Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Compendiu de Cardiologie PDF
Compendiu de Cardiologie PDF
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIUM
DE
CARDIOLOGIE
UMANA
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE
CARDIOLOGIE
UMANA
Autor: Cezar Octavian Morosanu
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Editiaoriginalainlimbaromana
Romanianedition
Toate drepturile pentru aceasta editie sunt rezervate in totalitate
autorului.
Nici o parte a acestei lucrari nu poate fi reprodusa in mod electronic,
mecanic prin fotocopiere sau prin orice alt mod fara acordul scris,
dat in prealabil de autor.
ISBN 973-0405-41-X
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Cuprins
1. Cuprins
2. Introducere
3. Svurt istoric ak cardiologiei
4. Sangele
5. Inima
6.
Vascularizatia si inervatia inimii
7.
Pericardul
8. Arborele vascular
9.
Structura arterelor si venelor
10. Structura capilarelor
11.
Circulatia mare
12. Circulatia mica
13. Sistemul aortic
14. Sistemul venos
15. Sistemul limfatic
16. Patologie cardiologica
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Introducere
cardiovascular in toata profunzimea, o referinta pentru cei al caror interes e mai mult decat un hobby.
Acestea ar fi gandurile oricarui autor, insa trebuie recunoscut faptul ca prezentul compendiu nu este
altceva decat un pariu realizat cu bunul meu prieten si partener de cercetare Ionut Caravan care
era neincrezator in faptul ca puteam sa-l realizez in 3 zile.
Dubiile s-au vaporizat de indata ce acest proiect a fost prezentat in fata lui dupa fix 3 zile,
in dupa amiaza zilei de 7 iunie 2010, ora 16 :00 cand eu am avut onoarea de a dezvalui aceasta
modesta structurare de notiuni anatomice sub ochii celor sceptici. Insa de ce sa-mi arog aceasta calitate
si avantaj cand realitatea provocarii a fost probabil desprinsa din curiozitatea celor ce vroiau sa vada
daca intr-adevar sunt capabil de o astfel de lucrare. Poate critica o sa ma fagociteze cu oarece
superficialitate, insa nu pot sa nu spun ca munca celor trei zile a fost un continuu studiu si lucru in
elaborarea informatiei si graficii, si daca produsul final poate fi considerat o sursa de cunostiinte, si
aceasta experienta a fost de asemenea una de aprofundare a unor elemente de cardiologie pentru mine.
Cand redactez aceste fraze, nu poate sa nu-mi treaca prin fata exact conversatia care am
avut-o in acea zi ploioasa de vara, cu colegii mei Ionut si Aristotel. Era in plan realizarea unei carti
mai vechi si mai complexe, insa am intalnit aceeasi reticenta de altfel fireasca si chiar scuzabila
de a incepe un astfel de obiect de studiu. Asta pana cand totul s-a conturat in jurul unui alt subiect
caruia eu ii sustineam situatia facila de realizare. Aceasta chestiune nu a putut decat sa anime un
pariu pe care cu totii l-am vazut destul de interesant.
Rezultatul este ceea ce vedeti in fata ochilor, un compendiu care sper eu va fi util tuturor,
avand egida a mari autori de la care mi-am permis sa ma inspir.
Divizat in 4 mari componente care se prezinta a fi esenta sistemului circulator, respectiv Sangele,
Inima, Arborele Cardiovascular si Patologia Cardiologica, lucrarea poate fi consultata ca o referinta
pentru aspecte morfo-anatomice, cat si pentru fiziologia organelor.
Dorinta mea este ca aceasta experienta concretizata aici sa fie valorificata cum trebuie si sa fie
luata in considerare ca o editie demna de atentia celor ce studiaza in amanuntime cardiologia.
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
10
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Cardiologia
fost
prima
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
12
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Sangele
13
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
14
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Sangele
Sangele
15
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
16
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
17
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
20
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
21
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
PLASMA SANGVINA
Dup ndeprtarea elementelor figurate ale sngelui, rmne un lichid
vscos, glbui, numit plasm. Plasma reprezint 55% din volumul sngelui.
