Nichita Stnescu

Vitraliu
Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zrit n strad
adunnd pierdutele-i ptrate.
i s-o fac la loc, n ceasul nopii,
peste geamuri i le-aez cu grij,
verzi, albastre, galbene i roii,
ncoifate-n cretet cu o sprij.
Cnd te vei trezi, lipii de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lsa prin ei s-i cad-n brae
soarele, mereu la jumtate.