Cursul 1.

Notiuni introductive, standarde, tehnici, concepte Internet si WEB

Grafica (sem IV)

Programare client-side,
interfete Web
HTML, CSS, JavaScript

PSW (sem V)
de Programare server-side
configurarile aferente
PHP, MySQL, Apache

UIA (sem VI)

si Interoperabilitate client-server,
server-server, server-serviciu
AJAX, tehnologii XML

Frontend Versus Backend

"Frontend" se refera la orice aspect al procesului de proiectare care apare sau are legatura directa cu
browser-ul. Materia pe care o facem semestrul acesta se concentreaza in principal pe design-ul
interfetelor web.
Urmatoarele activitati sunt, de obicei, considerate a fi sarcini front-end:

activitatile de design grafic si productia de imagini

design-ul interfetelor
design-ul aranjarii si prezentarii informatiilor in vederea vizionarii in conditii optime
crearea documentelor HTML si a foilor de stil
integrarea functionalitatilor oferite cu ajutorul scripturilor JavaScript

"Backend" se refera la programele si script-urile care lucreaza pe server pentru a oferi dinamism si
interactivitate paginilor web. In general, dezvoltarea web pe partea de backend se realizeaza de catre
programatori cu experienta.
Urmatoarele sarcini au loc pe partea de backend:

design-ul bazei de date - se refera la modul in care este organizata informatia pe server
design-ul formularelor
design-ul fluxurilor de lucru (workflow)
programarea si implementarea celor de mai sus
implementarea sistemelor de management al continutului
crearea de aplicatii web pe partea de server folosind PHP, JSP, Ruby, ASP.NET, Java, si alte
limbaje de programare.

HTML (Hypertext Markup Language) este folosit pentru structurarea paginilor web. Exista cateva
versiuni de HTML in uz astazi: HTML 4.01 este cel mai popular, HTML5 este mai robust si castiga
teren, iar incet incet se bucura si de sprijinul browserelor. Ambele versiuni au o implementare mai
stricta numita XHTML (eXtensible HTML ), care este, in esenta, aceeasi limbaj dar cu o sintaxa mult
mai stricta.
HTML nu este un limbaj de programare, este un limbaj de marcare, ceea ce inseamna ca permite
identificarea si descrierea diferitelor componente ale unui document, cum ar fi titluri, paragrafe sau

liste. Marcajul indica structura de baza a documentului. Pentru crearea si editarea documentelor
HTML nu avem nevoie de cunostinte de programare.
In acest semestru vom acoperi elementele si atributele cele mai cunoscute pentru a da o structura
semantica continutului. De asemenea, vom trata inclusiv noile elemente introduse in HTML5.

CSS (Cascading Style Sheets) este folosit pentru prezentare. In timp ce HTML este folosit pentru a
descrie continutul unei pagini web, rolul Cascading Style Sheets (CSS) este de a descrie modul in care
ar trebui sa arate continutul. In web design, modul in care arata pagina este cunoscut sub termenul
de prezentare. Asta inseamna fonturi, culori, imagini de fundal, linii de spatiere, aspectul paginii, etc.
Toate aceste elemente sunt controlate cu CSS. Cu cea mai noua versiune (CSS3), putem adauga chiar
efecte speciale si animatie paginilor web.
In acest semestru vom invata elementele de baza ale folosirii CSS pentru schimbarea prezentarii
informatiilor textuale si pentru a crea layout-uri pe mai multe coloane.

JavaScript este folosit pentru a oferi interactivitate. JavaScript este un limbaj de scripting care este
utilizat pentru a adauga interactivitate paginilor web. Interactivitatea consta in:

validarea campurilor unui formular

schimbarea stilurilor pentru un element sau chiar pentru intreg-ul site
determinarea browserului sa isi aminteasca informatii despre utilizator pentru vititele
viitoare
construirea unor widget-uri de interfata, cum ar fi meniurile derulante, etc

JavaScript este utilizat pentru a manipula elementele din cadrul paginiilor web, a stilurilor aplicate,
sau chiar a browser-ului.
In acest semestru vom face o trecere in revista a sintaxei JavaScript, astfel incat sa intelegem notiuni
simple de programare si concepte precum: evenimente, functii, variabile. Vom invata, de asemenea,
modul in care este utilizat JavaScript, inclusiv DOM Scripting.

