Sunteți pe pagina 1din 8

1

MEDIUL INTERN
Mediul intern este constituit din totalitatea lichidelor existente n organism, n afara celulelor.
Principalele sectoare ale mediului intern sunt: lichidul interstiial, limfa i sngele.
ntre mediul intern i celule exist un permanent schimb de substane i energie. Dei condiiile
mediului extern sunt n continu schimbare, mediul intern i pstreaz constante, n limite fiziologice,
compoziia i proprietile fizico-chimice. Aceast constan a parametrilor mediului intern constituie
homeostazia.
Sngele
Principalul lichid circulant este sngele, considerat de ctre unii o varietate de esut conjunctiv cu
substana fundamental lichid. Sngele reprezint 8% din greutatea corpului, ceea ce nseamn circa 5 l de
snge pentru un individ de 70 Kg greutate. Se deosebete un volum de snge stagnant (n ficat, splin, esutul
subcutanat), de circa 2 l i un volum de snge circulant, de circa 3 l.
*** sngele stagnant este mobilizat n diferite situaii fiziologice (efort fizic) sau patologice
(hemoragii), prin vasoconstricie.
Proprietile sngelui.
Culoarea este roie datorit hemoglobinei din eritrocite, rou deschis pentru sngele oxigenat i rou
nchis pentru cel neoxigenat. Densitatea sngelui este de 1055 fa de cea a apei (1000). Reacia este slab
alcalin (pH = 7,35 ), iar temperatura variaz ntre 36 grade C (n plmni) i 40 grade C (n ficat).
Compoziia sngelui. Sngele este alctuit din plasm i elementele figurate.
*** dac este prelevat ntr-o eprubet i i se adaug substane anticoagulante, se observ c, dup un
timp, n eprubet se separ dou straturi: stratul superior, de culoare glbuie, reprezint plasma,
componenta lichid a sngelui, iar cel inferior reprezint elementele figurate.
PLASMA este un lichid glbui, vscos, compus din ap i reziduu uscat.
ELEMENTELE figurate reprezint 45% din volumul sanguin (hematocritul). Ele sunt: globulele roii
(eritrocitele sau hematiile), globulele albe (leucocitele), plachetele sangvine (trombocitele).
*** hematocritul variaz fiziologic cu sexul (mai mic la femei), cu vrsta (scade cu vrsta) sau
patologic.
Alte fluide
tisulare 92%
Eritrocite 4,5 5 milioane
Elemente figurate 45%
Snge 8%

Leucocite 4000 8000

Neutrofile 65%
Eozinofile 2-4%
Bazofile 1%
Limfocite 25%
Mnocite 7%

Trombocite 150000-300000
Proteine 7%
Plasma 55%

Albumine 55%
Globuline 38%
Fibrinogen 7%

Ap 91,5 %
Alte soluii 1,5%

Substane neproteice
Substane circulante
Gaze respiratorii
Electrolii

2
Eritrocitele sunt celule anucleate de form discoidal, biconcav, ce conin hemoglobin. Sediul
producerii lor (eritropoieza) este mduva osoas roie, iar sediul distrugerii lor (hemoliza) este splina, dar i
ficatul, ganglionii limfatici etc. Numrul lor rmne constant n snge datorit echilibrului existent ntre
eritropoiez i hemoliz.
Creterea numeric temporar a hematiilor, n eforturi musculare prelungite, se face prin mobilizarea lor
din rezervele de snge stagnant din ficat i splin. Creterea stabil a numrului hematiilor, poliglobulia, este
caracteristic populaiilor umane care triesc la mari altitudini i unor boli pulmonare. Scderea lor numeric
determin anemii - ***consecina unei distrugeri exagerate sau a unei produceri deficitare.
Hemoglobina, pigmentul respirator localizat n hematii, este o substan proteic complex format
dintr-o protein, globina, i o grupare neproteic, hemul, care conine fier bivalent. Rolul esenial al
eritrocitelor este transportul gazelor respiratorii i meninerea echilibrului acido-bazic.
*** datorit fierului bivalent din structura sa, hemul leag reversibil oxigenul, formndu-se
oxihemoglobina.
Leucocitele sunt celule nucleate, de forme i dimensiuni diferite, grupate, dup alctuirea nucleului, n
dou tipuri principale: polinuclearele, cu nucleu polilobat i fragmentat, i mononuclearele, cu nucleu
compact. ntruct conin n citoplasm granulaii, polinuclearele se mai numesc i granulocite. Granulaiile
conin ndeosebi lizozomi ce particip la fagocitoz. n funcie de afinitatea acestor granulaii fa de anumii
colorani folosii n laboratoarele medicale, granulocitele se clasific n: neutrofile, acidofile i bazofile.
Leucocitele nu conin pigmeni. Exprimarea procentual a tipurilor de leucocite constituie formula
leucocitar.
Elemente figurate sangvine

