Greselile parintilor in educatia copiilor

Articole similare: parinti, sfaturi, copii, rabdare, plans

Exista anumite gesturi si atitudini care sunt gresite si care pun la indoiala iubirea
neconditionata a parintilor fata de copil.
Acestea sunt:
Sa-ti exprimi aprobarea doar atunci cand copilul este bun. Facand astfel, inseamna
ca-ti iubesti copilul conditionat
Sa-ti ameninti copilul in incercarea de a-l corecta.
Sa exprimi o atitudine critica.
Sa tipi sau sa strigi la copil.
Sa-ti exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamagirea sau neplacerea.

Sa te superi si sa nu-i mai vorbesti .

Sa fii preaocupat ca sa-i acorzi atentie.
Sa rostesti numele copilului pe un ton jignitor.
Copiii trebuie sa invete sa aiba rabdare si sa-i inteleaga pe cei din jurul lor, dar prea
adesea adultii au tendinta de a aseza propriile prioritati mai presus de cele ale
copiilor lor. Atunci cand copiii sufera din cauza ca ca nu li se acorda atentie in mod
personal poate fi interpretata de ei drept respingere.
In primul rand, increderea este esentiala, daca vrei sa-i inveti pe copii sa isi
abordeze singuri problemele (cautand ajutor si sfat cand este nevoie) si sa ia
propriile decizii.
Increderea este, de asemenea, importanta in a-i ajuta pe copii sa-si asume
responsabilitatea propriului comportament. De exemplu, daca te astepti ca, intr-o
anumita imprejurare, copilul tau sa fie neastamparat si galagios si nu-l previi, de
obicei copilul se va comporta pe masura asteptarilor tale. insa, daca il pui in garda,
in mod corespunzator, cu privire la ce urmeaza sa se intample si ii explici ca ai
nevoie de colaborarea lui, chiar si un copil foarte mic va face tot ce ii sta in putinta
pentru a rasplati increderea pe care i-o acorzi.
Trebuie sa manifesti acceptare, respectand fiecare copil ca pe un individ aparte, cu
trasaturi de caracter, chiar si atunci cand acestea sunt ascunse in spatele unui
comportament cu totul lipsit de iubire si de amabilitate. Incearca sa intelegi. Poartate in asa fel, incat copilul sa stie ca este dorit si binevenit. Iubeste-l neconditionat.
Asculta-ti cu atentie copilul, chiar daca acesta are sa-ti spuna cateva lucruri foarte
neplacute, si urmareste-i limbajul corporal. De multe ori, copiii nu exprima in
cuvinte ceea ce simt, dar isi manifesta simtamintele prin gesturi. Creaza o
atmosfera confortabila si plina de caldura, in care copilul sa se simta liber sa se
exprime.
Ia-ti timp sa stai cu copilul si asta nu doar atunci cand nu ai altceva de facut, ci ori
de cate ori copilul are nevoie de tine, chiar daca aceasta poate sa fie in momentul
cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci cand bebelusul plange sau cand vorbesti la
telefon. Evident, nu este posibil sa lasi totul deoparte, de fiecare data cand copilul
are nevoie de atentie.

Tipare in educatia si cresterea copiilor

In experiena psihologilor din cadrul CPAP Centrul de Psihologie de Aciunei Psihoterapie cu