Editoarele HTML sunt concepute pentru a accelera procesul de scriere a codului HTML:

Adobe Dreamweaver ofera un editor impreuna cu o interfata vizuala "WYSIWYG" (What You
See Is What You Get) si este una dintre cele mai populare pachete software profesionale de
dezvoltare web disponibile pe piata;
CoffeeCup HTML Editor permite crearea, editarea si incarcarea paginilor web de orice
complexitate;
Notepad++ permite editarea mai multor limbaje de programare care ruleaza sub Windows;
HTML-Kit permite crearea, editarea si publicarea paginilor Web;
EditPlus permite editarea fisierelor text, a documentelor HTML, PHP si a codului Java.

Pentru a adauga imagini paginilor web create, avem nevoie de programe de editare grafica. In
continuare, vom enumera unele dintre cele mai populare programe pentru crearea graficii web si nu
numai:

Adobe Photoshop este incontestabil standardul industriei pentru crearea de imagine atat
pentru print cat si pentru web;
Adobe Photoshop Elements este o versiune mai usoara de Photoshop. In principal a fost
proiectat pentru editare foto, dar are toate instrumentele necesare pentru crearea imaginilor
necesare paginilor web;
Adobe Illustrator este excelent pentru crearea de logo-uri, icon-uri si ilustratii la o varietate
de dimensiuni. Permite prelucrarea vectoriala a imaginilor;
Adobe Fireworks este un program de grafica web care combina un editor de imagini cu
instrumente pentru crearea de ilustratii vectoriale;
CorelDRAW Graphics Suite permite editarea grafica vectoriala la o calitate extraordinara.
Ofera facilitati de editare profesionala a fotografiilor si design al interfetelor web. Costa
718$;
Corel Paint Shop Pro este o versiune mai usoara de CorelDRAW. Acest editor grafic este
popular in primul rand datorita pretului sau redus. Costa doar 55$;
GIMP (GNU Image Manipulation Program) poate fi folosit in sistemele Unix, Windows si
Mac. Acesta este un program gratuit de editare a imaginilor si este similar cu Photoshop.

Un program de transfer al fisierelor (FTP) permite incarcarea si descarcarea fisierelor. Schimbul de

fisiere se realizeaza intre computerul local si computerul care va servi paginile web (serverul web). In
general, cea mai mare parte a editoarelor HTML enumerate mai devreme au programe FTP integrate.
Exista, de asemenea, programe FTP dedicate:

SmartFTP Client
CuteFTP
FTP Voyager
WS_FTP Professional
Core FTP LE
Filezilla

Concepte de baza1
Mediul Internet a fost conceput initial ca un mediu de comunicare in domeniul militar. A evoluat apoi
intr-un mediu de informare la scara academica si a devenit un mediu de informare pe scara generala.
Pe urma s-a extins ca un mediu integrat de divertisment, comunicare si informare, a devenit un
spatiu de manevra commercial dar si educational.
Istoria Internetului debuteaza in mileniul trecut iar succesul browserului Mosaic a fost elementul care
a declansat, in 1994, migratia dezvoltatorilor de la NCSA catre Silicon Valley. O parte dintre ei au
1

O parte din acest capitol a fost adaptata dupa materialele furnizate de Prof.univ.dr. Lucia Rusu