Proprietile plasmei sunt similare cu ale sngelui, difer doar valorile si culoarea
(plasma este incolor). Compoziia plasmei sangvine este foarte heterogen.
HEMOSTAZA
Hemostaza reprezint totalitatea mecanismelor care intervin n oprirea
sngerarii. Ea se desfoar n trei timpi:
Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primar sau temporar)
Timpul plasmatic (coagularea sngelui)
Timpul trombodinamic (retracia cheagului i fibrinoliza)
TIMPUL VASCULO-PLACHETAR -Hemostaza primar
ncepe odat cu lezarea vasului. Prima reacie const n vasoconstricia
peretelui acestuia, produs att reflex ct i sub aciunea serotoninei. Urmeaz
aderarea trombocitelor la nivelul plgii, aglutinarea i metamorfoza vscoas a
acestora, cu formarea unui trombus alb trombocitar care astup temporar vasul i
duce la oprirea sngerarii n 2-4 minute. Acest timp se prelungete n afeciuni
vasculare sau trombocitare.
25
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
27
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
29
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
statutului Rh ine cont de cea mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau
antigenul D.
Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt
considerai Rh+ (pozitiv), ceilali Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0,
n sistemul Rh absena antigenului nu presupune existena anticorpilor specifici;
indivizii Rh- nu au n mod normal n ser anticorpi anti D.
Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel
c "grupa sanguin" este exprimat prin adugarea semnului + sau - la grupa AB0;
de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informaii reprezint minimul necesar n
practica medical pentru realizarea unei transfuzii.
Factorul D este codificat de o gen (1p36.2-p34) D. Aceasta
determin direct sinteza antigenului D, i are o alel recesiv d. Deci indivizii cu
fenotip Rh+ pot avea genotip DD sau Dd, pe cnd cei Rh- doar dd. n aceeai zon
a cromozomului mai exist i un locus pentru altfel de alele: C, c, E, e (locusul
CE). Ordinea pe cromozom este C-E-D, i din acest motiv se tinde ctre nlocuirea
prescurtrii CDE cu CED. Alelele C, c, E, e, D, d se transmit nlnuit. Astfel, pot
exista 8 haplotipuri (haplotipul reprezint configuraia genelor pe un singur
cromozom dintr-o pereche): Dce, DCe, DcE, DCE, dce, dCe, dcE, dCE. C, c, E i e
nu se exprim dect cnd n genotip nu exist D.
Problema compatibilitii se pune atunci cnd se dorete realizarea
unei transfuzii sanguine. Clasic, n sistemul AB0, exist noiunile de donator
universal (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) i de primitor universal
(cu referire la grupa AB, care nu are aglutinine). Ele nu sunt ns utile dect pentru
transfuzii cu volum redus de snge, mai mic de 500 ml. n cazul transfuziei a peste
500 ml, se folosete exclusiv snge izogrup, adic de aceeai grup cu a
primitorului. Aceasta pentru c, dei de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, are
totui aglutinine. Acestea devin de ajuns de diluate n sngele primitorului pentru a
nu da reacii sesizabile, dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui
primitor de grup A, B sau AB poate determina aglutinarea intravascular a
eritrocitelor.
n afar de sistemul AB0, n cazul unei transfuzii este obligatoriu
s se in seama i de grupa Rh+. Sngele Rh+ poate fi primit doar de indivizi
Rh+, pe cnd cel Rh- se poate administra la Rh- i Rh+ fr nici o problem,
deoarece n sistemul Rh nu exist anticorpi n absena factorului antigenic. Este de
menionat c totui, teoretic, indivizii Rh- ar putea primi o dat n via snge Rh+,
urmnd ca dup aceea s dezvolte anticorpi antiRh. Aceast variant este ns
evitat cu mare atenie n practic, deoarece poate duce la erori ulterioare cu
consecine grave.
32
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Aparatul
cardiovascular
33
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
34
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Cele doua ventricule sunt separate prin septul interventricular care este in
parte membranos in partea superioara, dar in cea mai mare parte musculos, in
partea inferioara. Partea membranoasa, mai mica, este indreptata spre atrii.