copii, parinti si adolescenti am constatat ca exista tipare specifice care au o frecventa ridicata
si care se constituie in autentice handicapuri in cresterea si dezvoltarea emoionala a
copiilor.Promovarea conceptului de parinte spontan este receptata ca o forma de evolutie
sociala. Prin parinte spontan intelegem acel om care isi utilizeaza resursele sale autentice
in relatia cu copilul sau copiii, care lasa sa se manifeste ceea ce simte si ceea ce este in el,
permitand copilului sau adolescentului sa exprime deschis ceea ce simte, sa aiba initiative,
sa-si dezvolte autonomia. Totusi principala dificultate o constituie faptul ca exista numeroase
rezistente, stereotipii, actiuni provocate de teama si neincredere.
In numeroase cazuri am constatat ca forma pe care o capata aceste stari este una de tipar , de
mod de aciune stereotip. Noi am nceput sa le identificam si sa le descriem cu scopul de a
veni in ajutorul celor care sunt parinti si implicit, de a contribui la dezvoltarea societatii
romanesti asa cum este ea, in anul 2007.Consideram ca aceste tendinte sunt specifice stilului
educational romanesc siinvitam presa sa se aplece asupra lor pentru ca in copiii de azi se
regasesc adultii care vor construi viitorul iar parintii constituie jaloane principale prin rolul
educational pe care il detin.
Aceste tipare sunt o invitatie la o discutie, la o analiza sau autoanaliza. Tiparele devin retete de
educatie , modalitati de anulare a spontaneitatii si creeaza dificultati in dezvoltarea
emoionala a copilului, in capacitatea sa de a simti ca este iubit, de a intelege autoritatea.
Parcurgandu-le veti constata cu surprindere ca va veti regasi in ele si ca ati copilarit cel putin
alaturi de una sau de alta dar poate ca parinti va doriti sa devenii autentici in relatiile
cu copiii vostri. In scopul de a veni in intampinarea celor care sunt parini si celor care isi
doresc sa devina, CPAP pune la dispoziie un Taram al spontaneitaii care este deschis
momentan in Bucureti si Timisoara in fiecare sambata,intre orele 10 16. In acest taram sunt
invitati parintii si copiii, la intalnirea cu psihologi, intr-un spatiu creat special pentru aceasta.
Spatiul este conceput pentru copiii prescolari. Colegii care doresc sa creeze si in alte orae
aceste Taramuri ale spontaneitatii sunt rugati sa ne contacteze. In aceiai serie de
manifestari, in Timisoara se va organiza un work shop pe tema Parintele spontan in care
sunt invitai sa participe parinti, educatori, psihologi, psihodramatisti, etc.

Educatia a fost privita dintotdeauna ca o modalitate nobila de a asigura cresterea si dezvoltarea

armonioasa si echilibrata a copilului. Cu toate acestea, multetipare educationale sunt departe
de a ajuta copilul sa evolueze din punct de vedere psihologic. Si toate acestea pentru ca nici
un parinte nu este perfectiar inainte de toate este om. Iata tiparele asa cum sunt ele in
Romania:

Copilul dresat - frica este valoarea promovata. Dupa principiul copilul trebuie sa stie de
frica pentru ca numai asa va face lucrurile bine avand bine intiparit in minte ce i se va
intampla daca va gresi sau nu va face anumite lucruri.

Copilul amenintat amenintarea (valoarea principala) este folosita ca o metoda de

prevenire a unor eventuale fapte ale copilului cum ar fi refuzul de a manca, de a-si face
temele, de a-si face ordine (daca nu mananci te dau la tigani, daca nu-ti faci temele te duc
la scoala de corectie)

Copilul conditionat - Valoarea promovat de aceti prini este bunulmaterial. Parintii

folosesc recompense, promisiuni, unele exagerate, multe dintreele nerespectate, pentru a-l
determina sa faca chiar si cele mai simple lucruri.(daca esti cuminte o sa-ti aduca Mos
Craciun un sac plin cu jucarii). Acest comportament conduce la dezamagirea copilului si la
scaderea increderii in cel ce i-a facut promisiunea. Recompensele nu mai au curand nici un
efect iar promisiunile devin doar niste vorbe goale in care nici parintii nici copiii nu mai cred.

Copilul nestiutor - Protectia proiectata pare sa fie valoarea principala a acestor

parini. Ei incearca sa ascunda adevarul sau chiar folosesc minciuni pentru a rezolva
situatiile considerate mai delicate (decesul, divortul, conflictele) mergand pe ideea ca cel mic
nu intelege mare lucru din ceea ce se intampla, ca-l vor afecta prea mult sau ca nu are rost sa
le stie asa cum sunt ele in realitate. Copilul insa simte ceea ce se intampla si este afectat atat
de ceea ce se intampla cat si de lipsa cuvintelor care denumesc acele lucruri.

Copilul refuzat - Valoarea lor principala este maturitatea. Ei considera ca numai adultii pot
sti, cunoaste, intelege. Evitarea, amanarea sau refuzul unorraspunsuri, discutii, probleme pe
care copilul le ridica este modul obisnuit de raportare la minor adesea i se spune copilului
ca va intelege cand va fi mai mare, ca nu este de varsta lui aceasta discutie, dar aceste
conduite nu fac altceva decat sa induca confuzie, neincredere si sa suscite o curiozitate si
mai mare din partea copilului.

Copilul pacalit Centrarea parinilor este pe scop. Nu conteaz cum ilating, important
este sa-l atinga. Este vorba de pacaleala pe care parintii o folosesc pentru a determina copilul
sa manance, sa faca la olita, sa doarma. Atentia copilului este distrasa cu altceva si in acest
timp copilul este pacalit sa manance sau sa faca o alta actiune, ca si cum ar fi preferabil sa
nu-si dea seama ce face sau sa nu aiba vreo reactie.