format o companie cunoscuta astazi sub numele Netscape Communications Corporation. Primul
browser scos pe piata de Netscape, Netscape Navigator, accepta multe dintre extensiile propuse
pentru standardul HTML. Noile componente ale browserului au permis abordarea interactivitatii
complete multimedia si a declansat perioada de crestere exploziva a sistemului Web.
Anul 1995 marcheaza multe inceputuri in Web: Microsoft a introdus primele secvente video si
primele documente care contineau sunete, Netscape a lansat o noua versiune a browserului
Navigator, care accepta cadrele (frame-urile), plug-inurile si multe alte caracteristici. Gavin Bell,
Anthony Parisi, Mark Pesce sunt doar cateva nume de baza dintre cei care au lucrat la specificatiile
1.0 finale ale limbajului de modelare a realitatii virtuale (VRML Virtual Reality Modeling Language).
Informatia in Internet a evoluat incepand cu transferul de fisiere binare la distanta, ulterior in servicii
de tip e-mail, apoi a urmat transferul de informatie textuala. Urmatorul pas a fost trecerea de la text
liniar la Hypertext, prin introducerea hiperlegaturilor. Apoi Hypertextul s-a transformat in
Hypermedia odata cu aparitia sistemelor de operare cu interfata grafica si a primelor browsere care
suportau elemente multimedia. Componentele dimanice au extins paginile Web transformandu-le in
aplicatii Web, prin aparitia limbajelor scriptuale client-side si server-side, apoi a limbajului Java ca
solutie obiectuala multiplatforma ce permite crearea de appleturi si servleti JSP (Java Server Pages).
Ulterior conceptele de business object au impulsionat dezvoltarea aplicatiilor complexe de afaceri,
care solutioneaza tranzactii comerciale in medii colaborative.
Web-ul asigura metode de comunicare a datelor intre sisteme eterogene prin implementarea
Hypertextului(HT), a protocoalelor de transfer HT si a interpretoarelor HT (browser), continuand cu
implementarea Hypermedia si modificarea corespunzatoare a protocoalelor si browserelor.
Arhitectura sistemelor Web porneste de la paradigma client-server unde Clientul este un browser
personalizat, cu extensii de dinamism (playere, plugin-uri). Severul asigura gestiunea distribuita,
colaborativa si partajata a tranzactiilor, posedand solutii de securitate, servere de plati electronice,
biblioteci digitale, servicii de procesare, agenti de cumparare (buyer agents), agenti utilizator sau
agenti mobili.

URL si sevicii asociate

URL (Uniform Resource Locator)2 adreseaza unic resurse informationale stocate in locatiile unei
retele si au forma unor siruri de caractere ce permit identificarea transparenta a utilizatorului
datorita interfetei browserelor si au forma: serviciu://nume-gazda.subdomeniu.domeniu: port /
cale-director, unde elementele componente sunt:

Tipul resursei (adica protocolul folosit pentru transferul ei prin retea);

Numele serverului pe care se afla resursa (optional si portul prin care ea poate fi accesata);
Calea resursei (folosita de server pentru a localiza resursa);
Parametrii ce se transmit resursei ca sir de caractere;

Acest capitol a fost elaborat cu colaborarea Dr. Robert Buchmann

URL-urile sunt case-sensitive si nu pot contine anumite caractere, (spatiile, tab) care se inlocuiesc cu
entitati caracter de forma: %codhexazecimal (%20-spatiu, %09-tab, %0A-enter, %25-procent, etc.).
http://www.econ.ubbcluj.ro/
Vom tece in resvista cateva forme exceptionale de URL:
URL-ul de tip IP: serviciu://adresaIP - acest tip de URL presupune cunoasterea adresei nivelului retea
pentru calculatorul resursa; adresa IP fiind mai greu de retinut decat adresa de tip DNS. De fapt,
calculatoarele manevreaza URL-uri de tip IP, insa, pentru o adresare mai facila a resurselor in
Internet, la nivelul aplicatie functioneaza protocolul DNS, prin care adreselor IP li se asigneaza un
nume de domeniu;
http://66.84.17.20/news/fsega
URL-ul local: serviciu://localhost/cale - acest tip de URL se poate folosi pentru accesarea unor
resurse locale ale unui calculator gazda;
http://localhost/fisier.html
URL-ul relativ are forma unei cai relative de cautare pe disc; aceasta presupune ca resursa este un
fisier care poate fi localizat urmarind calea relativa, pornind de la directorul-context. Astfel de cai
sunt vitale pentru proiectarea Web, pentru ca asigura flexibilitate la mutarea resurselor folosite de
catre un anumit site Web (fisiere imagine, sunet, video, pagini legate prin hyperlink-uri). In
identificarea resurselor se pot folosi si cai absolute, caz in care cautarea se face pornind de la
radacina discului sau radacina spatiului intretinut de server (de regula acesta e un director cu numele
wwwroot). Acest tip de cai este evitat deoarece la fiecare mutare a unei resurse trebuie actualizate
toate caile care indica spre resursa respectiva.
URL de tip GET, are forma: URLnormal?sir de caractere - URL-ul normal identifica un script CGI iar
sirul de caractere constituie datele de intrare pentru acel script. URL-urile de acest tip sunt generate
la transferul datelor dintr-un formular al unei pagini Web.
http://www.econ.ubbcluj.ro/n2.php?id_c=57&id_m=2
URI (Uniform Resource Identifier) este un sir de caractere folosit pentru a identifica o resursa web. O
astfel de identificare permite interactiunea cu reprezentari ale resursei web printr-o retea (de obicei,
World Wide Web), utilizand protocoale specifice. In cazul de fata dorim identificarea ghidului pentru
licenta pe serverul facultatii.
http://www.econ.ubbcluj.ro/informatii/Ghid_lucrari_diploma_si_disertatie_FSEGA.pdf
FTP este modul in care fisierele sunt transmise si receptionate prin Internet. In mod tipic, utilizatorul
are nevoie de un cont pe sistemul aflat la distanta. Altfel dispune numai de acces de tip FTP anonim
care permite oricarui utilizator sa se conecteze la o gazda FTP, utilizand numele anonymous si adresa
sa de posta electronica pe post de parola. Desi majoritatea transferurilor FTP prin programe de
navigare Web sunt realizate anonim, URL-urile FTP pot include numele si parola utilizatorului,
specifice unui anumit cont. Un port este o frecventa particulara utilizata pentru transferul unui tip