Diametrul
mediu
7,5
6 20

Durata medie de
via
120 zile
De la cteva ore la
civa ani

Numrul mediu /
mm3 de snge
4,5 5 milioane
4 8 mii

Formula leucocitar

ERITROCITE
LEUCOCITE
A. Polinucleare (granulocite)
68% din care:
a. neutrofile, PMN
65%
b. eozinofile
2-4%
(acidofile)
c. bazofile
1%
B. Mononucleare
32% din care:
a. limfocite
68
25%
b. monocite
20
7%
TROMBOCITE
24
7 zile
150 300 mii
PMN = polimorfonucleare
Leucocitele sunt celule mobile capabile s emit pseudopode cu ajutorul crora se deplaseaz. Ele pot
iei din vasele capilare (diapedez) i ngloba ageni patogeni i resturi celulare (fagocitoz).
Producerea lor, leucopoieza, are loc n mduva osoas roie (pentru granulocite i monocite) i n splin,
timus i ganglioni limfatici (pentru limfocite). Creterea normal a numrului leucoitelor are loc n eforturi
fizice deosebite. Creterea patologic, n boli infecioase, poate depi 15 30000/ mm 3 de snge, iar n cazul
leucemiilor, chiar 100000/ mm3 de snge.
Rolul principal al leucocitelor const n participarea lor la funcia de aprare a organismului.
***neutrofilele ajung primele la locul infeciei prin diapedez, unde fagociteaz microbii, distrugndu-i;
numrul lor crete n infecii acute.
***eozinofilele au rol n reacii alergice; numrul lor crete n bolile parazitare i alergice.
***bazofilele au rol n hemostaz datorit heparinei pe care o conin n granulaii.
***monocitele sunt capabile de fagocitoz att direct, ct i n urma transformrii lor n macrofage.
***limfocitele particip la procesul de imunitate anticorpi.

3
Trombocitele, plachetele sangvine, sunt fragmente celulare anucleate de form variabil, originare din
megacariocitele mduvei oasoase hematogene. Intervin activ n hemostaz.
Lichidul interstiial
Lichid apos aflat n spaiile microscopice intercelulare, are compoziie similar sngelui, dar nu conine
elemente figurate i are puine proteine. Compoziia sa chimic difer de la esut la esut. Lichidul interstiial
formeaz mediul de via al celulelor. ntre lichidul interstiial i celule se realizeaz schimbul de substane
care asigur metabolismul celular.
Limfa
Reprezint lichidul interstiial ptruns de vase capilare limfatice. Se deosebete de lichidul interstiial
prin prezena limfocitelor i coninutul crescut de lipide.

Volumul lichidelor extracelulare ale corpului uman (plasma sangvin, limfa i lichidul interstiial)
reprezint 17-30% din greutatea corporal.

