Modificari metabolice

Metabolismul bazal creste in sarcina cu 10-20% (mai ales in a doua

jumatate a graviditatii). Aceasta crestere se datoreaza pe de o parte,
nevoilor crescande de oxigen ale fatului, iar pe de alta parte, activitatii
crescute
a
diferitelor
organe.
Valoarea calorica, la o gravida in repaus, este de 30 calorii in 24 ore/kg
corp si de 60 calorii in 24 ore/kg corp, la o gravida care lucreaza 8 ore.
Metabolismul proteinelor. In sarcina, dupa luna a III-a, se produce o
retentie de azot,ce poate oscila intre 1,8 si 3,46 g zilnic. Aceasta retentie
creste progresiv cu sarcina. Ea se explica prin stocajul azotului de catre
tesuturile materne ca material util in dezvoltarea masei uterine, a glandei
mamare,
precum
si
in
dezvoltarea
placentei
si
fatului.
In consecinta, pentru a evita carenta proteica, alimentatia femeii gravide
trebuie sa fie bogata in proteine (1,5 g proteine pe kg corp in 24 ore).
Metabolismul lipidelor. Dintre lipide, colesterolul, lecitina si acizii grasi
cresc progresiv cu sarcina, in special in ultimele doua luni. Cresterea
colesterolului se datoreaza unei activitati crescute a glandelor suprarenale.
Lipemia (cantitatea de lipide din sange) creste continuu in timpul sarcinii.
Metabolismul glucidelor. Datorita consumului crescut al substantelor
energetice apare o hiperglicemie usoara materna.
Metabolismul calciului. Eliminarile de calciu, mai reduse in ultimul
trimestru de sarcina, explica retentia de calciuatat de necesara formarii si
constructiei scheletului fetal. Un regim alimentar sarac in calciu, in fosfor,
in vitamina D si vitamina C, in graviditate se manifesta prin decalcifieri ale
sistemului osteoarticular matern si fetal (carii dentare, decalcifieri ale
coloanei vertebrale, relaxari ale articulatiilor aparatului masticator matern).
Uneori, in cadrul deficientei de calciu, pot aparea chiar crize de tetanie la
gravida. Din partea fatului au loc aceleasi manifestari, dominate de
rahitismul nou-nascutului.In prevenirea acestor tulburari se recomanda un
regim
bogat
in
lapte
si
branzeturi.
In primul si al doilea trimestru de sarcina, nivelul crescut de Ca poate
provoca avorturi, iar in ultimul trimestru, nasteri premature, nasteri dificile
si osificari exagerate ale craniului fetal.
Se admite ca nevoile de calciu ale organismului matern (zilnic) acopera
necesarul de 100 mg Ca/zi ale fatului. In general, se admite ca rezervele

de calciu ale, gravidei, apreciate la 1,2 kg (din scheletul ma-tern), pot

acoperi necesitatile de calciu repartizate ale fatului, pe langa. O alimentatie
corespunzatoare (1,5-2 g calciu/zi).
Metabolismul fosforului. Raportul calciu-fosfor creste in primele luni de
sarcina si scade in ultimele saptamani. Gravidele care muncesc au nevoie
de o cantitate de fosfor mai mare decat cele casnice. Fosforul este supus
unor variatii nesemnificative in timpul sarcinii.
Metabolismul magneziului. Ionul magneziu, cu participarea sa in multiple
mecanisme enzimo-metabolice, are important semnificativa in mentinerea
sarcinii. Datorita raportului ce exista intre Ca si Mg, organismul femeii
gravide poate apela la Mg in cazul unei carente de calciu. Carenta de
magneziu poate constitui o cauza de avort sau nastere prematura. Cand
nivelul de magneziu scade sub limita inferioara, este absolut necesar a se
administra Mg fie sub forma de injectii (ca sulfat de magneziu), sau pe cale
orala sub forma de gluconat de Mg.
Metabolismul fierului. Avand in vedere ca fatul isi procura fierul
indispensabil din rezervele materne, necesitatile de Fe ale femeii gravide
sunt cu 1-1,5 mg% mai mari in comparatie cu starea de negraviditate (1,52 mg%/zi). In cazul in care nu se realizeaza un aport suplimentar de Fe se
ajunge la o limita inferioara peste care mama nu mai cedeaza fier fatului
de unde rezulta carenta fetala in fier.
Metabolismul apei. In sarcina are loc o retentie de apa si cloruri.
Absorbtia tisulara exagerata de apa se caracterizeaza prin cresterea
ponderala si edeme; fenomenul sta sub dependenta estrogenilor si
hormonilor corticosuprarenali si care apare, indeosebi, in ultimul trimestru
de
sarcina.
Procesul de "imbibatie apoasa" a organismului matern este fiziologic.
Depasirea barierii fiziologice in retentia de apa si cloruri marcheaza
inceputul instalarii edemului, ce are o semnificatie patologica, si care
apare, de obicei, in ultimul trimestru de sarcina.
Ovarele. Se hipertrofiaza (cresc in volum) prin dezvoltarea corpului galben
de sarcina, ale carui celule sintetizeaza foliculina si progesteron. In
raportul si proportia dintre foliculina si progesteron se constata o crestere
progresiva in timpul sarcinii. O rupere a acestui echilibru poate ameninta
sarcina cu avort sau nastere prematura. Activitatea corpului galben de
sarcina (sinteza hormonilor sexuali) este mentinuta si amplificata pana in
saptamana a 12-a de sarcina. Dupa saptamana a 12-a, placenta