Copilul de fier - Raiunea sau cenzura este valoarea centrala. Interzicerea exprimarii
gandurilor si emotiilor pentru ca parintii considera ca e util copilului sa invete anumite clisee
politicoase si sa nu spuna lucruri despre care nu se vorbeste . Copiii au tendinta de a
povesti si de a vorbi destul de mult despre ceea ce vad, ce aud, ce invata, despre lucrurile noi
din jurul lor, de a-si exprima emotiile cu privire la situatiile prin care au trecut si daca acestea
sunt inhibate spunandu-le ca sunt prostii sau ca e rusine sa plangi, ca nu este voie, efectele
vor aparea mai tarziu cand vom avea de a face cu un copil tacut, retras, inexpresiv.

Copilul batut Printele se centraza pe pedeapsa ca forma de educatie, lovirea copilului

apare in momentul in care parintele este extrem de nervos si considera ca altfel copilul nu
intelege. De asemenea, apartenenta bataii la educatie este de multe ori un lucru mostenit si
invatat din familie (bataia e rupta din rai, unde da mama creste)

Copilul derutat - Acesti parinti exprima problemele de cuplu careinterfereaza cu rolurile

lor de parinti. Lipsa unor limite si reguli, momente in care un parinte interzice un lucru
copilului, celalat ii permite, reguli care sunt valabile azi dar maine nu mai sunt, o oscilatie in
comportamentul parintilor care nu permite structurarea si asimilarea unei conduite, a unor
norme si valori de catre copil.Toate acestea se transforma in blocaje ale comunicarii, punand
distanta intre parinte si copil, care inceteaza sa mai asculte spusele adultului si actioneaza in
virtutea unor automatisme impiedicand exprimarea autentica si intelegerea de catre parinte a
faptelor asa cum se petrec ele.

Nu afirmam ca numai asa se cresc copiii in Romania ci doar ca exista tipare pecare, pe masura ce
le descoperim este bine sa lucram cu ele, sa le prelucram,formam, adaptam cerintelor
realitatii. Dar pentru toate acestea este nevoie sa le punem in cuvinte, sa le descoperim
originea si sa decidem daca vrem sa le folosim in educatia copiilor nostri.
CPAP

Cele mai frecvente greseli in educarea copilului

In general definim educatia ca pe un process de influentare pozitiva de catre adulti a copiilor. Orice actiune a
adultilor asupra copilului produce ecouri largi, puternice in personalitatea acestuia, generand si alte efecte
decat cele scontate de adulti.
Influentarea educativa exercitata de adult este neunivoca. Ea poate duce la rezultatul dorit, cel urmarit de
educator, dar poate avea si efect nul, sau poate provoca efecte negative, contrare chiar celor scontate. Asa,
de exemplu, pedepsirea severa a unor abateri fara gravitate, cu toate ca pe moment rezolva corectarea lor,
poate statornici in copil teama de a recunoaste greseala comisa, stimuland tendinta de a ascunde greselile, de
a minti, ca o reactie de aparare.
Lipsa unor manifestari raspuns, la influenta educativa primita traduce numai in aparenta un efect nul. In
realitate, nici o actiune educativa exercitata asupra copilului nu este lipsita de rezonanta psihica in
individualitatea sa, fie ea si imperceptibila ori subliminala si greu de constientizat, dar care persista in timp si
conditioneaza alte manifestari observabile.
Durata in timp si adancimea consecintelor unor influente asupre personalitatii copilului sunt diferite. Unele au
efecte psihice imediate, sau nu, dar sunt urmate de o serie de consecinte in timp, cu manifestari cumulative in
structura personalitatii si comportamentului.
Uneori, insasi influenta in scop educativ de catre adulti poate fi o actiune eronata, o masura sau o interventie
gresita, ori corecta din punct de vedere psihopedagogic, dar aplicata intr-un mod eronat.
Pe primul loc, intr-un sondaj de specialitate, s-au situat greselile facute de parinti in educarea copilului, apoi
de rude, mai ales bunici si abia dupa aceea de catre invatatori sau profesori, ori de alte personae.
Din studiul facut a reiesit ca aceste greseli sunt, de cele mai multe ori urmatoarele:
LIPSA UNUI REGIM DE VIATA ORDONAT, cu o impartiere adecvata varstei in perioade de somn,
hrana si veghe sau joaca.
RASFATUL, satisfacerea tuturor capriciilor pe motiv ca e "mic si nu stie" si coborarea stachetei in
ceea ce priveste modul de comportare al copilului fata de adulti, sau in general si fata de

