Ctina alb

_______________________________________________________________________________________________________________________________________

CAPITOLUL 22
CULTURA CTINEI ALBE
Hippopha rhamnoides L.

Fam. Eleagnaceae

22.1. Importan, origine i arie de rspndire

22.1.1. Importan
Ctina alb este un arbust recent introdus n cultur la noi n ar, fiind unul
dintre cele mai valoroase specii de arbuti fructiferi.
Valoarea deosebit a acestei specii reiese din multiplele sale ntrebuinri n
alimentaie, farmacologice, zootehnie, n silvicultur, ca planta antierozional i
ornamental. Fructele de ctin conin numeroase substane bioactive, valoroase cu
rol important n prevenirea i tratarea a numeroase boli (hipertensiune,
avitaminoze, boala de iradiere etc.).
Compoziia fructelor este foarte complex i complet: substan uscat: 1520%, zahr total 6-8%, acizi organici: 1,5-4,5%, pectide: 0,14-0,50%, proteine:
1,2, substane grase: 8-12%, betacaroten 3,5-10%, calciu 211,8 mg %, fosfor
198,4 mg %, magneziu 186,1%, fier 13,84 mg %, vitamina C 130-800 mg %,
vitamina F 8 mg %, vitamina E 16 mg %. Uleiul de ctin conine de 10 ori mai
mult caroten dect morcovul.
Din fructele ctinei albe se prepar suc, sirop, vin, gem (asociate cu ciree,
mere i prune), diferite produse farmaceutice (pastile polivitaminate, ulei,
hidrolizate de ulei .a.) i furaje pentru animale i psri.
22.1.2. Originea i aria de rspndire
Ctina alb originar din Asia Central. n prezent crete spontan n Europa,
Caucaz, Asia Japonia.
Primele plantaii au fost nfiinate n Rusia, apoi n Germania, Polonia,
Ungaria.
n ara noastr primele plantaii de ctin au avut scop dublu de fixare a
solului erodat, degradat sau a nisipurilor dar i pentru fructele sale valoroase. O
aciune susinut n promovarea acestei specii a avut-o U..A.M.V. Iai prin prof.
dr. Victor Cirea, care a reuit chiar s nfiineze primele plantaii.
3

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

n prezent suprafeele cultivate n Romnia sunt sub 100 ha iar producia de

cca 1000-1500 t se realizeaz n cea mai mare parte din flora spontan. Nu exist
date statistice oficiale privind suprafeele sau producia acestei specii pe plan
mondial i n Romnia.
Ctina alb se ntlnete n stare spontan n zona subcarpatic din Moldova
i Muntenia, ncepnd din bazinul superior al Siretului pn la rul Olt. n
subcarpaii Moldovei, ctina alb se ntlnete pe vile rurilor Bistria, Tazlu,
Trotu, Putna i Milcov. n zona subcarpatic a judeului Buzu, ctina alb are o
frecven mai mare dect n alte pri din ara noastr. De asemenea, ctina alb se
ntlnete pe vile rurilor Teleajen i Dmbovia.
22.2. Particulariti biologice i ecologice
22.2.1. Specii care au contribuit la formarea soiurilor
Genul Hippopha cuprinde o singur specie cu trei subspecii:
Hippopha rhamnoides L. ssp. eur rhamnoides L. - are multe varieti i
este rspndit n Europa i Asia Central.
Hippopha rhamnoides ssp. thibetana Schletht - crete n Tibet la mare
altitudine (2000-4000 m altitudine), este rezistent la ger i secet, are talie pitic.
Hippopha rhamnoides ssp. salicifolia Don - crete n Himalaia ntr-un
climat cald i suficient de umed.
Botanistul romn opa, n 1960, a identificat i subspecia Carpatica. Ali
autori (Hegi); grupeaz fiecare subspecie n cte dou varieti.
Hippopha rhamnoides var. minor Serv cu fructe mici i Hippopha
rhamnoides var. major Serv cu fructe mari.
22.2.2. Obiective principale i metode de ameliorare
Fiind o specie recent introdus n cultur, ameliorarea acesteia pune nc
multe semne de ntrebare. Cele mai importante obiective se refer la:
-reducerea spinozitii sau chiar eliminarea spinilor;
-desprinderea uoar a fructelor de pe ramuri, n vederea recoltrii
macanizate;
-creterea productivitii;
-creterea calitii fructelor (peste 0,5, peducul mai lung de 3-4 mm,
coninut ridicat n vitamina C, peste 400 mg %, ulei peste 12 %;
-obinerea de plante cu trunchi sau semitrunchi i cu o coroan ct mai
regulat;
-drajonare ct mai redus.
Ca metode, pn n prezent sunt folosite cele clasice (hibridrile) ns
materialul iniial este puin i slab cercetat.
22.2.3. Sortimentul de soiuri i biotipuri
4

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

Tabelul 22.1.
Soiuri i selecii de Ctin alb
Denumirea

Caracterizarea plantelor

Caracterizarea fructelor

mari (0,5 g), oval cilindrice,

viguroase, precoce, foarte
portocalii-deschis cu pedunculul
1. Moldova
productive
lung
viguroase, productive (4-6 mari (0,5 g), rotunde, portocalii,
2. Delta - 1
kg/pl.), spini rari, lungi
pedunculul lung (3-4 mm)
semiviguroase, spini mari
mijlocii (0,3 g), oval-alungite,
3. Delta - 2
neagresive, foarte productive
portocalii
mijlocii (0,3 g), rotunde,
viguroase, tuf rar, fr spini
4. Delta - 3
portocalii
semiviguroase, foarte
mijlocii (0,3 g), rotunde,
5. Mrcineni-1
productive (22 t/ha)
galbene-intens
semiviguroase, precoce
mijlocii (0,3 g), oval-cilindrice,
6. erpeni-2
productive
portocalii

22.4. Particulariti de cretere i fructificare

Ctina este un arbust sau arbustoid unisexuat dioic, nalt de 1,5-3,5 m, care
formeaz o tuf deas. cu multe ramuri prevzute cu ghimpi puternici.
Sistemul radicular al ctinei albe este bine ramificat, fibros i emite drajoni
n numr foarte mare, de aceea fixeaz solul superficial, unele rdcini trasante pot
avea pn la 20 m lungime. Sunt situaii n care rdcinile se dezvolt i pe
vertical ptrunznd n sol 2-3 m. Ctina alb este de altfel o plant, amelioratoare
de sol, pe care-l mbogete n azot prin nodozitile numeroase de pe rdcini.
Capacitatea exagerat de drajonare i de formare a spinilor constituie
principalele defecte ale acestei specii.
Partea epigee - este format din numeroase ramuri, care au muli epi. De
asemenea, toate creterile anuale se termin cu ghimpi.

