M lupt s scap iubirea de ptimaul trup,

S n-o mai sorb cu ochii, s n-o mai muc cu gura,

Din lau-mpreunrii slbatice s-o rup,
S-o curesc de carne, ca de pe aur zgura;
S te ador n suflet; doar duhul s-i alegO venic-mbinare a doua raze line...
Dar cum te-ari, m-ntunec... i sufletul ntreg
Se face ochi, piept, brae... zbucnite ctre tine,
Plpitor de pofte, iar dinainte-i cad;
Din nou vremelnicia i casc-n mine-abisul.
Rostogolit pe dre de flcri, ca-ntr-un iad,
M-ntorc, cntnd n carne...M doare numai visul
C mai presus de fire, putnd s o rstoarne,
Iubirea e smna eternitii-n carne.