nevoia lui
313
de autonomie, de libertate dealegere, de spatiu ~i de intimitate. Rareori avea ocazia sa-~i sustina punctul de vedere,
motiv pentru care vocea lui nu s-a dezvoltat. Nu avea un
taUisau ni~te rude carora sa se planga sau cu care sa se inteleaga tara ~tirea mamei lui. Travestirea il proteja de asemenea de temerile sale incestuoase, deoarece mama lui nu
ar fi niciodata interesata sexual de cineva care poarta haine de femeie.
Fara 0 voce clara sau 0 identitate proprie, James a avut,
a~a cum era de a~teptat, dificultati serioase dupa ce prietena
lui s-a mutat la el. Pasivitatea sa, dependenta ~i teama de a
fi abandonat, precum ~i incapacitatea de a-~i controla emotiile, frica de intruziune ~iposesivitate care I-au terorizat de-a
lungul copilariei sale au reaparut 0 data cu Jennie. EI a inceput sa se abandoneze lui Jennie, exact a~a cum facuse cu
mama lui. Daca credeti ca acestea sunt simple speculatii din
partea mea, atunci poate ar trebui sa aduc ni~te dovezi mult
mai clare in sprijinul acestei ipoteze: James a incetat sa se mai
travesteasd imediat ce s-a mutat din casa mamei lui dar a
reinceput sa fad acest lucru la 0 luna dupa ce Jennie a venit
sa locuiasca cu el.
Acum, ca reu~isemsa punem capat telefoanelor mamei lui,
urmatorul pas era sa lucram la relatia lui cu Jennie. Intr-o zi
I-am intrebat ce il deranjeaza cel mai mult la prietena lui.
"Furia ei ma sperie", a marturisit ru~inat James. "Jennie se
infurie dlnd nu facceea ce vrea ea. Daca eu vreau pe~tecu paine alba, iar ea crede di painea integrala este mai sanatoasa,
trebuie sa mananc paine.integrala chiar dad mi se face rau."
"Ce s-ar intampla daca te-ai incapatana sa mananci paine
alba?"
"Jenniear deveni pisaloaga."
);;i ce e atat de groaznic in asta?"
"Totul.In primul rand, nu-mi plac confruntarile. In al doilea rand, cand Jennie se enerveaza, nu-i trece a~a u~or,iar asta
ma face sa sufar ~iin cele din urma sunt nevoit sa fac ce vrea
ea. In plus, mi-e teama ca daca sta prea mult suparata 0 sa ma
paraseasca."
315
Mireasa si
, mire
James m-a intrebat dad ar putea sa 0 adudi pe Jennie la
una din ~edinte, pentru ca certurile lor se inrautatisera ~iii era
teama ca in curand 11va parasi. Am acceptat imediat, nerabdator sa lucrez cu amandoi, fie ~i numai pentru 0 singura ~edinta.
Cand Jennie a venit la birou, am constatat, fara surprindere,
ca era mult mai calda?i mai prietenoasa decat spusese James.
Am invitat-o sa imi spuna versiunea ei cu privire la relatia cu James ?i care credea ea ca este cea mai mare problema a lor.
"El este prea pasiv", aspus Jennie. "Cedeaza prea u~or ~i
nu-mi spune ce vrea. Uneori imi propun sa a?tept sa aiba el
initiativa. $i apoi a~tept ~i a~tept, pana nu mai pot, iar in cele
din urma, disperata, 1i sugerez eu ce sa faca."
"Ma surprinde foarte mult sa aud asta", am spus eu, hotarandu-ma sa fiu foarte direct pentru ca nu aveam prea mult
timp la dispozitie. ,,James imi spune ca de cele mai multe ori
te porti autoritar ~i ca intotdeauna trebuie sa fadi a~a cum spui
tu. El mai spune ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei faci crize
de isterie."
,,$tiu", a spus ea zambind. ,,$i mie imi spune acela?i lucru.
Dar nu sunt autoritara. De obicei, a?tept pana cand James se
decide sa vina cu 0 idee. Cand nu face acest lucru ma simt
frustrata. Iar cand nu pot sa mai a?tept, vin eu cu 0 propunere pentru di mi-e teama ca daca-l mai a?tept 0 sa ajungem sa
nu faeem nimic. Reactionez mai mult din disperare deceit din
alte motive. Nici nu va inchipuiti d'tti bani cheltuim pe bileteIe de avion, pentru di atunci cand in sfar?it el se hotara9te ce
vrea, biletele sunt de doua ori mai scumpe deceit ar fi fost daca
Ie-am fi cumparat cu doua sau trei luni mai devreme."
"Dar ce parere ai despre furia ta?" a intervenit James. Eram
mandru vazandu-l cum incearca sa-9i sustina punctul de vedere.
Jennie s-a intors ditre el pentru a-linfrunta.
"Dadi sunt furioasa uneori este din cauza a ceea ce fad tu
cand e?ti suparat pe mine. In loc sa-mi spui ea e9ti nervos sau
316
317
- In plus, a mentionat Bergman, am simtit multa simpatie fata de pasivitatea acestui individ. La randul meu am fost
un tip foarte pasiv ~i am avut, de asemenea, 0 mama din cale
afara de autoritara ~i agresiva, motiv pentru care, ani la rand,
nu am reu~it sa am propriile mele opinii. Drept urmare, atunci
cand ma uitam la acest pacient ma vedeam cumva pe mine,
a~a cum eram cu ani in urma. In felul acesta am devenit foarte interesat sa-l invat sa-~i sustina propriile opinii. Eram convins ca lipsa lui de voce era principala cauza a neputintei de
a se impune.
De asemenea, Bergman a fost interesat sa lucreze cu acest
pacient pentru ca nu mai lucrase niciodata cu travestiti.
- Am preferat sa abordez comportamentullui
intr-un
mod integrativ, evitiind sa-l iau drept 0 tulburare de identitate, caz in care s-ar fi dovedit foarte greu de tratat.
Ceea ce vrea sa spuna Bergman este ca in loc sa-l considere pe pacientul sau drept un pervers sexual, un individ cu tulburari de identitate sexuala, el a preferat sa conceapa aceasta
problema drept 0 functie a relatiilor lui cu mama ~i cu prietena lui. Bergman ~i-a dat seama ca lucrurile stau astfel, in momentul in care a aflat ca James a inceput sa se travesteasca din
nou dupa ce prietena lui s-a mutat cu el.
De asemenea, Bergman sustine di el nu i-a recomandat cu
adevarat pacientului sau sa aiba 0 relatie incestuoasa cu mama
lui, chiar daca in acel moment parea cea mai eficienta strategie de care dispunea. De fapt, la momentul acela el ~i-a dat
seama ca nu putea sa-l convinga pe James sa-i urmeze sfatul
terapeutic 9i sa-i sune pe tatal ~ipe matu9ile lui sa Ie ceara ajutorul. Astfel a fost nevoit sa gaseasca 0 metoda de a-I provoca pe acesta sa treaca la fapte.
- Consider ca sunt un terapeut atent ~i responsabil, a spus
Bergman. Acest caz a fost insa de 0 asemenea factura incat am
fost nevoit sa concep 0 strategie mai neobi9nuita.
Facand aluzie la cartea sa, Pescuind baracuda, Bergman a explicat ca din cauza ca acest pacient nu era dispus sa actioneze intr-un mod care ar fi calmat problemele din familia sa, a
fost nevoie de 0 interventie pe masura drarnatismului situ a-
CAPITOLUL DouAzECI
~I TREI
David Scharff
Revenind u-si
,
din amintirile regasite
!.D
320
321
get awn ~i la Universitatea pentru Serviciile de Siiniitate ~i cercetiitor la Institutul de Psihanalizii din Washington D.C.
clienti care sa-l invete mai multe lucruri despre cum se face
terapia ~i despre ce anume face ca terapia sa reu~easca.
*
*
322
Medinl familial
Velia provenea dintr-o familie disfunctionala in care parintii aveau un limbaj agresiv iar copiii practicau un fel de
harjoneala sexuala. Ea nu a avut retineri sa povesteasca despre atmosfera traumatizanta in care crescuse ?i despre dificultatile ?i suferintele pe care Ie avusese de mfruntat din partea unor parinti atilt de imprevizibili, neglijenti ?i abuzivi.
Cand i-a venit randul, Lars a declarat ca nu-?i aduce aminte de nimic din copilaria lui.
- Totul s-a intamplat cu multi ani in urma, a spus el dand
din umeri pentru a arata ca nu-i pasa.
Oricat de mult a incercat Scharff sa-l preseze, Lars sustinea
ca totul era ill ceata. Fara illdoiala ca acesta era un subiect despre care nu putea sau nu voia sa vorbeasca.
- Poveste?te-mi des pre parintii tai, I-a mtrebat Scharff.
- S-au descurcat destul de bine, presupun.
- A?adar, nici 0 problema?
- Ei... Lars ezita, gi'mdindu-se daca sa continue sau nu.
Apoi, pe un ton foarte degajat, el a spus: Odata, tatal meu a
fost arestat.
- Cati ani aveai dlnd s-a mtamplat asta?
- Eram la liceu. Aveam ?aptesprezece ani. Mi-am adus
aminte de asta pentru ca atunci tocmai incepusem ultimul an
de liceu.
- $i pentru ce a fost ares tat tatal tau?
- Acosta barbati.
- Acosta barbati? Stai putin. Scharff credea ca vorbeau despre tatal lui nu despre mama. Sau poate ca el se referea 1a un
alt fel de infractiune.
323
324
mic, Tiffany, era 0 fetita de trei ani, absolut adorabila, ilnbracata cu 0 rochita roz, pentru ocazie.
In scurt timp, Scharff a constatat ca Sven avea probabil tulburari de hiperactivitate ~i deficit de atentie (AOHO - THOA).
Baiatul nu putea sa stea intr-un loc mai mult de dHeva minute. El i~i intrerupea m permanenta fratii - pe Tiffany, care construia lini~tita un joc lego ~i pe Eric, care se juca cu luptatorii
lui, impartindu-i in tabere adverse, cei buni ~i cei rai, ~i avfu1d
bineinteles grija sa ca~tige cei buni.
Scharff a aflat de asemenea de la parintii lui Sven ca, pe
langa problemele legate de atentie, acesta facea pe el noaptea
iar uneori ei erau nevoiti sa-i schimbe pantalonii ~i in timpul
zilei.
In vreme ce copiii erau ocupati cu jucariile lor favorite, parintii au continuat sa vorbeasca despre problemele lor.
- Ceea ce ne ingrijoreaza cel mai mult este relatia noastra
conjugala, a conchis Velia, alegandu-~i cuvintele cu grija pentru ca erau de fata copiii. Uneori, cand James se arata interesat, imi ies pur ~i simplu din minti ~isimt nevoia sa 0 fac imediat.
- Oar copiii nu vad? a intrebat Scharff. Ce inteleg ei din
asta?
- Ei vad doar ca ne ducem in dormitor ~i ca ie~im apoi ca
furtuna, certandu-ne ingrozitor.
Tiffany ~i Sven se jucau impreuna in mijlocul camerei.
lmediat ce Velia a pomenit de furia la care dadea na~tere relatia lor sexuala, Tiffany s-a uitat la 0 ma~ina de pompieri
de jucarie pe care a inceput sa 0 plimbe in directia unei mici
cladiri in forma de tunel pe care 0 construise din piese de
lego, introducand-o
in ea ?i scotand-o de mai multe ori.
Scharff a fost uimit de cat de mult se asemana aceasta mi~care cu actul sexual. El s-a uitat la camera video care inregistra ~edinta, rugandu-se sa fi filmat aceasta imagine impresionanta. Nu mai vazuse pana atunci 0 reprezentare simbolica atat de dramatica a felului in care jocul unui copil reproduce povestea parintilor. lar aceasta fetita nu avea decM
trei ani ?i jumatate!
325
Scharff a aratat catre ma?ina pe care Tiffany 0 mi?ca cu nepasare de-a lungul tunelului daramfu1du-l in cele din urma ?i
a intrebat-o pe Velia:
- A?a arata lucrurile pentru tine? E ca ~i cum te-ar sfa.?ia?
- Exact! a ras ea.
Lars a ras ?i ella randullui. Copiii s-au oprit pentru un
moment apoi au mceput sa initieze jocuri noi. Sven s-a apucat sa construiasca blocuri pe care le darama apoi, impra~tiind piesele ~i ma~inile pe tot covorul. Eric s-a a?ezat la 0 mas a
~i a inceput sa deseneze 0 scena dintr-un razboi intergalactic.
El i-a explicat lui Scharff ca luptatorii rai atacau nava mamei
lui.
- Or s-o distruga? a intrebat Scharff.
- Nu ~tiu deocamdata, a raspuns Eric desenand m continuare.
Oar cel mai puternic a reactionat micuta Tiffany. In momentul in care mama ei a inceput sa rada de observatia pe
care 0 facuse Scharff, Tiffany a luat din jucariile oferite de
Scharff cea mai mare papu~a-bebelu? pe care a pus-o peste
cea mai mica, aceasta intamplandu-se sa fie un tata de jucarie. Arata de parca 0 fata uria~a i?i turtea tatal intinzandu-se
peste el.
Scharff s-a uitat la Lars care statea necajit cu capul in maini
ca ?i cum acest lucru i s-ar fi intamplat lui, ca ?i cum el ar fi
fost cel care era turtit. In felul acesta, Lars ?i Velia au putut sa
faca imediat legatura. Ei au facut haz de felul in care joaca copiilor lor reproducea problemele lor.
Catre sfar?itul acelei ?edinte, Velia ~i Lars vorbeau despre
cele mai frecvente certuri ale lor. Ei au fost intrerupti de Sven,
care a inceput sa faca galagie ~i sa alerge de la un capat la altul al camerei lovind scaunele in drumullui. Era fara indoiala foarte agitat, in ciuda faptului ca parintii lui erau calmi ?i
vorbeau despre certurile lor intr-o maniera foarte civilizata.
