Argumentare i gndire critic

al doilea curs
(G. tefanov)

Prin ce se distinge activitatea de a argumenta

de alte activitati in cadrul carora folosim
rationamente?
1. Argumentare vs. demonstratie
"Un om nu poate fi socotit vinovat inainte de pronuntarea hotararii
judecatorului, nici societatea nu-i poate retrage protectia publica decat
atunci cand s-a stabilit ca a violat conventiile prin care i-a fost acordata.
Care este, deci, dreptul, in afara de cel al fortei, care ii da unui
judecator puterea de a aplica o pedeapsa unui cetatean, atata vreme
cat sta la indoiala daca acesta este vinovat sau nevinovat?
Nu este noua dilema aceasta: infractiunea ori e certa, ori incerta; daca
e certa, nu se cuvine pentru ea alta pedeapsa in afara de cea stabilita
de legi, iar tortura este inutila pentru ca inutila este marturisirea
inculpatului; daca infractiunea este incerta, nu trebuie sa fie torturat un
om nevinovat, deoarece asa este, potrivit legilor, un om a carui
infractiune nu este dovedita." (Cesare Beccaria, Despre infractiuni si
pedepse, XII)

"A inceput un adevarat razboi impotriva manelelor si se propune chiar

interzicerea acestora prin lege. Am vazut ca multi dintre cantaretii de
muzica populara sustin interzicerea manelelor si ma gandesc daca
toata insistenta lor nu este cumva legata de invidia pentru castigurile
realizate de cei care canta manele. Parerea mea este ca nimeni nu va
putea impiedica ascultarea acestor cantece, oricate legi se vor da.
Dimpotriva, se vor crea foarte mari retele de traficanti de casete care
probabil vor castiga si mai mult pentru ca nu vor plati impozite. Se mai
spune ca manelele reprezinta o forma de subcultura sau anticultura;
atunci cum se explica de ce Costi Ionita, unul dintre cei mai cunoscuti
compozitori si interpreti de manele, a fost invitat la MTV? Vreau sa va
mai spun ca eu nu sunt un mare amator de manele, dar nici nu inchid
televizorul sau radioul cand se transmit. Este un gen de muzica la fel
ca oricare altul. Unora le place, altora nu. Atunci de ce sa fie interzise?"
(Din scrisoarea trimisa in 2001 unui cotidian de catre un cititor)

Sn = 1 + 2 +...+(n-1)+n
Sn = n + (n-1) +...+ 2 + 1
2Sn =n(n+1)
Sn = n(n+1)/2
n=1
daca e adevarat ca Sn=n(n+1)/2 pentru n=r, atunci
este adevarat si pentru n=r+1
1 + 2 + ... + r= r(r+1)/2
1 + 2 + ... + r + r+1 = r(r+1)/2 + r+1
adica: [r(r+1) + 2(r+1)]/2
adica (r+1)[(r+1) + 1]/2

sursa imaginii: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Chinese_pythagoras.jpg

 Demonstratia este un rationament riguros (cu caracter

necesar); se pleaca de la premise necontroversabile; de multe
ori sunt utilizate limbaje formale pentru realizarea
demonstratiilor
Argumentarea vizeaza domeniul opinabilului; rationamentele
nu sunt riguroase; e utilizat limbajul natural; formularile sunt
neclare, pot fi interpretate gresit s.a.m.d.
In cadrul demonstratiilor sunt de obicei utilizate rationamente
deductive.
In cadrul argumentarilor sunt utilizate si rationamente
inductive.
Scopul unei demonstratii: sa stabilim temeiurile unui adevar
Scopul unei argumentari: sa convingem pe cineva sa accepte
o anumita opinie (varianta: sa sporim acceptabilitatea unei
opinii; alta perspectiva: se ne punem de acord in cazul in care
avem un diferend de opinie)

2. Argumentare vs. explicatie

Cred ca o sa gasim roua pe
frunzele plantelor pentru ca
umiditatea a fost ridicata ieri, iar
temperatura a scazut azinoapte.
Nu trebuie sa-l condamnam pe
Vasile fiindca l-a lovit pe Mihai.
In momentul respectiv Mihai il
atacase pe Vasile, iar acesta l-a
lovit pentru a se apara.

Pe frunzele plantelor exista

roua pentru ca exista vapori
de apa in aer, in timpul noptii
a scazut mult temperatura iar
vaporii de apa se
condenseaza atunci cand
temperatura scade.
Vasile l-a lovit pe Mihai
pentru ca are un
temperament coleric, Mihai il
jignise un pic mai devreme,
iar Vasile era beat.

"Se observa ca cei care au defecte foarte vizibile,

cum ar fi schiopii, chiorii, cocosatii, cei care au
suferit vreo jignire in public, sunt deosebit de
inclinati spre batjocura. Caci, dorind sa-i vada pe
altii tot atat de defavorizati cum sunt ei, le pare
bine de necazurile care li se intampla acestora si ii
socot vrednici de ele." (Descartes, Pasiunile
sufletului, art. 179)

"Mustrarea de cuget este un soi de tristete care

provine din indoiala noastra ca un lucru pe care il
facem sau l-am facut este bun. Ea presupune
neaparat indoiala. Caci daca am avea deplina
siguranta ca ceea ce facem este rau, ne-am abtine
de la a face acel lucru, pentru ca vointa noastra
aspira numai spre lucruri care au macar aparenta
ca sunt bune. Iar daca am fi siguri ca ceea ce am
si facut este rau, am simti cainta, iar nu numai
mustrare de cuget." ( Descartes, op. cit., art. 177)

 In cadrul unei explicatii nu cautam sa stabilim ca

un fapt a avut loc (pe frunzele plantelor exista
roua) ci cautam sa spunem de ce faptul
respectiv se petrece (sau de ce e valabila o
anumita regularitate in natura) adevarul
concluziei este presupus, in timp ce premisele
pot fi puse sub semnul intrebarii;
in cazul unei argumentari lucrurile stau invers:
premisele sunt acceptabile, in timp ce concluzia
e cea pusa in discutie.

