Domnia

Verzi-tulburi ochii-i gale revars pe sub gene

Ispita ptima i doru-nveninat.
E-nalt, cu pr galben, cu mersul legnat,
n grelele-i veminte pind mre i-alene.

Micrile-i sunt line, molatece, viclene,

i dulcele-i grai curge duios i rsfat.
Dar, cine-i cat-n fa se pierde sgetat
De negrul arc ce-mbin trufaele-i sprincene.

Muiat-n nestimate i-n horbote de fir,

n mna-i - spelb floare de cear strvezie Ea poart pe subirea nfram nrmzie

Ca un potir de snge un rou trandafir i, tot ca el, rnit n plin tineree,

Tnjete, se-nfioar i moare de tristee.