Studiu

Am citit cu mare satisfaciune, n gazete, c o band de paznici

albanezi a fost prins opernd spargeri n dauna stpnilor. Cum zic, mam bucurat foarte mult. De ce? vei ntreba. Iat pentru ce:
N-a putea spune de cnd dateaz obiceiul, dar e cert c atunci
cnd un proprietar de vie, de moie sau de hotel are nevoie de un om de
ncredere, caut numaidect un turc, adic un albanez. Albanezii
sunt specializai n brana oameni de ncredere, n care nici o alt
naiune se pare c nu poate izbuti.
La uile hotelurilor, caselor de raport, a cinematografelor i a
depozitelor ntlneti foarte adesea nite indivizi pe jumtate adormii, cu
flci bestiale i vorbire grohit i incomprehensibil, indivizi care par cu
totul lipsii de funciunile superioare ale umanitii. Inaciunea i
somnolena le dau o nfiare de extrem stupiditate i acea agresivitate
lent a portarilor care sunt iritabili la orice tulburare i plini de demnitatea
lor. Am jigni nobila naiune albanez dac ne-am nchipui c aceti
specialiti ai credinei sunt albanezi. Cine tie ce vag cloac balcanic le
d natere?
Cnd credina nu e ajutat de inteligen, ea e puin lucru. S-au
vzut criminali scondu-i legturile cu lucruri de furat sub ochii
somnoleni i osndii ai acestor paznici. Alteori excesul de zel ciuruie cu
gloane trupul unui copil care a furat un ciorchine de strugure sau
sugereaz legarea de coada calului a unui ran cu o vit prea lacom.
Un lucru mi se pare cu totul ciudat. Cum e cu putin ca o naiune s
ajung la convingerea aceasta nestrmutat c e lipsit de anumite
nsuiri morale? Poi oare s-i nchipui c un francez care n funciunile de
rspundere s doreasc turci, convins fiind c lui i lipsete aceast
calitate? Educarea unui popor pe acest temei de scepticism moral devine
aproape cu neputin. Nimic nu ntrete o virtute mai mult ca ncrederea.
Pune un copil s fac o aciune de nalt rspundere i i-o va face.
Fenomenul albanezului om de ncredere este semnul unei deficiene
morale ngrijortoare i se poate traduce mai literar aa: Nu m pune si pzesc averea, c sunt cam ho.
[]