Seminarul nr.

2 la Biologie
Despre spatii vectoriale

A) Denitia unui spatiu vectorial.

Fie K un corp comutativ. Noi vom presupune, cu exceptia cazului cand
este specicat in mod expres contrariul, ca spatiul K este sau corpul R al numerelor reale sau corpul C al numerelor complexe. Se numeste spatiu vectorial
peste K (sau K-spatiu vectorial ) o multime nevid
a V nzestrat
a cu:
i) o lege de compozitie intern
a notat
a+
+:V

V ! V; (x; y) ! x + y;

numita adunare, relativ la care V este grup abelian si

ii) o lege de compozitie extern
a notat
a
:K

V ! V; ( ; x) !

x = x;

numita inmultire cu scalari, cu propriet

atile:
1) (x + y) = x + y, 8 2 K; 8 x; y 2 V ;
2) ( + )x = x + x; 8 ; 2 K; 8 x 2 V ;
3) ( x) = ( )x; 8 ; 2 K; 8 x 2 V ;
4) 1 x = x; 8 x 2 V:
Conceptul de spatiu vectorial sau spatiu liniar este fundamental pentru ramura algebrei numita algebra liniara. Aplicatiile sale depasesc insa, cu mult,
granitele acestei discipline.
Remarca.
i) In 1) se utilizeaza adunarea vectoriala din V si inmultirea cu scalari (a vectorilor); prin aceasta axioma se precizeaza distributivitatea inmultirii cu scalari
fata de adunarea vectorilor.
ii) In 2) se intrebuinteaza, in membrul stang, adunarea din corpul K cat si
inmultirea cu scalari (a vectorilor); iar in membrul drept se folosesc tot inmultirea cu scalari (a vectorilor) si adunarea vectoriala (din V ); si 2) este tot o
proprietate de distributivitate.
iii) In 3) se utilizeaza (in membrul stang) inmultirea cu scalari (a vectorilor),
iar in membrul drept se folosesc atat inmultirea din K cat si inmultirea cu scalari
(a vectorilor); 3) este o proprietate de "asociativitate".
iv) Nu are nicio relevanta natura obiectelor din V:
v) In ecare caz concret, pe care il intalnim in practica, daca nu dam peste o
situatie clasica, tratata in literatura de specialitate, daca este nevoie sa evidentiem un anumit tip concret de spatiu vectorial va trebui sa probam cu acribie
vericarea ecareia dintre axiomele de mai sus. Atragem atentia ca este posibila indeplinirea doar a unei parti dintre axiome (si deci neindeplinirea unei
alte parti).
1

In cele ce urmeaza noi vom alege drept corp al scalarilor corpul R al numerelor reale.
B) Exemple de spatii vectoriale.
) Spatiul R al numerelor reale.
) Spatiul Rn :
In cursul precedent am vazut ca, pentru n 2 N = Nrf0g; spatiul
Rn = R
|

{z

:::

n factori

R
}

se poate inzestra, in mod natural, cu doua operatii (legi de compozitie binare):

i) una interna, notata cu +;
+ : Rn

Rn ! Rn ;

numita adunare si denita astfel:

(x1 ; :::; xn ) + (y1 ; :::; yn ) := (x1 + y1 ; :::; xn + yn );
8x = (x1 ; :::; xn ); y = (y1 ; :::; yn ) 2 Rn si
ii) o alta externa, notata cu ;
:R

Rn ! Rn ; ( ; x) !

x = x;

numita inmultire cu scalari denita dupa cum urmeaza:

(x1 ; :::; xn ) := ( x1 ; :::; xn );
8 2 R si 8(x1 ; :::; xn ) 2 Rn :
Inzestrat cu adunarea denita mai sus Rn devine un grup comutativ, adica:
1) (x + y) + z = x + (y + z); 8x; y; z 2 Rn (asociativitate);
2) x + y = y + x; 8x; y 2 Rn (comutativitate);
3) exista element neutru 0Rn = 0 = (0; :::; 0) 2 Rn astfel incat
x + 0 = 0 + x = x; 8x 2 Rn ;
4) 8x 2 Rn 9x0 =

x = ( x1 ; :::; xn ) 2 Rn asa incat

x + x0 = x0 + x = 0:

In raport cu operatia de inmultire cu scalari sunt vericate proprietatile:

1) (x + y) = x + y, 8 2 R, 8 x; y 2 Rn ;
2) ( + )x = x + x; 8 ; 2 R; 8 x 2 Rn ;
3) ( x) = ( )x; 8 ; 2 R; 8 x 2 Rn ;
4) 1 x = x; 8 x 2 Rn :
Observatie. Toate cele patru proprietati ale adunarii vectoriale (pe Rn ),
cat si cele patru proprietati ale inmultirii cu scalari se demonstreaza (verica) !
2

Alte exemple de spatii care se inzestreaza, in mod natural, cu o operatie

(interna) de adunare si cu o operatie (externa) de inmultire cu scalari (numere
reale sau complexe) sunt urmatoarele:
) spatiul polinoamelor cu coecienti reali, de grad k:
Pk = fa0 + a1 X + ::: + ak X k j a0 ; :::; ak 2 Rg;
) multimea matricilor cu m linii si n coloane, avand componente reale;
") multimea functiilor denite pe [0; 1] si cu valori reale;
) multimea functiilor continue pe [ 1; 1] avand valori reale.
Ceea ce am observat in cazurile particulare se poate realiza si in cazul general,
adica se pot face sume (nite !) de vectori si se pot inmulti vectorii cu scalari,
obtinandu-se noi vectori. Aceasta inseamna ca unii vectori sunt combinatii,
de un anumit tip, ale unor anumiti vectori. Pentru ca intr-un spatiu vectorial
stim sa facem adunari si inmultiri cu scalari combinatiile avute in vedere se vor
realiza numai cu aceste operatii. Asadar, ind dati vectorii v1 ; v2 ; :::; vm 2 V si
scalarii 1 ; 2 ; :::; m 2 K se poate considera combinatia:
1 v1

2 v2

+ ::: +

m vm :

Din motive care se vor vedea mai clar ulterior, vom numi un asemenea obiect
combinatie liniara:
Exemple.
1) Fie v1 = (1; 1) si v2 = (2; 3) doi vectori din R2 si 1 = 5; 2 = 2 doi
scalari (numere reale). Atunci
1 v1 + 2 v2

= 5 (1; 1)+( 2) (2; 3) = (5; 5)+( 4; 6) = (5 4; 5 6) = (1; 11):

2) Pentru orice vector x = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn avem:

x = (x1 ; 0; ::; 0) + ::: + (0; :::; 0; xn ) =
= x1 (1; 0; :::; 0) + ::: + xn (0; :::0; 1):
Asadar oricare ar x = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn exista scalarii
n (x) = xn astfel incat
x = 1 e1 + ::: + n en ;

1 (x)

= x1 ; :::;

unde e1 := (1; 0; :::; 0); :::; en =: (0; :::; 0; 1): Prin urmare vectorul x este o
combinatie liniara a vectorilor e1 ; :::; en : Altfel spus sistemul de vectori E =
fe1 ; e2 ; :::; en g Rn este un sistem de generatori pentru Rn :
Cele de mai sus ne sugereaza urmatoarea denitie (pentru cazul abstract):
Deni
tie.
Fie V un K-spatiu vectorial. O submultime nevid
a S V , S = fv1 ; v2 ; :::; vm g
se numeste sistem (nit) de generatori pentru V dac
a pentru orice x 2 V exist
a
scalarii 1 ; 2 ; :::; m 2 K (care depind de x) astfel nct
x=

1 v1

2 v2

+ ::: +

m vm

(mai spunem c
a x este o combinatie liniara de v1 ; v2 ; :::; vm cu scalari din K).
3