Scharff a fost din nou ~ocat de cat de bine parea sa fie conectat baiatulla problemele parintilor ~i de felul in care acesta
incepuse sa Ie reproduca simbolic de parca ar fi fost menite
pentru a?a ceva.
326
Privind Inapoi
Scharff a prescris un tratament experimental cu Ritalin,
care initial a parut sa-l ajute pe Sven, baietelul hiperactiv, sa-~i
controleze intr-o oarecare masura comportamentul impulsiv,
dar chiar ~i dupa ce a fost dat in grija unui coleg specializat in
terapia copiilor, Sven nu a reacjionat bine la psihoterapia individuala. Intr-un fel, el repeta experienta tatalui lui, care nici
el nu parea sa raspunda la terapie. In cea mai mare parte a
timpului, Lars ramanea pasiv ~i fara grai, lasand-o pe sojia lui
sa vorbeasca pentru amandoi. EI nu parea sa caute sa faca probleme, din contra, i~i dadea toata silinja sa coopereze - dar
se pare ca era pur ~i simplu incapabil sa exprime in cuvinte
ceea ce gandea sau simtea. Probabil ca avea 0 deficienta in ce
prive~te capacitatea de intelegere.
Spre deosebire de sojul ei, Velia, care avea probleme mai
grave decat toti ceilalti membri ai familiei, raspundea cel mai
bine la terapie. In trecut ea avusese probleme de sanatate mentala care pareau sa fi aparut pe fondul unar tulburari de personalitate contradictorii - ea pendula intre 0 atitudine cooperanta, protectoare ~i una manipulatoare ~i autodistructiva.
De~i cel mai adesea parea vesela ~i glumeata, in realitate ea
ascundea foarte multa furie ~i vulnerabilitate. Velia incepuse
sa faca tratament cu un alt psihiatru care lucra cu ea individual in psihoterapie intensiva. In cursul acestei terapii, a fost
nevoie sa fie internata de doua ori pentru perioade scurte de
timp din cauza depresiei ~i a unor episoade disociative severe - momente in care ea pierdea contactul cu realitatea ~i se
retragea in sine incercand sa se protejeze in felul acesta.
Un an mai tarziu familia a venit din nou la Scharff pentru
o consultatie. De data aceasta, Scharff a stabilit ca ~edintele sa
aiba loc de doua ori pe saptamana, 0 data cu toti membrii,
pentru terapie de familie, ~i 0 data doar cu cei doi soti pentru
terapie sexuala. Relatia intima a cuplului nu se imbunatatise
de~i terapia individuala trezise in Velia dorintele sexuale. Tiffany avea acum aproape cinci ani, era la fel de adorabila ca la
prima ~edinta, numai ca de data aceasta purta 0 rochita care
327
328
Amintiri regasite
Progresul cu cei doi soti era foarte, foarte lent. Ei au mceput sa fadi eforturi serioase pentru a-i"irezolva problemele sexu ale; m cele din urma Lars a llwatat sa-i"i amane orgasmul,
iar Veliei a inceput sa-i placa sa faca sex. Ei au continuat de
asemenea sa exploreze mai m amanunt trecutul familiilor lor,
dlutand indicii pentru a-i"iexplica 0 parte din problemele lor
curente.
- Am vorbit cu sora mea saptamana aceasta, a relatat Velia la una din i"edinte, i"imi-a spus ca tatal nostru ne batea tot
timpul. E ciudat, pentru ca nu mi-a venit m minte niciodata
lucrul asta, dar sunt sigura ca ai"aa fost, iar acum am mceput
sa-mi reamintesc unele aspecte legate de asta.
- Este 0 descoperire foarte importanta, a observat Scharff.
Ai vorbit cu Lars despre asta m cursul saptamanii?
In timp ce mtreba acest lucru, el s-a uitat la Lars.
- Da, a raspuns el. $i m timp ce imi povestea despre lucrurile astea, dintr-o data, mi-am adus i"ieu aminte de ceva.
- Despre ce este yorba? I-a intrebat Scharff cu blandete.
Nu voia sa-l intimideze pentru ca. Lars avea mtotdeauna
dificultati sa vorbeasca. despre trecutullui.
Lars a mceput sa-i"i ridice mainile ca.tre fata, fiind pe punctul de a lua din nou acea infatii"are chinuita, turtita.
329
- Imi aduc aminte ca odata l~am mtrebat pe tatal meu despre sex, cum se face i"i,ma rog, tot ce tine de asta.
Scharff a ai"teptat, sperand ca. Lars 0 sa continue far a a fi
nevoie sa fie impins de la spate.
- Atunci tatal meu mi-a spus: Bine, iti arat. $i i"i-abagat
penisul m anusul meu, a spus Lars, uitandu-se in jos pentru a
evita privirile sotiei sau ale terapeutului. Apoi a adaugat: Cred
ca. s-a mtamplat de doua ori. Dupa care a tacut brusc.
- S-ar parea ca.vrei sa mai spui ceva m legatura cu asta,
a spus Scharff sperand sa-l faca sa continue. Raspunsullui
Lars a fost i"imai i"0cant.
- Cred ca dupa aceea a facut-o i"icu fratele meu. Apoi a
tacut pentru un moment dupa care a spus: $tiu ca.a facut-o i"i
cu fratele meu.
Asta era tot ce a putut sa-i"i aduca aminte Lars sau cel putin tot ce avea sa spuna despre acea mtamplare. El i"i-adat seama ca.,la urma urmei, parintii lui nu au fost ai"a de fericiti impreuna i"ica. tatallui fusese probabil toata viata homosexual.
E1era dispus sa recunoasca acest lucru despre tatallui i"ichiar
abuzul sexual, dar cu to ate acestea mca mai dorea sa aiba 0
oarecare legatura cu el. Tatallui rupsese relatiile cu el i"icu familia lui, iar acest lucru parea sa-l afecteze m acel moment mai
mult decat orice.
Intuitie
si observatie
"
,
Aceste dezvaluiri s-au dovedit 0 oportunitate
pentru
munca pe care cei trei 0 face au impreuna. Velia i"iLars au
reui"it sa discute despre unele dintre vechile lor probleme,
personale sau comune. Deoarece amandoi fusesera abuzati
in copilarie, era important ca atentia lor sa se concentreze
asupra a ceea ce li se intampla propriilor lor copii. Era vorba nu numai de problemele lui Sven (care incepuse sa faca.
progrese), ci i"ide comportamentul sexualizat allui Tiffany.
Acesta era de fapt cel mai negru c0i"mar allor care, din pacate, incepuse sa se adevereasca. Ultimullucru
pe care i"i-l
330
doreau era ca propriii lor copii sa treaca prin ceea ce trecusera ei.
Lars parea ca vede foarte clar ceea ce se inHimpla cu ceilalti din familia lui, dar nu reu~ea in nici un chip sa dezvolte
o intelegere profunda a propriilor lui probleme. Pentru Scharff
acest lucru e echivalent cu a fi capabil mai degraba de 0 observatie exterioara decat de una interioara. Mai precis, unii oameni nu pot sa vada lucrurile a~a cum sunt ele in sine, dar Ie
pot intelege atunci cand Ie observa la alti membri ai familiei.
Pentru oameni ca Lars ~i Sven, acesta este unul dintre marile
avantaje ale terapiei de familie.
Chiar ~i cu aceasta deficienta, Lars a incercat din greu sa
ajute la armonizarea relatiilor dintre membrii familiei sale,
precum ~i la asimilarea de catre ei a trecutului lor. Adeseori
el recuno~tea interpretarile gre~ite pe care Ie Hiceau copiii lui
cu privire la diverse evenimente ~i ii ajuta sa se corecteze.
Aceasta a fost 0 parte a procesului care a permis intregii familii sa faca progrese majore, astfel ca Lars s-a simtit mai bine
ca sot ~i ca tata. El ~i sotia lui au reu~it sa aiba relatii intime
satisHicatoare. Eric a de venit mai tenace (iar tipii buni au inceput din nou sa ca~tige); Sven a incetat sa mai faca pe el ~i
aduna mult mai bine la ~coala ~i la joaca; in sfar~it, Tiffany
parea sa nu mai aiba nid 0 legatura cu sexualitatea. Numai
Velia nu reu~ise inca sa fad toate lucrurile care se cereau in
situatia ei. A ramas ca i~i va continua eforturile cu ajutorul terapeutului ei individual.
Dupa doi ani ~i jumatate, venise timpul ca terapia sa ia
sfar~it. Se pare ca Eric, baiatul cel mare, a fost cel care a reu~it sa exprime cel mai bine ceea ce simteau ei toti in acel
moment. El a desenat un monstru fioros dar nostim in acela~i timp pe care i I-a aratat lui Scharff. Acesta I-a intrebat ce
reprezinta.
- Se nume~te tortura terapeutica, a spus Eric zambind.
Dar mai este un desen allui, pe partea cealalta.
El a intors foaia, unde era desenat acela~i monstru cu ochi
uria~i ~i cu lacrimile ~iroindu-i pe obraji.
- De ce este trist? a intrebat Scharff.
331
Urmarea
Opt ani mai tarziu, Velia I-a sunat pe Scharff. L-a intrebat
dad ea ~i familia ei mai pot veni la el inca 0 data doar pentru
a-I pune la curent cu ceea ce se mai intamplase in viata lor de
la ultima ~edinta.
Cand au intrat in birou Scharff a vazut 0 familie complet
schimbata. I-a fost foarte greu sa-~i stapaneasca lacrimile pentru ca aratau atat de diferit, nu numai in ce prive~te infati~area dar ~i in felul in care evoluasera. Eric tocmai fusese acceptat cu bursa la colegiul pe care-l trecuse pe primulloc in lista
de optiuni. Sven nu facuse progrese remarcabile la liceu, dar
se descurca destul de bine ~i parea ca se bucura de viata. Tiffany avea acum paisprezece ani ~i era la fel de adorabila. Era
bucuroasa ca luase calificari maxime la toate disciplinele, cu
o singura exceptie pentru care era dezamagita. Dar, inainte de
toate, Scharff era u~urat sa vada ca ea se schimbase in bine.
De-a lungul anilor, el a continuat sa tina legatura cu aceasta familie. Acum Eric este casatorit, iar Tiffany este logodita.
Ei s-au descurcat foarte bine la colegiu, iar acum i~i demarau
carierele profesionale. Sven, baiatul mijlodu, este in armata ~i
se impaca destul de bine cu disciplina militara care il ajuta
sa-~i organizeze viata. Lars se ocupa cu muzica, un lucru pe
care dorea de foarte mult timp sa-l faca. Velia mai are inca momente de dldere. Ea face in continuare terapie pentru a-~i rezolva problemele legate de vulnerabilitatea ei la disociere
atunci cand se aHa sub stres. Munce~te in continuare ~i este
foarte mandra de familia ei.
332
Aceasta familie I-a invatat foarte multe lucruri despre felul in. care oamenii i~i pot reveni dupa ce multa vreme au avut
parte de 0 viata dezastruoasa, le-a reamintit Scharff. Cazul
acesta ne arata foarte clar ca parintii, in ciuda propriilor lor istorii de familie ~i a limitarilor, pot sa coopereze pentru a-~i ajuta copiii. Aceasta este 0 familie care, chiar ~i acum, dupa optsprezece ani, inca mai crede ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care Ie-au fi:'icutvreodata a fost sa-~i imparta~easca experientele relationale pe care Ie-au simtit prima data in
timpul terapiei ~i sa invete sa se mentina la acest nivel in anii
care au urmat.
Howard Rosenthal
Ataeuri de paniea
provoeate de gratarele eanalelor,
parcurile de distrae~ie
~i partidele de sex eu mini~tri
tau client); Favorite Counseling and Therapy Techniques (Consiliere preferentiala ~i tehnici de terapie); 51 Therapists Share
Their Most Creative Strategies (51 de terapeuti imparta~esc cele
mai creative strategii ale lor); Favorite Counseling and Therapy Homework Assiguments (Consiliere preferentiala ~i terapie
pentru acasa) ~i The Encyclopedia of Counseling (Enciclopedia consilierii). De~i este cunoscut in pri11lul rand pentru 11lanualele sale care ofera exercitii ~i tehnici pentru practicieni, Rosenthal
este specializat ~i in tratarea problemelor legate de stres.
Pe lfmga cartile destinate profesioni~tilor, el a 11laiscris 0 serie
de carti de popularizare cum ar fi: Not with My Life I Don't: Pre-
334
335
337
339
Atacuri de panid.
severa sa aiba drept cauza un eveniment traumatizant din trecut. Partea cea mai grea in cazul de fata era sa descopere pat-
Intr-un caz de genul celui despre amintirile pe care le-a recapatat intr-un mod ciudat, Rosenthallucra cu 0 graficiana
care suferea de anxietate, acest lucru afectandu-i nu numai
munca dar chiar ~i viata de zi cu zi. Prima data cand ~i-a dat
seama de acest lucru a fost cand a observat ca de fiecare data
cand calca din neatentie peste gratarele de la canale Ie de scurgere fixate in trotuar avea ameteli ~i i se oprea respiratia. Chiar
dad se straduia sa fie vigilenta, erau momente in care era cu
gandul aiurea sau era atenta la altceva ~i fara sa vrea ajungea
din. nou sa calce pe' aceste gratare care se aflau aproape la fiecare colt de strada. In asemenea ocazii ea devenea realmente
neputin.cioasa. Ii era foarte greu sa-~i recapete respiratia. lnima incepea sa i se zbata cu putere in piept, batand atat de tare
ineat ii era frica ca 0 sa explodeze. Se trezea dintr-o data transpirata toata, iar mainile ii tremurau. Uneori ii era atat de rau
incat ajungea sa cada pe strada.
- Ai mai avut ~i in alte ocazii stari de genul acesta? a intrebat-o Rosenthal.
Elincerca sa gaseasca 0 explicatie pentru aceasta reactie extrema. De ce gratarele de canalii provocau asemenea stari?