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

Fig. 22.1 - Hippopha rhamnoides - ramur cu fructe

Mugurii florali sunt micti din care se va nate o inflorescen i un lstar
dup nflorit. Diferenierea acestor muguri are loc n treimea medie i inferioar a
ramurei.
Frunzele sunt mici i nguste, dispuse altern, argintii pe faa inferioar. Au
valoare furajer ridicat conin pn la 350 mg % vitamina C.
Ctina alb este o specie unisexuat-dioic (are plante cu flori femele i
plante cu flori mascule). Plantele mascule sunt mai viguroase dect cele femele, au
ramuri anuale mai lungi, mai groase i de culoare mai nchis, precum i muguri
mai mari. Florile mascule sunt grupate n conuri scurte (5-6 mm), de culoare
brun, care se afl pe ramurile anuale. Florile femele sunt grupate cte 10-12 ntrun racem foarte scurt, bracteat.
Fructele sunt bace false, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral.
Fiind n numr foarte mare, foarte scurt pedunculate i aezate unul lng altul,
fructele mbrac ramurile ca un manon. Ele au form de butoia, ovoid sau
globuloas, culoarea galben-aurie, galben-portocalie sau portocalie-rocat.
Fructul propriu-zis este o achen ovoid ce se afl n interiorul bacei false. nainte
de maturare, fructele de ctin alb sunt pronunat acide i astringente. La
completa maturitate, ele pierd mult din aciditate i au o arom particular, mai
puternic atunci cnd recoltatul se face dup nghe. Smna, care n realitate este
adevratul fruct, se gsete nchis n interiorul pulpei cte una, mai rar dou. Este
mic, tare, avoid-alungit, i pstreaz capacitatea de germinare timp de 2 ani.
Ciclul anual. Ctina alb nflorete trziu n aprilie-mai, naintea
nfrunzitului. Polenizarea este att anemofil ct i entomofil. Avnd nectar foarte
puin, florile de ctin alb nu atrag albinele. Momentul optim de recoltare a
fructelor este toamna dup cderea primelor brume. Dac recoltarea se face cu
6

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

ntrziere, fructele se depreciaz, unele dintre acestea crap i pierd din suc.
Fructele se pot menine pe ramuri pn n primvar.
Vrsta intrrii pe rod. Ctina alb formeaz primele fructe n anul II de la
plantare i ncepe s rodeasc constant ncepnd din anul al treilea.
Potenialul productiv. Dup vrsta de 7-8 ani, o plant de ctin bine
dezvoltat produce 7-14 kg fructe.
Durata plantaiilor este considerat relativ scurt. Plantele femele triesc
15-20 de ani, iar cele mascule pn la 30-32 de ani. n stare natural ns, plantele
se regenereaz continuu, prin drajoni.
22.5 Cerinele ctinei albe fa de factorii ecologici
Lumina Ctina este o plant heliofil, care nu suport umbra i crete bine
numai n locuri luminate. n condiii de umbr plantele se degarnisesc rapid i n
civa ani se usuc.
Temperatura Fa de temperatur are cerine modeste, suportnd
temperaturi de -35C ... -40C, chiar -50C. Totodat rezist i la temperaturi
foarte ridicate de peste +45C.
Apa Fiind o plant rustic, se adapteaz uor la secet dar i la excesul de
ap temporar.
Solul Este factorul la care ctina se adapteaz foarte uor. n mod natural
ntlnim ctina pe nisipuri, grohotiuri, prundiuri etc., soluri pe care alte specii
cresc greu.
22.3. Particulariti tehnologice
22.3.1. Specificul producerii materialului sditor
Ctina se nmulete prin smn, butai, marcote, drajoni i altoire.
nmulirea prin semine se practic destul de mult. Seminele se extrag din
fructe bine maturate, se stratific 30 zile la 1-5C, sau se in 30 ore n ap curat la
temperatura de 15-18C. Apoi se dezinfecteaz i se seamn n coala de puiei
unde rmn 2-3 ani pentru determinarea sexului.
nmulirea prin butai lignificai este asemntoare ca la coacz negru cu
deosebirea c se pot folosi ramuri de 2-3 ani.
nmulirea prin butai verzi, drajoni este relativ simpl cu precizarea c
acetia trebuie s fie fortificai 1-2 ani. Altoirea se practic rar, prin metoda
copulaiei perfecionate.
22.3.2. Specificul nfiinrii i ntreinerii plantaiilor
Avnd n vedere marea plasticitate ecologic a acestei specii alegerea
terenului este foarte facil.
7