particular de informatii intre calculatoarele din Internet. Pentru lucrul cu FTP se utilizeaza un anumit
port in timp ce alte protocoale ( HTTP) utilizeaza porturi diferite.
De exemplu, daca o locatie decide sa ofere FTP anonim pentru utilizare publica, dar foloseste portul
494 in loc de portul predefinit pentru FTP, trebuie specificat acest numar de canal in URL, astfel:
ftp://nume.com:494/pub
URL-ul de mai sus face ca programul de navigare sa se conecteze pe canalul 494, sa caute severul FTP
si apoi sa ofere continutul directorului pub de pe calculatorul respectiv.
ftp://ubbcluj.ro:21
Cea mai utila proprietate a URL-urilor de tip FTP este aceea ca, atunci cand se specifica un director,
majoritatea programelor de explorare Web listeaza fisierele din acel director si, printr-un simplu clic,
se pot transfera fisierele dorite, sau se poate realiza mutarea in alte directoare pentru a continua
explorarea. Prin specificarea unui fisier in cadrul URL-ului, programul de explorare se conecteaza la
server si transfera fisierul direct pe calculatorul de la care se lucreaza.
Gopher a fost un seviciu popular de informare si distribuire a informatiilor, care se bazeaza pe un
sistem ierarhizat de meniuri. Gopher a prezentat, in faza incipienta, o alternativa la World Wide Web,
dar in cele din urma a fost pus in umbra de catre WWW. Ecosistemul Gopher este adesea considerat
ca predecesorul World Wide Web. Majoritatea URL-urilor de tip Gopher nu difera prea mult de cele
de tip FTP. Un URL de tip Gopher are structura: gopher://numele sistemului server . Acesta este
exemplul cel mai simplu de URL de tip Gopher. El specifica serviciul de tip Gopher (gopher:), urmat de
numele sistemului server. Daca se doreste utilizarea unui alt port decat cel implicit pentru Gopher,
asemeni protocolului FTP, se foloseste o sintaxa de forma: gopher://numele sistemului server:70/1
Astfel, in loc de portul implicit pentru Gopher, locatia specifica portul 70 (care oricum este portul
predefinit pentru acest serviciu). In sintaxa de mai sus, dupa specificatia portului, URL-ul semnaleaza
ca primul lucru pe care il va vedea utilizatorul este un director, fapt indicat in URL-ul de tip Gopher
prin inserarea secventei: /1 .
Posta electronica prin URL sau URL-urile de tip e-mail sunt destul de simple specificand intr-un URL
orice adresa de posta electronica, si prefixul mailto: ca nume de serviciu: mailto:adresa e-mail
Precizam ca prin intermediul unui URL se pot trimite mesaje de posta electronica, dar nu se pot
receptiona mesaje. Pentru a gestiona acest tip de serviciu este nevoie de un client de e-mail.
<a href="mailto:contact@econ.ubbcluj.ro">Trimite email</a>
Grupuri de stiri USENET sunt utilizate cu precautie deoarece trebuie identificat un server de stiri care
sa permita acces. Desi exista o lista a serviciilor de tip Usenet publice, prin care calculatorul gazda
ofera tuturor utilizatorilor acces gratuit la grupurile de stiri, numarul celor care permit o conexiune
efectiva este foarte mic. Construirea unui URL pentru stiri este simpla tastead news urmat de numele
grupului de stiri. Nu sunt nici necesare, si nici permise bare inclinate, si nu exista inca o modalitate
standard de specificare a articolelor individuale.
Un URL de tip HTTP se reprezinta: http://www.numeserver.com/cale/numefisier.html si contine
numele serviciului (HTTP), doua puncte, bara dubla inclinata, numele serverului si calea unde poate