A reie~it ca, intr-adevar, ea avusese 0 experienta similara nu
cu mult timp in urma. Se afla intr-un parc de distractii local,
plimbandu-se ~ibucurandu-se de ziua respectiva cand, din senin, a fost cuprinsa din nou de acele stari. De data asta a fost
mai rau ca niciodata. Anxietatea a paralizat-o pur ~i simplu,
pana intr-acolo incat nu mai putea sa se mi~te sau sa vorbeasca ~i nici macar sa respire. A crezut ca 0 sa moara. Autoritatile
parcului au trebuit sa cherne 0 ambulanta pentru a 0 reanima.
Dupa ce a fost exclusa posibilitatea unor cauze fizice, a reie~it ca, intr-adevar, ea suferea de un fel de tulburari de panica declan~ate de ace~ti doi stimuli disparati. Era ceva legat de
calcatul peste gratare ~i plimbatulin parcurile de distractii care
declan~a acele atacuri incontrolabile.
La fel ca ~i in propriul sau caz de auto analiza, Rosenthal a
ajuns la concluzia ca era foarte probabil ca aceasta anxietate
tern-ul.
340
341
bane fara perdea. In mod normal acest lucru nu ar fi de ranjat-o cu absolut nimic; de data aceasta insa a infuriat-o peste
masura - exact a?a cum i se intampla ?i lui Rosenthalla vederea u?ii de sticla. Ea I-a criticat in public pe acel prezentator ?i i-a ocarat pe toti cei care au sarit in apararea lui. Ea insa?i a fost foarte surprinsa de reactia ei pentru ca ii pUicea nu
numai sa auda bancuri fara perdea, dar sa spuna ?i ea asemenea bancuri.
Frustrata ?i manioasa, in cele din urma ea s-a repezit afara din sala de conferinte )3is-a retras la ea in camera. In timp
ce se chinuia sa adoarma, a inceput dintr-o data sa fie bantuita de amintiri de mult uitate, de pe vremea cand avea cinci
ani. Tatal ei fusese ministru, profesor ?i un membru respectat
al comunitatii. pe'langa aceste preocupari alese, el se mai indeletnicea )3icu molestarea ei sexuala.
Alte piese ale puzzle-ului incepeau sa se imbine. Cu siguranta ca aversiunea ei fata de relatiile sexuale cu mini?trii ?i
atractia pe care 0 avea pentru ace?tia ca intruchipari ale tatalui sau erau acum u?or de interpretat. Dar cum ramanea cu
restul?
Cand tatal ei a inceput sa 0 pipaie pentru prima data, s-a
intamplat ca un tren sa treaca tocmai in momentul acela. Zgomotul pe care-l facea trenul mergand pe )3inei se parea ca fiind acela)3icu zgomotul facut de pa)3iiei in timp ce trecea peste
gratarul unui canal. De dUe ori auzea acest zgomot ea era in
perieol sa simta teroarea a)3acum se intamplase cand fusese
molestata.
Dar acum Rosenthal se intreba cum se faca legatura cu parcurile de distractii.
Abuzul sexual avusese loc cu zed de ani in urma, pe vremea cand trasurile cu cai mai erau inca la moda. Ea fusese molestata intr-o trasura care arMa exact ca aceea care se afla expusa in parcul de distractii. Speriata )3icu lacrimile ?iroind, dar
cu toate aces tea vrand sa-i faca pe plac tatalui ei, ea a indurat
abuzullui sexual, in timp ce asculta trenul care se afla in departare ?i scartaitul arcurilor ruginite ale trasurii. De cate ori
auzea acest zgomot familiar dar de mult uitat sau vedea un
Confruntarea
Dupa ce )3i-arecapatat amintirile reprimate, femeia a decis
sa se confrunte cu parintii ei care aveau la acea data peste
nouazeci de ani.
- Mama, a spus ea la telefon intr-o zi, nu 0 sa-ti vina sa
crezi. Am fost la un terapeut, )3tii,in legatura cu starile mele.
De ani de zile n-am reu?it sa-mi dau seama de ce ma simt atilt
de ciudat... )3tiitu.
Mama ei a ramas suspect de tacuta, a)3aca ea a continuat.
- Ei bine, mama, cred di am reu)3itsa aflu ce se intampla.
- E yorba de tatal tau, nu-i a?a?
- De cine?
- De tatal tau? Despre asta voiai sa vorbe?ti, nu-i a)3a?
Femeia a ramas )3ocata.Dupa cate se parea, mama ei )3tiuse tot timpul ca sotul ei ii molestase fiica dar a preferat sa nu
spuna nimic. Aceasta este 0 reactie obi~nuita in cazurile de
abuz sexual in familie - parintele nonabuziv ~tie ce se petrece dar decide sa ignore totul.
Femeia a incercat sa se confrunte ~i cu tatal ei, dar el a negat totul. Ellua in deradere acuzatiile )3i,cand acest lucru nu
merge a, spunea ca ea a inventat totul. EI nu a recunoscut niciodata ce a facut ?i acest lucru a dezamagit-o foarte mult. Cu
to ate aces tea ea era impacata cu sine pentru ca eel putin facuse tot posibilul sa discute cu el aceasta problema.
Ca ~i in cazullui Rosenthal, intelegerea intuitiva se dovedise a fi leacul problemei. Lucrul acesta nu se intampla intotdeauna in terapie ~i unii dintre teoreticieni care figureaza in
aceasta carte ar putea sa aiba obiectii majore fata de ideea ca
intelegerea intuitiva este suficienta pentru a produce schimbari de durata. Dar, in ambele cazuri, dezvaluirea sursei amintirilor incon~tiente ~i reprimate le-a permis atat terapeutului
cat ~i pacientului sa lase trecutul in urma lor.
CAPITOLUL DouAzECI
~I CINCI
Jay Haley
Prostituata
de optzeci ~i doi de ani
343
{jay
344
345
346
347
348
349
tal s-a dus sa-l scoata din inchisoare. I-a spus ca mama lui murise chiar in dimineata aceea. Ce trist! Dupa atatia ani el nu a
reu~it sa ajunga sa-~i vada mama ..
Haley a continuat sa urmareasca cazul acestui barbat, in
special dupa ce acesta a aterizat din nou la spitalul AV. Pe dH
de mult ura sa fie institutionalizat, pe aHHii placea sa-~i petreaca timpul cu terapeutullui, singura relatie solida pe care
o avusese in viata. In cele din urma, el a reu~it sa-?i gaseasca
un loc de munca, de~i ii ramasese diagnosticul de schizofrenie cronica. Haley a considerat ca pacientul sau era vindecat
_ caci poate ca arta reprezinta vindecarea: cand cineva reu?e~te sa-?i gaseasca 0 slujba ~i sa traiasca pe propriiIe picioareo Pentru cei de la spitalul de boli mentale, individul acesta
era nebun; Haley a considerat pur ~i simplu ca are de-a face
cu un ~omer.
Toate cazurile pe care ni le-a povestit Haley - despre prostituata de optzeei ~i doi de ani, despre cuplul isteric, des pre
omul de pe Marte - au fost pentru el tot atatea lectii despre
varietatea comportamentului uman ?i despre acomodarile necesare pentru a reu~i sa-i ajuti pe oameni sa-~i imbunatateasca viata. Ca urmare a acestor experiente, el a putut sa dezvolte interventii strategice - cum ar fi reformularea, care presupune redefinirea problemelor curente in a~a fel mcat ele pot
sa fie rezolvate mai u?or. La urma urmei, ce poti sa faei pentru eineva care pretinde ca vine de pe Marte? Haley a incetat
sa-?i mai considere pacientii nebuni, deranjati sau in orice alt
fel in afara de acela ca incercau sa comunice intr-un mod metaforic original. Intr-o carte despre cazuri neobi?nuite, cu siguranta Haley se remarca drept unul dintre cei mai neobi?nuiti terapeuti.
CAPITOLUL DouAzECI
~I ~ASE
Stephen Lan/don
Salvat de 0 stafie
Magic (Magia practica); The Answer Within (Raspunsul dinlauntru); Enchantment and Intervention in Familly Therapy
(Magie ~i interventie in terapia de familie) ~i Tales of Enchantment(Pove9ti despre magie).
Steve locuie~te 'in Phoenix, Arizona, unde lucreaza ca terapeut,
instructor ~i consultant organizational.
*
*
- Un caz? a exclamat Lankton la inceputul discutiei. Trebuie sa aleg numai un caz? Oar am avut atatia pacienti interesanti! Cum 0 sa reu~esc sa aleg doar unul?
---------
351
-----------------------
"A~adar, care este problema?" a mtrebat-o Lankton pe femeie imediat ce aceasta a luat loc pe un scaun in biroullui.
"Am 0 pulsatie foarte dureroasa la incheietura mainii
stangi pe care 0 suport foarte greu. Nimeni nu a putut sa faca
ceva in privinta asta."
"Ai consultat un medic?" a spus Lankton, intrebandu-se
de ce fusese trimisa la el femeia aceasta.
"Da, binemteles, am consultat 0 multime de doctori, dar
nici unul dintre ei nu a putut sa ma ajute. $i pulsatia aceasta
doare atat de mult ca abia 0 mai suport."
"Pulsatia?"
"Da, e ca 0 pulsatie de durere pe toata partea stanga."
"Da, suna ingrozitor, dar nu sunt sigur ca inteleg la ce te
referi cand spui pulsatie."
"Da-mi voie sa-ti spun ceva" a ~optit ea pe un ton conspirativ, lIce nu am mai spus nici unui alt doctor. Dupa felul cum te porti cu mine, sunt sigura ca tu nu 0 sa ma crezi
nebuna."
lICe vrei sa spui?" a intrebat-o curios Lankton.
Ea a ezitat un moment.
,,$tii, e vorba de ni~te pove~ti ciudate."
,,$i tu ai 0 asemenea poveste?"
Ea a incuviintat din cap cu gravitate.
352
353
frigider
Lankton ne-a povestit cazul unei aite femei care era extrem de deprimata ~i care avea tendinte suicidale. Traia singura, izo1ata de restullumii. Cand a venit la el prima data,
era practic muta. PaTUl ii atarna peste fata ca ~i cum ar fi
vrut sa se aseunda in spatele lui. Vorbea foarte rar ~i raspunsuri1e ei erau toate prea scurte. Uneori era greu sa inte1egi
ce spunea, mai ales ea vorbea incet. Au urmat cateva saptamani de terapie in decursul carora Violet, pacienta lui, a facut 0 serie de schimbari importante. Treptat, ea ~i Lankton
au reu~it sa faca progrese la ~edinte. Dar intr-o zi, Violet a
inceput sa se planga de faptul ca 0 deranja cand sun a telefonul - era prea mult zgomot. La un moment dat a murmurat ceva de genul ca telefoanele ar trebui bagate in frigider pentru a nu mai face atata galagie. Pur ~i simp1u ura sa
auda telefonul sunand ~i tot ee voia era sa fie lasata in pace
de cei care 0 sunau.
"E ciudat", i-a spus Lankton.
"Ce? Sa-mi pun telefonul in frigider?"
"Nu", a raspuns el. "Nu ma gandeam ehiar la asta. Oar
mi-am amintit ea este a doua oara in ultimele doua saptamani
cand spui ceva neobi~nuit despre frigidere. Care sa fieexplieatia?"
Femeia a dat din umeri. Oar ceva era declan~at de catre
imaginea frigiderului. In cele din urma ea nu a reu~it sa readuca acea amintire, a~a ca a decis sa-i intrebe pe eei din familia sa despre acest lucru. Poate ca ei ~tiau ee declan~a acea asociere.
Cand a intrebat-o pe mama ei daca in treeut s-a intamplat
eeva in familia lor care avea legatura eu frigiderele, aceasta a
izbucnit in lacrimi ~i a ie~it din camera. Asta era ehiar ciudat,
s-a gandit ea. Apoi a sunat-o pe sora ei pentru a incerea sa afle
ceva de la ea.
355
"Nu-ti mai aduci aminte?" a spus sora ei. "Cand aveai doi
ani aproape ca era sa mori in frigider. Cand te-am gasit in cele
din urma, erai practic 0 minge de gheata. Mult timp dupa asta
nu ai mai fost in stare nici macar sa vorbe~ti."
In seara cfmd a venit din nou la terapie, ea i-a povestit lui
Lankton ce aflase. El a ajutat-o sa se intoarca in timp pana la
varsta de doi ani. Era aniversarea surorii ei. Se simtea ignorata ~i neglijata, a~a ca s-a dus in garajul vecinilor ~i s-a jucat cu
cutiile de acolo. La un moment dat ea s-a urcat intr-o cutie cu
peretii lucio~i ~i rece pe dinauntru. U~a s-a trantit in urma ei
~i s-a facut intuneric bezna. Dintr-o data ea s-a a~ezat in pozitia pe care 0 avusese atunci, cu genunchii stran~i la piept ~i cu
mainile in jurul gleznelor. La fel ca in ziua aceea, parul i-a cazut peste fata. A devenit complet muta ~i nemi~cata. De data
aceasta ins a, Lankton a incurajat-o sa faca galagie ~i sa tipe in
loc sa a~tepte pur ~i simplu sa fie salvata.
Violet a Fpat ~i a ta~nit de pe scaun ca ~i cum ar fi fost proiectata de un arc. A aterizat pe jos ~i a inceput sa se tarasca pe
podea ca 0 carpa umeda de vase, scotand sunete ciudate. Dar
cel putin facea zgomot in loc sa-~i accepte neputincioasa soarta. Acum era furioasa ~i speriata. ~i - vorbea! Dupa aceea s-a
schimbat complet - nu a mai fost niciodata atat de deprimata, de neajutorata ~i de muta.
- Ce spuneti de acest caz? ne-a intrebat Lankton. VreF mai
multe detalii despre el?
- Foarte interesant, am raspuns noi. Ce altceva mai ai?
354
Sifonierul
,
Lankton primea in mod re&.ulat pacienti recomandati de
psihiatri locali sau de medici. Ii place a sa lucreze cu ace~tia
pentru ca erau foarte motivaF ~i fusesera bine pregatiti de doctorii lor cu privire la ceea ce trebuiau sa se a~tepte.