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

Organizarea, amenajarea i pregtirea terenului este asemntoare cu a

celorlali arbuti.
Plantarea se face primvara devreme n teren pregtit din toamn.
Distanele de plantare sunt de 4 x 2 m, n plantaii industriale i de 3 x 2 m sau 3 x
1,5 m n grdinile populaiei. La 5-7 plante femele trebuie s revin cte 1-2 plante
mascule. Pe pant se planteaz n treimea superioar.
Conducerea plantelor se face sub form de tuf globuloas, tuf aplatizat
sau gard fructifer liber aplatizat.
n grdina de lng cas se pot planta 2-3 tufe de ctin alb (plante femele
i mascule), n locuri nsorite i separate de restul grdinii printr-o alee asfaltat
sau pietruit, care s mpiedice extinderea drajonilor.
n primul an dup plantare, ctina alb crete ncet, iar la sfritul anului al
doilea tufa atinge o nlime de 50-150 cm i un diametru de 50-100 cm.
ntreinerea solului
n plantaiile tinere, intervalele dintre rnduri se cultiv cu leguminoase,
legume pritoare etc. n plantaiile pe rod situate pe terenuri n pant cele mai
bune rezultate le d nelenirea intervalelor dintre rnduri, exceptnd o fie lat
de 0,75 - 1 m de fiecare parte a rndului care se menine ca ogor lucrat.
Fertilizarea - d rezultate foarte bune mai ales n ceea ce privete calitatea
fructelor.
Irigarea - Fiind o plant rustic, rezist la secet. Cercetri privind aceast
verig tehnologic nu exist, dar considerm c n condiii de secet pentru a crete
productivitatea i calitatea fructelor, i innd cont de sistemul radicular se impun
udri cu cantiti mici de ap 300-400 m3/ha.
ngrmintele chimice se aplic anual, n doze moderate, iar gunoiul de
grajd odat la 3-4 ani.
Tierile de formare i de ntreinere sunt simple. n primii ani se taie ct mai
puin, viznd aplatizarea coroanei i dirijarea braelor pe rnd. La plantele intrate
pe rod se execut tieri de reducie pe lemn de 3 ani, concomitent cu suprimarea
ramurilor rupte, uscate sau bolnave. De asemenea, dac este cazul se fac tieri de
rrire.
n ara noastr, cu excepia ciupercii Pythium de Baryanum, care atac
puieii n pepinier, provocnd brunificarea, putrezirea coletului i uscarea
plantelor, nu sunt semnalate alte boli. Contra ciupercii menionate se trateaz
preventiv seminele, nainte de semnat, cu soluie de permanganat de potasiu 1
timp de 10 min.
Recoltarea fructelor - Este cel mai dificil segment al tehnologiei. Se face
manual (cu ajutorul unor piepteni) sau mecanizat, cu ajutorul mainii E. I. M.
200-8.
Recoltarea manual este foarte greoaie, datorit spinilor lungi i dei,
precum i faptului c fructele sunt foarte mici (0,30 - 0,55 g) i aezate prea des,
de regul la baza spinilor. Fructele se in foarte bine pe ramur.

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

Pentru a reui recoltarea fructelor se impun efectuarea unor tratamente cu

substane biostimulatoare (ex. Ethrel 750 ppm). Totodat asemenea tratamente au
influen pozitiv i asupra calitii fructelor.

de ex: tai ramuri, le pui la congelator si apoi le scuturipapap

CATINA ALBA
Arbustfructifer.
Denumirestiintifica:Hyppophaerhammnoides
Familia:Eleagnaceae
Origine:Asiacentrala
Dime1-3m
Catina alba - Hippophae rhamnoides a fost introdusa recent in
cultura. Una dintre cele mai mari plantatii din tara se gaseste in
apropiereaBacaului.
Este un abust fructifer cunoscut ca facand parte din flora spontana
a Romaniei, care se utilizeaza deopotriva in industria alimentara, in
silvicultura, in farmacie dar si ca planta ornamentala.
Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat
macesul si de 10 ori mai mult decat citricele. In fructele coapte
continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte
vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai
regasim celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui
din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu,
potasiu,
fier
si
sodiu,
uleiuri
complexe,
etc.
Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute inca din
antichitate. In China de exemplu, medicina traditionala o
recomanda in tratamentul bolilor digestive. Pe continentul
european, exista insemnari privind importanta catinei ramase de la
DioscoridsiTeophast.
In prezent, de la catina se obtin urmatoarele produse: ceaiuri din
fructe, muguri, frunze si chiar scoarta, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din urma este si cel mai valoros din punct de vedere
medical. Uleiul de catina este utilizat in tratamentul unor afectiuni precum: ulcerul gastric si duodenal, alergiile, diarea, urticaria,
reumatismul, afectiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Are o actiune reconfortanta, chiar cu efecte usor narcotice. De
asemenea se mai foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres. Se utilizeaza si in geriatrie cu rezultate spectaculoase. Cu catina se
mai trateaza afectiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arteriala si gingivitele. Prin prelucrari in laboratoarele farmaceutice
din catina se obtin tratamente extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor si leucemiei. Mugurii
de catina au efect afrodisiac. Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul unor tratamente ale
obezitatii.
Prin prelucrarea fructelor in industria alimentara se obtin produse foarte apreciate cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulceturi,
peltea,
lichioruri,
diverse
bauturi
alcoolice.
Datorita capacitatii mari de drajonare, catina alba se utilizeaza pentru consolidarea terenurilor in panta, dar si sub forma de gard viu,
avand in vedere numerosii spini puternici care impiedica patrunderea iepurilor si altor animale in spatiile care necesita protectie (livezi,
podgorii,
diverse
culturi).
La noi in tara, catina alba creste spontan in zona subcarpatica din Moldova si Muntenia, incepand din bazinul superior al Siretului pana
la
Olt.
In agricultura, se foloseste in unele zone pentru imbogatirea in azot a solurilor, datorita nodozitatilor similare celor intalnite la
leguminoase, dar si pentru consolidarea terenurilor predispuse la eroziune datorita capacitatii mari de drajonare.
In subcarpatii Moldovei se intalneste pe vaile raurilor Bistrita, Trotus, Putna si Milcov. In zona subcarpatica a judetului Buzau catina alba
are o frecventa mai mare decat in alte zone din Romania. De asemenea, se mai intalneste pe vaile raurilor Teleajen si Dambovita,
precum si in Delta Dunarii. Prezenta catinei albe este insa semnalata de profesorul Ion Simionescu inca din secolul 19 pe vaile
Prahovei si Siretului, in palcuri mixte de catina rosie - Tamarix gallica - si catina alba - Hippophae rhamnoides. La acea vreme
profesorul
Simionescu
observa
doar
caracterul
de
planta
decorativa
a
catinei.
("Cand trenul te duce spre Sinaia, un decor frumos se prezinta ochiului, prin viroagele din apropierea Campinei. Malurile, numai rapi,
colorate cand ca huma, vinete, cand galbene, galbenul nisipului, cand mai albie, gresia dezgolita ori chiar caramiziu, sunt impestritate
de
dese
tufe
argintii,
pe
crengile
carora
stau
ciucur
bobite
portocalii".)
Revenind in zilele noastre, preocuparile cercetatorilor in privinta acestei plante, si indeosebi rezultatele acestora, readuc tara noastra in
prim-planul
lumii
stiintifice
internationale.
In anul 1999, la al 12-lea Salon international de inventii, tehnici si produse noi, Geneva, domnul Moraru Ionut, de la Asociatia Stiinta si
viata obtine medalia de bronz pentru mai multe preparate medicinale, printre care Vita-Gins - capsule continand radacini de ginseng
rosu, de Hippophae rhamnoides si de maces cu o actiune vitaminizanta, antioxidanta, stimulanta si tonica SNC, cresterea capacitatii