Exemple.
) Rn are un sistem nit de generatori;
) Spatiul vectorial real al functiilor continue pe [ 1; 1] cu valori reale nu
are un sistem nit de generatori. Functiile 1; x; x2 ; :::; xk ; :::: sunt toate in acest
spatiu.
Fie x; y 2 R2 doi vectori nenuli. Se observa ca acesti vectori se pot aa in
una (si doar in una) din urmatoarele doua situatii:
a) vectorii sunt coliniari;
b) vectorii nu sunt coliniari.
Prima situatie se traduce prin faptul ca exista un scalar 2 R astfel incat:
y = x () x

y = 0 () x + ( 1)y = 0:

Pentru a evita lipsa de simetrie in raportul dintre x si y conditia de mai sus

poate tradusa prin existenta a doi scalari si , nu ambii nuli, deci pentru
care j j + j j > 0; astfel incat:
x + y = 0:
Atunci varianta b) se poate reformula astfel: vectorii x si y nu sunt coliniari
daca (si numai daca) se realizeaza conditia:
;

2 R si x + y = 0 =)

= 0:

Din aceste observatii ni se sugereaza urmatoarea:

Deni
tie.
Fie V un K-spatiu vectorial. O submultime nevid
a L V , L = fv1 ; v2 ; :::; vk g
se numeste sistem liniar independent pentru V dac
a din orice relatie de forma
1 v1

2 v2

+ ::: +

cu

k vk

=0

a i = 0, pentru i = 1; 2; :::; k:
i 2 K, rezult
Prin negatie obtinem o alta:
Denitie.
O submultime nevid
a L V , L = fv1 ; v2 ; :::; vm g care nu este sistem liniar
independent se numeste sistem liniar dependent.
Exemple.
a) Sistemul e1 := (1; 0; :::; 0); :::; en =: (0; :::; 0; 1) de vectori din Rn este liniar
independent (in Rn ) (Exercitiu !).
p
b) Sistemul de vectori (1; 2); ( 1; 5); ( 2; ) este liniar dependent in R2 :
Deosebit de importante sunt sistemele de vectori care sunt simultan si sisteme de generatori si liniar independente.
Deni
tie.
O submultime nevid
a B V , B = fb1 ; :::; bn g se numeste baza a spatiului
V dac
a este, n acela
si timp, si sistem nit de generatori si sistem liniar
independent.
Exemple.
4

a) Vectorii e1 = (1; 0) si e2 = (0; 1) formeaza o baza pentru R2 : Aceasta

constituie baza canonica a lui R2 : O alta baza a lui R2 este formata din vectorii
v1 = (1; 1) si v2 = (1; 1):
b) Vectorii e1 := (1; 0; :::; 0); :::; en =: (0; :::; 0; 1) formeaza o baza (pentru
n
Rn ), numita baza canonica, a lui
pR :
c) Vectorii (1; 2); ( 1; 5); ( 2; ) formeaza un sistem de generatori pentru
R2 ; dar nu este un sistem liniar independent de vectori si deci nu este o baza.
d) Vectorii (1; 1; 0) si (0; 1; 1) sunt liniar independenti in R3 ; dar nu sunt o
baza, pentru ca nu formeaza un sistem de generatori pentru R3 :
Valoarea conceptului de baza este data de urmatorul rezultat:
Teorema. Fie V un K spatiu vectorial si B = fb1 ; :::; bn g o baza algebrica
pentru V: Atunci 8x 2 V exista si sunt unici scalarii c1 = c1 (x); :::; cn =
cn (x) 2 K astfel incat:
x = c1 b1 + ::: + cn bn :
Scalarii c1 ; :::; cn se numesc coordonatele lui x in raport cu baza B = fb1 ; :::; bn g:
Demonstratie. Fie x 2 V: Existenta scalarilor c1 = c1 (x); :::; cn = cn (x) 2
K pentru care:
x = c1 b1 + ::: + cn bn
este asigurata de faptul ca B = fb1 ; :::; bn g este, prin ipoteza, un sistem nit de
generatori. Sa admitem acum ca exista doua familii de scalari c1 ; :::; cn 2 K si
c01 ; :::; c0n 2 K astfel incat:
x = c1 b1 + ::: + cn bn
si
x = c01 b1 + ::: + c0n bn :
Scazand membru cu membru cele doua egalitati rezulta:
0 = (c1

c01 )b1 + ::: + (cn

c0n) bn :

Deoarece sistemul B = fb1 ; :::; bn g este si liniar independent deducem ca:

c1

c01 = 0; :::; cn

c0n = 0;

adica c1 = c01 ; :::; cn = c0n de unde obtinem si unicitatea.