Acelasi rationament poate fi folosit in cadrul unei explicatii

sau al unei argumentari:
Explicatie:
Socrate e muritor pentru ca toti oamenii sunt muritori si
Socrate e om.
Argumentare:
Toti oamenii sunt muritori, iar Socrate e om. Prin urmare,
Socrate e muritor.

Argumentare si gandire critica

A gandi critic inseamna a le cere altora sa ofere
argumente pentru opiniile lor si a avea disponibilitatea de
a oferi argumente pentru opiniile pe care le sustii.
Gandirea critica nu se reduce, totusi, doar la o anumita
atitudine. Atitudinii respective trebuie sa i se adauge
anumite abilitati, cum ar fi cea de a identifica ideile care
sunt presupuse atunci cand e exprimata o opinie sau cea
de a cantari pertinenta si taria argumentelor.
A fi un "bun argumentator" inseamna insa a avea si
abilitati suplimentare, care iti permit sa produci
argumente cat mai convingatoare si sa identifici cu
usurinta erorile din argumentarile altor persoane.

Prezentarea sistematica a regulilor inferentei silogistice este o activitate

de un gen foarte diferit de, sa zicem, elucidarea conceptului de placere.
Aristotel, care a inaugurat-o pe prima, este acelasi ganditor cu Aristotel
care a dezvoltat-o considerabil pe cea de a doua, dar genurile de
gandire in care s-a angajat in cele doua cazuri sunt mult diferite.
Problemele tehnice din teoria silogismului se aseamana izbitor cu cele
ale geometriei euclidiene; in ambele functioneaza idealurile de
sistematizare si de demonstratie riguroasa, chestiunile privitoare la
pendularile si nuantele semnificatiei sunt excluse iar demersurile eronate
sunt sofisme demonstrabile. Altfel stau lucrurile cu, sa zicem, teoria
placerii, sau a perceptiei, sau a responsabilitatii morale. In astfel de
chestiuni, Aristotel intra in disputa cu Platon si Socrate iar problemele in
discutie dobandesc contururi mai clare pe masura ce dezbaterea
avanseaza, insa aceasta dezbatere nu imbraca forma unui lant de
teoreme iar argumentele folosite in dezbatere nu se preteaza la
codificare notationala. Intrebarea daca cutare argument filosofic este
valid sau sofistic este indeobste ea insasi o problema controversabila.
Aici nu se poate decide prin simpla inspectie. Cel mai adesea, intrebarea
care se pune este daca argumentul poseda multa forta, putina sau
deloc. (Gilbert Ryle, Formal and Informal Logic, in volumul Dilemmas
(1953).)

Any horse has an infinite number of legs

A horse has four legs
It has forelegs at the front
It has two legs at the rear
Four plus two is six, thus it has six legs
Six is an odd number of legs for a horse
But six is also an even number
The only number which is both even and odd is infinity
Therefore, a horse has an infinite number of legs.
(vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:How_many_legs_does_a_horse_have%3F)

Vezi: http://school.maths.uwa.edu.au/~berwin/humour/invalid.proofs.html

1.1 Proof by example: The author gives only the case n = 2 and suggests that
it contains most of the ideas of the general proof.
1.2 Proof by intimidation: Trivial.
1.3 Proof by vigorous handwaving (Works well in a classroom or seminar
setting.)
1.4 Proof by cumbersome notation (Best done with access to at least four
alphabets and special symbols.)
1.6 Proof by omission:
The reader may easily supply the details.
The other 253 cases are analogous.
...
1.10 Proof by eminent authority: I saw Karp in the elevator and he said it was
probably NP-complete.
1.11 Proof by personal communication: Eight-dimensional colored cycle
stripping is NP-complete [Karp, personal communication].

1.12 Proof by reduction to the wrong problem: To see that infinitedimensional colored cycle stripping is decidable, we reduce it to the halting
problem.
1.13 Proof by reference to inaccessible literature: The author cites a simple
corollary of a theorem to be found in a privately circulated memoir of the
Slovenian Philological Society, 1883.
1.14 Proof by importance: A large body of useful consequences all follow from
the proposition in question.
1.15 Proof by accumulated evidence: Long and diligent search has not
revealed a counterexample.
1.19 Proof by picture: A more convincing form of proof by example. Combines
well with proof by omission.
1.21 Proof by ghost reference: Nothing even remotely resembling the cited
theorem appears in the reference given.
1.22 Proof by forward reference: Reference is usually to a forthcoming paper
of the author, which is often not as forthcoming as at first.

Bibliografie si exercitii pentru seminar

Dragan Stoianovici, Argumentare si gandire
critica, Editura Universitatii din Bucuresti, 2005,
Capitolul 2 - Notiunea de argumentare, pp. 21 29.
La seminariile de saptamana viitoare vom lucra
pe baza exercitiilor 6-9 de la paginile 152-156.