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

de
efort
fizic
si
intelectual
al
organismului.
Doamna Nicole-Livia Atudosiei, sefa de lucrari la Catedra de microbiologie a Universitatii Bioterra din Bucuresti si secretarul stiintific al
Facultatii de Ingineria Produselor Alimentare au creat un procedeu de obtinere si conservare naturala a unui suc pe baza de catina
alba, imbogatit cu extracte de plante aromate si medicinale. Acest suc este un biostimulator, fiind bogat in vitaminele A, C, E, F,
bioflavonoide, licopine (coloranti naturali), cu o actiune marcant antioxidanta, acizi organici, minerale, intre care salutara este prezenta
seleniului din catina (unul dintre cei mai puternici antioxidanti). Pentru aceasta creatie, autoarea a primit Medalia de argint la Salonul
international de inventii, produse si tehnologii noi - EUREKA - Bruxelles, 2000 si Medalia de argint la Salonul international de inventii,
Geneva,2002.
2.Crestereasifructificarealacatinaalba
Catina se prezinta ca un arbust inalt de 1,5 - 3,5 m, cu numerosi tepi puternici. In functie de conditiile de clima si sol, ea creste diferit,
si anume ca tufa joasa taratoare in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta de 8-10 m inaltime pe soluri fertile.
Catina alba intra pe rod in anul 3 de la plantare si are o durata de productie de 18-20 de ani. Sistemul radicular este foarte bine
dezvoltat, raspandit mai mult la suprafata solului, la 20 cm adancime si are mare capacitate de drajonare. Pe radacinile catinei se
formeaza
nodozitati
fixatoare
de
azot,
ca
la
leguminoase.
Aceste nodozitati sunt formatiuni simbiotice produse de bacterii din genurile Rhizobium, Azotobacter, Clostridium, bacterii fixatoare de
azot care traiesc libere in sol. Acestea patrund in planta prin perisorii absorbanti printr-un mecanism de atractie chimica (recent s-a
descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone secretate de radacina) si se instaleaza in interiorul radacinii plantei unde formeaza
formatiuni globuloase cu aspect de noduri. Formarea acestor formatiuni este avantajata de prezenta unor microelemente ca bor,
molibden, calciu si sulf. In interiorul nodozitatilor bacteriile se dezvolta, se inmultesc si fixeaza azotul atmosferic, transformandu-l in
azot asimilabil. Bacteria isi insuseste de la planta zaharuri si alte substante pe care nu si le poate sintetiza, iar planta utilizeaza azotul
organic
fixat
de
bacterii.
Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul se inchide la culoare. O particularitate a catinei este
prezenta a numerosi spini puternici, lignificati, foarte ascutiti. Toate cresterile anuale de pe tulpina si ramuri se termina cu astfel de
ghimpi.
Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul ingust si lung de 5-6 cm, cu perisori solzosi de culoare cenusie-argintie pe
ambele fete. De la aceasta caracteristica ii vine si denumirea populara de catina alba. Frunzele sunt ele insele bogate in vitamina C.
Catina alba este o specie unisexuat dioica, avand plante deopotriva femele si barbatesti. Plantele barbatesti sunt mai viguroase decat
cele femele, au ramuri anuale mai lungi, mai groase si de culoare inchisa, precum si mugurii mai mari. Florile barbatesti sunt grupate
in conuri scurte de culoare bruna, si se afla pe ramurile anuale. Florile femele sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte scurt.
Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoida la globuloasa, chiar turtita. Culoarea lor predominanta este portocalie,
cu treceri spre galben. Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte scurt pedunculate si asezate unul
langa altul, fructele imbraca ramurile ca un manson. Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, foarte suculenta si lasa
pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si
astringente. La maturitate completa, ele pierd multa aciditate si au aroma particulara, mai puternica atunci cand recoltatul se face dupa
inghet.
Catina alba infloreste in aprilie mai, cand temperatura medie diurna este de 12-15C si se desfasoara pe o perioada de 15 zile.
Plantele mascule infloresc mai devreme, in timp ce plantele femele infloresc o data cu infrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul
vantului si al insectelor. La sfarsitul perioadei de inflorire, florile femele polenizate evolueaza spre fructe.
Maturarea fructelor incepe in luna august, in primele saptamani. Fructele se ingalbenesc, iar semintele sunt complet formate si sunt
capabile sa germineze. Culoarea pielitei si a pulpei se intensifica, fructele crtesc in volum. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui
octombrie fructele ajung la maturitate optima. Daca recoltarea se face cu intarziere, calitatea fructelor se depreciaza, acestea crapa si
pierd
din
suc.
In plantatii, catina alba intra pe rod din anul al treilea. In perioada optima de productie se obtin cantitati ce pot depasi 25 tone/ha. Dupa
18-20 de ani, catina intra in declin, cresterile vegetative sunt mici, productie scade foarte mult, iar plantele incep sa se usuce total sau
partial.
3.
Cerintele
fata
de
factorii
de
mediu
Catina alba este deosebit de adaptabila diferitelor conditii climaterice, ea crescand in zonele submontane si montane dar si in zona de
podis.
Este
intalnita
indeosebi
pe
prundisuri,
rape,
sau
la
liziere.
In privinta temperaturii, catina este putin pretentioasa, suportand temperaturi joase de pana la -35 C, raportandu-se cazuri de
supravietuire chiar dupa geruri de -40 C. Aceeasi rezistenta o manifesta si la temperaturi pozitive excesive, la temperaturi la nivelul
solului
de
pana
la
+
45
C.
Catina are insa nevoie de foarte multa lumina, productia optima se obtine in zonele in care planta este expusa direct la soare, pe toata
perioada
zilei.
Fata de umiditate, catina se adapteaza foarte usor, rezistand la cele mai cumplite secete din zona temperate, dar si la inundatiile
temporare.
Catina este un arbust adaptabil pana la extrem pe orice tip de sol, pe terenuri uscate, prundisuri, dar si pe cernoziumuri si soluri brunroscate. Uimitor, catina creste chiar si pe soluri saraturoase, pe care alte specii nu se pot dezvolta.
Profesorul David Davidescu aminteste de catina alba ca facand parte, alaturi de catina de rau (Tamarix pailassi), din grupul plantelor
lemnoase
din
flora
spontana
care
suporta
o
concentratie
mai
mare
de
saruri
(0,15%).
Chiar daca aceasta planta manifesta o rezistenta sporita, la infiintarea plantatiilor in general se va evita un astfel de sol, iar daca totusi
suntem nevoiti sa cultivam pe sol saraturat, se vor aplica amendamente chimice pentru corectarea reactiei alcaline a solului.
Profesorul
Davidescu
sugereaza
urmatoarele
substante:
1. Gips - este amendamentul cel mai des folosit la imbunatatirea solurilor saraturoase. Este etalon in masurarea valorii de acidifiere
(=100).
2. Fosfogips - rezulta ca deseu in procesul de fabricare a acidului fosforic sau a fosfatului trisodic. Are o valoare de acidifiere de 80%
fata
de
gips.
3. Acifer - se obtine prin imbibarea cu acid sulfuric a unui amestec de sulfat de fier, sulfat de aluminiu si sulfat de calciu. Are valoarea
de
acidifiere
de
260%
fata
de
gips.
4.
Sulfat
de
aluminiu
produs
incolor,
solubil
in
apa,
cu
val
oare
de
acidifiere
72%
5.
Sulfat
de
fier
sare
cristalina
verde,
valoare
de
acidifiere
72%
6.
Sulf
valoarea
de
acidifiere
550%
7.
Clorura
de
calciu
8.
Praf
de
lignit
9.
Carbonat
de
calciu
Utilizarea acestor amendamente se face dupa norme bine stabilite, in functie de cantitatea de saruri din sol, dupa analize riguroase.
Sunt o sumedenie de conditii ce trebuie avute in seama, orizontul de saraturare, repartizarea sarurilor pe profil, continutul in saruri a
panzei freatice, etc. In caz contrar, reactia solului poate fi una contrara asteptarilor. Se recomanda asadar consultarea inginerului
agronom inainte de aplicarea oricaror fertilizanti, amendamente sau agenti chimici de combatere a bolilor si daunatorilor.
Fertilizarea solului se impune numai in plantatiile situate pe terenuri sarace, subtiri, unde plantele se dezvolta foarte incet si cresterile
sunt mici. In aceste cazuri, la plantarea puietilor se dubleaza cantitatea de ingrasaminte organice si chimice, iar o data la 3 ani se
administreaza 20-30 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 200 kg/ha sare potasica. Pe astfel de terenuri se aplica lucrarea
cu paraplaul, un plug in forma de sageata care ridica brazda dar nu o si intoarce. In cazul in care solul este mentinut in plantatie ca