STRUCTURA INIMII
Din punct de vedere morfologic, inima este alcatuita din trei tunici
si anume epicardul (fata externa), miocardul (regiunea mediala), endocardul (fata
interna).
Epicardul este foita viscerala a pericardului seros si acopera complet
exteriorul inimii. Cealalt foi a pericardului seros este parietal i acoper faa
profund a pericardului fibros, care are forma unui sac rezistent, cu fundul aezat
pe diafragm. Pericardul fibros protejeaza inima El este legat prin ligamente de
organele din jur - stern, coloan vertebral i diafragm.
36
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Miocardul, stratul cel mai gros din structura inimii, cuprinde miocardul
contractil, de execuie, i miocardul embrionar, de comand esutul nodal.
Fibrele miocardului contractil sunt dispuse circular n atrii i oblic n ventricule.
Musculatura atriilor este complet separat de musculatura ventriculelor, legtura
anatomic i funcional fiind realizat de esutul nodal, alctuit dintr-o
musculatur specific, ce pstreaz caracterele embrionare. Structural, esutul
nodal se deosebete de cel de execuie prin aranjamentul neregulat al miofibrilelor
care trec de la o celul la alta, formnd reele, i prin abundena sarcoplasmei,
bogat n glicogen.
esutul nodal cuprinde:
nodulul sinoatrial Keith-Flack, in atriul drept in proximitatea varsarii
venei cave superioare
nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara, situat deasupra orificiului
atrioventricular drept
fasciculul atrioventricular Hiss, care pleaca din nodulul
atrioventricular si se gaseste la nivelul portiunii membranoase a
septului interventricular. Deasupra portiunii musculare a septului
interventricular, fasciculul atrioventricular se imparte in doua ramuri
care coboara in ventricul si formeaza reteaua Purkinje.
Endocardul reprezinta foita endoteliala ce captuseste interiorul inimii. El
trece fara intrerupere de la atrii la ventricule, acoperind si valvulele, cordajele
tendinoase si muschii papilari. Endocardul de la nivelul atriilor se continua cu
intima venelor si arterelor. Endocardul inimii drepte este independent de
endocardul inimii stangi.
Pericardul este sacul fibros care inveleste inima in exterior, o seroasa care
cuprinde, ca si pleura, doua foi : una viscerala, care acopera miocardul, si alta
parietala, care vine in contact cu organele de vecinatate.Intre cele doua foi se afla
cavitatea pericardiaca.
VASCULARIZATIA SI INERVATIA INIMII
Inima este irigata de catre cele doua vene coronare (stanga si
dreapta), cu originea in aorta ascendenta. Coronara stanga, dupa un scurt traiet, se
bifurca in ramura interventriculara anterioara are coboara in santul
interventricular anterior si in artera circumflexa care strabate santul coronar stang.
Artera coronara dreapta se fixeaza in santul coronar drept si
coboara prin santul interventricular posterior. Arterele coronare dau nastere la
ramuri colaterale, care sunt de tip terminal, irigand regiuni din miocard,
neanastomozandu-se intre ele. Daca una dintre aceste colaterale se obtureaza
printr-un spasm prelungit sau printr-un tromb (embolus), teritoriul respectiv nu mai
primeste substante nutritive si oxigen, se necrozeaza si aoare infarctul.
37
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
38
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Arborele vascular
39
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
STRUCTURA CAPILARELOR
Capilarele sunt vase sangvine de o capacitate mult mai mica
(4-12 microni), raspandite in toate structurile tisulare si viscerale. In component lor
distingem un periteliu la exterior, format dintesut conjuctiv cu fibre de colagen si
reticulina prin care se insera fibre nervoase, o membrana bazala, bogata in
mucopolizaharide si fibre de reticulina si un endolteliu unistratificat la exterior.
In ficat si in glandele endocrine exista capilare specializate numite
capilare sinusoide, cu un calibru mult mai mare (10-30 microni), avand peretele
intrerupt pe alocuri, cu dilatari si stramtorari, lucru care favorizeaza schimburile,
neavand niciun fel de periteliu, cu un lumen neregulat.