Peter era un tip la vreo treizeci de ani, imbracat neglijent
dar cur at. Dupa infaF~are parea sa fie muncitor, probabil mecanic sau instalator. Era un tip dintr-o bucata, putin cam scep-
356
"Uita-te atent la acel obied", I-a instruit Lankton. "Urmeaza liniile acelei experiente in timp ce examinezi atent obiectul.
Uita-te atent la inaltimea luL. la intindere ... la adancime ~i la
culorile pe care Ie vezi. Ia aminte la senzatia pe care 0 ai acum
~i pe care nu ai sesizat-o la vremea respectiva ... la relaxarea ~i
la placerea pe care Ie simti. Lasa-ti mintea sa recheme lucrurile la care te gandeai atunci ~i orice sunet pe care l-ai auzit."
Aceasta introducere in starea de transa s-a transformat intr-o ~edinta pentru controlul durerii care a durat doucheci de
minute. Lankton a incercat sa-l ajute pe Peter sa-~i reimprospEiteze memoria astfel ca mai tarziu sa poata reu~i sa intre din
nou in transa. Apoi, Lankton i-a oferit lui Peter sugestii pentru a-I ajuta sa inlocuiasca senzatiile de durere cu mijloacele
de a se disocia pe sine de senzatiile acelea neplacute.
Dupa ce Peter s-a trezit din transa, Lankton a trecut la 0
evaluare a impactului pe care aceasta procedura I-a avut asupra pacientului sau. Inainte de a trece la tehnici mai profunde, era important ca Lankton sa aprecieze masura in care hipnoza a functionat.
Peter a deschis ochii ~i s-a uitat in jur.
"E uluitor", a spus el, cu 0 expresie foarte buimaca.
lICe anume?"
"Ciudat. Nu mai simt nici un fel de durere. Pur ~i simplu
a disparut! 0, a mers. Sunt foarte surprins."
,,$i eu", a recunoscut Lankton. "De obicei, oamenii nu raspund atM de repede la hipnoza. Trebuie ca lucrul asupra caruia te-ai concentrat sa fi fost de-a dreptul memorabil ~i, cu siguranta, a avut un impact considerabil asupra ta."
"Da, a~a a fost."
Lankton era foarte curios sa afle despre ce fusese yorba,
dar pentru ca Peter nu parea dispus sa ofere vreo explicatie,
s-a gandit ca poate ar fi mai bine sa 0 lase balta. Lankton voia,
pe de 0 parte, sa afle daca imagine a selectata de Peter era potrivita pentru ceea ce urmareau ei (de~i era greu sa argumentezi in situatia in care experienta parea sa fi avut succes), dar
era ~i curios sa vada ce anume mersese atat de bine.
"Peter, crezi ca ai putea sa-mi spui ~i mie la ce te gandeai?"
357
"La un ~ifonier."
"Un ~ifonier? Vrei sa spui un dulap pentru haine, unde se
tin puloverele ~i ~osetele?"
"Da. Aveam unul in camera mea cand eram copil."
De-a lungul anilor, Lankton auzise de la pacientli sai 0 multime de lucruri pe care ei Ie selectasera in vederea hipnozei,
dar cu siguranta ca alegerea pe care 0 facuse Peter era cea mai
neobi~nuita dintre ele.
,,$ifonierul acesta de care vorbe~ti avea ceva special?" I-a
intrebat el pe pacientul sau. "Trebuie sa fi fost foarte frumos."
"Nu, era chiar un ~ifonier obi~nuit. Din lernn. Cu sertare.
Nimic deosebit."
Hotarandu-se sa fie muIt mai direct cu acest individ atat
de realist, Lankton I-a indernnat pe Peter sa-i explice de ce i~i
ale sese acest ~ifonier obi~nuit pentru relaxare.
"Ei", a spus el pe un ton nehotarat, care indica ca nu era
deloc dispus sa vorbeasca despre asta. "Tine de un lucru care
mi s-a intamplat in copilarie. Totul a fost atat de ciudat."
Intrusul
Neputand sa-~i stapaneasca curiozitatea, Steve i-a cerut lui
Peter sa-i povesteasca despre aceasta intamplare.
"Aveam opt ani ~i ma aflam in dormitorul meu. ParinFi
mei dormeau intr-o camera situata in parte a cealaIta a holului. Casa in care locuiam era cam darapanata. Tavanele ~i peretii aveau 0 tencuiala groasa, de cativa centimetri. Camera
mea era separata de hol printr-o u~a foarte grea. Am inchis
u~a, mi-am imbracat pijamaua ~i m-am bagat in pat."
Ajuns aici, Peter s-a oprit ne~tiind daca sa continue sau nu.
"Asta e tot?" a intrebat Lankton nevrand sa-l preseze dar
foarte curios sa afle ce se intamplase mai departe.
Peter a scuturat din cap.
"A~adar, eram in pat ~i abia inchisesem ochii cand am auzit ceva."
"Ai auzit ceva?"
358
359
Inginerul
Tatallui Peter a dat buzna in camera intrebandu-se ce naiba se petrecea acolo.
"Tata, tata", a sci'incit Peter. "A fost un om in camera mea.
Pe cuvant. Statea chiar acolo", a spus Peter aratand catre capatul patului.
"Cum adica a fost un individ in camera ta?"
Tatallui Peter a inceput sa se uite in jur incercand sa vada
daca cineva ar putea fi acolo. EI a observat ca fereastra era inchisa, la fel ~i u~a de la debara.
"Tata, pe cuvant, a fost un barbat aici. Era chiar acolo."
"Cum arata?" a intrebat el, ne~tiind ce altceva sa spuna.
"Arata ca cineva care lucreaza la diile ferate. Avea 0 salopeta cum poarta cei care conduc trenul. Avea barba ~i 0 palarie in dungi. $i mai avea ceva pe haine - un fel de unsoare
sau funingine."
"Vrei sa spui ca un inginer de la caile ferate?"
"Da, da!", a exc1amat Peter bucuros ca tatallui parea sa in~eleaga. ,,$i avea 0 lanterna."
"Uite ce e, dragule", a incercat tatallui sa-Ilini~teasca,
"probabil ca ai visat urat. Du-te inapoi in pat."
"Nu, tata, asculta-ma! I~i spun, chiar ca a fost un individ
aici."
Fotografie de amilie
"Asta nu e tot, nu-i a~a?" I-a illtrebat Lankton nerabdatOl:
Desigur, acum el in~elegea foarte bine cum a ajuns Peter sa se
ata~eze de ~ifonier care a devenit pentru el 0 imagine a siguran~ei. Dar din nou Peter avea retineri sa continue.
"Nu", a recunoscut Peter. "Ar mai fi ceva."
"Doamne, Peter, asta este ca in pove~ti1e cu fantome. Bunicul a fost separat de tatal tau de 0 moarte prematura cand
tatal era de varsta ta. E ca ?i cum spiritullui nu ar putea sa se
odihneasca pana cand el nu-?i va fi faeut oarecum datoria, veghind ea lucrurile sa mearga bine in lume. El s-a intors exact
cand erai de varsta tatalui tau ea sa te salveze de la 0 moarte
sigura. E cutremurator, Peter!"
Peter s-a uitat un moment la Lankton cu 0 mina foarte serioasa ?i i-a spus:
"Nu cred in pove~tile cu fantome!"
"Nu crezi in pove?tile cu fantome?"
Peter a seuturat din cap.
"La naiba", a spus Lankton, "nici eu nu cred in a?a ceva.
Dar nici nu am trecut vreodata prin ce ai trecut tu."
Lankton a considerat ea sarcina lui nu era sa-l faea pe Peter
sa renunte la convingerile lui, dar era uluit de ce putuse sa spuna. El traise 0 poveste cu fan tome iar acum sustinea ca nu crede in asemenea lucruri! Era de-a dreptul uluitor ca 0 asemenea
experienta nu reu?ise sa-i zdruncine din temelii sistemul sau
de credinte. Chiar ?i astazi, povestea asta inca ii da fiori.
Peter s-a declarat multumit de tratament. EI a spus ea durerea ii disparuse eomplet. El nu s-a mai intors niciodata, iar
Lankton nu a reu?it sa afle ce s-a mai intamplat cu el.
Povesti
,
Cll
fantome
CAPITOLVL DouAzECl
, ,
51 5APTE
James F. T. Bugental
la zi a angajamentului
psihoterapeutic). In cartile sale Bugental se distinge prin modul original in care ii in vita pe clienti, pe studenti ca pi pe cititori sa-pi exploreze cele mai profunde experiente
subiective.
Bugental este profesor emerit la Institutul
Medicala Stanford.
EI va ramane
intotdeauna un negru
{j
Saybrook pi la $coala
*
*
Michael Mahoney
uman),
a continuat eforturile sale de a sintetiza idei provenite dintr-o mrietate de discipline intr-lln cadru coerent.
Mai recent, Mahoney ~i-a indreptat atenfia asupra terapiei
constructiviste,
efortllrile sale din acest domeniu cul11linand cu
scrierea unor carfi foarte influente, cum ar fi: Cognitive and
Constructive
Psychotherapies
(Psihoterapii
cognitive ?i
constructiviste) ~i Constructivism in Psychotherapy (Constructivism in psihoterapie). In cadrul acestei abordari, Mahoney ~i cafiva dintre colegii siii au dezvoltat a teorie care ii ajllta pe oameni sa dea un sens experienfelor lor intr-un mod creator, folosind metafore, reflecfia cognitiva ~i 0 relafie de cola borare stransa.
Mahoney este profesor de psihologie la Universitatea din TexasuI de Nord, Denton, ~i profesor adjunct emerit la Facultatea Saybrook ~i Centrul de Cercetare din San Francisco.
De~i a fost bine pregatit in perioada in care ~i-a facut practica de intern ?i in primii ani de lucru sub supervizare, Mahoney a fost pus in dificultate de complex ita tea unor cazuri pe
care le-a avut. In acea perioada ellucra in domeniul terapiei
comportamentului. Unii dintre pacientii sai pur ?i simplu nu
se comportau a?a cum prevedea teoria pe care el 0 studiase.
De exemplu, dl.nd Adam a venit pentru prima data la Mahoney, el se afla deja la capatul a douazeci ?i doi de ani de terapie efectuata de nu mai putin de ~apte terapeuti. eu ocazia
ultimei sale internari in spital, doctorii de acolo i-au spus di
probabil singura lui speranta este cineva ca Mahoney, care,
spre deosebire de terapeutii pe care ii avusese pana atunci, ar
putea sa abordeze lucrurile intr-un mod diferit. Nici acum Mahoney nu e sigur ce a vrut sa spuna individul cu asta. In orice caz nu este cel mai bun lucru pe care sa-l spui cuiva care
are deja frustrari in profesia sa.
Telefonul
- Unde spui ca lucrezi acum? I-a intrebat Adam pe Mahoney la prima lor convorbire telefonica.
Mahoney i-a explicat ca se afla la 0 distan~a de aproape trei
ore de mers cu ma?ina de locuin~a lui Adam. In timpul acestei convorbiri, el a aflat de asemenea ca noullui client avea
probleme foarte variate, mergand de la depresiecronica, anxietate acuta, tulburari obsesionale-compulsive pana la probleme legate de alimentatie. Mahoney a fost intrigat cand a
auzit de aceasta ultima dificultate. Bulimia ?i anorexia sunt
boli care se intalnesc destul de frecvent la tinerele femei, dar
la barbati sunt rare. De fapt, la acea vreme nu se ?tia de vreun
asemenea caz.
- Ei, a raspuns Mahoney, se pare ca ai foarte mult de furca. $i, de asemenea, ai mult de mers pana aici.
370
- Asta nu e 0 problema, a spus Adam. Am trecut prin atatea in ultima vreme indH ma gandesc ca s-ar putea sa-mi faca
bine sa conduc. A~adar, doctore, accepti sa fiu pacientul tau
sau nu?
- Uite ce-ti propun: Vino pana aici pentru 0 consultatie ~i
apoi am sa vad daca te pot recomanda unui doctor care este
mai potrivit pentru problemele tale.
Dupa ce a inchis telefonul, Mahoney s-a simtit multumit
de gestul sau caritabil. 0 sa-l vada pe Adam, 0 sa-i faca 0 evaluare ~i apoi, in functie de ceea ce descopera, 0 sa poata sa-i
faca cea mai buna recomandare.
Criticul
Saptamana urmatoare, Adam a venit la ora la care avea
programare. A pa~it in birou, ignorandu-l pe Mahoney care
statea la u~a, ~i-a aruncat cheile pe birou iar apoi s-a prabu~it
pe eel mai apropiat scaun - care s-a intamplat sa fie scaunul
pe care ii pHicea lui Mahoney sa stea.
- Ei bine, Adam, i s-a adresat Mahoney, a~...
- $tii ca venind incoace am primit 0 amend a pentru depa~irea vitezei? a spus Adam in timp ce se uita la noul sau
doctor cu 0 privire dispretuitoare.
Mahoney se a~teptasesa vada pe cineva care sa-i fie profUnd recunoscator pentru nobilul sau gest de a-I fi primit. In
schimb, a fost ~ocat sa constate ca noul sau client era de-a
dreptulostil.
- Vad ca e~ti suparat, a admis Mahoney. Ce pot sa fac pentru tine?
- Ce poti sa faci pentru mine? Ce poti sa faci pentru mine?
Ce naiba poti sa faci pentru mine altceva decat au facut ceilalti ~apte doctori pe care i-am vazut?
Mahoney era inca tanar ~i u~or de intimidat a~a ca.,auzindu-l pe Adam, a ramas mut.
- Dupa parerea mea, nu sunteti decat 0 adunatura de
~arlatani nenorociti. Nu ~tiu cum puteti sa mai dormiti lini~-
371
372
Experimentul
Gandindu-se cum sa abordeze intreaga colectie de simptome pe care 0 prezenta Adam, Mahoney ~i-a dat seama ca eel
mai bine ar fi ca ei sa se concentreze ceva mai mult asupra
identitatii lui Adam, lasand pe planul doi analiza fiecarui
simptom in parte. Aceasta insemna ca terapia se va centra mai
putin asupra compulsiilor, a problemelor de alimentatie, a anxietatii ~i a depresiei ~i mai mult asupra felului in care era
Adam ca persoana ~i a modului in care ajunsese sa fie a~a.