Teorema. Fie V un K spatiu vectorial nit generat si B = fb1 ; :::; bn g o
baza algebrica ordonata (adica un reper) pentru V: Atunci aplicatia
V 3 x ! (c1 (x); :::; cn (x)) 2 K n
este o bijectie a lui V pe K n :
Corolar. Fie V un spatiu vectorial real (peste R) nit generat si B = fb1 ; :::; bn g
o baza algebrica ordonata pentru V: Atunci aplicatia
V 3 x ! (c1 (x); :::; cn (x)) 2 Rn
este o bijectie a lui V pe Rn :
5

Remarca. Bijectia de mai sus depinde esential de alegerea bazei, precum

si de ordinea vectorilor din baza. Deci nu este canonica. Totusi acest rezultat
evidentiaza importanta deosebita a spatiilor de tipul Rn :
Urmatoarele rezultate au o mare valoare teoretica si le prezentam, desigur
fara demonstratie, pentru ca cititorul sa-si faca o imagine mai completa (dar si
mai corecta !) despre conceptul de spatiu vectorial.
Teorem
a.
Fie V 6= f0g un K-spatiu vectorial ce admite sistem de generatori. Din orice
sistem de generatori al lui V se poate extrage o baz
a.
Teorem
a.
Fie V 6= f0g un K-spatiu vectorial si S un sistem de generatori al lui V .
Orice submultime L S care este sistem liniar independent de vectori poate
completat
a cu elemente din S pn
a la o baz
a a lui V .
Teorem
a.
Fie V 6= f0g un K-spatiu vectorial ce admite sistem de generatori. Orice
sistem liniar independent de vectori din V poate completat pn
a la o baz
aa
lui V .
Fundamental se dovedeste a urmatorul rezultat:
Teorem
a.
Fie V 6= f0g un K-spatiu vectorial ce admite un sistem nit de generatori.
Toate bazele lui V au acela
si numar de elemente.
Deni
tie.
Fie V 6= f0g un K-spatiu vectorial ce admite un sistem de generatori.
Num
arul de elemente dintr-o baz
a a lui V se numeste dimensiunea lui V (peste
K) si se noteaz
a dim K V .
Exemple.
) O baza algebrica pentru R2 este formata din vectorii e1 = (1; 0) si e2 =
(0; 1): Rezulta ca orice alta baza a lui R2 va formata tot din doi vectori.
Aceasta inseamna ca dimensiunea lui R2 ca spatiu vectorial real este 2: Mai pe
scurt acest fapt se exprima prin: dimR R2 = 2:
) Spatiul vectorial al polinoamelor cu coecienti reali, de grad
n are
dimensiunea (peste R) n + 1: O baza a acestui spatiu este formata din: 1;
x; :::; xn :
) Spatiul vectorial real al functiilor continue pe [ 1; 1] cu valori reale nu
are dimensiune nita. Functiile 1; x; x2 ; :::; xk ; :::: sunt toate in acest spatiu si
sunt liniar independente. Ele nu formeaza insa un sistem de generatori pentru
spatiul in discutie.
) Singurul spatiu vectorial care nu admite o baza este spatiul nul: V = f0g:
Deni
tie.
Fie V un K-spatiu vectorial si W V o submultime nevid
a. Spunem c
aW
este un subspatiu vectorial peste K dac
a:
1.pentru oricare x; y 2 W =) x y 2 W ;
2.pentru oricare x 2 W si pentru oricare 2 K =) x 2 W:
Exemple.
) fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j x1 + x2 = 0g este un subspatiu vectorial al lui R2 :

R :

) fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j x1 + x2 = 1g nu este un subspatiu vectorial al lui

Concluzie. Dupa parcurgerea acestui seminar ar trebui sa stim urmatoarele:

a) Denitia unui spatiu vectorial real ;
b) Exemple de asemenea spatii, retinand in mod special spatiul Rn ;
c) Ce este un sistem de generatori si denitiile notiunilor de liniar independenta si liniar dependenta.
d) Conceptul de baza pentru un spatiu vectorial nit generat. Exemple de
baze.
e) Coordonatele unui vector in raport cu o baza.