10

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

ogor
negru,
gunoiul
de
grajd
se
ingroapa
imediat
dupa
imprastiere
la
o
adancime
potrivita.
Pe solurile fertile sau potrivit de fertile ingrasamintele incorporate la infiintarea plantatiei sunt suficiente pana cand planta se
aprovizioneaza
singura
cu
azotul
atmosferic.
Totodata este indicat adaosul de mranita in cazul infiintarii de plantatii prin drajoni. Mranita ofera mediul perfect pentru dezvoltarea
sistemului
radicular
insuficient
al
drajonului.
4.
Principalele
soiuri
cultivate
in
Romania.
Serpeni 11 : are fructe foarte mari, in medie de 0,5 g, de forma ovala sau cilindrica, de culoare portocalie deschis, uniforma pe toata
suprafata, cu peduncul lung de 3-4 mm, ceea ce usureaza recoltarea manuala. Planta este viguroasa, cu cresteri puternice, drepte, de
culoare
gri
deschis,
prevazute
cu
spini
mari,
lungi.
Este un soi precoce si foarte productiv, se obtin in medie 8-10 kg de fructe/planta, in primul an de rod. Dupa jumatatea lunii octombrie
recoltarea
se
poate
face
prin
scuturare.
Delta 1 : de asemenea cu fructe mari, usor alungite, de culoare portocalie, cu peduncul scurt de 2 mm. Tufa este foarte viguroasa si
mult ramificata, cu spinii lungi si rigizi. Culoarea ramurilor este gri in primii 2 ani, cu nuante de maro pe partea umbrita. Intra pe rod
destul
de
tarziu,
si
se
pot
recolta
6-7
kg/planta.
Murgesti 1 : are un fruct frumos de marime mijlocie, aproape rotund, de culoare portocalie, lucios. Tufa este viguroasa, aerisita si
rodeste aproape de baza. Cresterile de 1-2 ani au culoarea gri deschis, cu spini rari dar puternici. Productia este medie, de 4-6
kg/planta.
Maracineni 1 : fructul de marime mijlocie, rotund, de culoare galben intens. Tufa este potrivit de viguroasa, nu depaseste 1,8 m in
inaltime, si are fructele aglomerate, dispuse sub forma de manson, ceea ce ingreuneaza recoltarea. Rodeste abundent si constant 810
kg/planta.
Un specific al soiului se datoreaza taliei mici, care permite plantarea la distante de 3/1,5 m, cu productie de pana la 22 t/ha.
Delta 3 : un soi rar cu cresteri viguroase si tendinta de a forma trunchi. Nu prezinta spini. Are fructe rotunde portocalii, de marime
mijlocie
spre
mica.
Pe
lemnul
batran
fructifica
pe
formatiuni
scurte,
cu
mari
aglomerari
de
fructe.
In
flora
spontana,
cresc
plantele
cu
fructe
portocalii,
rotunde
si
mijlocii
ca
marime.
5.
Obtinerea
materialului
saditor
Sunt
mai
multe
metode
de
inmultire
care
se
preteaza
acestei
specii.
Cele
mai
importante
sunt:
Inmultirea prin butasi : Butasirea este o metoda de inmultire vegetativa prin care portiuni de ramuri sau lastari sunt puse la inradacinat
in conditii optime controlate, dupa desprinderea de planta mama. Butasul poate avea lungimea de 18-22 cm si un diametru la baza de
6-10
mm.
In functie de varsta fragmentului detasat, distingem butasirea in uscat, la care se utilizeaza ramuri de peste 1 an. Butasirea in verde se
face dupa cum se poate subintelege din denumirea, cu ramuri verzi, aceasta se practica in lunile de vara, cu precadere in iunie-iulie,
ramuri tinere care necesita o tehnologie superioara - ele se cresc in solarii cu ceata artificiala si se pot aplica adaosuri cu substante
favorizante inradacinarii (auxine). Butasirea in sistem intensiv se face in sere cu temperatura controlata, tot sub ceata artificiala, si cu
incalzirea
solului
la
22C.
In cazul butasirii in sistem clasic se recomanda plantarea butasilor la 10-15 cm unul de altul, pe biloane.
Inmultirea prin drajoni : Drajonarea este capacitatea plantelor de a produce lastari direct din mugurii adventivi aflati la nivelul coletului.
Capacitatea mare de drajonare a catinei permite recoltarea drajonilor si folosirea lor direct pentru plantare. De cele mai multe ori,
drajonii tineri au un sistem radicular slab dezvoltat, din care cauza randamentul de prindere la plantare nu este cel mai bun. Se
recomanda
fertilizarea
terenului
destinat
plantarii
drajonilor
si
adaos
de
mranita.
Inmultirea prin marcote : Marcotajul este o metoda de inmultire similara butasirii, cu diferenta ca lastarul nu este detasat de planta
mama. Este o metoda de inmultire cel mai des utilizata la vita de vie. Catina se preteaza la marcotajul prin musuroire. Tehnica utilizata
este cea clasica. Musuroiul se desface de regula dupa 2 ani, cand marcotele sunt foarte bine inradacinate, iar de la o planta se pot
obtine