Adam a reactionat bine la aceasta abordare. Mai mult, el a
ajuns sa se dedice atat de mult acestei munci terapeutice inciit
s-a mutat mai aproape de ora~ul in care locuia Mahoney, a~a
ca nu mai era nevoit sa faca opt ore pe drum, dus-intors. Acesta a fost primul caz real de terapie pe termen lung allui Mahoney, in care el ~i pacientullui au lucrat la consolidarea relatiei dintre ei la fel de mult ca la orice altceva.
De fiecare data cand Adam venea la ~edinta, Mahoney ~tia
ca trebuie sa fie gata de start. Adam era intotdeauna in criza
chiar daca de fiecare data motivul era altul. La 0 ~edinta, ultimul dezastru s-a rezolvat de la sine doar in cateva minute.
Adam nu a mai avut ce sa spuna, dandu-~i seama ca crizele
de care se plangea erau doar in mintea lui. Mahoney era intrigat ca Adam, in ciuda faptului ca nu avea nici 0 problema ma-
373
374
375
Adam s-a uitat la el de pardi ar fi vrut sa spuna: E~ti nebun? Oar s-a gfmdit di cel putin facea ceva, ca incerca ceva.
La urma urmei, un psihanalist nu ar pune niciodata 0 asemenea mtrebare.
- Chiar vrei sa ma ridic ill picioare? a mtrebat Adam dand
din cap cu dezgust ca ~i cand ar fi vrut sa spuna: Asta e tot ce
poti sa faci?
Ce naiba fac aici? se mtreba Mahoney. Adam fie ca se va ridica m picioare, fie di nu. Oar ce 0 sa fac eu dupa aceea?
- Vrei sa ma ridic m picioare? a mtrebat din nou Adam.
Acum Mahoney era angajat in aceasta actiune.
- Oa, a spus el cu mai multa autoritate decat simtea.
Cu chiu cu vai, Adam s-a ridicat de pe scaun. Parea un batranelmcovoiat de artrita. Statea acolo leganandu-se, cu mainile m buzunare, ca prabu~it.
- $i acum?
- Nu ~tiu, a raspuns sincer Mahoney.
- Nu ~tii? Mi-ai cerut sa ma ridic m picioare ~i nu ~tii de
ce naiba ai facut-o?
Mahoney a zambit ~i s-a uitat la elmcurcat.
- Nu. N-am nici cea mai midi idee.
- Omule, e~ti mai zanatic decat mine. Nu-mi vine sa cred
ca oamenii te platesc pentru tampenia asta pe care tu 0 nume~ti terapie. Tu ar trebui sa ma plate~ti pe mine!
Mahoney era pe punctul de a-i da dreptate, dar I-a lasat
sa-~i continue peroratia. Furia lui Adam s-a transformat mtr-o
adevarata furtuna. In mijlocul insultelor sale care nu mai conteneau, Mahoney I-a mtrerupt cu 0 mtrebare foarte simpla.
- Adam, nici acum nu simti nimic?
$ocat de realitate, Adam a murmurat "Tidilosule!" ~i s-a
a~ezat mapoi pe scaun.
Acest schimb de replici a generat 0 discutie fructuoasa despre necesitatea de a-ti asuma riscul pentru actiunile tale chiar
~i atunci cand nu e~ti sigur de motive sau de ce ar putea sa se
mtample. Adam credea ca e yorba de un truc scos din cine ~tie
ce manual, dar Mahoney i-a explicat di nu-l mai folosise niciodati'i. El i-a marturisit ce I-a determinat sa faca acest lucru:
Oglinda
La putin dupa aceasta ~edinta, Mahoney a avut un alt
client, un adolescent care ii fusese trimis de tribunal pentru
detinere de marijuana. Mama pu~tiului fusese cea care 11daduse pe mana autoritatilorcand
descoperise ni~te lIiarba" in
sertarullui cu lenjerie. Ea s-a gandit d ar fi bine sa-l sperie
implicand politia. Nu a avut msa nici cea mai mica idee m privinta a ceea ce avea sa urmeze: judecatorul a dispus ca baiatul sa fie supus unei expertize psihiatrice, care trebuia sa msumeze patru ~edinte, inainte sa decida asupra sentintei.
Aceasta era a treia ~edinta pe care Mahoney 0 avea cu baiatul,
iar una dintre principalele teme la care lucrau era legata de mcredere.
Baiatul nu prea vorbea. Era chiar mai tacut decat de obicei. Mahoney se simtea frustrat, dandu-~i seama ca nu a facut
prea multe progrese; mai aveau doar ~edinta aceasta ~i mca
una, a~a ca era zorit sa ajunga cat mai rapid la un rezultat. Au
stat un timp fara ca nici unul dintre ei sa spuna ceva, dar era
un soi de companie placuta. Mahoney era decis sa nu-l forteze pe acest baiat sa fad vreun lucru pe care el nu era dispus
sa-l faca.
Cu putin timp mainte de a se mcheia ~edinta, baiatul a hagat mana m buzunar ~i a scos 0 oglinda mica. Timid, i-a mtins-o lui Mahoney care a examinat-o. Pe partea de sus a oglinjoarei erau gravate cuvintele MotocicIetele Harley Davidson.
- Poti sa 0 pastrezi daca vrei, a spus baiatul cu un zambet timid.
- E pentru mine?
Mahoney era foarte surprins ~i in acela~i timp placut impresionat de gestullui. Acesta mserrma ca baiatul avea incredere in el; era 0 dovada a bunavointei lui. Se mtreba msa daca
376
377
Reflectia
,
Mahoney a avut 0 ora ca sa se pregateasca pentru urmatorul sau client: Adam. Ajunsese la concluzia ca are nevoie de
timp pentru a-~i aduna fortele mainte de intalnirea cu acest
individ care uneori pu.tea fi atM de furios dar m acela~i timp
atat de interesant.
Ca de obicei, Adam trecea printr-o perioada de criza. Tiplp
de aproape cind minute, Mahoney I-a observat cum dadea din
cap energic dintr-o parte malta, ca ~icand ar fi avut un tic dudat.
- Ce naiba este asta? a spus Adam aratand catre oglinjoara de pe raftul de carti. Nu era aid mainte.
- Nu, este noua.
- Ei bine, nu-mi place. Am tendinta sa ma uit mereu in
oglinda ~i imi pierd ~irul gandurilor. Te superi daca te rag sa
o muti in aHa parte?
- Deloc, a raspuns Mahoney ridicandu-se pentru a lua
oglinda de la locul ei. In timp ce se mtorcea inapoi la birou,
ceva I-a facut sa mdrepte oglinda catre fata lui Adam.
o oportunitate
terapeutidi
378
379
Problemele de alimentatie ale lui Adam avusesera consecinte nefaste asupra corpului lui in cei zece ani care trecusera
de la debutullor. El avea 0 serie de ritualuri ~i proceduri foarte speciale legate de alimentatie. In primul rand, se ducea la
supermarketullui
favorit, unde i~i alegea cele mai fine ingrediente care se gaseau acolo ~i cele mai proaspete condimente
~i verdeturi. Apoi petrecea cateva ore gatind dupa retete foarte elaborate - majoritatea erau retete pe care nu Ie mai incercase niciodata. De fiecare data, prepara cate cind sau ~ase feluri de mancare - numai pentru el. Apoi, a~eza cu mare grija masa, folosind cea mai fina vesela - cristal ~i argint. Ospatul dura mai mult de 0 ora, timp in care gusta pe indelete toate delicatesele ~i savura din plin aromele bogate.
Ar fi fost frumos ca ritualurile sa se sfar~easca aid dar, din
pacate, acesta era doar inceputul. Dupa ce curata masa, dar
inainte a trece la spalarea vaselor, Adam se ducea imediat la
toaleta. Acolo se a~eza in genunchi pe podea ~i vomita in vasuI de toaleta tot ceea ce mancase. Apoi, lovitura de gratie: i~i
facea 0 clisma pentru a-~i curata complet intestinul gros. Apoi
se spala cu multa atentie la du~, dupa care i~i petrecea aproape 0 ora introducandu-~i un deget in anus pentru a verifica
daca nu cumva au mai ramas urme de fecale. Daca gasea un
rest cat de mic, relua intregul cielu, controlandu-~i in repetate randuri anusul cu degetul.
Dupa ce a auzit relatarea acestor episoade compulsive de
dezmat culinar ~i purgatie, ~i cu asemenea detalii, lui Mahoney i-a fost teama ca ei nu vor reu~i niciodata sa abordeze
aceasta ultima problema majora.
Telefonul
Era patru dimineata cand telefonul a sunat.
~ Mike, e~ti treaz? a intrebat vocea de la celalalt capat al
firului.
Lectiile
, Invatate
,
Chiar ~i dupa douazeci de ani de la intalnirea cu Adam,
Mahoney considera d ind mai are de invatat din experienta
pe care au avut-o impreuna. Nu e vorba numai de conversatiile lor interesante, dar acesta a fost singurul caz din care Mahoney a invatat sa se increada in propria-i intuitie. In acest
sens, el i~i aminte~te cand Adam a venit 0 data la el ~i i-a spus:
- $tii, azi nu ma simt atat de rau. A~ vrea doar sa poti sa
ma mentii in aceasta stare.
- Sa te mentin in aceasta stare? a intrebat surprins Mahone~
.
- Oa, sunt intr-o forma buna. Ar fi bine dad ai putea sa
ma mentii astfel.
CAPITOLUL DovAzECI
51 NovA
Laura S. Brown
fJeoretician
cotitura In feminist
practica
Gandindu-se la persoanele neobi~nuite pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului, Brown s-a oprit asupra uneia singure pe care 0 considera cu totul ~i cu totul aparte. Era yorba de
o femeie pe care nu 0 mai avusese la terapie de mai bine de
~ase ani, dar cu care mai comunica ocazional. Cazul ei era cu
adevarat remarcabil, dar acest lucru nu se datora caracterului
neobi~nuit al problemelor ei sau obstacolelor ~i adversitatii pe
care a trebuit sa Ie infrunte ~i care ar fi ucis un suflet mai slab,
ci hotararii de care a dat dovada in ce prive~te depa~irea traumei pe care 0 suferise.
mai bine de cinci persoane diferite la un loc ~i cu care biata fetita trebuia sa se descurce. Una dintre aceste personalitati ale
sale era in permanenta furioasa pe fiica ei ~i se folosea de orice oportunitate ca sa 0 bata cu coada maturii. Uneori Gloria
era trezita din somn in toiul noptii de catre mama ei care venise sa 0 "pedepseasca" pentru cine ~tie ce gre~eala inchipuita.
Cea mai timpurie amintire pe care 0 avea Gloria din copilarie: mama ei statea aplecata deasupra patutului in care se
afla, incercand sa 0 sufoce cu 0 perna. Chiar ~i in ziua de azi,
Gloria are 0 puternica reactie posttraumatica la un anume parfum foarte popular pentru ca cu el era data mama ei atunci
cand incercase sa 0 stranguleze.
De~i Brown nu ar recomanda niciodata alcoolul ca 0 forma de automedicatie pentru cei care au suferit abuzuri in copilarie, ironia este ca, din dHe se pare, bautura a salvat-o pe
Gloria de la tulburari disociative severe ~i poate chiar de la 0
psihoza totala. Cand alcoolul nu era suficient pentru a-i anestezia durerea ~i a bloca amintirile legate de abuzurile emotionale, fizice ~i sexuale constante, ea lua amfetamine ~i halucinogene. Gloria credea ca, in ciuda efectelor secundare negative, asta a fost cea care a ajutat-o sa supravietuiasca in copilarie ~i adolescenta. Ea a folosit pastilele acestea pana a putut sa
gaseasca lucrul de care avea nevoie cu adevarat: un refugiu in
care se simtea in siguranta din punct de vedere emotional, intre ceilalti oameni.
Copilarie de co~mar
Gloria a venit la Brown pentru a-~i trata problemele legate de lupta ei continua cu dimensiunile corporale ~i de relatia
ei cu mancarea. ("Nu folosesc niciodata cuvantul, obezitate!"
ne-a spus Brown.) Ea i-a marturisit lui Brown ca, din dHe i~i
aduce aminte, pe vremea cand avea trei ani ~i locuia cu familia ei la Londra, a inceput sa bea alcool, apucatura care a fost
incurajata mai tarziu de catre ceilalti membri ai familiei. Se
pare ca intr-o zi parintii ei au baut pana au le$inat. Copilita a
reu$it sa ajunga pana la dulapul cu bauturi ~i a inceput sa bea
din variatele stic1e care se aflau acolo pana d'md a gasit ceva
pe gustul ei. Ceea ce a incantat-o mai mult a fost ca lichidul
din stic1e i-a alinat durerea teribila pe care 0 avea. Din acea zi,
ea a inceput sa foloseasca alcool ~i alte medicamente pe care
Ie gasea in casa pentru a se "anestezia" impotriva agresiunilor aproape zilnice pe care Ie suferea din partea parintilor sai.
Tatal Gloriei era parintele "eel bun", grijuliu, iubitor, stabil,
previzibiL De fapt, era atat de "iubitor" incat ~i-a initiat fiica
din punct de vedere sexual inca de pe vremea cand aceasta era
la ~coala primara. De la mangaieri insistente, s-a ajuns in curand la penetrare, iar apoi la 0 relatie sexuala permanenta.
Mama ei era foarte imprevizibila ~i instabila, ceea ce indica probabil existenta unor tulburari de personalitate multipla,
un tip de conditie disociativa in care ea literalmente putea fi
386
388
OnOllamama
Brown a lucrat cu Gloria, cu intreruperi, timp de zece ani.