Funciile sngelui
1. Transportul apei i substanelor nutritive. Se realizeaz de la nivelul intestinului subire, unde acestea
sunt absorbite, la esuturi, prin intermediul plasmei sangvine.
2. Transportul substanelor de excreie. Substanele rezultate n urma catabolismului (uree, acid uric,
amoniac etc.) sunt transportate de ctre plasm de la esuturi la organele de excreie.
3. Transportul gazelor respiratorii. Se realizeaz att la nivelul plasmei sangvine, sub form dizolvat
(1-3% din O2 i 7% din CO2) i sub form de bicarbonai (70% din CO2), ct i la nivelul hematiilor, prin
combinaiile labile ale hemoglobinei cu aceste gaze.
Combinaia labil a hemoglobinei cu oxigenul, oxihemoglobina (HbO2), reprezint principala form de
transport a oxigenului prin snge (97%). Combinaia labil a hemoglobinei cu CO2,
carbohemoglobina(HbCO2) este una dintre formele de transport ale CO2 de la esuturi la plmni. Ambele
combinaii se datoreaz legrii reversibile a O2, respectiv a CO2, la Fe2+ al hemului.
***Hb se poate combina cu oxidul de carbon, formnd carboxihemoglobina (COHb), care este un
compus stabil, iar sub aciunea oxidanilor (de exemplu unele droguri), apare derivatul de Hb cu Fe
trivalent, denumit methemoglobin. Acetia sunt derivai patologici ai Hb i ei nu mai ndeplinesc funcia de
transport, i, n cazul creterii concentraiei lor n snge peste anumite limite, se produce insuficienta
oxigenare a esuturilor (asfixie).
4. Meninerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului. Se face prin legtura nemijlocit pe care o
realizeaz sngele att cu lichidul interstiial la nivelul capilarelor, ct i cu mediul.
5. Funcia de aprare a sngelui. Funcionarea normal a organismului este n permanen ameninat de
ptrunderea din exterior a unor agresori biologici (ageni patogeni, celule strine n cazul grefelor i al
transplantelor, proteine strine etc.), numii generic i factori antigenici. mpotriva acestora, organismul se
opune prin mijloacele sale de aprare specifice i nespecifice.
6. Reglarea funciilor i asigurarea unitii organismului. Alturi de sistemul nervos, sngele reprezint o
cale de legtur direct ntre structurile organismului, asigurnd nu numai transportul unor substane

4
regaltoare (hormoni, enzime etc.), dar i funcionarea coordonat a acestora. Astfel, se asigur unitatea
organismului i adaptarea sa permanent la condiiile schimbtoare ale mediului.
7. Termoreglarea. Circulaia sngelui contribuie la unifromizarea temperaturii corporale i la eliminarea,
prin iradiere, a surplusului de cldur la exterior, asigurnd meninerea temperaturii constante a
organismului, homeotermia.
8. Funcia hemostatic. n cazul unor hemoragii, se declaneaz un complex de mecanisme de oprire a
sngerrii, care constituie hemostaza. Ea se desfoar n trei timpi:
a. timpul vasculoplachetar (2-4 minute), sau hemostaza temporar, se declaneaz la lezarea
unui vas de snge i const n: vasoconstricia peretelui vascular, aderarea trombocitelor la plag,
aglutinarea lor i formarea unui dop (trombus) plachetar, care determin oprirea sngerrii.
b. timpul plasmatic (de 4-8 minute), sau coagularea (nchegarea) sngelui, se produce sub
aciunea unor factori ai coagulrii de natur plasmatic, trombocitar i tisular, precum i a Ca2+. Ei
determin coagularea sngelui n trei faze: formarea tromboplastinei, formarea trombinei i formarea
fibrinei.
n ochiurile reelei insolubile de fibrin se dispun elemente figurate, formnd cheagul i oprind
astfel hemoragia.
Vitamina K stimuleaz coagularea sngelui.
TROMBOPLASTIN + Ca2+
activare
PROTROMBIN
Sintetizat n ficat
n prezena vitaminei K

Ca2+

TROMBIN
activare

FIBRINOGEN
Sintetizat n ficat

FIBRIN
reea insolubil

c. timpul trombodinamic (2-24 ore) const n:


- retracia cheagului prin expulzarea serului (plasm fr fibrinogen i protrombin);
- descompunerea cheagului (fibrinoliza) sub aciunea unor enzime proteolitice;
- ndeprtarea cheagului i reluarea circulaiei.
Transfuzia este o metod frecvent de tratament care const n administrarea de snge proaspt sau
conservat provenit de la un donator. n practica transfuziei trebuie s se in seama de prezena n membrana
hematiilor a unor substane cu aciune antigenic, numite aglutinogene (A i B), iar n plasma sangvin a
unor anticorpi specifici, aglutinine (alfa i beta). n funcie de prezena sau absena acestor factori, sistemul
AOB clasific sngele n patru grupe principale.
Grup Aglutinogen
de snge (n hematii)
I
---II
A
III
B
IV
AB