10-12
marcote.
Inmultirea prin seminte : Semintele de catina pot germina din momentul in care fructul a inceput sa-si schimbe culoarea in galben sau
portocaliu. Insa, cu cat fructele sunt mai coapte si puterea de germinare creste proportional. Pentru extragerea semintelor, fructele bine
coapte
se
zdrobesc,
se
preseaza
printr-o
sita
deasa
pentru
a
se
desprinde
din
invelisul
protector.
Dezavantajul acestei metode fata de butasire si marcotaj este impurificarea soiurilor, primele doua fiind tipuri de inmultire vegetativa
prin
care
caracteristicile
plantei
mama
se
transmit
fidel
in
descendenta.
Semintele se spala bine, se usuca la umbra in curent de aer, dupa care se pastreaza in saculeti de panza pana la data semanatului.
Dintr-un kilogram de fructe se obtin 80-90 g de samanta. Rezultate mai bune se obtin la semanarea de primavara. Terenul destinat
insamantarii trebuie sa fie curat, cu sol usor, maruntit si fertilizat. Inainte de semanat, semintele se stratifica timp de 30 de zile in nisip
sau in pamant umed, la temperaturi de 3-5 C. Pentru rezultate mai bune se practica inmuierea semintelor timp de 30 de ore inainte de
semanat in apa curata, la temperatura camerei. Dupa ce se scot din apa, semintele se dezinfecteaza timp de 10 minute intr-o solutie
de hipermanganat de potasiu (KMnO7) sau termic, mai complicat, la 70C timp de 3-4 zile. Desi metoda termica este mult mai
costisitoare, este indicata atunci cand nu suntem siguri de materialul biologic pe care il avem la dispozitie. Dezinfectarea chimica cu
permanganat este eficienta impotriva fungilor si a bacteriilor, ineficienta impotriva unor eventuale infectii virale. Termoterapia actioneaza
si
impotriva
virusurilor.
Semintele se seamana in straturi la distanta de 12-15 cm, 20-25 cm sau 30-35 cm, in functie de soi, dupa care puietii vor ramane in
acelasi loc 1, 2 sau 3 ani. Adancimea de semanat este de 1 cm, iar cantitatea de samanta este de 2-3 g/m2.
Semintele se pot trata impotriva ciupercii Pytium debaryanum, iar pamantul se trateaza saptamanal cu hipermanganat de potasiu de
concentratie 1 la mie timp de 30-35 zile de la rasarire. In timpul vegetatiei se efectueaza lucrarile normale de ingrijire.
Inmultirea prin puieti : se presupune in acest caz ca dispunem deja de materialul saditor si nu ne ramane decat sa il plantam.
Plantarea se face clasic, precedata de fasonarea radacinilor (scurtarea lor) la 6-8 cm si mocirlirea radacinilor intr-un amestec de nisip,
argila si gunoi de grajd timp de 15 minute. Plantarea puietilor se poate face toamna si primavara. Este mai recomandata toamna, din
mai
multe
motive
:
perioada
de
plantare
este
mai
lunga
temperaturile
sunt
mai
blande
- precipitatiile se acumuleaza in sol ceea ce permite ca radacinile fasonate sa se cicatrizeze, si sa realizeze un contact intre ele si
particulele
de
sol.
In
acest
caz,
procentul
de
prindere
se
apropie
de
100%.
Puietii plantati din toamna pornesc primavara normal in vegetatie, cu cresteri viguroase, iar lemnul se matureaza inainte de venirea
inghetului. Imediat dupa plecarea in vegetatie se mai efectueaza o lucrare de taiere in verde, cu scopul de a stimula formarea coroanei,
dar si cu scop de fasonare a acesteia, dupa preferinte, in functie de tipul de conducere preconizat. Despre acestea, in randurile imediat
urmatoare.
Inmultirea prin altoi: altoirea se practica indeosebi la speciile lemnoase, de arbori si arbusti. Este o metoda de inmultire a soiurilor
valoroase, aplicata in tara noastra de foarte mult timp. Profesorul Ioan Ionescu de la Brad aminteste peste 10 tipuri de altoire in
tratatele sale de agricultura, printre primele de acest gen din Romania. Altoirea presupune unirea a doi parteneri : port-altoiul si altoiul,
primul avand sistem radicular bine dezvoltat, si altoiul, detasat de la o planta cu caracteristici valoroase, pe care vrem sa o replicam. In
urma unei astfel de operatii reusite rezulta un individ care prezinta insusirile urmarite, insusirile plantei mama (productivitate,
vigurozitate,
etc).
Compatibilitatea intre cei doi parteneri este o conditie esentiala reusitei altoirii. Aceasta metoda se foloseste mai rar in cazul catinei,
dar
ea
se
aplica
indeosebi
in
ameliorare
sau
pentru
raspandirea
soiurilor
certificate
in
plantatii.
Inmultire prin metode moderne: se utilizeaza din ce in ce mai mult pe plan mondial. Dezavantajele legate de pretul ridicat, tehnologia