fii gasit fisierul. Daca serverul HTTP foloseste ca predefinit un port nestandard, acest fapt se poate
specifica de exemplu astfel: http://www.numeserver:80/, portul 80 fiind portul standard pentru
protocolul HTTP. Majoritatea URL-urilor intalnite uzual, sunt intr-unul din formatele: http, ftp, telnet,
gopher, mailto si news descrise anterior. Tehnologia Persistent URL(PURL), permite unui agent care
se interpune intre un grup de resurse si utilizatori sa intretina URL-urile resurselor, astfel incat, daca
o resursa se muta sau isi schimba domeniul, gazda, calea, utilizatorul sa poata folosi in continuare
URL-ul vechi, in timp ce agentul PURL se ocupa cu asignarea transparenta intre URL-ul folosit de
utilizator si noul URL al resursei.

Protocoale
Browser-ele si serverele de Internet folosesc TCP/IP pentru a se conecta la Internet. Browserul
foloseste TCP/IP pentru a accesa serverele de Internet, iar serverele folosesc TCP/IP pentru a trimite
HTML inapoi la browser. Programele de e-mail folosesc TCP/IP pentru a se conecta la internet, pentru
trimiterea si primirea de e-mail-uri. TCP/IP este o colectie foarte mare formata din diferite protocoale
de comunicatie, care au la baza celor doua protocoale originale TCP si IP. Vom face o trecere in
revista a celor mai cunoscute protocoale:
TCP (Transmission Control Protocol) este folosit pentru transmisia datelor de la o aplicatie la retea.
IP (Internet Protocol) se ocupa cu comunicatia intre calculatoare si este responsabil cu trimiterea
pachetelor de date prin Internet.
HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) se ocupa cu comunicatia intre un web server si un browser web.
Acesta este folosit pentru a trimite cereri de la un web client (un browser) la un web server,
trimitand inapoi continut web (pagini web) de la server la client.
HTTPS (Secure HTTP) asigura o comunicatie sigura intre un web server si un web browser.
Protocolul SSL (Secure Sockets Layer) este util la criptarea datelor si asigura o transmisie sigura a
acestora.
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este folosit la transmiterea de e-mail-uri.
Protocolul MIME (Multi-purpose Internet Mail Extensions) permite SMTP-ului sa transmita fisiere
multimedia, incluzand date de tip voce, audio si binare prin retele TCP/IP.
IMAP (Internet Message Access Protocol) permite stocarea si obtinerea e-mail-urilor.
POP (Post Office Protocol) este folosit pentru a descarca e-mail-uri de pe un server de e-mail pe un
calculator personal.
FTP (File Transfer Protocol) asigura transmisia de fisiere intre calculatoare.
NTP (Network Time Protocol) este folosit pentru a sincroniza ceasul intre calculatoare.
DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este folosit pentru alocarea dinamica a adreselor IP
pentru calculatoarele dintr-o retea.

SNMP (Simple Network Management Protocol) permite administrarea calculatoarelor dintr-o retea.
LDAP (Lightweight Directory Access Protocol) colecteaza informatii despre utilizatori si adrese de email din Internet.
ICMP (Internet Control Message Protocol) se ocupa cu tratarea erorilor dintr-o retea.
ARP (Address Resolution Protocol) este folosit de IP pentru a obtine adresa placii de retea pe baza
adresei IP.
RARP (Reverse Address Resolution Protocol) este folosit de IP pentru a obtine adresa IP pornind de
la adresa placii de retea.
BOOTP (Boot Protocol) permite boot-area (pornirea) calculatoarelor din retea.
PPTP (Point to Point Tunneling Protocol) stabileste o conexiune (un tunel) intre retelele private.
UDP (User Datagram Protocol) este folosit pentru o comunicatie simpla intre aplicatii.