Aglutinin
(n plasm)
Alfa, beta
Beta
Alfa
----

Proporie la
rasa alb
47%
41%
9%
3%

5
Importana practic a acestor grupe este foarte mare n cazul unor situaii neprevzute (accidente etc.). De
aceea, este util nscrierea lor n buletinul de identitate.
nlnuirea aglutinogenului cu aglutinina corespunztoare (A cu alfa sau B cu beta) este incompatibil,
deoarece determin fenomene de tip imunitar: aglutinarea hematiilor i distrugerea (liza) lor, cu consecine
grave.
Schema transfuziilor este valabil doar pentru transfuziile mari (peste 500 ml de snge) sngele se
administreaza numai de la aceeai grup (izogrup).
II A
I0

IV AB

III B
Sistemul Rh, de clasificare aa sngelui uman, pornete de la existena n sngele maimuei Rhesus i a
85% din oameni a unui antigen, numit Rh (Rh pozitiv) ***antigenul mai este numit i D, motenit exclusiv
de la tat. Anticorpii anti-Rh apar n cursul vieii la indivizii ce nu l au (Rh negativ, 15% din populaie) n
urma unor transfuzii repetate de snge Rh+ i pot da accidente dup transfuzii.
La mamele Rh-, sarcina cu ft Rh+ (tat Rh+) determin producerea de anticorpi anti-Rh. Prima sarcin
decurge normal, datorit ritmului lent de producere a acestor anticopri. Sarcinile urmtoare pot ns produce
accidente de incompatibilitate (avort precoce, icter hemolitic etc.), de aceea situaia trebuie cunoscut i
combtut medical.
***Rh pozitivii pot fi homozigoi DD sau heterozigoi Dd; Rh negativiisunt numai homozigoi dd.

6
Structura sangelui
Componentele sangelui sunt:

plasma sangvina 55% - contine 90% apa, 9% substante organice (proteine albumine, globuline, fibrinogen) si 1%
substante anorganice (Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, HCO3-)
elemente figurate 45%:
o globulele rosii (hematiile sau eritrocite - aproximativ 5 milioane/mm3); au rol in transportul O2 si CO2 si in
mentinerea echilibrului acido-bazic;
o globulele albe (leucocitele - aproximativ 7.000 mm3) participa la reactia de aparare a organismului;
o plachetele sangvine (trombocitele - aproximativ 250.000/mm3) au rol in hemostaza.

Grupele sangvine
Sistemul circulator este format din inima, vasele sangvine i limfatice.
Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral care pompeaz ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene. Are
aproximativ 300 g si marimea unui pumn de adult. In ciuda dimensiunilor se contracteaza zilnic de aproximativ 100.000 de ori si
pompeaza peste 7.200 l de sange. Este constituita din doua atrii si doua ventricule separate prin septurile interatrial si
interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevazute cu valve care se deschid
doar intr-un anumit sens spre ventricule: stang (bicuspida) si drept (tricuspida).
Inima este alcatuita din trei straturi concentrice: endocard, miocard si epicard, stratul mijlociu avand o importanta speciala atat prin
dezvoltare cat si prin proprietatile sale.
In miocard, in afara celulelor miocardice, mai exista celule specializate in generarea si conduce rea impulsurilor de contractie;
acestea constituie esutul excitoconductor nodal (embrionar).
Epicardul este o membrana conjunctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita visceral a epicardului. Intre foitele
pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu o lama subtire de lichid care favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.
Vascularizatia inimii, extrem de bogata, este asigurata de cele doua artere coronare (dreapta si stanga), care se desprind de la
originea aortei si se impart in ramuri care nu se anastomozeaza intre ele. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoac
necroza teritoriului cardiac deservit ( lllfarctul miocardic). Sngele venos al cordului este colectat de venele cororonare, care se
vars in sinusul coronarian ce se deschide direct in atriul drept.

