Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Mihail SADOVEANU
Mihail SADOVEANU Baltagul
Cea mai cunoscuta opera sadoveniana, Baltagul, a fost publicata in 1930, avand ca punct de
plecare, asa cum sugereaza autorul chiar din moto - Stapane, stapane/ iti cheama s-un cane!" -,
balada Miorita, ca text reprezentativ pentru o intreaga lume de semnificatii populare pe care le
ascunde textul. Pe schema epica a baladei - un cioban este ucis de alti doi pentru a i se lua
turmele -, Baltagul dezvolta o filosofie profunda asupra vietii si a mortii, a iubirii si a datoriei,
a devotamentului si a onoarei.
Constructia epica adopta formula traditionala a romanului bazat pe naratiunea de aspect
obiectiv, la persoana a IlI-a, facuta de un narator omniscient, putand fi delimitate trei parti: de
la inceput pana la plecarea in cautarea lui Lipan (expozitiunea si intrigA), de aici pana la
gasirea mortului (desfasurarea actiunii si punctul culminanT), din acest punct pana la sfarsit
(deznodamantuL).
Romanul incepe cu schitarea unei sociogonii mitice, cu punctul de plecare in mitologia
biblica: Domnul-Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam
La urma, au venit si muntenii s-au ingenunchiat la scaunul imparatiei. Domnul-Dumnezeu s-a
uitat la ei cu mila (). Apoi ati venit cei din urma, zice domnul cu parere de rau. Dragi imi
sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima
usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera; si cel
cu bautura; si s-aveti muieri frumoase si iubete". Povestea, spusa adesea de Lipan pe la
petreceri, are valoarea unui discret pretext narativ si este totodata o cheie de interpretare a
textului. Ea este inclusa in amplul portret pe care Sadoveanu il face, direct si indirect,
munteanului, amintindu-ne de fragmentele similare din Descrierea Moldovei a lui Dimitrie
Cantemir.
Muntenii traiesc intr-un univers inchis, cu legi proprii, majoritatea nescrise, intr-un spatiu
suficient siesi, plasat la o distanta considerabila de lumea civilizata, a orasului. Este o lume
patriarhala, descrisa de Sadoveanu in toate aspectele ei. Barbatii sunt plecati cu oile cea mai
mare parte din an, iar grija gospodariei si a copiilor o are nevasta, care trebuie sa aiba
pricepere, curaj, vigoare si autoritate, astfel incat sa faca fata singura greutatilor. Muntenii
sunt iuti si nestatornici, rabdatori in suferinta, firi deschise si prietenoase, avand insa radacini
la locul lor, ca si bradul". Existenta lor este guvernata de datina si de natura, nimic nu iese din
traditie. Cine incalca obiceiul e impotriva firii, asa cum ii explica Vitoria Minodorei, certand-o
ca este preocupata de coc, valt si bluza".
Scrierea nu poate produce emotii estetice veritabile decat aceluia care o reduce la notiunea
unei civilizatii arhaice. Acum suntem in Dacia, in teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de
plecare. Intriga romanului e antropologica. in virtutea transhumantei, pastori, turme, caini
migreaza in cursul anului calendaristic, in cautare de pasune si adapost, intorcandu-se la
munte la date intru vesnicie fixe." (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in
prezenT)
Pe acest fundal spatio-temporal este proiectata drama familiei lui Nechifor Lipan, exegeza
distingand astfel doua planuri ale naratiunii - unul amplu, care infatiseaza o lume. cea a
muntenilor, altul mai restrans, care surprinde o familie a acestei lumi. Un nivel il implica pe
celalalt, cel de-al doilea il ilustreaza pe primul.
Subiectul este organizat riguros, pe saisprezece capitole, toate avand in centru, ca personaj
principal, pe Vitoria Lipan, in Odiseea montana" a cautarii si descoperirii ucigasilor sotului ei.
Expozitiunea prezinta satul, cu activitatile domestice ale oamenilor. Vitoria isi vede de
treburile ei prin casa si se gandeste la vorbele lui Nechifor, plecat la Dorna sa cumpere oi.
Primeste o scrisoare de la Gheorghita, care o anunta ca Nechifor nu a ajuns la ei si spera ca se
afla acasa. La scurt timp dupa aceea vine si o a doua scrisoare, in care i se spune ca sotul ei nu
a trimis nici banii cu care trebuiau platiti bacii si ciobanii. Avand un vis infricosator, femeia se
duce la parintele Danila sa ceara sfat, hotaraste sa plateasca slujbe si sa tina post negru
douasprezece vineri, iar daca Lipan nu se intoarce sa porneasca in cautarea lui. Se sfatuieste si
cu baba Maranda, ghicitoarea satului, care ii spune ca sotul ei si-a gasit pe alta", una cu ochii
verzi". Intriga este momentul in care Vitoria porneste la drum impreuna cu Gheorghita, in
cautarea sotului disparut, dupa ce anunta autoritatile, isi duce fata la manastire si se ingrijeste
de gospodarie. Calatoria celor doi constituie desfasurarea actiunii. Ei merg prin locurile pe
unde a trecut Lipan si opresc la carciumile pe la care acesta avea obiceiul sa poposeasca.