inlocuieste functiile cor-pului galben de sarcina, acesta din urma

regresand.
Hipofiza se hipertrofiaza, dublandu-si de obicei greutatea. Cresterea in
greutate a glandei se face pe seama inmultirii si hipertrofiei unor celule la
nivelul carora se secreta prolactina (hormon ce stimuleaza lactatia), a carei
concentratie atinge nivelul maxim chiar inainte de nastere.
Tiroida sufera la fel modificari de hipertrofie, mai ales dupa luna a V-a de
sarcina (cu 15-40 g in sarcina), modificari ce se crede ca sunt necesare
asigurarii evolutiei sarcinii si pregatirii travaliului. In cursul sarcinii se
atribuie glandei tiroide un rol deosebit in metabolismul bazal, metabolismul
apei si cresterea nivelului de iod.
Glandele suprarenale. In timpul sarcinii are loc o hipertrofie a acestor
glande, careia ii corespunde o crestere usoara a activitatii functionale.
Insuficienta corticosuprarenala poate duce la stari de colaps in graviditate,
ce se pot corecta dupa administrarea de corticoizi (1 ml cortizon in perfuzie
de 2-3 ori pe saptamana).
Este stabilit ca pigmentarea de sarcina (masca gravidica, zona areolara
mamara, linia alba), produsa de o depozitare in piele a melaninei lipsite de
fier, este determinata, in cea mai mare parte, de activitatea sporita a
glandelor suprarenale si hormonului melantrop. Aceste pigmentatii apar de
obicei la inceputul celei de-a doua jumatati a sarcinii, in care alte
fenomene de insuficienta suprarenala sunt mai putin evidente.
Paratiroidele, epifiza, pancreasul, timusul. O tulburare a glandelor
paratiroide in sarcina are drept consecinta o modificare a metabolismului
calciului. La nivelul pancreasului se constata o multiplicare a insulelor
Langerhans (care secreta insulina). Timusul persistent se atrofiaza in
sarcina, ca o con-secinta a hiperactivitatii glandelor suprarenale.
In concluzie, activitatea crescuta a glandelor cu secretie interna din
graviditate tinde sa asigure evolutia unei sarcini la termen, prin producerea
de hormoni gonadotropi (stimulatori ai glandelor sexuale), hormoni steroizi
(estrogeni
si
progesteron),
cetosteroizi
si
corticosteroizi.
In centrul modificarilor endocrine din sarcina ramane placentade a carei
functie de integrare depinde, in mare masura, evolutia normala a sarcinii.

Modificari ale sistemului nervos

In timpul graviditatii exista o reactivitate speciala a sistemului nervos. In

trimestrul I de sarcina, apare oboseala si somnolenta cauzate probabil de
nivelul crescut al progesteronului. Tot de origine nervoasa sunt si greturile
si uneori varsaturile din aceasta perioada de sarcina conditionate de
nivelul crescut al hormonilor estrogeni. In timpul trimestrului II de sarcina,
se instaleaza o stare de buna dispozitie, euforie. In trimestrul III de sarcina
apar unele manifestari depresive si o stare de oboseala cronica.