HTTP este un protocol cerere/raspuns bazat pe serviciile TCP (functioneaza pe conexiuni TCP create
pt. toata durata operatiei), folosit la transferul informatiei Hypertext/Hypermedia intre client si
server. Are si rolul de a traduce pe cat posibil formatul in care serverul stocheaza informatia in
formatul recunoscut de browserul ce lanseaza o cerere HTTP (transfer nonASCII).
O cerere HTTP contine URLul resursei si metoda de transfer (GET, folosit la adaugari la o resursa sau
POST, folosit la transmiterea de resurse complete).
La initierea transferului, HTTP verifica metainformatii (informatii despre resursa) stocate in antetele
resurselor. Aceste metainformatii indica formatul resursei transferate, avand in vedere ca HTTP
poate transfera, spre deosebire de mailul clasic, si resurse nonASCII, cu diverse nivele de structurare.
Aceste structuri de date, formate acceptate de HTTP, sunt tipurile MIME.
Legat de erori, s-a convenit ca HTTP sa ignore metainformatia sau parametrii nerecunoscuti, ceea ce
a dus la testarea a numeroase idei si evolutia controlata a HTTP.
Serverele HTTPD sunt serverele ce contin informatie transferabila prin HTTP. Aceste servere poarta
responsibilitatea securitatii, disponibilitatii si fiabilitatii resurselor, deci intretinerea lor este esentiala
pentru accesibilitatea informatiei. Exista o varietate de servere, atat ca si platforma, cat si ca softserver folosit.
Alegerea unui server pentru o aplicatie Web trebuie sa aiba in vedere:

elementele de securitate;
robustetea la caderi;
capacitatea de a gestiona cat mai multe cereri simultan.

Negocieri HTTP. In cererea HTTP, browserul specifica lista formatelor pe care le poate accepta.
Formatele respective se refera atat la tipuri de fisiere(GIF, JPG pt imagini etc.), cat si la formate de

nivel inalt (ce indica si formatul de transfer) ale diferitelor tipuri de fisiere (formatele MIME ce indica
tipul de informatie si formatul: text/html). Serverul va raspunde intr-unul din formatele din lista.
Aceasta negociere este intermediata de HTTP si se bazeaza pe ideea ca exista formate acceptate atat
de client cat si de server. Daca nu, se incearca o traducere intr-un format accesibil de catre client, sau
se produce un transfer binar de fisiere, urmand ca clientul sa gaseasca o metoda de accesare a lor.
HTML si HTTP HTML este limbajul de definire a Hypertextului si provine dintr-un limbaj de marcare
mai complex, SGML. Hypertextul creat cu HTML isi contine instructiunile de formatare a continutului
si a linkurilor. El poate fi folosit direct prin editoare ASCII sau poate fi generat de programe
WYSIWYG. Exista si aplicatii ce convertesc Hypertext creat prin alte metode, in HTML (un exemplu de
Hypertext nonHTML sunt help-urile). Codul HTML poate fi vazut cu ajutorul browserelor, prin
optiunea View Source, ceea ce ofera o metoda usoara de creare a unor fisiere prin modificarea altor
fisiere. Limbajul este in continua evolutie, dar este supus si competitiei browserelor care ingreuneaza
standardizarea.
Nu exista o determinare stricta intre Hypertext, HTML, servere httpd si HTTP: exista si Hypertext
nonHTML, exista si Hypertext transferabil prin protocoalele de mail, news. Deasemenea, HTTP e
capabil sa transfere si alte tipuri de fisiere decat HTML. Serverele HTTPD stocheaza si scripturi CGI
prin care se genereaza HTML interpretabil in browser.

Browsere
Un browser este un program de navigare, un agent sau o aplicatie client (ce ruleaza pe calculatorul
utilizatorului), si poate citi si explora documente resurse Web. Browserele sunt disponibile pentru
majoritatea sistemelor de operare oferind o solutie de accesare ca o fereastra spre Web, fiecare
browser oferind propira vedere asupra sistemului. Primele browsere Web erau textuale (browserul
Lynx), apoi au aparut browserele care permit si vizualizarea imaginilor - browserul NCSA Mosaic iar
cele care permit atat vizualizarea imaginilor cat si a textului, formeaza generatia a doua de browsere.
A treia generatie de browsere transforma mediul Web intr-un mediu vizual rivalizad cu televiziunea,
din punctul de vedere al continutului informational si al posibilitatilor de divertisment. Ele permit
vizualizare de text, imagini, sunete si animatie, si folosesc o interfata grafica ce permite vizualizarea si
navigarea in paginile web. Cele mai populare sunt: Internet Explorer si Netscape Navigator, apoi
Opera.
Functiile de baza ale unui Web browser:

Sa trimita informatii spre web server in format propriu Internet si WWW.