Activitatea mecanica a inimii


Inima functioneaza ca. o dubla pompa aspiratoare - respingatoare, contraciile ventriculare ritmice asigura circulaia sangvina
permanenta prin cele doua circuite, sistemic si pulmonar, iar aparatul valvular al inimii imprima un sens obligatoriu circulatiei
intracardiace a sangelui.
Succesiunea unei contractii (sistola) i a unei relaxri cardiace (diastola) constituie ciclul sau revoluia cardiac, avand o durata de
0,8 s (70/min).

Sistemul vascular
Sistemul vascular este format din vase de dimensiuni diferite: artere, arteriole, metaarteriole, capilare, venule si vene.
Circulatia sangvina este alcatuita din doua circuite vasculare separate dar strans corelate functional:

circulatia mare sau sistemica - circulatia sistemica incepe in ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele
cu oxigen si substante nutritive la tesuturi si organe. De la nivelul acestora, sangele incarcat cu dioxid de carbon este
preluat de cele doua vene cave care il duc in atriul drept. Sistemul aortic - este format din artera aorta si din ramurile ei,
care iriga toate tesuturile si organele corpului omenesc. Sistemul aortic incepe din ventriculul stang cu aorta ascendenta,
din care se desprind cele doua artere coronare. Dupa ce urca 5-6 cm, se curbeaza si formeaza arcul aortic, care se
continua cu aorta descendenta, subimpartita in toracala si abdominala. Terminal, aorta abdominal se bifurca in arterele
iliace comune, stanga si dreapta. Artera aorta pleaca din ventriculul stang si prezinta trei portiuni: aorta ascendenta, arcul
aortic si aorta descendenta. Din acestea se desprind ramificatii pentru toate organele. Presiunea sub care circula sangele
in artere si care se transmite peretilor vasculari reprezinta tensiunea arteriala. Ea este corelata cu sistola si diastola; astfel

in timpul sistolei ventriculului stang presiunea in aorta si ramificatiile ei mari creste brusc pana la 120 140 mm Hg,
valoare care reprezinta presiunea (tensiunea) arteriala maxima (sistolica). In timpul diastolei are loc scaderea presiunii
arteriale pana la 70 80 mm Hg, valoare denumita presiune (tensiune) arteriala minima (diastolica). Diferenta dintre
presiunea maxima si minima diminua progresiv pe masura micsorarii calibrului arterei. Presiunea arteriala se masoara la
nivelul arterei brahiale. Capilarele sunt vasele sanguine cele mai mici avand lungime de aproximativ 0,5mm si diametrul
intre 5 si 20 microni. Capilarele se desprind din metaarteriole, ramificatii ale arteriolelor si fac legatura cu venulele sau se
anastomozeaza cu ramuri laterale ale altor capilare principale, formand retele capilare de forme si dimensiuni variabile in
functie de activitatea metabolica a tesutului. Capilarele, desi contin doar aproximativ 5% din sangele circulant reprezinta
sectorul functional cel mai important al circulatiei deoarece la nivelul lor, prin intermediul lichidelor interstitiale, au loc
schimburile de substante nutritive si plastice si schimburile respiratorii dintre sange si celule. Schimburile dintre plasma si
lichidele interstitiale au o importanta vitala deoarece asigura celulelor O2, substante energetice si plastice necesare si
inlatura CO2 ca si substantele neasimilabile rezultate din metabolism. Structura capilarelor permite schimburile dintre
plasma sangvina si lichidele interstitiale care se fac prin pinocitoza, difuziune si filtrare. Venele sunt vase sangvine prin
care sangele circula dinspre capilare spre inima si au un volum de 3 ori mai mare decat cel al arterelor. Sistemul venos al
marii circulatii se colecteaza in vena cava superiara si vena cava inferioara care se deschid in atriul drept. Venele cava
(superioara si inferioara) aduc sangele neoxigenat din organism in atriul drept. Legatura dintre sistemul arterial i sistemul
venos este realizata de sistemul capilar. Sistemul venos al marii circulatii este reprezentat de doua vene mari: vena cava
superioara si vena cava inferioara. Vena cava superioara strange sangele venos de la creier, cap, gat, prin venele jugulare
interne, de la membrele superioare, prin venele subclaviculare, si de la torace (spatii1e intercostale, esofag, bronhii,
pericard si diafragm), prin sistemul azygos. Vena cava inferioara aduna sangele venos de la rnembrele inferioare, de la
peretiii si viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului
(venele lombare), cat si de la ficat (venele hepatice). Vena cava inferioara se formeaza prin unirea venei iliace comune
stangi cu cea dreapta. La randul ei. fiecare vena iliaca comuna este formata prin unirea venei iliace externe cu vena iliaca
interna. Vena iliaca interna colecteaza sangele de la peretii si viscerele din bazin.
circulatia mica sau pulmonara incepe in ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare care transporta spre plaman
sange cu CO2. Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare, care duc sangele cu CO2 spre reteaua
capilara din jurul alveolelor, unde i1 cedeaza a1veolelor care-l elimina prin expiratie. Sangele cu O2 este colectat de
venele pulmonare, cate doua pentru fiecare plaman. Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang. Circulatia
pulmonara este cuplata in serie cu cea sistemica, sangele din ventriculul drept fiind propulsat prin artera pulmonara spre
plamani, unde are loc schimbul de gaze, dupa care revine prin venele pulmonare in atriul stang. Artera pulmonara pleaca
din ventriculul drept, iar dupa un traiect scurt se bifurc pentru cei doi plamani si transporta sange neoxigenat. Venele
pulmonare pornesc cate doua din fiecare plaman, se deschid in atriul stang si transporta sange oxigenat.