Recapitulare a problemelor din text:

1) Cum devine Rn ,in mod natural, spatiu vectorial real ?
2) Vericati ca urmatoarele spatii devin, in mod natural, spatii vectoriale
reale:
i) spatiul polinoamelor cu coecienti reali, de grad k:
Pk = fa0 + a1 X + ::: + ak X k j a0 ; :::; ak 2 Rg:
ii) Multimea tuturor polinoamelor cu coecienti reali.
iii) Multimea matricilor cu m linii si n coloane, avand componente reale.
iv) Multimea functiilor denite pe [0; 1] si cu valori reale.
v) Multimea functiilor continue pe [ 1; 1] avand valori reale.
vi) Multimea fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j x1 + x2 = 0g:
vii) Multimea ff : R ! R j f derivabila si f 0 kf = 0g; k = constanta
data, xata.
3) Fie v1 = (1; 1) si v2 = (2; 3) doi vectori din R2 si 1 = 5; 2 = 2 doi
scalari (numere reale). Calculati 1 v1 + 2 v2 .
4) Pentru orice vector x = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn avem:
x = x1 (1; 0; :::; 0) + ::: + xn (0; :::0; 1) = x1 e1 + ::: + xn en ;
unde e1 = (1; 0; :::; 0); e2 = (0; 1; 0; :::; 1); :::; en = (0; :::; 0; 1):
Cele de mai sus ne spun ca E = fe1 ; e2 ; :::; en g este un sistem de generatori
pentru Rn :
5) Aratati ca:
) Rn are un sistem nit de generatori;
) Spatiul vectorial real al functiilor continue pe [ 1; 1] cu valori reale nu
are un sistem nit de generatori. Functiile 1; x; x2 ; :::; xk ; :::: sunt toate in acest
spatiu.

6) a) Sistemul e1 := (1; 0; :::; 0); :::; en =: (0; :::; 0; 1) de vectori din Rn este
liniar independent (in Rn ).
p
b) Sistemul de vectori (1; 2); ( 1; 5); ( 2; ) este liniar dependent in R2 :
c) Sistemul de vectori (1; 1; 1); (1; 1; 1); (1; 1; 1) este liniar independent
in R3 :
7) a) Vectorii e1 = (1; 0) si e2 = (0; 1) formeaza o baza pentru R2 : Aceasta
constituie baza canonica a lui R2 : O alta baza a lui R2 este formata din vectorii
v1 = (1; 1) si v2 = (1; 1):
b) Vectorii e1 := (1; 0; :::; 0); :::; en =: (0; :::; 0; 1) formeaza o baza (pentru
n
Rn ), numita baza canonica, a lui
pR :
c) Vectorii (1; 2); ( 1; 5); ( 2; ) formeaza un sistem de generatori pentru
R2 ; dar nu este un sistem liniar independent de vectori si deci nu este o baza.
d) Vectorii (1; 1; 0) si (0; 1; 1) sunt liniar independenti in R3 ; dar nu sunt o
baza, pentru ca nu formeaza un sistem de generatori pentru R3 :
e) Sistemul de vectori (1; 1; 1); (1; 1; 1); (1; 1; 1) este o baza in R3 :
8) ) O baza algebrica pentru R2 este formata din vectorii e1 = (1; 0) si
e2 = (0; 1): Rezulta ca orice alta baza a lui R2 va formata tot din doi vectori.
Aceasta inseamna ca dimensiunea lui R2 ca spatiu vectorial real este 2: Mai pe
scurt acest fapt se exprima prin: dimR R2 = 2:
) Spatiul vectorial al polinoamelor cu coecienti reali, de grad
n are
dimensiunea (peste R) n + 1: O baza a acestui spatiu este formata din: 1;
x; :::; xn :
) Spatiul vectorial real al functiilor continue pe [ 1; 1] cu valori reale nu
are dimensiune nita. Functiile 1; x; x2 ; :::; xk ; :::: sunt toate in acest spatiu si
sunt liniar independente. Ele nu formeaza insa un sistem de generatori pentru
spatiul in discutie.
) Singurul spatiu vectorial care nu admite o baza este spatiul nul: V =
f0g:
9) Vericati ca:
) fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j x1 + x2 = 0g este un subspatiu vectorial al lui R2 :
) fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j x1 + x2 = 1g nu este un subspatiu vectorial al lui
2
R :
10) Determinati coordonatele vectorului (3; 1; 1) 2 R3 in raport cu:
a) baza canonica a lui R3 :
b) baza lui R3 formata din vectorii (1; 1; 1); (1; 1; 1); (1; 1; 1):

