Nichita Stănescu - Veche întâmplare

Venea, se apropia
negru și luminos
vultur umbros.
Pe mine se prăbușea
cu pene mă împăna
și mă încălzea
murindu-mă frumos.
El murea, eu muream
fiecare din alt neam.
După aceea în alergare
a trecut peste noi în galop
un cal mare.
Calul s-a dus, s-a dus, s-a dus,
săgeată orizontului în sus.
Noi am rămas, noi am rămas,
îmbrățișați și în extaz