Sapte moduri pentru a identifica un mincinos

7 metode pentru a identifica acest lucru :

Atentie la cum interlocutorul tau isi aminteste unele lucruri!!!
Mincinosii nu uita niciodata ceea ce au de spus, dar ei se pot da de gol prin declaratii contradictorii. Ei sunt
deasemena predispusi sa schimbe cit mai repede subiectul. O alta subtilitate este faptul ca cel care minte, are
intotdeauna raspunsul gata pregatit si isi aminteste cu exactitate chiar si cele mai neinsemnate detalii. O
persoana care spune adevarul nu va acorda niciodata atentie detaliilor(de ex: in ce era imbracat, cum era timpul
afara etc.) si ii va lua ceva timp sa si le aminteasca.
Atentie la limbajul nonverbal!!!
Cei care mint simt totdeauna nevoia sa se joace cu o suvita de par, sa se scarpine la nas, sau sa isi roteasca
ochii in diferite parti (de obicei in partea dreapta). Deasemena, mincinosilor le vina greu sa inghita sau pot clatina
capul dupa ce o asertiune falsa a fost spusa. Dupa ce subiectul in sfirsit a fost schimbat, veti observa ca ei devin
mai fericiti, mai usurati, se simt mult mai confortabil iar uneori pot ride nervos.
Atentie la defensive!!!
Mincinosii totdeauna vor privi cu suspiciune orice afirmatie, comentariu sau parere pe care o spui referitor la
asertiunile lor. La cea mai mica suspiciune ca banuiesti ceva ei sunt gata sa arunce cu acuzatii asupra ta, cel mai
des inputind faptul ca nu ai incredere in ei. De asemenea ei vor incepe a vorbi mult, simtind nevoia sa ofere
explicatii.
Atentie la microexpresii!!!
Mincinosii nu pot sa isi controleze microexpresiile. Mintind, ei pot manifesta clipiri nervoase a pleoapelor. Mina va
incerca in permanenta sa atinga fata, indeosebi, atunci cind se simt vinovati sau anxiosi, ei au tendinta sa-si
atinga gura. In principiu, ei o duc bine la capitlul zimbete false.
Atentie la nasul lui Pinochio !!!
Specialistii sustin ca atunci cind individul spune o minciuna, creste ritmul cardiac, respectiv inima pompeaza mai
mult singe iar singele suplimetar se aduna la nas. Acesta, la rindul sau va deveni mai dilatat cu aproximativ un
milimetru. De asemenea, mincinosii tind sa-si atinga virful nasului atunci cind se simt cu musca pe caciula.
Atentie la ochi !!!
Un individ care minte, nu poate sa-si fixeze privirea intr-un singur loc, el va privi permanent in jurul sau, cu
precadere in partea dreapta. Daca o persoana spune adevarul va privi mai mult in partea stinga, intrucit emisfera
stinga este responsabila de informatioa stocata in memorie iar emisfera dreapta tine mai mult de creativitate,
improvizatie etc.. (Mai multa informatie despre cum functioneaza emisferele gasiti aici. Despre semnificatia
directiei in care este indreptata privirea : aici)
Atentie la tonul vocii !!!
Cu cit miza este mai mare, cu atit mai mult cel care minte se teme sa nu fie prins. Rata discursului poate fi
diversa, de la cuvinte rostite repede si pe un ton inalt la pauze de genul hmm, ahh etc.. Adesea un mincinos
poate aparea pompos si monoton, repetind acelas raspuns de mai multe ori chiar daca nu ceri acest lucru.

Cartografia feei: Regula emisferei

Omul se enerveaz, este atent, este curios, iubete, urte, dispreuiete, desconsider, admir, iar fiecare dintre
micrile sufletului i se zugrvete pe fa n linii clare, evidente, n legtur cu care nu ne putem nela. (Diderot,
Eseuri despre pictur)
Omul a neles nc de la natere c fiecare parte a feei i a corpului su are o funcie proprie. El a nvat s-i
imprime gndurile pe fa i pe corp, atingnd anumite zone pe care interrelaia le face sensibile. Gesturile la
nivelul feei i cele la nivelul corpului reprezint protecia noastr imaginar.
Cartografia feei
Cartografia feei are la baz patru reguli nnscute (ontogenetice) i dobndite (filogenetice):
Regula emisferei
Regula empatiei
Regula senzorial
Regula micrii.
Regula emisferei
Creierul este mprit n dou zone: emisfera dreapt i emisfera stng, unite ntre ele printr-o structur
numit corpul calos, care asigur filtrarea informaiilor de la o emisfer la alta. Aici este necesar o referire la
Neuropsihologie, tiin aprut la sfr. sec XIX-lea care demonstreaz c orice punct de pe corp are un
corespondent la nivel cerebral. Astfel tim c n emisfera dreapt sunt localizate regiunile specializate n
exprimarea emoiilor. Raionalitatea evaluat n funcie de capacitatea de a dezvolta o argumentaie logic, i are
sediul n emisfera stng[1].