Subiecte pentru Algebra

1
1
3
;y=
; z=
trei vectori din R2 :
1
1
4
a) Aratati ca R2 este spatiu vectorial real si apoi determinati dimensiunea

1) Fie x =
sa.

b) Sa se reprezinte grac vectorii: x; y; 2x y + z:

c) Aratati ca vectorii x; y; z formeaza un sistem de generatori pentru R2 :
Constituie ei si o baza pentru R2 ?
8

d) Vericati faptul ca setul de vectori fx; y; zg contine o baza pentru R2 :

0
in baza aleasa mai sus.
e) Determinati coordonatele vectorului
1
Solutie.
a) Am denit
R2 := fx = (x1 ; x2 ) jx1 ; x2 2 R g:
Mai sus se considera ca perechea de numere reale este ordonata, ceea ce
inseamna ca se tine cont de faptul ca x1 este primul element din pereche, iar
x2 este cel de-al doilea element din pereche. Avand in minte aceste fapte vom
deni:
def:
(x1 ; x2 ) = (y1 ; y2 )
daca si numai daca:
x1 = y1 si x2 = y2 :
Stim ca R2 se inzestreaza, in mod natural, cu o operatie interna de adunare
care se deneste prin
(x1 ; x2 ) + (y1 ; y2 ) := (x1 + y1 ; x2 + y2 );
pentru (x1 ; x2 ); (y1 ; y2 ) 2 R2 ; si o operatie externa de inmultire cu scalari
data prin
(x1 ; x2 ) := ( x1 ; x2 );
unde 2 R si (x1 ; x2 ) 2 R2 :
Tinand cont de modul in care am denit egalitatea a doi vectori din R2 si
de proprietatile adunarii si inmultirii in R se verica usor urmatoarele fapte:
In raport cu adunarea denita mai sus R2 devine un grup comutativ, adica:
a) (x + y) + z = x + (y + z); 8x; y; z 2 R2 (asociativitate);
b) x + y = y + x; 8x; y 2 R2 (comutativitate);
c) exista element neutru 0R2 = 0 = (0; 0) 2 R2 astfel incat
x + 0 = 0 + x = x; 8x 2 R2 ;
d) 8x = (x1 ; x2 ) 2 R2 9x0 =

x = ( x1 ; x2 ) 2 R2 asa incat

x + x0 = x0 +x = 0:
In raport cu operatia de inmultire cu scalari sunt vericate proprietatile:
a) (x + y) = x + y, 8 2 R, 8 x; y 2 R2 ;
b) ( + )x = x + x; 8 ; 2 R; 8 x 2 R2 ;
c) ( x) = ( )x; 8 ; 2 R; 8 x 2 R2 ;
d) 1 x = x; 8 x 2 R2 :
Faptul ca se verica toate proprietatile de mai inainte inseamna ca cvartetul
(R2 ; R; +; ) formeaza un spatiu vectorial peste corpul de scalari R:
Seminar practic