11

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

necesara si cerinta de personal calificat sunt depasite de principalele avantaje ale acestor metode, legate mai ales de obtinerea de
material saditor liber de virusuri, obtinerea materialului intr-o cantitate foarte mare (de ordinul milioanelor) intr-un timp scurt si intr-un
spatiu redus. Metodele sunt deosebit de utile in cazul speciilor la care metodele traditionale de inmultire vegetativa sau sexuata nu dau
randament.
Dintre aceste metode de care aminteam, fac parte culturile de meristeme, apexuri, fragmente foliare, etc. Aceste culturi se realizeaza
in
laboratoare,
pe
medii
de
cultura
speciale
si
in
conditii
aseptice.
La catina acest mod de inmultire (micropropagarea) face apanajul laboratoarelor de cercetare, in sensul producerii unor noi soiuri,
devirozarilor,
diferitelor
studii
biochimice,
histologice,
etc.
In incheiere, as recomanda celor care doresc sa infiinteze o astfel de plantatie sa isi procure materialul biologic din surse autorizate,
respectiv de la institutele de cercetari din tara, unde el este obtinut tocmai prin metodele amintite mai sus. Institutele de la Maracineni,
Stefanesti, Fundulea sunt institutii prestigioase care s-au remarcat de-a lungul timpului prin brevetarea unor soiuri valoroase, din
diferite specii cultivate. Din experienta, stiu ca specialistii de acolo sunt oricand bucurosi sa ofere informatii despre modul de achizitie a
puietilor.
6.
Infiintarea
si
intretinerea
plantatiilor
In primul rand, in functie de relief si tipul de sol se alege directia randurilor. Pe terenurile in panta predispuse la eroziune se alege
plantarea in triunghi, cu varful corespunzator celui mai inalt punct al terenului, si astfel incat pomii randurilor cu sot sa fie plantati la
jumatatea distantei dintre pomii randurilor fara sot. Se obtine astfel o plantatie in mozaic, specifica combaterii eroziunii. Pe terenurile
plane, care nu prezinta probleme, directia randurilor se va alege astfel incat plantele sa beneficieze de cat mai mult soare, catina fiind
pretentioasa din acest punct de vedere. Forma plantatiei va fi dreptunghiulara sau patrata, dar nu este o regula.
O ultima observatie : pe terenurile excesiv nisipoase, cu tendinta de desertificare, catina se planteaza in copci la 20-30 cm adancime.
In functie de tipul de plantatie, intensiv sau clasic, catina se poate conduce sub forma aplatizata sau sub forma globuloasa.
Conducerea sub forma aplatizata, cu si fara trunchi, este in general caracteristica tipurilor de plantatii intensive. Distantele de plantare
sunt 2,8-3 m intre randuri si 2 m pe rand. Prin dirijarea sub aceasta forma a coroanelor se realizeaza o serie de avantaje de ordin
agrotehnic, legate de mecanizarea de intretinere a solului, de combatere a bolilor si daunatorilor, usurand executarea unor lucrari de
taiere si recoltare. Conducerea aplatizata a coroanei satisface in mare masura cerinta de lumina a catinei.
Conducerea globuloasa a tufelor se practica in plantatiile clasice, unde distantele de plantare sunt 3,5/2 - 2,5 m, sau la plantele isolate,
aceasta
fiind
de
fapt
forma
naturala
a
catinei.
7.
Intretinerea
solului
Pentru a asigura conditii bune de crestere si dezvoltare a radacinilor si a inlatura orice concurenta, solul, in plantatiile de catina, se
mentine obligatoriu ca ogor negru. Exceptii se pot face in primul an si eventual in anul 2 de la plantare, cand pe mijlocul intervalului
este posibila cultivarea plantelor de talie mica, ce nu concureaza catina si permit executarea mecanizata a lucrarilor.
Inierbarea intervalelor este indicata si pentru usurarea culesului, a taierilor, efectuarii diferitelor lucrari, mai ales in zonele cu precipitatii
frecvente,
unde
mocirlirea
ar
putea
crea
probleme.
In plantatiile unde catina are si rolul de a preveni sau combate eroziunea solului, intervalul dintre randuri se poate mentine inierbat, iar
terenul
pe
directia
randurilor
se
lucreaza
ca
ogor
negru
(similar
plantatiilor
viticole).
Solul se poate inierba si pastra ca atare si pe terenurile plane si umede cu exces temporar de apa cu conditia ca in perioadele
secetoase
iarba
sa
fie
cosita
des
iar
in
jurul
plantelor
sa
se
lucreze
ca
ogor
negru.
Daca
spatiul
dintre
randuri
permite,
toate
lucrarile
solului
se
pot
face
mecanizat
cu
combinatorul.
8.
Taierile
de
formare
si
fructificare
Taierea de formare incepe o data cu plantarea sau imediat dupa plantare si se executa diferentiat in functie de tipul de coroana ce
urmeaza sa se proiecteze. Pentru formele de coroana globuloasa sau usor turtite, taierea de formare consta in alegerea axului si a 3-5
ramuri laterale cat mai bine asezate pe ax. Atat ramurile cat si axul se scurteaza cu 1/2 sau 1/3, in functie de vigurozitatea cresterilor. In
anii 2 si 3 se urmareste garnisirea axului din 30 in 30 cm cu ramuri de schelet, pana la inaltimea de 1,6-1,7 m considerata ca potrivita
pentru
executarea
manuala
a
lucrarilor
de
taiere
si
