i-n pieele, de linite-acum pline, i-aterne umbra strvezia noapte, Iar somnul ca rsplata trudei vine, Atunci ncepe veghea mea i chinul i ceasurile picur-n tcere: n nemicarea nopii simt veninul Mustrrilor arznd pn'la durere, n cugetul meu trist, noian de vise, Sfietoare gnduri s-au ivit. Iar amintirea iese din abise Rostogolindu-i ghemul nesfrit. i recitindu-mi viaa mea n sil Blestem i m cutremur, plng amar Dar rndurile triste de pe fil Rsar prin pnza lacrimilor, iar. 1828