Sa primeasca informatii trimise de web server sau sa trimita meseje de eroare catre
utilizatori.
Sa afiseze informatii in modul in care se pastreaza indicatiile de proiectare incluse in antetul
documentului original.
Sa furnizeze utilizatorilor un mod (cale) de a salva documentele ce sosesc ca cereri web.
Sa furnizeze utilizatorilor un mod (cale) de a inmagazina semnele de carte (bookmarks) sau
hotlist entries ale locatiilor ce pot fi vizitate din nou.

Sa tina un istoric al articolelor legate ce au fost selectate si sa permita utilizatorilor

reactivarea ultimei intrari.
Sa fiseze posibilele legaturi intr-un mod clar si sa citeasca actiunile utilizatorilor la selectia
acestora, trimitand informatiile bazate pe aceste legaturi.
Sa asigure un management al memoriei care sa permita minimizarea timpului de incarcare
(downloading time). Spre exemplu, memorand temporar documentele anterior solicitate
intr-o zona de memorie cache ele pot fi usor incarcate la o noua cerere.

Browserele performante asigura in plus alte functii ce le permit:

Afisarea imaginilor inline, a fisierelor audio si video.

Apelul unor programe ajutatoare (help-ere, plug-ins) pentru a afisa tipuri de informatie ce
nu fac parte intrinseca din Web (sunete, imagini de anumite formate, video, digital etc).
Sa permita utilizatorilor sa isi configureze mediul de calcul prin: selectia tipului de font,
conventii de dimensiuni, postponing la incarcarea imaginilor, care conduc la cresterea vitezei
de download.
Interpretarea evenimentului in harti de imagini interactive pentru a trimite locatia selectata
de utilizator catre server in formatul adecvat care sa permita serverului gestionarea
raspunsului pe baza imaginiis selectate.
Sa asigure afisarea corecta pe ecran (fill-in-form), care permite utilizarea corecta a
butoanelor de selectie, boxelor de dialog si tiparirea raspunsului in aceste obiecte.
Sa gestioneze trimiterea corecta catre server a informatiilor furnizate de utilizator in
formatul care sa asigure gestionarea raspunsului.
Furnizarea unui acces rapid la utilizarea unor servicii frecvente Web (indecsi, homepagina,
back etc)
Furnizarea unei comunicatii sigure prin functii de incriptare si decriptare a informatiilor
trimise sau receptionate
Utilizarea TDI, SDI, MDI sau a interfetelor grafice hibride in interactiune cu clientul
Suporta protocoale de securizare
Interactioneaza cu alti agenti.

Plugin-uri
Plugin-urile difera prin extensii, ce modfica adauga sau extind functionalitati dar diferenta majora
este ca un plugin rezida in general aplicata principala din interfata utilizator si are limitari bine
definite a posibilului set de actiuni. Extensiile generale au cateva restrictii ale actionilor lor, si pot
furniza propria interfata utilizator. Uneori sunt utilizate pentru a scadea dimensiunea aplicatiei
principale si ofera functii optionale. Astfel Mozilla Firefox utilizeaza sistem de extensii bine dezvoltat
care reduce dimensiunea aplicatiei Mozilla Aplicatie Suite.
Uneori ne gandim la aplicatiile software helper-apps ce includeau functii plugin (HyperCard si
QuarkXPress pe Macintosh), abandonate in 1987. In 1988, Silicon Beach Software include
functionalitate plugin in Digital Darkroom si SuperPaint, termenul de plug-in fiind definit de Ed
Bomke. In prezent Currently, plugin-urile au implementare are tipica biblioteci (shared libraries) ce
trebuie instalate in locul precizat de aplicatia principala. HyperCard suporta facilitati similar , dar a

fost mult mai usor sa se include codul plugin in documente HyperCard (numite stacks). Astfel
HyperCard stack devine o aplicatie cu propriile drepturi ce poate fi distribuita ca entitate unica ce
este rulata de utilizator fara a avea nevoie de pasi aditionali de instalare.
Necesitatea atragerii unei audiente cat mai largi pe site-urile proiectate i-a impins pe proiectanti sa
realizeze noi nivele de interactivitate si dinamism. S-au creat noi formate de fisiere si a aparut nevoia
rularii lor in mediul Web. Plug-in-urile au fost solutia ideala, astfel ca astazi exista site-uri intregi ce
pun la dispozitie aceste instrumente. [KRISHNA][REYNOLDS]
Printre cele mai importante plugin-uri se pot enumera:

Play-erele de sunet (www.realaudio.com)

cititoarele documente inteligente, cel mai polular fiind Adobe Acrobat (www.adobe.com) ce
permite realizarea de documente stratificate, cu elemente media in fisiere PDF, ce pot fi
publicate pe Web
play-erele Hypermedia: bazate pe tehnologia Shockwave sau Flash73 (www.adobe.com), ce
permit realizarea si vizualizarea de animatii interactive cu sunet, intr-un format de eficienta
maxima din punct de vedere al dimensiunii si al vitezei de rulare, ceea ce le face ideale
pentru prezentarile Web
view-erele 3D: interpreteaza limbajul de modelare a realitatii virtuale, pentru afisarea de
imagini 3D in rezolutii diverse, cu efecte de umbrire si lumina . (www.vrealm.com)
Plug-in-uri real time destinate elemenelor video si audio profesionale ( VST plug-ins, VST
effect, VST host)

Browserul contine instrumentele necesare rularii unor tipuri de fisiere complexe extinzand
dinamismul si funtionalitatea aplicatiilor iar Java Script si ECMA a introdus subobiecte ale obiectului
navigator, cu proprietati ce refera plug-in-urile existente. Verificand o simpla optiune din meniul
browserului se pot determina plug-in-urile disponibile pentru versiunea respectiva de browser si se
pot downloada cele necesare dezvotarii sau rularii aplicatiei pe masina clientului8. De asemenea,.
Interfetele de programare a aplicatiilor (API) furnizeaza interfata standard, ce permite unei terte
parti sa creeze pluginuri care interactioneaza cu aplicatia principala. O interfata API stabile permite
plugin-urilor terte sa functioneze ca si versiunea originala, modificand si extinzand ciclul de viata al
aplicatiilor. In present API plugin ca si Adobe Photoshop si After Effects au devenit un standard
adoptat de unele extensii de aplicatii iar alt example este APIs inclusa in Audio Units and VST. Multe
din pachetele software profesionale ofera APIs plugin pentru dezvoltare, cu scopul de a creste
utilitatea produsului de baza, cum sunt: Eclipse, GStreamer multimedia pipe handler, jEdit Program
Editor, Quintessential Media Player, Winamp, foobar2000 si XMMS, Notepad++ , pachetul de analiza
OmniPeek, VST Audio Plugin Format.

Tehnologie dezvoltata si implementata de Macromedia, care in prezent a fuzionat cu Adobe

Tipuri MIME
MIME (Multi-purpose Internet Mail Extensions) reprezinta sistemul de identificare a tipurilor, creat
cu scopul de a servi aplicatiilor e-mail, care manipulau diverse tipuri de fisiere si a devenit un mod
standard de tratare a tipurilor diferite de pe Internet. MIME utilizeaza orice format de fisiere
existent: texte, imagini, sunete, arhive, scripturi, appleturi, servleti etc. Majoritatea softurilor si plugin-urilor de pe Internet depind de tipul MIME, care ofera informatii despre fisierele incarcate si softul
asociat acestora (type/mime) Prima parte (type) indica domeniul de utilizare al fisierului: video,
audio, text, imagine, aplicatii etc. iar (mime) refera subtipul specific, prefixul x- precizand faptul ca
tipul este propus ca standard pentru alte tipuri asemanatoare. Un plug-in este folosit de mai multe
tipuri MIME.
Spre exemplu, banalele fisiere HTML au asociat tipul text/html, filmele AVI au asociat tipul video /xmsvideo, fisiererele Shockwave sau Flash au asociat tipul application/ Shockwave-Flash, fisierele
audio au asociat tipul audio/x-realaudio. Browserul asociaza fiecarui tip MIME un plug-in sau o
aplicatie software capabila sa ruleze fisierele respective. La intalnirea fisierelor pe Web, o instanta a
plug-inului este incarcata in memorie si lansata iar plug-inul poate rula in cadrul paginii, intr-o
fereastra proprie sau in background, daca nu manipuleaza fisiere de imagini, video sau documente
inteligente.
In ce privesc tipurile de baza: image (cu subtipurile jpeg , gif, tiff,), video (mpeg, quicktime), audio
(midi, au, etc.), text (text, richtext, sgml, etc.) sau componente scriptuale (scripturi sau applications)
vom trata particularitatile in capitolele urmatoare.