40
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
la nivelul acestora, sangele incarcat cu dioxid de carbon este preluat de cele doua
vene cave care-l duc in atriul drept.
Artera aort pleac din ventriculul stng. Traiectul ei se submparte n trei
poriuni i anume: aorta ascendent, arcul aortic i aorta descendent.
ARCUL AORTIC
41
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
42
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Artera subclavie dreapt pornete din trunchiul brahiocefalic, iar cea stng
direct din arcul aortic. Ambele artere subclaviculare au acelai traiect i
acelai teritoriu de irigare. Artera subclavie se ntinde de la punctul de
origine pn sub clavicul, unde se continu cu artera axilar. Pe traiectul ei,
artera subclavie d mai multe ramuri: vertebral, toracic intern,
tireocervical i costocervical.
Artera vertebral ptrunde n orificiile arteriale ale apofizelor transverse
cervicale, intr apoi n craniu i unete cu cea de pe partea opus, formnd
artera bazilar. Ramurile arterei bazilare, prin cele 2 artere cerebrale
posterioare, irig trunchiul cerebral, cerebelul i o parte din emisferele
cerebrale. Artera bazilar se anastomozeaz cu ramurile cerebrale ale arterei
carotide interne formnd poligonul arterial Willis, aezat la baza creierului,
n jurul eii turceti.
Artera toracic intern, numit i mamar intern, irig prin ramurile ei
colaterale i terminale o parte din peretele toracic, peretele abdominal,
bronhiile i diafragmul.
Trunchiul tireocervical irig prin ramurile lui colaterale i terminale tiroida,
faringele, esofagul, traheea, laringele i muchii coloanei cervicale.
Trunchiul costocervical irig muchii profunzi ai cefii i primele 2 spaii
intercostale. Artera transvers cervical hrnete o parte din muchii centurii
scapulare.
Artera axilar se ntinde de la marginea inferioar a claviculei pn la
marginea inferioar a muchiului marele pectoral, de unde se continu cu
artera brahial, ea d urmtoarele ramuri: torcal suprem, toracoacromial,
toracal lateral (mamar extern), subscapular i arterele circumflexe
humerale. Artera axilar, prin ramurile ei, irig o mare parte din regiunile
trunchiului.
Artera brahial se ntinde de la marginea inferioar a marelui pectoral pn
la linia de flexie a cotului unde se bifurc n 2 ramuri terminale, i anume
artera radial i ulnar. Prin ramurile sale colaterale (artera brahial
profund i artera colateral ulnar), ea irig braul.
Artera radial se ntinde de la cot pn la regiunea carpian, n dreptul
degetului mare, unde se continu cu arterele minii.
Artera ulnar se ntinde tot de la cot pn la regiunea carpian, de unde se
continu cu arterele minii. Prin ramurile lor colaterale, arterele radiar i
ulnar irig antebraul, iar prin ramurile terminale irig mna.
Arterele minii rezult din anastomozarea arterei radiale i ulnare prin care
se formeaz aa-numitele arcade palmar superficial i palmar profund.
43
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
AORTA TORACALA
44
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
48
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
49
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
SISTEMUL LIMFATIC
Sistemul limfatic este totalitatea ganglionilor, vaselor si structurilor limfatice
ce transporta limfa, care ulterior ajunge in circulatia venoasa. Limfa, asemeni
lichidului interstitiar, are o compozitie similara plasmei, insa cu un cumul proteic
inferior plasmei.
Sistemul limfatic are doua trasaturi importante care-l deosebeste de sistemul
circulator:
Capilarele sale sinuoase si mult mai neregulate formeaza retele terminale,
fiind adaptat la functia de drenare, in comparatie cu capilarele sangvine care
sunt intermediari intre artere si vene.
Peretii vaselor limfatice au un calibru mai mare, dar sunt mai subtiri fata de
cele sangvine
Pe traectul vaselor limfatice, la locul de confluenta a acestora, se gasesc o
serie de formatiuni caracteristice, numite ganglioni limfatici. Acestia au forme
variate, cu dimensiuni medii de 2-5 mm pana la 1-2 cm. In conditii normale ei sunt
de o consistenta relativ moale, insa pot suferi si o hipertrofie ganglionara,
inflamandu-se si devenind durerosi la palpare.