Se stie ca sistemul de vectori

E = fe1 ; e2 g;
unde
1
0

e1 =

0
1

; e2 =

formeaza o baza algebrica pentru R2 : Cum dimensiunea unui spatiu vectorial

este data de numarul de vectori dintr-o baza algebrica, iar numarul de vectori
din baza E este 2 rezulta ca dim R2 = 2:
b) Vom avea
2x
=

2
2

1
1

y + z =2
1
1

1
1

3
4

2
2

3
4

1+3
1+4

4
1

Reprezentarea graca a vectorilor

1
1

1
1

4
1

intr-un sistem ortogonal de axe nu mai este o problema.

c) Cei trei vectori constituie un sistem de generatori pentru R2 daca (si numai
w1
daca) pentru orice vector w =
2 R2 exista scalarii c1 = c1 (w); c2 =
w2
c2 (w); c3 = c3 (w) 2 R astfel incat
w =c1 x + c2 y+c3 z;
ceea ce este echivalent cu
w1
w2

= c1

1
1

c1
c1

1
1

+ c2

3
4

+c3

Prin urmare
w1
w2

c2
c2

3c3
4c3

Pe componente va trebui sa avem

c1 + c2 + 3 c3
c1 + c2 + 4 c3

=
=

w1
:
w2

Acest sistem cu necunoscutele c1 ; c2 ; c3 are solutie pentru orice w1 ; w2 2 R

daca si numai daca matricea coecientilor
1
1

1
1
10

3
4

are rangul 2; ceea ce se intampla intrucat

1
1

det

1
1

=1 1

( 1) 1 = 1 + 1 = 2 6= 0:

Daca vectorii x; y; z ar forma o baza pentru R2 ar insemna ca dim R2 ar

trebui sa e 3 ceea ce este imposibil intrucat am vazut ca dim R2 = 2:
d) Se verica imediat ca vectorii x si y formeaza o baza pentru R2 :
e) Va trebui sa determinam numerele c1 ; c2 2 R asa incat
0
1

1
1

= c1

+ c2

1
1

Aceasta egalitate vectoriala este echivalenta cu sistemul

c1 + c2
c1 + c2

=
=

0
:
1

Prin scadere membru cu membru a celor doua egalitati obtinem c1 =

iar prin adunarea lor, tot membru cu membru, rezulta c2 = 1=2:

1=2;

2) Fie f : R2 ! R2 data prin:

f(

x1
x2

)=

x1 + 2x2
2x1 + x2

; x=

x1
x2

2 R2 :

a) Aratati ca f este o aplicatie liniara.

b) Determinati matricea A a lui f in baza canonica a lui R2 :
c) Aati valorile si vectorii proprii pentru A:
d) Diagonalizati A:
d) Calculati A2014 :
Solutie.
a) Stim ca R2 este spatiu vectorial real de dimensiune 2: Aplicatia f :
2
R !R2 este liniara daca si numai daca
f ( x + y) = f (x) + f (y);
pentru orice ;
Avem

2 R si orice x; y 2 R2 :
x1
x2

f ( x + y) = f
=f
=

x1 + y1
x2 + y2

(x1 + 2x2 ) + (y1 + 2y2 )

(2x1 + x2 ) + (2y1 + y2 )

y1
y2

( x1 + y1 ) + 2( x2 + y2 )
2( x1 + y1 ) + ( x2 + y2 )
=

11

x1 + 2x2
2x1 + x2

y1 + 2y2
2y1 + y2

= f (x) + f A(y):
b) Determinam f (e1 ) si f (e2 ):
Vom avea
f (e1 ) = f

1
0

1+2 0
2 1+0

1
2

f (e2 ) = A

0
1

0+2 1
2 0+1

2
1

si
:

Prin urmare
1
2

[f ]fe1 ;e2 g =

2
1

=: A:

c) Sa observam ca matricea A a lui f in baza canonica a lui R2 este o matrice

simetrica. S-a aratat la curs ca intr-o asemenea situatie toate valorile proprii
u1
ale lui A sunt reale. Fie deci 2 si u =
2 R2 vector nenul astfel
u2
incat
Au = u:
Aceasta inseamna ca sistemul liniar omogen
(A
1
0

unde I2 =

0
1

I2 )u = 0;

este matricea unitate, are solutie nebanala. De aici se

deduce ca
det(A

I2 ) = 0;

adica
1

2
2

)2

= (1
=( 1

22 = (1
)(3

2)(1

+ 2) =

) = 0:

Prin urmare 1 = 1; 2 = 3: Cum cele doua valori proprii sunt distincte

lor le vor corespunde doi vectori proprii liniar independenti.
x
Fie u =
un vector propriu corespunzator lui 1 : Din relatia Au = 1 u
y
deducem ca
x + 2y =
x
;
2x + y =
y
adica
2x + 2y
2x + 2y

=
=

0
:
0

Totul se reduce la a rezolva o singura ecuatie

x+y =0
12

care are insa doua necunoscute. O solutie a acestui sistem este x =

putea lua
1
u=
:
1
Pentru

= 3 e v =

x
y

y = 1:Vom

un vector propriu asociat. De aceasta data,

din relatia,
Av = 3v
se obtine sistemul
x + 2y
2x + y

=
=

3x
;
3y

adica
2x
2x

2y
2y

=
=

0
:
0

Iarasi totul se reduce la a rezolva o singura ecuatie si anume

x

y = 0:

Cum o solutie a acestei ecuatii este x = y = 1 obtinem vectorul propriu

1
1

v=

d) Fie P matricea (,de tip 2 2; ) avand drept prima coloana vectorul propriu
u; iar drept a doua coloana vectorul propriu v; adica
P :=

1
1

1
1

D :=

1
0

0
3

si matricea diagonala

care are pe diagonala valorile proprii 1 = 1; 2 = 3:

Se observa usor ca matricea P este nesingulara (det P 6= 0) si
AP = (A col1 P; A col2 P ) = (Au; Av) = ( u; 3v) = P D:
Prin urmare
D=P

AP;

ceea ce se mai scrie si sub forma:

A = P DP

e) Din relatia de mai inainte se gaseste, de exemplu inductiv, ca:

Am = P Dm P
13

; 8m 2 N;

cu conventia ca A0 = I2 (=) matricea unitate.

In mod banal se obtine ca
( 1)m
0

Dm =

0
3m

; m 2 N:

Pentru ca raspunsul sa e complet sa calculam si P 1 :

Mai intai determinam det P = 2; iar apoi matricea transpusa
Pt =

1
1

1
1

P =

1
1

1
1

Matricea adjuncta va

ecare element din matricea P t

Mai precis, elementul aj;i se in-

Pentru a determina matricea adjuncta P

se inlocuieste cu complementul sau algebric.
locuieste cu ( 1)i+j minorul lui aj;i :
In ne
1
1
P =
P 1=
det P
2

1
1

1
1

Pentru vericare vom avea

P

P =

1
2

1
1

1
1

1
1

1
1

( 1)m
0

1
1

1
2

2
0

0
2

= I2 :

In consecinta
Am =

1
2

1
1

1
2

( 1)m
( 1)m

1
2

( 1)m + 3m
3m ( 1)m

0
3m

3m
3m

1
1
1
1

1
1

1
1
=

3m ( 1)m
( 1)m + 32011

In particular, in cazul m = 2014; obtinem:

A2014 =

32014 +1
2
32011 1
2

32011 1
2
32011 +1
2

Problema tipica de algebra liniara

Se considera vectorii:
u=

1
k

;v =

k
1
14

;w =

2k
2k + 1

unde k 2 N; 1 k 5:
a) Sa se reprezinte grac cei trei vectori.
b) Sa se calculeze
3u kv+2w:
c) Sa se determine masura unghiului format de vectorii u si v:
d) Sa se arate ca pentru orice vector z 2R2 exista si sunt unic determinati
scalarii c1 = c1 (z); c2 = c2 (z) 2 R astfel incat
z =c1 u + c2 v:
In cazul z = w determinati explicit coecientii c1 ; c2 :
e) Aratati ca exista trei scalari ; ; 2 R astfel incat
u+ v+ w = 0R2 :

15