Ele au continuat sa-~i concentreze eforturile asupra imaginii
corporale a Gloriei ~i a pattern-urilor de alimentare, facand
progrese modeste dar de durata. lntr-un fel, Brown a functionat in aceasta relatie ca mentor, model de persoana sanatoasa ~i sursa de suport in rezolvarea problemelor legate de
consumul de alcool. Ea a ajutat-o pe Gloria sa asimileze abuzurile pe care le-a suferit in trecut, in primul rand prin accesarea unor amintiri care anterior fusesera indisponibile, apoi
prin acomodarea cu acestea in a~a fel mcat sa devina capabila sa accepte acele lucruri care nu puteau fi schimbate.
Cand a venit la terapie, Gloria era aproape stabila din
punet de vedere emotional ~i in general sanatoasa. Problema
majora pareau sa fie kilogramele in plus - consecinte ale unei
supraalimentatii compulsive. Dupa ce renuntase la consumul
de alcool ~i medicamente, Gloria a devenit dependenta de
mancare - aceasta ramanand principala ei strategie de a face
fata mediului inconjurator. Prin urmare, terapia a constat in
buna parte in incercarea de a controla aceste mijloace externe
prin care Gloria i~i procura confortul.
Pentru Gloria, parte a cea mai dificila a terapiei a fost probabil sa-~i asume riscul enorm de a dezvolta 0 relatie profunda emotionala cu 0 femeie - chiar dad in acest caz era vorba de propriul sau terapeut. De~i era lesbiana, pentru Gloria,
femeile reprezentau 0 amenintarela
adresa echilibrului ei
emotional. Cu siguranta, abuzul sexual pe care-l suferise din
parte a tatalui sau a fost un lucru ingrozitor care a facut-o sa-~i
piarda increderea in barbati, dar era inca ~i mai circumspeeta
in relatiile ei cu femeile. La urma urmei, mama ei 0 torturase
in permanenta fiind la un moment dat pe punctul de a 0 omori. Era contrafobid fata de ambele sexe, ~i pe buna dreptate:
sarcina de a dezvolta 0 relatie care implica un transfer profund cu 0 femeie terapeut reprezenta un pas enorm in ce prive~te increderea.
Brown se considera destul de priceputa in ce prive~te dezvoltarea unei relatii de transfer mama-copil. ;;i aceasta se datora in parte faptului ca evita sa con~tientizeze orice transfer
sexualizat. De asemenea ea era 0 persoana foarte afectuoasa
~i deschisa. Grija ~i respectul deplin fata de clientii sai 0 ajutau sa ca~tige foarte u~or increderea lor.
data ce in relatia lor s-a produs un transfer matern, Gloria s-a simtit in siguranta, iar aceasta a ajutat-o sa-~i aduca
aminte de unele lucruri care is-au intamplat in viata ei. ;;i mai
mult deeM atat, ea a putut sa fad acest lucru fara sa mai simta nevoia sa se intoarca la alcool ~i medicamente.
- Ea a dezvoltat 0 compasiune enorma fata de copilul care
fusese, a explicat Brown. Acest lucru era unul dintre elementele care lipseau. Simtea compasiune ~i pentru cei din jurul ei
pe care i:itrata cu multa afectiune ~i atentie.
Gloria a lucrat ca supervizor la 0 agentie locala de servicii
sociale. Ea a avut una dintre cele mai dificile slujbe din cate se
pot imagina - biroul unde lucra dispunea de foarte putini angajati ~i de resurse financiare insuficiente -, cu toate acestea
ea era iubita de catre colegii sai ~i adorata de supervizori. Adeseori ii aducea lui Brown evaluarile pe care Ie primea din partea supervizorilor sai - pur ~i simplu nu-i venea sa creada ca
persoana descrisa acolo era chiar ea; era uimita de cat de mult
era apreciata munca ei.
390
"Ei bine", a sugerat Brown, "haide sa discutam mai pe indelete despre acest lucru. Ce anume gase~ti la tine care nu
poate fi indragit?"
La fel ca majoritatea celor care au supravietuit abuzurilor,
Gloria nu se putea inchipui pe sine in ipostaza de copil.
- Cred ca agresorii ii considera pe copii ni~te adulti in miniatura, a explicat Brown. Nu numai ca Ie lipse~te simpatia
fata de vietimele lor, dar nu au nici capacitatea de a intelege
ca, din punet de vedere cognitiv ~i emotional, copiii sunt diferiti fata de adulti. Cred ca vietimele abuzurilor fizice, emotionale ~i sexuale severe i~i creeaza ~i admite 0 imagine a lor
ca adulti nedezvoltati. Intr-un fel, ei cred ca ar fi putut sau ca
ar fi trebuit sa aiba atitudinea pe care un adult ar avea-o daca
ar fi agresat.
Brown a ajutat-o pe Gloria sa-~i recapete imaginea sa de
copil fara sa mai fie terifiata in timpul acestui proces. Ea a
ajutat-o de asemenea sa inteleaga cat de mica ~i de vulnerabila fusese ~i sa-~i redirectioneze furia pe care 0 resimtea fata
de ea insa~i. Brown a introdus cateva strategii pentru a 0 ajuta pe Gloria in cadrul acestui proces. AsHel, i-a cerut Gloriei
sa aduca fotografii cu ea de pe vremea cand era copil pentru
a 0 confrunta cu evidenta de netagaduit a cat de mica fusese. De asemenea a incurajat-o sa petreaca 0 parte din timpul
liber stand in preajma copiilor, lucru de care ea se temuse intotdeauna. In felul acesta ea ar fi putut sa observe ceea ce copiii pot sau nu pot sa faca in fata adultilor. Gloria avea de
mai mult timp temerea ca ar fi putut sa fad rau copiilor. In
cele din urma ea ~i-a dat seama d singurul copil pe care-l
putea pune in pericol era copilul din ea. Aceste strategii ~i
altele pe care Brown le-a folosit pentru a 0 face pe Gloria sa
accepte ca fusese cu adevarat candva mica au dat in cele din
urma rezultate. Ea a inceput sa aiba 0 atitudine mult mai intelegatoare fata de ea insa~i. AsHel, atitudinea ei fata de comportamentul pe care-l dezvoltase in copilarie ca reactie la evenimentele negative a de venit mult mai plina de compasiune
~i mai apreciativa. Pentru Brown, Gloria fusese un copil care
reu~ise sa supravietuiasca in ciuda tuturor adversitatilor. In
391
cele din urma, pacienta sa a ajuns sa creeze ~i admita ace asta imagine renuntand sa mai creada d in copilarie se comportase ca 0 fiinta slaba.
Treptat, Gloria a devenit capabila sa-~i schimbe obiceiuriIe legate de mancare, de~i acest lucru nu a dus la 0 scadere
semnificativa a greutatii ei. Ea s-a inscris la un program de intretinere corporala iar acest lucru a cam speriat-o. Pentru 0 femeie de 0 suta de kilograme este foarte dificil sa apara in public imbracata in costum de baie sau pentru sport. Cu toate
aces tea ea a devenit mult mai con~tienta de nevoile corpului
ei ~i a invatat cum sa ~i Ie satisfaca, renuntand sa Ie mai ignore sau sa Ie "anestezieze".
In timp ce Gloria continua sa depuna eforturi pentru a-~i
rezolva problemele legate de traumele din copilarie, hotararea ei de a renunta la alcool a fost pusa de asemenea la incercare. Era pentru prima data cand era in stare sa abordeze propriul trecut fara sa se distanteze emotional. Ea a fost de asemenea in stare sa dezvolte sentimente de compasiune ~i iubire fata de ea insa~i, dandu-~i seama de cat de putemica se dovedise in copilarie, tinand in ea toate aceste sentimente fara sa
se distruga complet.
392
393
Ajungand sa-\,i cunoasca \,i sa-\,i asimileze trecutul, ea a putut sa traiasca in pace eu ea insa\,i.
Brown semaiintalne~tedincandincandcuGloria.cu
ocazia unor evenimente care au loc in sanul comunitatii de homosexuali ~i lesbiene. De fiecare data, Gloria pare sa fie mult
mai activa, mai energica \,i mai deschisa.
Donald Meichenbaum
395
*
*
!b
Monica avea toate calWitile care prevesteau un viitor stralucit. Era un exemplu tipic de "TACIS" ~ Tanara, Atractiva,
Comunicativa, Inteligenta ~i plina de Succes. Monica era 0 profesoara de treizeci ~i ~ase de ani, dsatorita cu un om de afaceri prosper. De~i sotul ei Bruce dlMorea foarte des in interes
de serviciu, ei aveau 0 casnicie foarte solida ~i 0 relatie excelenta cu fetita lor Vickie de unsprezece ani. Locuiau foarte confortabil intr-o zona suburbana, unde se simteau in siguranta
fata de pericolele ora~ului.
De~i Monica avusese norocul sa aiba, a~a cum spunea ea,
o "viata privilegiata", in momentul in care a venit la cabinetul de terapie suferea de 0 depresie care 0 adusese aproape in pragul sinuciderii. Era de-a dreptul naucita ~i speriata. Meichenbaum se intreba ce putea oare sa i se fi intamplat
care sa 0 afecteze atat de mult incat sa-i schimbe viata atat
de rapid ~i de profund. El a invitat-o pe Monica sa-~i spuna
povestea.
Spargerea
Monica petrecea foarte mult timp acasa, cu fiica ei. Avand
in vedere ca sotul ei di.latorea foarte mult, Monica ~i Vickie
ajunsesera sa aiba 0 relatie mult mai apropiata decM cea obi~nuita dintre mama ~i fiid. Vickie era 0 fetita sclipitoare, precoce, cum spunea mama ei, "neobi;;nuit de inteligenta pentru
varsta ei", iar acest lucru Ie permitea, sa aiba legaturi reciproce pe multe planuri diferite. AsHel, ele discutau frecvent despre vietile lor, imparta~indu-~i secretele. De asemenea, in fie-
396
Masuri de protecfie
Din fericire, cat au stat in casa, spargatorii nu au urcat scarile. Ei au luat lucrurile pe care Ie-au vrut dupa care au parasit casa inainte ca politia sa ajunga acolo. Monica ~i Vickie au
fost zdruncinate puternic de aceasta intamplare, dar in cele
din urma au scapat cu bine.
Cum era de a?teptat dupa un asemenea eveniment, cei doi
soti au inceput sa ia 0 serie de masuri de protectie. In acest
sens, ei au schimbat incuietorile ?i au instalat un sistem de
alarma. Ca ultima masura de protectie, Bruce a convins-o pe
Monica sa cumpere un pistol.
De~i aceste masuri de protectie I-au facut pe Bruce sa se
simta mult mai in siguranta, Monica a continuat sa traiasca cu
teama ca locuinta lor ar putea fi sparta din nou. Se temea ~i
de pistolul din noptiera ei ~i care arata foarte urat. Evita chiar
?i sa se uite la el, ?i cu atat mai mult sa-l atinga. Cand vecinii
au incercat sa 0 lini?teasdi spunandu-i ca ~i ei tin in casa arme
pentru a se proteja, ea s-a simtit ceva mai bine dar a ramas in
continuare neincrezatoare.
397
399
398
Vindecand trauma
Auzind povestea Monieai, Meichenbaum s-a abtinut cu
greu sa nu izbucneasdi in lacrimi. Avea ~iel patru eopii ~inu
putea sa-~i imagineze prin ce trecuse Monica dnd i~i pierduse fiica intr-un mod atat de tragic. Nu era de mirare ea era
atat de deprimata ~i ea se gandea la sinucidere.
Cazul acesta era extrem de dificil. Cum putea sa 0 ajute
pe Monica sa ramana in viata ~i sa continue sa functioneze?
Fiica ei era moarta. Sotul, considerand di el este responsabil
pentru ceea ce se intamplase, plecase. Viata ei era ruinata.
Nu mai putea sa munceasca. Era complet lipsita de orice speranta.
Prietenii ~ifamilia au incercat sa 0 consoleze. Ei i-au spus
in repetate randuri ca nu era vinovata pentru acea tragedie.
Doctorii i-au prescris antidepresive, dar se simtea in continuare pierduta, fara nici 0 speranta ~imai ales vinovata.
- Pe zi ce trece, a spus Monica, imi dau din ce in ce mai
mult seama ca, 0 data cu sotul ~i fiica mea, mi-am pierdut ~i
sensul existentei. Nu mai am nici un scop in viata. Depresia
invinge, iar eu pierd.
In acea noapte tragidi, Monica i~ipierduse nu numai familia, dar ~ipresupozitiile ei fundamentale despre lume, despre sine ~i despre viitor. Inainte de tragedie, Monica avea
impresia di traie~te a~a cum spunea ea, ,,0 viata ca in pove~ti". Prezentul, trecutul ~i viitorul erau stralucitoare.
Intr-o situatie ca aceasta nu exista cuvinte pentru a alina
durerea sau pentru a vindeca consecintele traumei. Prin urmare, prima sarcina in terapia Monicai a fost stabilirea unei
relatii terapeutice in care ea sa poata sa-~i spuna nestingherita povestea. Meichenbaum a considerat di scopul acestei
terapii era sa 0 ajute pe Monica nu numai in ce prive~te suferinta prin care trecea ~i sentimentul de vinovatie, ci mai
400
Meichenbaum incerca sa infaptuiasca doua lucruri deodata. In primul rand, el onora memoria lui Vickie, initiind
un fel de ceremonie sacra in care era relatata viata lor impreuna. In al doilea rand, el a ajuta pe Monica sa gaseasca un
motiv pentru a merge mai departe. El se folosea de "celalalt
absent", Vickie, ca un mijloc de a a ajuta pe Monica sa colaboreze pentru generarea unor strategii de a face fata situ atiei.
Pana in momentul acela, a observat Meichenbaum, Monica incercase sa-~i sup rime gandurile legate de Vickie. Dar
pe masura ce se straduia sa Ie evite, era tulburata din ce in
ce mai des de ganduri ~i sentimente inoportune.
AsHel ca in lac sa ascunda aceste amintiri dureroase, Monica avea nevoie mai degraba sa Ie transforme. Vickie cea absenta a fast transformata intr-un "consilier", un co-terapeut
in acest proces de vindecare.