Astfel, la crasma lui Macovei afla ca pe acolo au trecut in toamna trei ciobani cu trei sute de
oi si un caine. La crasma lui Iorgu Vasiliu ajung doar doi, care sunt insa recunoscuti de acesta:
Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Punctul culminant este reprezentat de gasirea lui Lipan de catre
cei doi, intr-o rapa dintre Suha si Sabasa, unde sunt condusi de cainele lui Nechifor, gasit intro curte a unui gospodar din Sabasa. Vitoria il lasa pe Gheorghita acolo si se duce sa cheme
autoritatile. Deznodamantul cuprinde praznicul de inmormantare si demascarea vinovatilor,
care are loc asadar in mijlocul colectivitatii, ca un act de reparatie morala - un act justitiar cu
incarcatura morala" (PerpessiciuS).
Semnificatiile romanului pot fi urmarite la mai multe niveluri - social, moral, afectiv, initiatic,
traditional - toate aflate insa in interdependenta.
Axa simbolica a romanului o reprezinta calatoria Vitoriei Lipan, ale carei resorturi
motivationale sunt iubirea si datoria. Lipan era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani",
care, abia acum intelegea, se pastrase ca-n tinerete". Baltagul poate fi interpretat, astfel, si ca
romanul unei mari iubiri, impresionanta prin discretia si daruirea cu care este traita in
imprejurari dramatice. Datoria vizeaza atat ordinea morala a existentei, cat si pe cea mitica.
Cautarea se incadreaza intr-un proces de ritualizare a vietii, in aceasta lume miscarea este
milenara, neprevazutul nu intra in ea" (G. CalinescU). Autoritatea mitului suspenda orice alta
lege sociala, este modalitatea prin care omul simplu se conecteaza la marile mituri cosmice,
este relatia sacra cu spatiul divin. Desi nu are nici o dovada, eroina stie cu siguranta ca sotul ei
a murit si ca ii va gasi trupul. Este credinta care ii da forta sa mearga mai departe. indeplinind
ritualul funerar, Vitoria ii salveaza sufletul si-i reda linistea pe care altfel n-o poate dobandi.
Este o experienta existentiala ce nu apartine doar acestui spatiu, ci omenescului prin
excelenta, indiferent de unde si de cand. Acest conflict intre ordinea sociala si cea morala este
specific si tragediei antice Antigona. Asa cum arata Al. Paleologu in Treptele lumii sau calea
catre sine a lui Mihail Sadoveanu, povestea Vitoriei Lipan in cautarea ramasitelor lui Nechifor
risipite intr-o vagauna este povestea lui Isis in cautarea trupului dezmembrat al lui Osiris".
accepta moartea, deci si realitatea. Drumul sau este cel al construirii unui mit.
Scriitorul recupereaza, prin limbaj si forta evocarii mai ales, o civilizatie si un tip de
umanitate propriu acesteia. Cel care apartine cel mai mult acestui spatiu, prin ocupatia si felul
sau de a fi, este Nechifor Lipan. Personaj construit in absentia, Nechifor este si adevaratul
factor ordonator al miscarii si tensiunii epice. Imaginea sa o urmareste permanent pe Vitoria si
intervine constant pe durata actiunii, avand functii diferite. intrebarea care contine si
descrierea infatisarii sale fizice constituie laitmotivul romanului: Sa-mi spuneti cine-ati vazut
pe un om de la noi calare pe un cal negru tintat in frunte si-n cap cu caciula brumarie".
Naratiunea este modul de expunere predominant, realizand intregul schelet al actiunii, care
evolueaza amplu, arborescent, avand un caracter veridic, in spiritul unui realism romantic"
(Marian PopA). Naratiunea sadoveniana este cadentata prin impartirea in unitati ritmice cu
succesiune regulata, melodica, fiecare respectand acelasi model sintactic. Atunci cand textul
ia forma dialogului, modelul se schimba, deoarece trebuie sa surprinda miscarile sufletesti ale
personajelor. in naratiune domina verbele la perfect simplu, pe cand in secventele dialogate
apar conjunctivul prezent si conditionalul optativ, timpuri ale viitorului. Descrierea este atat
de atmosfera, autorul prezentand pana in cele mai mici detalii locurile, timpul si cadrele
naturale aparute in calea eroilor (Soarele batea de catra amiaza de pe tancul Magurii.", In zori
de ziua, vineri in 10 martie, munteanca si feciorul ei au inchingat caii cei pagi s-au
incalecat."), cat si portretistica (Purta caciula brumarie. Avea cojoc in dimuri de miel negru,
scurt pana la genunchi, si era incaltat cu botfuri."). Pe langa aceste modalitati clasice de
expunere, Sadoveanu apeleaza si la tehnici moderne: stilul indirect liber, monologul interior,
memoria afectiva, involuntara, care aduce in prezent secvente din trecutul comun al Vitoriei si
al lui Nechifor Lipan. Totul este proiectat pe un fundal liric, nascut din acel vizionarism al
trecutului" (T. Vianu, Arta prozatorilor romanI) care guverneaza intreaga opera sadoveniana.