responsabilitatile acestuia, responsabilitati conforme cu perioada de varsta. In acest caz copilului nu i

se refuza nimic, ii sunt satisfacute toate capriciile, ii sunt permise gesturi deplasate cum ar fi lovirea
adultului care il ingrijeste, bunica, mama etc, sau adresarea unor cuvinte urate care nu sunt permise
nici unui adult educat, totul scuzat prin varsta frageda si nestiinta.
MASURILE DE SEVERITATE EXCESIVA cu reprimarea oricarei libertati si initiative. Copilul nu are
dreptul sa se joace cu ceea ce vrea sau sa se imbrace cu ceea ce doreste la un moment dat, ci trebuie
sa accepte tot ce ii impune adultul fara obiectie; in caz contrar fiind pedepsit, initiativa sau
manifestarea unei dorinte fiind catalogata drept "neascultare", "obraznicie",
DEZINTERESUL TOTAL AL UNOR PARINTI FATA DE COPIL, totul reducandu-se la a-i satisface
nevoile de hrana si adapost. Unii parinti considera ca daca copilul are hrana, haine, jucarii si un loc de
odihna, mai mult sau mai putin confortabil, copilul are tot ce-i trebuie si in consecinta nu-i mai acorda
nici o atentie.
DECIZII ARBITRARE si de neclintit in legatura cu activitati sau dorinte ale copilului, pretextanduse ca el nu stie ce e bine pentru el, adultul stiind mai bine.
CURMAREA BRUTALA A UNOR DORINTE ARZATOARE ALE COPILULUI pentru ca adultul are
altceva in plan si din dorinta de a-si demonstra autoritatea asupra copilului.
REPROSUL DE A SE FI NASCUT FATA SAU BAIAT, in timp ce parintii doreau un baiat, sau o fata
si comparatii in defavoarea unui sex sau a altuia, cu exaltarea virtutilor sexului opus.
TRATAMENTUL PARTINITOR SI DISCRIMINATORIU in raport cu ceilalti frati sau copii din
anturaj, compararea copiilor intre ei si scoaterea in evidenta a minusurilor in evolutie a copilului in
cauza.
APLICAREA UNOR PEDEPSE IRATIONALE SI DISPROPORTIONATE pentru orice abatere de la
imaginea-model dorita de parinti..
SUPRAESTIMAREA SAU SUBESTIMAREA POSIBILITATILOR REALE ALE COPILULUI datorita
necunoasterii etapelor de dezvoltare psihica si fizica in raport cu varsta.
INTERZICEREA PRIETENIILOR SI A CONTACTELOR SOCIALE cu alti copii din vecinatate pe
motivul ca ar fi nocivi, generatori de experiente negative, de obiceiuri reprobabile, din familii cu statut
social modest etc., ceea ce duce la izolarea copilului, la instalarea unor stari de timiditate, de
insingurare sau la o atitudine discriminatorie fata de cei din jur.
SUPRAINCARCAREA cu activitati dorite de parinti, dar care nu fac obiectul interesului copilului,
nu-i fac placere, ci il streseaza.
ABANDONUL SOCIO-AFECTIV PARINTESCcaracteristic cuplurilor tinere, angajate inca in studii
de calificare profesionala, sau care doresc o cariera deosebita.
Avand in vedere toate cele expuse mai inainte putem concluziona ca orice actiune de influentare educativa a
copilului izvoraste dintr-o conceptie pedagogica a adultului, implicita sau explicita, sau din ideea ca influenta
pe care o exercita adultul este neaparat pozitiva si ca duce la efectul dorit.
Erorile in influenta educativa a adultilor pot proveni de la principii necorespunzatoare asupra educatiei, de la
idei gresite, prejudecati ori o mentalitate invechita, sau de la un modernism prost inteles.
Urmarile greselilor "educative" ale adultilor in evolutia ulterioara a copilului sunt multiple si diverse, de la
situatii de esec scolar si social, conflicte cu cei din jur, insatisfactii pe diverse planuri, multiple dificultati de

adaptare sociala la un mediu schimbat, sentimente de insingurare, timiditate si multe altele, pana la depresii,
nevroze si alte tulburari psihice grave.
De aceea, o modalitate eficienta in prevenirea acestor efecte nedorite este o informare corecta si la timp a
familiei extinse atat asupra aspectelor importante referitoare la dezvoltarea normala a copilului cat si asupra
atitudinilor corespunzatoare care trebuiesc avute/afisate fata de copil.