Pretinzand ca solicita sfatul pe care Vickie l-ar oferi, Meichenbaum a ghidat-o ~i a sprijinit-o pe Monica in dezvoltarea unor strategii pentru a face fata situatiei sale. Acestea includeau metode de a se raporta la sentimentul ei cople~itor
de vinovatie ~i la inclinatia ei permanenta de a se gandi la
evenimente intr-un mod contrafactual, sub forma "ce ar fi
fast daca"; la tendinta ei de a evita contactele sociale ~i oportunitatile de a-~i relua viata; ~i la metodele de a gasi un sens
~i un scop in viata. A~a cum a observat Monica, "Au ramas
atatia daca. Singurullucru pe care 11pot schimba este eel
pe care il fac in prezent."
Meichenbaum a ajutat-o pe Monica sa-~i trans forme durerea ~i sa gaseasca un sens in suferinta ei. Monica a ajuns la
concluzia ca daca va reu~i sa impiedice moartea prin impu~care a unui alt copil inocent, atunci inseamna ca Vickie nu a
murit in van. Ea a decis sa imparta~easca povestea ei tragica oricui ar fi dispus sa a asculte, inclusiv comitetelor de parinti din ~coli ~i membrilor comunitatilor religioase. Ea a gasit un sens in a-i avertiza pe oameni cat de periculos este sa
pastrezi "Hme in casa ~i cat de importanta este utilizarea piedicilor de siguranta.
401
Continuarea povestirii
Monica a continuat sa se lupte cu suferinta ~i depresia, in
specialla comemorarea mortii fiicei ei. Dar munca ei desfa~urata in beneficiul grupurilor de educare a parintilor, pentru a
impiedica sa aiba lac tragedii similare ~i in alte familii, i-a dat
un scop in viata. Ea ~i sotul ei au ramas prieteni, dar au decis
sa divorteze. Devotamentul fata de cei din jurul ei a facut-o sa
se intoarca la catedra.
Desigur, s-ar mai putea pune a intrebare in legatura cu
acest caz: Erau intr-adevar hoti in casa in acea noapte fatala in
care a murit Vickie?
Da, erau. Ei au reu~it cumva sa intre in casa trecand fara
probleme de noul sistem de alarma instalat. Erau jos cand au
auzit focul de arma ~i au luat-o la fuga imediat. Monica a gasit a oarecare consolare in faptul ca zgomotul pe care-l auzise
in noaptea aceea nu fusese doar in capul ei. Avea oricum destule lucruri cu care trebuia sa traiasca de acum inca 10.
TREIZECI
~I UNU
Peggy Papp
[P
Cazul care a pus la grea incercare convingerile lui Papp legate de dragostea romantica ~iidentitatea sexuala a obligat-o
totodata sa-~ireevalueze conceptiiledespre relatiile dintre barbati ~ifemei. Acesta a fost un caz atat de complex ~ide nuantat incat Papp a avut nevoie de mai mult de zece ani pentru a
asimila celeinvatate. Chiar ~isimpla discutare a acestui caz s-a
Probleme obisnuite
,
Wayne ~i Holly aveau 0 relatie in multe privinte traditionala. Problemele de care se plangeau ei erau obi~nuite la care oricine se putea a~tepta de la un cuplu care dura de
doi ani -, dispute despre petrecerea timpului, mici gelozii
legate de prietenii lor, negocieri cu privire la frecventa relatiilor sexuale sau la bani ~i alte lucruri de genul acesta.
Amandoi mai fusesera casatoriti inainte, a~a ca voiau sa fie
siguri ca nu vor mai repeta acelea~i gre~eli. Ei au venit la
Papp pentru ca se hotarasera sa faca un fel de terapie preventiva.
Erau un cuplu foarte atragator. Wayne era un domn la
patruzeci de ani, cu 0 infati~are distinsa - zvelt ~icu 0 barba atent ingrijita. Holly era 0 femeie superba, cam la treizeci
de ani, cu parullung ~i blond, imbracata obi~nuit dar cu
multa atentie. Uitandu-te la ei nu puteai sa nu observi cat
erau de absorbiti unul de celalalt.
Nu cu mult timp in urma, Holly inchiriase un apartament in blocullui Wayne, astfel ca puteau sa fie aproape
unul de celalalt fara sa renunte la spatiile lor private, atat la
propriu cat ~i la figurat. De curand ei se hotarasera sa faca
urmatorul pas ~i sa se mute impreuna, un pas mare pe drumul angajarii lor intr-o viata comuna.
Amandoi erau putin eam nelini~titi din cauza acestui
nou aranjament, ne~tiind prea bine cum sa-~i organizeze
spatiul comun astfelincat sa-~i pastreze 0 parte din intimitate a cu care se obi~nuisera. De asemenea, ei au vorbit despre unele frustrari legate de viata lor sexuala: Wayne voia
sa faca dragoste mai des, in timp ce Holly se dovedise mai
o coregrafie
Cand s-au intors in saptamana urmatoare, Holly a declarat ca reu~ise sa-;>iexpuna mult mai direct cerintele ei. La randullui, Wayne s-a declarat multumit de faptul ca in acest fel
el a putut sa afle cum gandea ea. A urmat 0 conversatie superficiala, intrerupta de pauze lungi ~i penibile in care cei doi se
uitau lung unulla celalalt. Papp a simtit ca ei ii ascundeau
ceva despre care Ie era greu sa vorbeasca.
Dupa un timp in care ei au discutat aproape fara nici un
scop, Peggy le-a sugerat sa faca un exercitiu de comunicare pe
care ea il dezvoltase de-a lungul anilor ~i pe care il considera
un fel de coregrafie de cuplu. Exercitiul implica 0 punere in
scena destinata sa ajute cuplurile sa comunice la un nivel
non-verbal, folosind metafore, simboluri, figuri de stil ;>i0 anumita mi;>carefizica. Li s-a cerut sa dezvolte fantezii despre relatia lor ;>iapoi sa Ie interpreteze impreuna. Pentru ca aceste
fantezii evitau logica limbajului, ele revelau intr-un mod esenFal diferite aspecte ale relatiei cuplului. Peggy le-a indicat
acest exercitiu lui Wayne ;>ilui Holly, ca un mod de a-i ajuta
sa exprime prin intermediul imaginilor ceea ce se parea ca este
greu sa 0 spuna in cuvinte.
"In primul rand a;>vrea sa va inchideti ochii", a inceput
Papp exercitiul. "Nu trebuie decilt sa va relaxati ;>isa va tineti
ochii inchi;>i./I
Amandoi au urmat aceasta indicatie ;>is-au a;>ezatcat mai
confortabil pe canapeau pe care stateau.
"Acum, dati-va drumulla imaginatie in legatura cu problema voastra comuna ~i ganditi-va ce forme simbolice ar lua
fiecare dintre voi in aceasta fantezie./I
"Nu cred ca inteleg ce vrei sa spui/l, a zis Wayne deschizandu-;>i ochii pentru 0 secunda.
,,$titi ca in vise sau in imaginatie", a explicat Papp in continuare, "adeseori oamenii nu apar a;>acum sunt ei in realitate, ci sub forma unor simboluri sau imagini, precum personajele din cartile de pove~ti? Nu trebuieca totul sa aiba un sens.
Lasati-va imaginatia libera. Apoi imaginaFva in ce mod cele
407
Papp le-a cerut sa continue sa repete mi~carile in a~a fel ineat sa experimenteze fizic situatia respectiva. Cand Wayne i-a
mtors spatele lui Holly, Papp I-a intrebat de ce se temea baietelul.
"Sa se apropie prea mult de ea, credo Imi este frica de dezaprobarea ei. Imi este probabil frica sa ma angajez m aceasta
relatie; a~ fi prea vulnerabil."
Papp i-a cerut dupa aceea sa interpreteze fantezia lui ideala, iar el s-a dus la Holly ~i a imbrati~at-o. Cum 0 tinea m brate, Wayne a mceput sa planga.
"De ce plangi?" a intrebat Papp.
"Ma face sa ma simt bine", a suspinat Wayne ~i amandoi
au ras de aceasta contradictie. "Mi-am mtors spatele ~i am fugit de prea multe ori in viata mea. Nu vreau sa mai fac lucrul
acesta. Acum vreau sa infrunt problemele."
Holly I-a mangaiat pe Wayne spunandu-i printre lacrimi:
"Am sa incerc sa te ajut sa nu-ti mai fie atat de frica."
Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei metode este ca permite oamenilor nu numai sa vada dar ~i sa experimenteze esenta interactiunilor pe care ei Ie percep; ~i, mai
mult, ei pot sa faca acest lucru intr-un mod in care nu se simt
atat de amenintati ca vor e~ua.
Surpriza
Dupa aceea i-a venit randullui Holly sa-~i interpreteze fantezia.
"M-am imaginat stand in pat cu Wayne, dar el era 0 fetita.
imbrati~am pentru ca era ramta ~i furioasa, ~i toate astea din
cauza mea. Ea nu-mi raspundea la imbrati~ari, iar eu nu puteam sa suport acest lucru. Am facut tot posibilul ca sa-i ea~tig afectiunea. Daca fetita va ramane in continuare ranita ~i furioasa, 0 sa moara, m-am gandit eu."
Wayne s-a intins pe jos, interpretand fantezia din pat a lui
Holly, apoi s.,a uitat foarte incurcatla Holly:
"A~adar, te gande~ti la mine ca la 0 fetita, hm?"
408
Holly parea la randul ei earn sHlnjenita. Amandoi s-au uitat sfio~i la Papp.
"Cred ca ar fi mai bine sa-i spunem, nu-i a~a?" a spus el in
continuare.
"Da!" a ras Holly. "Relatii homosexuale. Eu avusesem 0 legatura cu 0 femeie, iar Wayne cu un barbat. Amandoua au durat destul de mult."
"Un breeder?"
Holly ~i Wayne au ras din nou.
410
mult. Pur t"isimplu refuzam sa admitem cine eram. Eram foarte suparata rand plecai m tabara cu prietenii tai homosexuali.
La petrecerile de homosexuali ma lasai singura - ea ?i rand
nici macar nu m-ai fi cunoscut. Ma simteam exclusa."
Wayne parea cam tulburat. Papp I-a intrebat care era opinia lui despre acest lucru.
"Uite ce e", i-a spus lui Holly dupa care s-a uitat la Papp.
"Cred ca a fi homosexual este 0 stare mentala, ?i eu sunt in
continuare homosexual chiar daca iubitul meu este 0 femeie.
Intotdeauna am fost homosexual. Intotdeauna voi fi homosexual."
"Cum poti sa spui asta?" I-a acuzat Holly. "Poti sa spui ca
este 0 stare mentala, dar daca accepti ca definitia homosexualitatii este atractia sexuala fata de 0 persoana de acela?i sex,
atunci te cam contrazici."
Holly a continuat sa vorbeasca despre cat de frustrata se
simtea rand Wayne refuza ca ei sa se imprieteneasca cu alte
cupluri heterosexuale sau chiar sa mearga macar din dlnd in
rand la petrecerile lor.
"E ca ?i cand ti-ar fi ru?ine de cine et"ti", a spus Holly.
Wayne i-a explicat lui Papp ca identitatea lui homosexuaIll. a insemnat 0 lupta continua. Timp de zeci de ani, el s-a urat
pe sine, ?i-a negat homosexualitatea ?i chiar a fost hartuit de
politie. El ?i-a adus aminte cat de mgrozitoare fusese prima sa
casatorie pentru ca refuzase sa admita adevarul despre el. Era
foarte hotarat sa nu mai repete acest lueru.
Papp era curioasa sa afle de ce amandoi evitau sa se numeasca bisexuali. Aeeasta era inainte sa apara termenul
411
sex-mixt ..
412
413
Un nou spaliu
La urmatoarele $edinte, ei au continuat sa discute despre
unicitatea relatiei lor. Ideea de a avea ce este mai bun din cele
doua lumi Ii se parea atragatoare, $i au vorbit despre felul in
care ar putea fi imbogapti de catre fiecare dintre ele fara sa-~;j
piarda identitatea sau integritatea, ci mai degraba largindu-Ie
pentru a Ie include pe amandoua. In cele din urma, ei $i-au recunoscut public relatia.
A$a cum era de a$teptat, unii dintre prietenii lor i-au respins. Oar majoritatea au acceptat relatia lor. $i tot cum era de
a$teptat, imediat ce Wayne a incetat sa mai nege ca sunt un
cuplu heterosexual, lui Holly i s-a trezit din nou interesul sexual pentru partenerul sau, astfel ca viata lor sexuala s-a revigorat. Ea nu s-a mai simtit exclusa. In timp, Wayne a acceptat
sa se socializeze cu unele cupluri heterosexuale $i, spre surprinderea lui, a descoperit ca heterosexualii pot fi $i ei sensibili $i spirituali. Acestea erau caracteristicile pe care elle asociase numai homosexualilor.
"Cred ca in cele din urma am creat un spapu", a spus Wayne la una din ultimele lor $edinte impreuna, "unde pot sa fiu
in acela$i timp homosexual $i indragostit de 0 femeie. Pot sa
fiu un om care nu $i-a pierdut toate calitatile sale de homosexual, de care sunt atat de mandru, $i totodata sa 0 iubesc pe
Holly."
Ei au facut progrese $i in alte aspecte ale relapei lor. Wayne a invatat sa nu mai fuga de Holly atunci cand se simtea
speriat de intimitatea lor. Iar Holly a invatat, la randul ei, sa-$i
exprime propriile ei dorinte fara ca dupa aceea sa se simta vinovata sau responsabila pentru reactiile lui Wayne.
Granitele
, sunt flexibile
Acest caz, probabil mai mult decat oricare altul avut de
Papp, i-a starnit curiozitatea in legatura cu insa$i natura $i cu
Unii dintre prietenii mei care ~i-auschimbat orientarea sexuala spun ca, in diferite momente ale vietii, poF sa iube~ti
persoane diferite ~ica de fapt ceea ce iube~ti tu este persoana
ca atare, indiferent de sexul ei. Ei descriu iubirea ca pe un lucru continuu, cu granite flexibile. Cred ca exista atat de multe prejudecati in legatura cu homosexualitatea, atat de multa
stigmatizare ~iteama, precum ~i0 poIitizare intensa, incat este
extrem de dificil sa fad 0 cercetare empirica relevanta pe
aceasta tema. In momentul istoricin care ne aflam, cel mai important lucru este sa manifestam 0 deschidere larga fata de
ceea ce se intampla in jurul nostru ~isa incercam sa nu ne grabim sa apIicam tot felul de categorii relatiilor dintre oameni.