Emisfera dreapt
acioneaz asupra prii stngi a corpului iar emisfera stng asupra prii drepte. Multiple experimente
sinergologice au demonstrat c n situaia de emotivitate puternic, partea stng a feei reacioneaz diferit de
partea dreapt. Atunci cnd indivizii se afl ntr-o situaie de proximitate afectiv, orbita ochiului stng se mrete,
se lrgete. Corelativ, oamenii abtui sau care dau dovad de oboseal afectiv i emoional, manifest o
ngustare a ochiului stng.
La oamenii cufundai n gnduri sau n rezolvarea unor probleme ce implic gndirea logic, ochiul drept este
mrit. De asemenea, s-a demonstrat c apariia fiecrei noi idei, antreneaz o clipire din ochi. Acest lucru,
verificat n repetate rnduri, demonstreaz c ntre spirit i corp este stabilit un raport direct, transpus perfect prin
micromicrile ochilor.
Oboseala poate fi de asemenea detectat prin acest procedeu. Atunci cnd individul este obosit, ochiul drept este
ngustat n raport cu stngul. n acest moment, din lipsa de resurse cerebrale necesare, omul, nu mai privete
contextul prin prisma logicii i a raionamentului ci se ncrede n instinct i emotivitate. Vei observa multe ori c
oamenii obosii sunt predispui la aciuni necaracteristice lor n stare normal.
Acelai lucru poate fi observat i analiznd micarea capului. n situaii de proximitate afectiv, cnd omul este
fericit i se regsete ntr-un univers de blndee, el i nclin capul spre stnga. Dimpotriv, n situaia n care
indivizii se strng sub lovitura emoiilor negative, capul este uor nclinat spre dreapta.
Aceast legitate este valabil i atunci cnd omul i atinge faa. n cazul unor decizii afective ce rnesc, individul
pus n dificultate resimte mncrimi n partea stng a feei, indiferent dac este dreptaci sau stngaci. Iar n faa
unei probleme logice, aceeai indivizi, incapabili s gseasc o o soluie sau deranjai de nite ntrebri, care de
altfel nu le produc nici o emoie particular, ei resimt aceeai mncrime dar n partea dreapt a feei.
Aceast legitate este valabil pentru ntregul nostru corp. Omul i trdeaz emoia printr-un gest motor ce
corespunde unei micromncrimi n partea stng a corpului i simte micromncrimi n partea dreapt atunci cnd
se confrunt cu o dificultate logic inevitabil.

[1] Structurile nervoase implicate in afectivitate alctuiesc, in ansamblu creierul emoional sau mai bine
zis,sistemul limbic dar manifestrile emoionale nu se pot localiza la nivelul unei singure structuri. In cadrul
structurilor subcorticale un rol central i revine hipotalamusului care concura la imprimarea aspectului motivaional
al comportamentului. In sistemul limbic si hipotalamus exist zone integratoare i declanatoare a manifestrilor
de plcere si neplcere, recompensa i pedeapsa, asigurnd baza motivaionala a comportamentului instinctiv. De
asemenea sistemul limbic i hipotalamusul sunt generatoare ale starilor comportamentale extreme placiditate
furie, starea emoional reprezentnd un echilibru dintre ele, evolund, n raport cu aferentele, intre cele doua stri
limita.
Creierul limbic Sistemul limbic este elementul esenial care pune n acord cortexul cu formaiunile cerebrale
mai vechi. Acest creier rspunde de afectivitate i memorie. Formaiunile lui nervoase nu sunt incluse n cortex.
Funcia esenial a lui este de a menine adaptarea la mediul social. Empatia, relaiile interpersonale,
convingerile, credinele, impulsul de atac i de aprare, sentimentul de securitate sau insecuritate sunt
coordonate de sistemul limbic, nu de cortex. De aceea emoiile nu pot fi coordonate de raiune, aceasta putnd cel
mult controla pe primele. Sistemul limbic are o anumita autonomie in raport cu creierul.
O emotie aparet intensa provoaca o reactie a sistemului limbic ai blocheaza orice reactivitate a zonelor corticale.
Sistemul limbic are rol selectiv, fiind un fel de filtru care asigura o selectie dupa criteriul placerii, motivatiei,
interesului, reusitei. Informatiile apreciate ca interesante, trec mai intai prin el. Sistemul limbic stimuleaza zonele
cortexului la care se
refera informatia pozitiva (in cazul uneia negative, sub raport afectiv, informatiile ne-mai ajungand la creier, fiind
oprite de sistemul limbic). S-a probat ca omul reactioneaza inainte de a vorbi ai de a gandi. De asemenea
informatia nonverbala apare mult mai inainte de cea verbala, comunicarea nonverbala raspunzand (de cele mai
multe ori, inainte de
comunicarea verbala) la stimuli. Comunicarea sistem limbic cortex este unilaterala deci. Sistemul limbic are un
rol important i n constituirea memoriei de lunga durata. Persoana nregistreaz astfel caracterul plcut sau
neplcut al stimulilor, pe viitor ne-evitnd stimulii plcui si evitndu-i pe cei neplcui. Astfel sistemul limbic stocnd
toate amintirile, este responsabil de dobndirea experientei. De asemenea sistemul limbic are i un rol cognitiv
care consta n producerea de imagini i n utilizarea
lor. Astfel sistemul limbic este sediul afectivitii, memoriei de lunga durata si imaginaiei. Sistemul limbic este
impenetrabil la orice logica raionala.
(Marcu Ioana STRUCTURI NERVOASE IMPLICATE N TRIRI AFECTIVE I NEUROPSIHOLOGIA
PROCESELOR AFECTIVE)