Glanda mamara
Dezvoltarea glandei mamare in sarcina sta sub dependenta a numerosi
factori: nivel crescut de estrogeni si progesteron, nivel progresiv crescut de
prolactina, nivel crescut de somatotropina corionica si nivel crescut de
insulina. Toti acesti factori produc modificari care constau intr-un proces de
hiperplazie (crestere) glandulara mai ales in prima parte a sarcinii, in
ultima parte a sarcinii fiind preponderente procesele secretorii.
Desi exista toti factorii necesari pentru secretia lactata, aceasta este
inhibata in timpul sarcinii, mai probabil prin actiunea directa a hormonilor
estrogeni si progesteron asupra glandei ammare. Lactogeneza apare dupa
nastere, stimulata de prolactina, care actioneaza asupra glandei mamare
eliberata de efectul inhibitor al hormonilor estrogeni si progesteron.
Secretia de prolactina este mentinuta prin stimularea mamelonului cu
ocazia suptului. Inca din luna a III-a de sarcina, prin compresia glandei,
poate aparea un lichid galben opac numit colostru.

Sistemul osteoarticular
Sub influenta hiperemiei (afluxului crescut de sange) si infiltratiei seroase
are loc o ramolire a fibrocartilajelor articulare, a ligamentelor articulare, a
ligamentelor articulatiilor bazinului de unde rezulta o relaxare a acestor
articulatii.

Pielea si tesutul subcutant

In timpul sarcinii exista o tendinta de pigmentare a unor regiuni ale pielii
(fata, zona areolara mamara, linia alba, regiunea organelor genitale
externe). Pigmentatia dispare treptat in lauzie (primele saptamani dupa
nastere). In regiunea abdomenului apar cuvarsta sarcinii, uneori, o serie
de dungi roze la primipare (la prima sarcina) si albe-sidefii la multipare,
care sunt consecinta secretiei crescute a hipofizei si a glandelor

suprarenale. Tesutul subcutanat apare mai infiltrat in sarcina din cauza

retentiei de apa si cloruri. Glandele sudoripare, ca si cele sebacee, devin
mai active in graviditate.

Aparatul cardiovascular
Modificarile aparatului cardiovascular intereseaza inima, vasele si sangele.
Inima capata o pozitie orizontala, observata la examenul radiologic,
cauzata mai ales de ridicarea diafragmului prin marirea uterului gravid.
Cresterea volumului cardiac cu 10-12% se datoreaza cresterii volumului de
umplere si hipertrofiei (dezvoltarea) muschilor cardiaci. Volumul sanguin
pe bataie creste progresiv pana in saptamana a 19-a de sarcina, varsta de
sarcina
dupa
care
ramane
constant
pana
la
termen.
Travaliul cardiac creste progresiv pana in saptamana a 30-a de sarcina,
cand ajunge la 30% peste nivelul normal.
Modificarile vaselor. Se constata o crestere a permeabilitatii capilarelor
atat pentru apa, cat si pentru alte elemente. Apar modificari in peretii
vaselor caracterizate prin: laxitatea texturii si cresterea musculaturii
netede. Exista o vasodilatatie periferica generalizata, ceea ce determina o
crestere
a
circulatiei
la
acest
nivel.
Venele isi maresc calibrul, se dilata si pot duce la aparitia de varice mai
ales la nivelul membrelor inferioare si hemoroizi. Pulsul este cu
aproximativ 20% (15 batai/minut) mai frecvent spre sfarsitul trimestrului III
de sarcina.
Modificarile tensiunii arteriale sunt nesemnificative la persoanele
normotensive.
Modificarile sangelui. Masa sangelui creste cu aproximativ 1-1,5 litri la
sfarsitul sarcinii. Numarul hematiilor (globulelor rosii) ramane, in general,
constant (5 000 000/mm3), uneori poate insa scadea pana la 3 500
000/mm3. Leucocitele cresc progresiv cu sarcina. Cresterea numarului de
leucocite in sarcina poate ajunge pana la 10000/mm3 (5000-8000/mm3
normal). Se poate constata o scadere a hemoglobinei. Coagulabilitatea
sangelui creste. Trombocitele cresc cu 1/3 fata de valorile normale. Acesti
factori, pe langa staza (stagnarea sangelui) venoasa de la nivelul
membrelor inferioare, favorizeaza tromboflebita si coagularea
intravasculara diseminata.