Circulatia
prin
vene
Venele sunt vasele prin care sangele vine la inima cu CO2 (din circulatia sistemica) si cu O2 (din
circulatia pulmonara). Capacitatea lor este de circa trei ori mai mare decat a arterelor. Proprietatile
principale
ale
venelor
sunt
distensibilitatea
si
contractilitatea.
Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-si mari pasiv calibrul sub actiunea presiunii sangvine,
unele vene jucand rolul de rezervoare' de sange (vena hepatica, splenica). Contractilitatea venelor se
datoreaza tunicii musculare netede din peretii lor si asigura mobilizarea sangelui din rezerve.

Factorii care influenteaza circulatia sangelui


Circulatia sangelui prin aparatul circulator este influentata de urmatorii factori:
-volemia(volumul sangelui)
- depinde de schimburile de substante dintre sange sicelelalte componente ale mediului intern. Volumul
sangelui influenteaza tesnsiunea arteriala,forta cu care sangele apasa asupra peretilor vaselor de sange;
-vascozitatea sangelui
- micsoreaza viteza de circulatiea deoarece creste forta defrecare dintre sange si peretii vaselor;
-debitul cardiac
- reprezinta volumul de sange impins de inima in circulatie intimp de un minut. Debitul cardiac depinde de
efortul efectuat de organism. Debitul cardiacmareste presiunea sangelui in vase.
-calibrul vaselor
- este reglabil. In functie de calibru depinde presiunea sangelui sirepartizarea in anumite teritorii. Cu cat ne
indepartam de inima calibrul vaselor se reduce, iar suprafata de sectiune-elasticitatea vaselor
- influenteaza presiunea sangelui si datorita ca sangeleimpins cu intermitenta de inima sa circule prin vase
incontinuu.

8
Circulatia in sectorul capilar este influentata de calibrul arterelor mici care au peretele legat in tesut
muscular.
Prin se regleaza circulatia intr-un anumit tesut. Deasemenea exista si sfingtere precapilare care se
inchid si se deschid in functie de necesitate.Circulatia intravenoasa de joasa presiune asigura reintoarcerea
sangelui in atrii. Presiuneasangelui din capilare impinge sangele spre vene.Contractiile musculaturii venelor
comprima venele impingand sangele spre atriideoarece venele sunt prevazute cu valvule care nu permit
intoarcerea sangelui spre capilare.Circulatia prin vene este determinata si ventriculara care coboara peretele
atrio-ventricular si aspira sangele in atrii.