CLASIFICAREA GANGLIONILOR
Ei se clasifica in grupe ganglionare, insa in cadrul acestei grupari se exclud
ganglionii solitari precum ganglionul epitrohlean, din proximitatea epicondilului
medial al humerusului.
Principalele grupe ganglionare sunt :
Ganglionii pericranieni localizati circular in jurul craniului (ganglionii
occipitali, mastoidieni, paratiroidieni, submandibulari, submentali)
colecteaza limfa extremitatii cefalice
Ganglionii cervicali, localizati la gat, inconjurand vena jugulara interna
colecteaza limfa viscerocraniului
Ganglionii axilari colecteaza limfa toracala, a glandelor mamare si a
membrului superior
Ganglionii inghinali colecteaza limfa membrului inferior, a organelor
genitale externe, cat si peretele anterior al abdomenului ;
Ganglionii iliaci, localizati de-a lungul vaselor iliace comune colecteaza
limfa de la viscerele pelviene ;
Ganglionii mediastinali colecteaza limfa peretilor toracelui si de la
viscerele toracice
50
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
52
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
53
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
54
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
55
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
56
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
57
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
58
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
sistolei ventriculare, iar ntre zgomotul II i zgomotul I urmtor, exist o pauz mai
mare egal cu durata diastolei ventriculare. nregistrarea grafic a zgomotelor
inimii se numete fonocardiogram. n cazul unor defecte valvulare zgomotele sau
pauzele pot fi nlocuite cu sufluri.
60
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
A. Circulaia arterial.
a. Proprietile funcionale ale arterelor
Arterele sunt vasele prin care sngele circul de la inim spre esuturi i
prezint dou proprieti fundamentale: elasticitatea i contractilitatea.
Elasticitatea este proprietatea vaselor de a-i mri pasiv diametrul sub
aciunea presiunii sangvine i de a reveni la calibrul anterior atunci cnd presiunea
61
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
din ele scade. Acest proprietate este foarte evident la arterele mari. Astfel n
timpul sistolei ventriculare stngi este aruncat o cantitate suplimentar de snge n
aorta deja plin. Deoarece sngele este un lichid incompresibil, are loc o cretere a
presiunii ce determin dilataia elastic a aortei. Datorit elasticitii este
amortizat unda de presiune sistolic, iar ieirea intermitent a sngelui din
ventricule este transformat n curgere continu.
Contractilitatea este proprietatea peretelui arterial de a-i mri sau micora
lumenul prin contracia sau relaxarea musculaturii netede din tunica medie.
Aceast proprietate este foarte dezvoltat la nivelul arteriolelor a cror tunic
medie este bogat n fibre musculare netede. Contracia acestor fibre
(vasoconstricie) determin creterea rezistenei opus de vase curgerii sngelui.
Relaxarea fibrelor netede (vasodilataia) este urmat de scderea rezistenei la
curgere prin jocul vasodilataie-vasoconstricie are loc reglarea presiunii i a
debitului sngelui n organism.
Deci n circulaia sngelui arterele mari de tip elastic joac un rol pasiv, iar
arterele mici de tip muscular, n special arteriolele, au rol activ.
b. Tensiunea arterial
Sngele circul prin vase sub o anumit presiune ce se msoar de obicei
indirect determinnd tensiunea din pereii arterelor, care are valoare apropiat de
valoarea sngelui i care se numete tensiune arterial. Valoarea normal a
presiunii sngelui n artere este de 120 mm Hg la nivelul arterei brahiale n timpul
sistolei (tensiune arterial maxim) i 70 mm Hg n timpul diastolei (tensiune
arterial minim), i o tensiune arterial medie cu o valoare de cca. 100 mm Hg.
Tensiunea arterial descrete de la centru la periferie, cea mai mare cdere avnd
loc la trecerea sngelui prin teritoriul arteriolar. De regul, valoarea tensiunii
arteriale minime este egal cu jumtate din tensiunea arterial maxim plus 10 (de
exemplu 120 mm Hg-tensiunea maxim i 70 mm Hg-tensiunea minim).