Aparatul respirator

La nivelul aparatului respirator nu au loc modificari apreciabile in sarcina.

Capacitatea pulmonara ramane neschimbata. Circulatia aeriana si cea
vasculara devin insa mai active, cu o crestere relativa a numarului de
respiratii pe minut. Eliminarea de dioxid de carbon este marita. Cresterea
tensiunii arteriale, in vasele pulmonare, are loc in cadrul unui proces de
adaptare a acestui aparat fata de sarcina. Se admite o crestere a
frecventei respiratorii ce se datoreaza deplasarii organelor si uterului
gravid. Cresterea numarului de respiratii pe minut din timpul sarcinii duce
la scaderea concentratiei de CO2 din sange.

Aparatul digestiv
Modificarile la nivelul aparatului digestiv in sarcina apar precoce si
intereseaza toate segmentele.
In cavitatea bucala se observa hipertrofia (umflarea) gingiilor, uneori foarte
pronuntata, cu hemoragii, hipertrofie cauzata de excesul de estrogeni.
Relaxarea cardiei (sficter care face legatura dintre esofag si stomac)
favorizeaza refluxul continutului gastric in treimea inferioara a esofagului
cauzand esofagita, manifestata prin pirozis (senzatie de arsura). Exista o
scadere a secretiei de acid clorhidric in stomac.
Vezica biliara. Apare sindromului de atonie (reducere a elasticitatii)
veziculara si constipatie. Staza (stagnarea sangelui) veziculara
favorizeaza calculoza (formarea de calculi) veziculara. Printre modificarile
functionale ale tubului digestiv, ptialismul (salivatia exagerata) si uneori
greata si varsaturile au instensitate variabila, in functie de tipul de sistem
nervos
si
starea
psihica
a
gravidei.
Frecvent se intalneste un apetit exagerat si chiar bizar, cauzat de
stimularea centrului foamei din sistemul nervos central.
Ficatul. Ca organ central al metabolismului este deosebit de solicitat in
cursul sarcinii. Cu toate functiile ficatului raman, in general, in limite
normale. Ficatul isi sporeste activitatea in cursul sarcinii la fel ca toate
celelalte organe, in tendinta permanenta de adaptare a organismului femeii
gravide. Solicitarea suplimentara hepatica din sarcina poate duce la o
depasire a capacitatii sale functionale (mai ales in functia de secretie a
bilei si glicogenica).

Aparatul excretor

Insarcina normala, rinichiul prezinta un tablou clinic normal. Rinichii au

dimensiuni usor marite, datorita in primul rand, congestiei si, in al doilea
rand,
unei
activitati
crescute.
Vezica este mai congestionata, iar uretra este mai alungita, fenomene ce
pot duce la asa-zisa "incontinenta de urina", care are de fapt un caracter
relativ in sarcina. Diureza (cantitatea de urina eliminate in 24 ore) este
crescuta in graviditate (1500-1800 g/24 ore), iar densitatea scazuta

Aparatul genital
Cele mai importante modificari morfologice si functionale in cursul sarcinii
au loc la nivelul aparatului genital.
Uterul isi modifica fundamental structura lui anatomica, histologica si
capacitatile functionale. El se dezvolta rapid ca un organ de protectie si
nutritie a produsului de conceptie. Aceste transformari duc la cresterea in
volum a uterului, care are un caracter progresiv pana la sfarsitul sarcinii si
care se face fara ca presiunea interioara sau cea a peretilor uterini sa
sufere modificari.
Acest fenomen de crestere si adaptare la continutul de sarcina are loc
simultan cu dezvoltarea tuturor elementelor din peretii sai ca: musculatura,
vase sanguine, limfatice, tesut conjunctiv, si se realizeaza datorita structurii
particulare a musculaturii uterului. Aceasta crestere in volum face ca, la
sfarsitul sarcinii, uterul sa aiba urmatoarele dimensiuni: 32-34 cm inaltime;
24 cm diametru transversal si 20-22 cm diametru anteroposterior (la
gravida la termen).
Capacitatea uterina creste de la 4-5 ml (capacitatea uterului in afara
sarcinii), la 4-5 l sau chiar mai mult la sfarsitul sarcinii. De altfel,
capacitatea uterina, in sarcina, depinde de continutul de lichid amniotic si
de volumul fatului. Greutatea uterului creste, in sarcina, de la 50-55 g, cat
cantareste in afara sarcinii, la 1000-1200 g la sfarsitul graviditatii.
Colul uterului. Modificari substantiale au loc sila nivelul colului uterin, care
isi schimba forma si situatia in raport cu evolutia sarcinii. O caracteristica a
modificarilor colului uterin in sarcina este aceea a schimbarii consistentei
sale, care constituie un criteriu de apreciere a existentei unei sarcini chiar
incipiente.

