saturnalia vntului buimac pe acoperise oasele de sepie ale noptii muribunde si harfa genelor lungi ale tale care face zdrente ntunericul. n acest loc m opresc, m aplec si pun genunchiul n cobul drumului. O floare de gardenie care tremur. Sigur, pe-aici a trecut ngerul, vede i ce sclipire tragic, vede i ce gratie are absurdul ?! Deci, s ne punem n sigurant, iubito, ochii ti ca o amulet tainic nu ajut la nimic.