Factorii care determin presiunea sngelui sunt: debitul cardiac, rezistena
periferic, volumul sangvin, vscozitatea i elasticitatea. Debitul cardiac reprezint
volumul de snge pompat de inim ntr-un minut, cu valoare de 5 l n repaus i 35
l/min. n eforturile fizice mari debitul marii circulaii este egal cu cel al micii
circulaii; debitul cardiac depinde de fora de contracie a miocardului i de
volumul ntoarcerii venoase.
Rezistena periferic reprezint totalitatea factorilor ce se opun scurgerii
sngelui prin vase. Rezistena la scurgere este proporional cu lungimea vasului i
vscozitatea sngelui i invers proporional cu diametrul vasului. Ca urmare,
variaii minime ale diametrului vasului determin modificri foarte mari ale
rezistenei i implicit ale tensiunii arteriale. Cea mai mare rezisten o ntmpin
62
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
B. Circulaia capilar.
Capilarele sunt ramificaiile cele mai fine ale arborelui vascular. Dei n
capilare se afl doar 5% din volumul sangvin, rolul lor este deosebit de important
deoarece acesta reprezint sngele care particip direct la schimburile nutritive cu
esuturile. Capilarele reprezint un segment arterial ce se desprinde dintr-o
metaarteriol i un segment venos ce se continu cu o venul. La captul arteriolar
al capilarului exist un sfincter precapilar, ce regleaz ptrunderea sngelui n
63
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
C. Circulaia venoas
Venele sunt vasele prin care sngele se ntoarce la inim. Numrul venelor
fiind mai mare dect cel al arterelor conin o cantitate de trei ori mai mare de snge
dect cea existent n artere. Proprietile venelor sunt extensibilitatea i
motricitatea.
Extensibilitatea permite ca venele s fie adevrate rezerve de snge, fiind
considerate vasele capacitii. Venele pot cuprinde volume variate de snge fr ca
presiunea venoas s varieze. Aceast proprietate este foarte evident n anumite
teritorii (splin, ficat, esut subcutanat) i reprezint substratul anatomic al funciei
de organe de depozit a sngelui.
Motricitatea este proprietatea venelor de a-i schimba calibrul i de a rezista
n faa unor presiuni hidrostatice mari. Mobilizarea sngelui stagnant din organele
de rezerv se realizeaz prin contracia venulelor din aceste organe, n caz de efort
fizic, cnd este nevoie de mai mult snge circulant care s asigure transportul
oxigenului i al substanelor nutritive spre muchii n activitate.
Presiunea sngelui din vene este foarte redus i scade de la captul venos al
capilarului (12 mm Hg) spre atriul drept, unde presiunea este egal cu 0 sau chiar 1 mm Hg.
La om, n poziie ortostatic, presiunea n venele membrelor inferioare poate
crete foarte mult (50-90 mm Hg).
Viteza sngelui crete dinspre venele mici (cu suprafaa total de seciune mai
mare dect a venelor cave) spre atriul drept. n venele mici viteza este de 1 mm/s i
la vrsarea venelor cave este de 200 mm/s.
Factorii circulaiei venoase
ntoarcerea sngelui la inim este determinat de urmtorii factori:
Fora de contracie a inimii este principala cauz a ntregii circulaii a
sngelui. Dei ea scade foarte mult la trecerea prin arteriole i capilare, mai
rmne o for rezidual suficient s mping sngele venos napoi spre
inim.
Aspiraia cardiac. Cordul exercit att o aspiraie sistolic, n timpul fazei
de expulzie ventricular, cnd planeul atrioventricular coboar i volumul
atriilor se mrete, ct i o aspiraie diastolic (scderea brusc de presiune
65
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
membrele inferioare devin adevrai burei plini cu snge, scade debitul cardiac, iar
irigaia encefalului este diminuat. Din aceast cauz, dup terminarea probei se
recomand deplasarea uoar n teren sau adoptarea poziiei clinostatice.