Vaginul. La nivelul vaginului are loc, de asemenea, un proces de

hipertrofie (dezvoltare) a stratului musculare si de inbibatie foarte
pronuntata.

Diagnosticul sarcinii
Diagnosticul sarcinii se bazeaza pe semne clinice (generale si locale), pe
semne radiologice, ecografice si pe teste de laborator. Starea de gestatie
produce in organismul matern importante modificari morfofunctionale, care
se manifesta variat si in mod succesiv la diferite varste ale sarcinii.
Semnele clinice de sarcina variaza in functie de varsta sarcinii. Daca in
prima jumatatea sarcinii se constata simptome incerte, nesigure sau
probabile de sarcina ce se manifesta exclusiv la mama, in jumatatea a
doua a sarcinii intalnim semne sigure de sarcina sau semne fetale, fapt
care da certitudine diagnosticului de sarcina.
Semnele din prima jumatate a sarcinii
In primele patru luni semnele sarcinii au o valoare de incertitudine,ele sunt
materne - de ordin subiectiv si obiectiv-permitand un diagnostic pozitiv,
numai prin confirmarea altor simptome.
Semne materne subiective incerte de sarcina:

Oprirea menstruatiei - amenoreea fiziologica - care trebuie s-o

deosebim de amenoreele patologice, ce apar in cazurile de anomalii
anatomice ale tractului genital, dezechilibre hormonale (hipofizoovariene), chist ovarian, tuberculoza, depresiunii psihice, debilitate,
convalescente dupa boli grave infecto-contagioase, intoxicatii, false
sarcini de natura psihogene etc.
Tulburarile digestive: lipsa apetitului, sialoree (secretie exagerata de
saliva), piroza (senzatie de arsura in piept si in gat), greata, varsaturi
matinale (care apar fara efort cu posibilitatea alimentarii imediate),
constipatie, meteorism. Aceste semne pot sa aparea si in stari
patologice, date de suferinte hepato-biliare, de apendicita, gastrita,
colita, ulcer etc.
Tulburari nervoase:labilitate afectiva, indiferenta, astenie, adinamie
(oboseala fizica), somnolenta.
Tulburari vezicale: polakiurie (nevoia de a urina frecvent) etc.

Semne la nivelul mameloanelor: dureri, intepaturi, senzatie de

greutate si tensiune.
Gravida creste in greutate: cresterea poate sa fie absoluta sau
relativa. Absoluta,pentru ca, conform legii "profitul matern in sarcina",
gravida castiga efectiv in greutate, iar crestere relativa,pentru ca
femeia retine apa, este asa-numita "imbibitie gravidica". Cresterea,
insa, nu trebuie sa depaseasca anumite limite, concret nu mai mult de
10 kg pe sarcina, repartizate astfel: lunar in trimestrul I 0,5 kg, in
trimestrul II 1 kg, iar in trimestrul III 1,5 kg.

Semne materne obiective incerte de sarcina

Cloasma gravidica sau masca de sarcina:pigmentarea (colorarea)

specifica a fetei.
Hiperpigmentarea areolei mamare,care devine bruna, mai
proeminenta.
Mamelonul devine mai voluminos, umflat, intens colorat si sensibil la
atingere.
Reteaua venoasa Haller este evidenta, aparand sub piele ca un
desen albastrui. Are valoare prognostica: cu cat reteaua lui Haller este
mai bogata (mai ramificata si cu vasele mai groase) cu atat femeia va
avea o lactatie mai abundenta, deoarece vasele arata o irigatie bogata
a sanului.
Vergeturile sau striurile gravidice apar de obicei pe partile laterale
ale abdomenului si radacina coapselor. Ele sunt albastre-violacee la
primipare (prima sarcina), roz-sidefii la multipare. Mecanismul lor de
formare nu reprezinta altceva decat destinderea pielii.
Pigmentarea liniei albe subombilical este pronuntata.
Colorapia inchisa (violacee) a vulvei si a vaginului, cu imbibitia
seroasa suculenta a mucoaselor - dau senzatia "pufoasa" a
elementelor.
Congestia pelviana de sarcina. Prin modificarea calibrului si a
permeabilitatii vaselor de sange, apar varicele, mai cu seama ale
membrelor inferioare.
Constipatia se gaseate foarte frecvent la gravide.