Exista atat de multe modalitati de a iubi ~iatat de multe feluri
de a exprima ~ide a trai acest sentiment!
Ultima oara cand Papp a auzit de Wayne ~iHolly,ei aveau
in continuare 0 relatie buna ~ise gandeau chiar sa aiba copii.
414
415
Len Sperry
417
Treatment for DSM-IV Personality Disorders (Ghidul de diagnostic ~i tratament pentru DSM-IV tulburari de personalitate); The Intimate Couple (Cuplul Intim), The Disordered Couple (Cuplul cu tulburari); Psychopathology and Psychoterapy: From Diagnosis to Treatment (Psihopatologie ~i psihoterapie: De la diagnostic la tratament); Brief Therapy with Individuals and Couples (Terapia de scurta durata individuala ~i
de cuplu) ~i, printre cele recent aplirute, Effective Leadership
(Conducerea eficienta) ~i Spirituality in Clinical Practice (Spiritualitatea in practica dinica).
*
SF
418
presia imobila pe care Ie afi;;a te duceau cu gandulla personalul politienesc sau militar. $i dadi nu purta haina milit~ra
ai fi ghicit ca trebuia sa fi fost comisionar sau functionar. Imi
aducea aminte de 0 micuta pas are kiwi care se plimba pe plaja cu pieptul ei pufos scos inainte.
AfHind ca noul sau pacient era colonel in armata americana, avand 0 multime de oameni in subordine, Sperry a inteles
imediat ca clientul sau simtea nevoia sa se prezinte drept 0
persoana cu autoritate. Pacientului ii placea ca ceilaW sa i se
adreseze dupa rangul sau militaI~ a;;a ca Sperry I-a tratat cu
respectul cuvenit. Trebuie menFonat faptul ca el avea rangul
de colonel "plin" sau "pasare" ;;i nu pe cel inferior de locotenent-colonel.
"A;;adar, domnule colonel, care este problema?"
"Pai, domnule doctor, eu ;;i soFa mea. Suntem casatoriti de
;;ase ani."
"Daa", I-a incurajat Sperry sa continue.
"Nu avem copii. Singura preocupare este munca noastra",
a explicat colonelul. ,,$i se pare ca trecem a printr-o perioada
foarte grea."
Aceasta era numai 0 parte a adevarului. Atat colonelul cat
;;i sotia lui treceau printr-o criza specifidi varstei de mijloc. In
vreme ce anxietatea colonelului era cumva absorb ita de cerintele noii sale pozitii militare, sotia incepuse de ceva vreme sa
flirteze cu 0 cuno;;tinta de a lor. Pana in acel moment nu facuse altceva decat sa se intalneasca cu acest barbat la cafea, in
doua ocazii, dar acest lucru fusese suficient pentru a-I imbolnavi pe colonel de gelozie.
- Colonelul a ajuns extrem de deprimat, ne-a spus Sperry. In cele din urma, el a apelat la medicul de familie care i-a
prescris antidepresive. A luat medicamentele timp de doua
saptamani, dupa care a incetat sa Ie mai ia din cauza unor
efecte secundare suparatoare. De;;i nu avusese niciodata probleme psihice, acum colonelul era din ce in ce mai disperat,
mai suspicios ;;i mai paranoic. El nu numai ca era gelos din
cauza aventurii de care 0 suspecta pe sotia lui, dar credea ca
aceasta impreuna cu iubitul ei comploteaza impotriva lui.
419
420
- In acest moment, a spus Sperry, am de venit foarte ingrijorat. Cand lucram in Midwest era destul de u$or sa conving pe cineva sa se interneze in spital $i chiar sa-l fac sa
coopereze. Dar in California este extrem de difidl sa fad
acest lucru. $i asta pentru ca sunt foarte putine paturi de
spital disponibile $i foarte putini pacienti au intaietate la
internare.
Cam in perioada m care Sperry se hotarase sa mceapa procedurile de internare, a primit mtr-o noapte un telefon de urgenta.
"Domnule doctor?"
"Da", a raspuns Sperry somnoros. Telefonulll trezise din
somn.
"Sunteti domnul doctor?"
"Da, cine sunteti?"
"Sunt colonelul."
"Da, domnule colonel", a spus Sperry stdiduindu-se sa
para cat mai calm. "Unde sunteW"
"Sunt la un telefon public."
"Foarte bine, dar unde se aHa acest telefon?"
Sperry a auzit receptorul cazand $i lovindu-se de sticla cabinei. S-a gandit ca colonelulmcerca sa gaseasca 0 pozitie mai
comoda. In cele din urma el a revenit la aparat.
"Sunt in de$ert", a spus el cu 0 voce conspirativa.
"Bine, domnule colonel, ati putea sa-mi spuneti ce faceti m
de~ert in toiul noptii?"
"Pai, domnule doctor, s-ar parea ca am 0 mica problema ..
Dar nu va faceti griji - sunt pe punctul de a 0 rezolva."
$i mca ce problema avea! Se pare ca suspiciunea colonelului luase proportii de-a dreptul inimaginabile. Coloneluli~i
dusese nevasta la marginea de$ertului $i acolo 0 legase de un
copac. Avea la el 0 colectie remarcabila de arme ~ a$a cum
era de a$teptat din partea cuiva care se aHa m serviciul militar $i care pe deasupra era con$tient de cat de mic era ca maltime in comparatie cu altii, ~i in special cu soFa luL Acum 0
ameninta ca oomoara.
421
423
ranoice recente de care dadea dovada colonelul ~i a comportamentului sau extravagant (~i de asemenea a accesului pe
care 11avea la armament) Sperry a considerat ca exista pu~ine
riscuri ca el sa ac~ioneze intr-o maniera periculoasa.
- De ce am ajuns la concluzia asta? In principal pentru ca
colonelul daduse dovada de-a lungul vie~ii de 0 judecata sanatoasa ~i de capacitatea de a-~i controla impulsurile ~i de a
lucra in condi~ii de stres. Doar in ultimele trei saptamani, cand
nu reu\"ise sa doarma aproape deloc, aceste capacita~i ale lui
fusesera oarecum compromise. Aceasta lipsa de somn facuse
ca suspiciunea lui legata de so~ie ~i de colegul ei de munca sa
escaladeze, creand un ciclu vicios: pierderea continua a somnului alimenta suspiciunea ~i gelozia lui, facandu-l sa-~i urmareasca so~ia cu mai multa insisten~a iar pe aceasta sa se distan~eze ~i mai mult de el, totul culminand cu IIpunctul mort/l
din de~ert.
Din fericire, educa~ia baptista a colonelului 11impiedica sa
bea. Daca alcoolul - care poate sa aiba un efect dezinhibitor
semnificativ - ar fi fost un factor in aceasta ecua~ie, e greu de
crezut ca acesta l-ar mai fi sunat pe Sperry ~i, mai mult dedit
atat, el ar fi putut sa se decida sa-\"i impu~te so~ia.
Pentru Sperry, dificultatea terapeutica a constat in gasirea
unei modalita~i de a 0 ajuta pe Millie sa inceteze sa se mai distan~eze de colonel.
- Ceea ce am facut a fost sa restructurez intreaga situatie,
a explicat Sperry, astfel incat sa-i ofer colonelului 0 oportunitate pentru a se concentra asupra calitatilor care 11faceau puternic \"iatragator in ochii lui Millie. Le-am cerut sa gaseasca
o modalitate de a-\"ireconstrui rela~ia pornind de la sentimentele de iubire pe care Ie imparta\"eau amandoi la inceput.
424
inclinatia sa paranoica disparusera. La fel ~i vechile lui suspiciuni, Dimpotriva, arata odihnit, relaxat ~iincrezator. In plus,
era multumit de elintrucat, spunea el, gasise 0 solutie pentru
problemele lui.
"A~adar, domnule colonel", a observat Sperry, "azi pareF
foarte multumit."
"Doctore, se pare ca lucrurile or sa mearga." Apoi a zambit. Arata ca un mic Buddha, cu obrajii sai rotofei ~i cu burta
mititica care atarnand peste curea. "IF spun foarte serios, doctore, totulo sa fie bine."
"Inteleg."
Sperry nu era prea sigur ca lucrurile stateau a~a pentru ca
acestea fusesera cuvintele pe care i Ie spusese colonelulla telefon m noaptea in care i:~ilegase sotia de un copac etalandu-~i
armamentul de care dispunea.
"Vorbesc serios."
,,~tiu asta, domnule colonel. Dar nu prea i:nteleg la ce va
referi ti."
Colonelul a zambit din nou.
"Ei bine, maine ma duc la cuFt."
Sperry arata m continuare foarte mcurcat, dar colonelul parea sa se bucure de acest lucru. Dupa i:ndemnuri repetate, coloneIul a marturisit ca i~i fikuse 0 program are Ia unul dintre
acele centre mici de chirurgie ambulatorie "doctori la cutie",
pentru a i se face 0 vasectomie. El credea cu tarie ca era prea
potent ~i ca sotia lui era speriata de acest lucru. El ii spusese
acesteia ca daca va fi "reparat" , ea 0 sa se simta mult mai m
siguranta cu el.
"E~ti cel mai bun, doctore", i-a spus colonelullui Sperry.
"M-ai ajutat foarte mult."
"Da?"
"Da, e yorba de ideea de a gasi 0 modalitate - cred ca a~a
ai spus - de a ne raporta unulla celalalt mtr-un mod diferit.
Ceea ce vreau sa fac eu va schimba complet mtreaga situatie.
Crede-ma,"
Sperry a ramas fara grai. Nu ~tia ce sa faca, a~a ca a a~teptat sa vada unde voia colonelul sa ajunga.
425
427
latie ~i cum operarea unei modificari in pattern-ul urmarit-urmaritor poate sa schimbe mtreaga structura a intimitatii unui
cuplu.
In loc sa ineeree sa schimbe personalitatea colonelului sau
chiar comportamentullui, m"odificarea subtila in pattern-ul relational a fost eea care a rasturnat in final intreaga situatie. Ar
fi fost atat de simplu ~i totodata atat de inutil sa se gandeasca la colonel in termenii psihopatologiei
sale individuale.
Dupa ce Sperry a meeput sa se uite la intregul sistem, atat el
cat ~i cei doi soti s-au simtit mai puternici.
- Acest eaz a reprezentat un punct de eotitura, a conchis
Sperry, in modul meu de a-i intelege pe oameni.
426
Leetii
, de la colonel
Sperry a petrecut foarte mult timp gandindu-se la semnificatia acestui caz pentru viata ~i munca sa. Pentru el, colonelul ~i sotia lui erau 0 amintire aparte ~i aceasta nu numai din
eauza eomportamentului lor neobi~nuit ci ~i a ceea ce reu~ise
el sa invete in timpul cat lucrase cu ei. A fost prima data cand
el a constatat foarte clar puterea atribuirii unor roluri mtr-o re-
Autorii
Jeffrey A. Kottler este unul dintre cei mai prolifici autori din
domeniile psihologiei ~i educatiei. El a scris cincizeci de ciirti
care trateaza subiecte foarte variate. De asemenea, el a semnat mai bine de zece lucrari pentru consilieri ~i terapeuti care
sunt folosite in universitatile din intreaga lume ~i tot atatea
ciirti pentru educatori ~i terapeuti practicanti. Printre cele mai
importante carF ale sale se numara: On Being a Therapist (Despre meseria de terapeut); Compassionate Therapy (Terapia eompasionalii); Bad Therapy (Terapia inefieientii); Making Changes Last
(Cum sa fad ea sehimbiirile sii dureze); Beyond Blame (Dineolo de
oriee responsabilitate); Travel That Can Change Your Life (Ciiliitoria care Iii poate schimba via/a); The Language of Tears (Limbajul
laerimilor) ~i The Last Victim: Inside the Minds of Serial Killers (Ultima victimii: PiitrunztJnd In min/ile eriminalilor In serie).
430
Jon a produs de asemenea peste 0 suta de casete video comerciale despre cele mai importante nume din domeniu (inclusiv cei care au fost inclu~i in aceasta carte) in care ei i~i demonstreaza teoriile prin aplicatii practice. Aceste casete sunt
folosite pentru pregatirea viitoarei generaFi de practicieni.
TReI
Mielu Ziate
.199000
249 000
249 000
149 000
au aparut:
129000
169000
899000
99000
199000
199000
~i postfreudianil,
169000
249000
129000
Elisabeth Roudinesco
La ce
111/11
psihanaliza?,
Elisabeth Roudinesco
199000
99000
249000
249000
299000
Sigml111dFreud
Opere Freud, 1101.4 Studii despre societale ~ireligie, Sigmund Freud
Opere Freud, vol. 5 Inhibific, simptom, angoasii, Sigmund Freud
35900()
249000
249000
7 Nevroza, psi/lOza, perversiune, Sigmund Freud
249000
Freud, 7>0/. 8 Comicul ~iulI/orul , Sigmund Freud
249000
Freud, 7101.9 Interpretarea viselor ,Sigmund Freud
399000
Freud, 710/.10 Introdueere in psihanaliza, Sigmund Freud
399000
lung, vol. 1 Arhelipurile ~i ineon~tientul eoleetiv, C. G. Jung
399000
lung, vol. 2 Psihologia fenol1lenelor oeulte, C. G. Jung
~.249000
Winllicotl, vol. 1 De la pediatrie la psihanaIiza , D. W. Winnicott ...329000
Opere Freud,
Opere
Opere
Opere
Opere
Opere
Opere
1101.
Opere Winllieott,
D. W. Winnicott
149000
139000
99000
149000
149000
179000
99000
169000
169000
~i islorie.
Wilhelm Stekel
~i telefonic la numerele
(tel.).