Obiectivul principal al reglrii circulaiei este meninerea unei presiuni
sangvine constante care s asigure repartiia sngelui spre toate organele i
esuturile. Inima contribuie la meninerea valorilor presiunii arteriale prin variaia
debitului sistolic i a frecvenei cardiace. Sistemul vascular contribuie la
meninerea valorii normale a tensiunii arteriale prin variaia rezistenei periferice n
funcie de calibrul vaselor. Valorile tensiunii arteriale cresc atunci cnd crete
debitul cardiac sau cnd se produce vasoconstricie i scad cnd scade debitul
cardiac sau se produce vasodilataie.Variaiile debitului cardiac i a calibrului
vaselor sangvine sunt reglate pe cale nervoas i umoral.
A.Mecanismele nervoase
Reflexele cardiovasculare se clasific n reflexe presoare i reflexe
depresoare. Un reflex presor are drept rezultat final creterea presiunii sngelui, iar
un reflex depresor, o scdere a acesteia. Ca orice reflex ele cuprind componentele
clasice ale actului reflex: zonele receptoare, centrii cardiomotori i cile eferente.
a. Principalele zone receptoare cardiovasculare sunt atriul drept, atriul stng,
sinusul carotidian i crja aortei. Acestea se numesc zone reflexogene. La nivelul
lor sunt situai receptorii, excitai de variaiile de volum sangvin, de variaiile
presiunii sangvine sau de variaiile compoziiei chimice a sngelui. Receptorii de
volum sunt n atrii iar presoreceptorii i chemoreceptorii se afl n artere. De la
aceti receptori, stimulii pornesc pe ci aferente senzitive pn la centrii
cardiomotori din mduva spinrii i bulbul rahidian.
b. Centrii cardiomotori sunt de dou feluri:
centrii cardioacceleratori (simpatici), a cror stimulare determin
intensificerea activitii inimii crescnd frecvena i fora contraciei;
centrii cardioinhibitori (parasimpatici), care provoac reducerea activitii
inimii, reducerea frecvenei i forei contraciei.
n mod similar exist centrii vasomotori care sunt tot de dou feluri:
centrii vasoconstrictori (simpatici) care determin contracia musculaturii
netede din pereii vaselor, reducndu-le calibrul;
centrii vasodilatatori (parasimpatici) care produc relaxarea pereilor
vasculari i, n consecin, creterea calibrului lor. Vasodilataia poate
67
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
68
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
B. Mecanismele umorale
Reglarea umoral a circulaiei sngelui este realizat prin intermediul
substanelor vehiculate de ctre acesta. Principalii factori ce intervin n reglarea
umoral sunt:
mediatorii chimici ai sistemului nervos vegetativ (acetilcolina i
noradrenalina);
gazele respiratorii (DIOXID DE CARBON i oxigen);
hormonii unor glande endocrine (tiroxin, adrenalin, ocitocin);
polipeptidele vasoactive (angiotensina, bradichinina);
amine biogene (serotonina, histonina);
variaiile concentraiei de H+;
variaiile temperaturii sngelui;
variaiile concentraiei electroliilor plasmei (K+, Ca++ etc.).
Toi aceti factori influeneaz n sens presor sau depresor activitatea
aparatului cardiovascular, acionnd att direct asupra inimii i vaselor, ct i
indirect, prin intermediul zonelor reflexogene asupra centrilor nervoi de reglare.
Noradrenalina produce tahicardie i vasoconstricie iar acetilcolina, bradicardie
(ncetinirea ritmului) i vasodilataie. Adrenalina, hormon al medulosuprarenalei,
produce efecte similare noradrenalinei cu excepia vaselor din muchii scheletici,
pe care le dilat. Angiotensina este un foarte puternic vasoconstrictor iar histamina
este un puternic vasodilatator. Creterea presiunii pariale a oxigenului i scderea
dioxid de carbon produc vasoconstricie, iar scderea oxigenului i creterea
dioxidului de carbon in vasodilataie.
Efectele acelorai substane pot fi diferite n funcie de locul lor de aciune.