Aceste semne din prima jumatate a sarcinii, considerate izolat, nu pot sta
la baza unui diagnostic precis de sarcina: sunt semne incerte sau
nesigure. Dar, un "buchet simptomatic" da o siguranta mult mai mare.
Daca, spre exemplu, femeia are: amenoree, tulburari digestive, tulburari
vezicale, tulburari nervoase, modificari tipice ale colului uterin, diagnosticul
este mai bine conturat, desi simptomele de mai sus, pot sa apara si in
afara sarcinii, ca o consecinta a diverselor stari potologice.

Tuseul vaginal evidentiaza importante modificari, interesand vaginul, colul,

uterul, in special din punct de vedere al consistentei, volumului si a formei
uterului:
a) Colul uterin este ramolit, catifelat si usor edematiat.
b) Istmul uterin se ramoleste, de asemenea.
c) Corpul uterin prezinta urmatoarele modificari:
- Semnul Holzapfel: consistenta uterului datorita imbibitiei
gravidice - este moale si pastoasa. Uterul negravid are o
consistenta ferma, la tuseul vaginal "fuge" de sub degete ca un
sambure de cireasa.
- Semnul Noble-Budin: forma uterului in primele 3 luni de sarcina
este globuloasa, datorita maririi tuturor diametrelor.
- Semnul Bonnaire: uterul fiind pastos, permite infundarea
degetelor "ca intr-o bucata de unt".
- Semnul Piscacek: uneori datorita implantarii oului in apropierea
coarnelor uterine, apare o asimetrie a corpului uterin.
Astfel, la tuseul vaginal vom gasi aceasta zona mai bombata, fata de restul
corpului
uterin
care
este
rotund
si
globulos.
- Forma uterului este ovoidalasi devine din organ pelvian, organ
abdominal.
- Volumul uterului creste in raport cu varsta sarcinii: in luna I are marimea
unei mandarine, la sfarsitul lunii a II-a - marimea unui ou de gasca, la
sfarsitul lunii a III-a se poate palpa fundul uterului deasupra simfizei
pubiene, la sfarsitul lunii a IV-a devine organ abdominal si depaseste
marginea simfizei pubiene cu 2-3 degete.
Teste
biologice:
- Proba cu progesteron: se administreaza intramuscular 100 mg
progesteron, la o femeie normal menstruata anterior si in caz ca nu apare
menstruatia in timp de 10 zile, putem afirma ca femeia este gravida.
- Proba Reeb: administrarea i.v. a 2 U de ocitocina produce contractia
uterina numai in caz de graviditate.
Semnele din a doua jumatate a sarcinii (semnele sigure de sarcina)
In a doua jumatate a sarcinii, semnele materne subiective se atenueaza si
se accentueaza cresterea volumului uterin. Apar semnele fetale care stau
la baza diagnosticului de sarcina, fiind semne clinice sigure (certe).
Acestea se manifesta prin:

Miscarile fetale sunt percepute de primipare (prima sarcina) la 4 luni

jumatate si de multipare la 4 luni, exceptional la 3 luni jumatate. La
inceput ele apar sub forma de frecaturi fine, care apar brusc, se repeta
neregulat, sunt nedureroase si exceptional de rar suparatoare.
Miscarile fetale sunt active (executate de fat) si pasive (balotare fetala prin plutirea fatului in lichidul ainniotic). Se percep prin palpare si
auscultatie.
Palparea partilor fetale: spate, sezut, cap (parti mari) si, uneori, parti
mici (membre). Odata cu perceperea miscarilor active, ele se palpeaza
- din ce in ce mai bine - incepand cu luna a V-a.
Perceperea batailor cordului fetal constituie un semn sigur de
sarcina. Se percep auscultatoric cu stetoscopul obstetrical mai bine din
luna V-a, aplicandu-l pe linia mediana subombilical. Se compara cu tictacul unui ceasornic invelit intr-o panza. Ele sunt deci ritmice si au o
frecventa de 120-140 batai pe minut. Zgomotele cordului fetal la
inceput sunt surde si indepartate, apoi devin mai intense pe masura ce
sarcina avanseaza.
Evidentierea radiologica a scheletului fetal este un alt semn sigur de
sarcina. Avand in vedere nocivitatea iradierii la mama, si la fat (in
special a organelor genitale) acest examen, pe cat posibil, trebuie
evitat. Este total interzis pana in a V-a luna de sarcina. Cat priveste
dupa luna a VI-a, se apeleaza la acest mijloc de investigatie numai in
cazuri cu totul exceptionale, cand salvarea mamei o cere. Este un
mijloc sigur de diagnostic.
Examenul ecograficin caz de sarcina in evolutie arata impulsuri ale
cordului, ecouri placentare si embrionare. Este unul din semnele sigure
de sarcina incepand cu luna a II-a.

Notiuni privind anatomia bazinului osos si partilor moi

Filiera pelvi-genitala este reprezentata de ansamblul
elementelor materne, strabatute de fat in timpul nasterii. Este
alcatuita din parii osoase (bazinul osos) si parti moi (bazin moale).
Bazinul osos este format prin unirea celor doua oase coxale (ilion,
ischion si pubis) cu sacrul si coccisul.
Solidarizarea acestora se face prin doua articulatii sacroiliace, sinfiza pubiana si ligamente sacro-sciatice (sacro-spinos si
sacro-tuberal).
Bazinul osos este format din bazinul mare si bazinul mic.

Bazinul osos - bazinul mare este delimitat de fata interna a

aripilor osoase ilace, care formeaza fosele iliace. Sustine organele
abdominale si dirijeaza fatul spre bazinul mic. Are o importanta
mai redusa din punct de vedere obstetrical.
Bazinul mic se mai numeste si bazin obstetrical. Are o
poarta de intrare - stramtoarea superioara - o poarta de iesire stramtoarea inferioara - intre ele existand excavatia si stramtoarea
mijlocie.
Stramtoarea superioara este un contur osos delimitat de :
promontoriu, marginile si fata anterioara a aripioarelor sacrului,
linia denumita, eminenta iliopectinee, marginea superioara a
ramurii orizontale a pubeului si simfiza pubiana. Din cauza
proeminentei pe care o face promontoriul, stramtoarea superioara
are forma unei 'inimi de carte de joc', dar aceasta forma poate
varia.
Pentru a aprecia dimensiunile stramtorilor se masoara
distantele dintre anumite proeminente osoase, numite repere.
Aceste distante se numesc diametre. Cele mai tari diametre ale
stramtorii superioare sunt cele transversale si cele oblice, in care
sunt orientate, in timpul coborarii, diametrele mari ale craniului
fetal.
Stramtoarea inferioara este iesirea din excavatie sau din
bazinul osos.
Bazinul moale.
Bazinul osos este acoperit pe suprafata sa interna de o serie
de muschi, dintre care cei mai importanti in timpul nasterii sunt
muschii ridicatori anali. Ei formeaza un fel de palnie cu cavitatea
in sus. Se insera pe partea mijlocie a excavatiei pelviene si prezinta
o despicatura mediana, transversata de uretra, vagin si portiunea
terminala a intestinului gros. Acesti muschi inchid in jos bazinul

osos, constituind partea cea mai profunda a bazinului moale,

numita planseul pelvian.
Planul superficial al bazinului moale, este numit si planseul
perineal si este format dintr-o serie de muschi mici, acoperiti de
teci aponevrotice de tesut grasos si piele.
Bazinul moale este continuarea bazinului osos, formand
impreuna cu el un canal osteo-fibros in partea superioara si
musculo-aponevrotic in partea inferioara. Bazinul moale se lasa
destins in timpul nasterii permitand trecerea fatului catre orificiul
vulvar, care este partea terminala a canalului pelvigenital.
Fiziologia bazinului obstetrical

Articulatiile bazinului ramolindu-se in timpul sarcinii,

permit miscari ale oaselor, care duc la marirea diferitelor diametre
ale bazinului.
Prin diverse pozitii in care este pusa gravida, se obtin mariri
ale diametrelor straqmtorii superioare sau a celei inferioare.