recoltare.
Concomitent cu imbracarea corecta a axului cu ramuri de schelet, se executa aceeasi operatie si pe ramurile de schelet, cu
deosebirea ca distantele dintre ramurile de semischelet este de 12-15 cm si sunt preferate acelea care au o pozitie bilaterala alterna.
Pentru obtinerea de coroane aplatizate taierea de formare incepe tot de la plantare. Se indeparteaza axul la 35-40 cm inaltime, la care
se
si
proiecteaza
primul
etaj.
Se
aleg
2
ramuri
de
schelet
ce
au
pozitii
in
directia
randului.
In continuare, in anii 2 si 3, din cresterile rezultate se aleg ramurile de schelet care sunt orientate pe directia randului, pana la inaltimea
de 1,6-1,8 m. In scopul obtinerii unei garnisiri bune cu ramuri de schelet si semischelet, cresterile anuale de prelungire se scurteaza cu
1/3. Ramurile de semischelet se raresc la 15 cm una de alta si se scurteaza la 30 cm. Ramurile de schelet se pot dirija pe sarmele
spalierului,
fie
prin
taieri
fie
prin
palisare.
Taierea de fructificare este orientata mai mult asupra ramurilor care rodesc, urmarindu-se ca rodul sa se gaseasca cat mai la periferia
coroanei. Catina intra pe rod in anul 2, 3 sau 4 de la plantare. La inceput rodul este concentrat pe ax si la baza ramurilor de schelet. Pe
masura ce plantele avanseaza in varsta, prin taiere, rodul se dirijeaza spre periferia coroanei. De asemenea, taierea urmareste
repratizarea
uniforma
a
ramurilor
de
rod,
precum
si
intinerirea
lor.
Anual se raresc formatiunilor de rod la distanta de 10-12 cm in zonele mai putin luminate si de 6-7 cm catre periferia coroanei. O parte
din formatiunile de rod se elimina de la baza, iar o alta parte se taie in cepi de 1-1,5 cm. Din lastarii care se formeaza pe cepi, se elege
cel mai viguros si cel mai bine plasat, care va inlocui formatiunea de rod care a fructificat anul precedent.
Aceasta operatiune de inlocuire alternativa se repeta dupa aceleasi principii an de an. Taierea de fructificare se efectueaza toamna sau
primavara, dar partial se poate executa si in perioada maturarii fructelor cand recoltarea se face prin detasarea ramurilor de rod.
9.
Recoltarea
si
valorificarea
Operatiunea cea mai dificila este recoltarea. Tufele dese cu spini lungi si puternici, fructele mici si aglomerate, prinderea lor puternica
de
ramuri
precum
si
pedunculul
scurt
sunt
principalele
cauze
care
ingreuneaza
recoltarea.
Momentul optim de recoltare se stabileste in functie de modul de valorificare a fructelor. Culesul se va efectua in momentul in care
fructele
ajung
la
greutate
maxima,
si
deci
sunt
acumulate
majoritatea
substantelor
active.
Calendaristic, culesul se efectueaza din a doua jumatate a lunii august pana la jumatatea lunii octombrie. Dupa aceasta data, fructele
sunt supramaturate, scad in greutate, se zdrobesc, iar o parte din ele crapa in momentul recoltarii.
Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob direct de pe tufa. Fructele culese manuale sunt curate, iar planta nu este
deloc afectata prin taierea formatiunilor de rod, in schimb randamentul este scazut. Un muncitor poate culege 5-10 kg pe zi. Se mai
practica
sistemul
de
detasare
a
ramurilor
cu
rod
si
recoltarea
ulterioara
a
fructelor.
Se folosesc si sisteme mai practice de recoltare, care se bazeaza pe folosirea unor instrumente ajutatoare ca piepteni de metal cu
dinti
lungi,
carlige,
greble,
etc.
Cu ajutorul acestor instrumente randamentul creste simtitor, un muncitor ajungand sa recolteze 15-16 kg pe zi direct din tufa, si 20-22
kg
pe
zi
de
pe
ramuri
detasate.
Pentru obtinerea de suc de fructe de catina in scopuri industriale, s-a recurs la instalatii mobile de presare a fructelor direct de pe tufa,
precum
si
instalatii
fixe
unde
ramurile
cu
fructe
detasate
sunt
fragmentate,
zdrobite
si
presate.
Deoarece fructele de catina sunt perisabile, depozitarea lor trebuie sa se faca in ambalaje mici, iar transportul in ladite ce nu depasesc
cantitatea de 4 kg. Trebuie acordata mare atentie la manipularea, transportul si depozitarea fructelor, mai ales in faza de maturitate
deplina. In stare proaspata ele se pot pastra timp de 3-4 saptamani in depozite frigorifice la temperatura de 0 C.
Fructele
de
catina
se
pot
valorifica
sub
forma
de
suc,
sirop,
nectar,
gem,
marmelada,
etc.
10.
Legislatie

12

Ctina alb
_______________________________________________________________________________________________________________________________________

Catina se regaseste in anexa 7 a ordinului MAPAM nr 564/2003, intitulat Reguli si norme tehnice interne privind producerea in vederea
comercializarii, prelucrarea, controlul si/sau certificarea calitatii semintelor si a materialului saditor din unele specii de plante produse
si
comercializate
pe
teritoriul
Romaniei.
Fructele
de
catina
se
pot
valorifica
sub
forma
de
suc,
sirop,
nectar,
gem,
marmelada,
etc.
Infiintarea de plantatii de catina (peste 0,5 ha) fac obiectul finantarii prin programul Sapard, masura 3.4, cu sume intre 10000-500000
Euro

13