Astfel, n timpul efortului fizic, la nivelul muchilor n activitate se produce
scderea oxigen, creterea dioxidului de carbon, scderea pH, creterea
temperaturii. Aceste modificri produc vasodilataie local dar, acionnd prin
chemoreceptori i asupra centrilor nervoi, produc efecte presoare n restul
corpului; se asigur astfel creterea corespunztoare a tensiunii arteriale i dirijarea
unei cantiti mai mari de snge spre organele active.
Mecanismele nervoase i umorale nu au loc separat ci se desfoar simultan,
realiznd n realitate o reglare neuroumoral
69
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Patologie
cardiologica
70
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
arta modificri de cardiopatie ischemic sau poate fi normal, n acest caz fiind
util proba la efort.
Tratament: Eliminarea factorilor declanani : efortul fizic (mersul repede,
alergarea dup vehicule), frigul, prnzurile abundente, emoiile, surmenajul,
constipaia, alcoolul, tutunul, cafeaua. Tratamentul medical: a) Nitroglicerina cp.
0,5 mg 1-2 sublingual n criza de angin; b) Tratamentul coronarodilatator dintre
accesele anginoase: nitrii cu aciune prelungit (Pentalog, Izoket-izodinid)
administrare cte tb. * 3/zi; are aciune 4-5 ore; blocanii adrenergici:
Propanolol 40 mg tb. * 3/zi (numai cu aviz medical avnd contraindicaii
absolute); blocani de calciu: Nifedipin (Corinfar) 10 mg tb. 3/zi; derivai
coronarodilatatori sintetici: Dipiridamol ((Persantin) 0,025 dg. 6/zi, Agozol, 60 mg
2 cap/zi, Carbocromen (Intensain, Intercordin) 75 mg dg. 3/zi. Tratamentul
chirurgical: este stabilit n urma coronarografiei i const n diverse procedee de
revascularizaie a miocardului. Terapia naturist recomand: climatoterapia n
perioadele de acalmie, la Tunad, Vatra Dornei etc.
3.ARITMIILE
Sunt dereglri ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecvenei, fie al
regularitii frecvenei cardiace, fie din ambele.
Cauze: cardiopatie ischemic, leziuni valvulare, hipertiroidie, insuficien
respiratorie, dezechilibre hidroelectrolitice, intoxicaie cu digitalice, alcool, tutun.
Clasificare:
1) Aritmii atriale:
a) tahicardia sinusal (frecvena inimii 90-120/min.);
b) bradicardia sinusal (frecven sub 60/min.). n ambele este pstrat
focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal;
c) extrasistolele atriale impulsuri ectopice;
d) tahicardia paroxistic atrial (frecvena 140-220/min. regulat);
e) fibrilaia atrial i flutlerul atrial (tulburri de ritm neregulate).
2) Aritmii ventriculare:
a) extrasistolele ventriculare;
b) tahicardia paroxistic ventriculare;
c) fibrilaia ventricular.
Tratament vezi recomandrile la: extrasistole, tahicardie, fibrilaie.
4.ARTEROSCLEROZA (arthere = terci, scleros = ngroare)
Este o combinaie de modificri ale tunicii interne a arterelor constnd n
depuneri de grsimi ce se nsoesc de o reacie fibroas , depuneri de calciu i
72
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
73
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
75
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
76
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
77
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
78
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
Bibliografie selectiva
http://www.sooperarticles.com/careers-articles/careermanagement-articles/history-cardiology-47768.html
Cezar Th. Niculescu si grupul de autori Anatomia si
Fiziologia Omului, Ed.Corint, 2007
http://en.wikipedia.org/wiki/Circulatory_system
http://en.wikipedia.org/wiki/Cardiology
http://substituenti.lx.ro/eritrocite.php
http://www.scribd.com/doc/21403468/Curs-FiziologieAnul-I
http://facultate.regielive.ro/cursuri/educatie_fizica/fiziolo
gie_generala-96100.html?in=all&s=fiziolog
Manualul Merck editia a XVIII-a 2004 ed. All
Hyde, R.M.: Imunology, William & Wilkins, 1995
79
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
80
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE
81
COMPENDIU DE CARDIOLOGIE